Procedură : 2017/2687(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0336/2017

Texte depuse :

B8-0336/2017

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/05/2017 - 11.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 431kWORD 55k
15.5.2017
PE603.761v01-00
 
B8-0336/2017

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab (2017/2687(RSP))


Marie-Christine Vergiat, Marina Albiol Guzmán, Patrick Le Hyaric, Younous Omarjee, Tania González Peñas, Miguel Urbán Crespo, Lola Sánchez Caldentey, Xabier Benito Ziluaga, Estefanía Torres Martínez, Paloma López Bermejo, Merja Kyllönen, Sabine Lösing, Barbara Spinelli, Maria Lidia Senra Rodríguez, Javier Couso Permuy, Dimitrios Papadimoulis, Stelios Kouloglou, Neoklis Sylikiotis, Takis Hadjigeorgiou în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la tabăra de refugiați din Dadaab (2017/2687(RSP))  
B8‑0336/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU din 1966,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților, la care Kenya este parte,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere declarația de la Nairobi a Autorității Interguvernamentale extraordinare pentru Dezvoltare (IGAD) pentru Africa de Est din 25 martie 2017 privind soluții durabile pentru refugiații somalezi și reintegrarea persoanelor returnate în Somalia,

–  având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți adoptată de ONU la 19 septembrie 2016,

–  având în vedere comunicatul comun din 25 iunie 2016 al Comisiei ministeriale tripartite privind repatrierea voluntară a refugiaților somalezi din Kenya,

–  având în vedere concluziile summitului de la Valetta privind migrația din15 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația Conferinței ministeriale privind procesul de la Khartoum din 28 noiembrie 2014,

–  având în vedere Acordul tripartit privind repatrierea voluntară, semnat la 10 noiembrie 2013 de guvernele din Somalia și Kenya și de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR),

–  având în vedere Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa,

–  având în vedere Pactul mondial al Organizației Națiunilor Unite cu privire la repartizarea responsabilităților pentru refugiați,

–  având în vedere finanțarea umanitară din partea Uniunii Europene ca răspuns pentru problema refugiaților din Kenya,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare referitoare la Kenya, în special cea din 30 aprilie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în ciuda bogatelor sale resurse naturale, Cornul Africii este una din cele mai sărace regiuni din lume; întrucât securitatea alimentară este deosebit de precară în zonă și milioane de persoane care trăiesc în această regiune suferă de malnutriție și sunt expuse riscului foametei;

B.  întrucât țările din regiune se confruntă în prezent cu cea mai gravă secetă din ultimii șaizeci de ani, care a agravat situația de criză alimentară în Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen și care ar putea conduce la o situație de foamete generalizată; întrucât Kenya suferă din cauza secetei recurente, în special în teritoriile aride și semiaride din nordul țării, unde trăiesc 5,5 milioane de persoane, în special mici crescători de animale care se află într-o situație deosebit de vulnerabilă și sunt afectați de o stare cronică de sărăcie; întrucât schimbările climatice au un efect devastator asupra păstoritului, acesta fiind un mod de viața nomad pentru un număr mare de persoane în regiune;

C.  întrucât Kenya reprezintă cea mai importantă economie din Africa de Est însă, în ciuda resurselor considerabile, aceasta este clasată printre ultimele țări în Indicele dezvoltării umane; întrucât majoritatea populației din Kenya trăiește sub pragul sărăciei; întrucât economia din Kenya se confruntă cu probleme endemice din cauza monopolizării resurselor de către o minoritate; întrucât micile exploatații agricole reprezintă 94,8 % din totalul exploatațiilor din Kenya, însă acestea au acces doar la 11,7 % din terenurile agricole ale țării; întrucât Africa a suferit recent de pe urma unui val de acaparare a terenurilor și din această cauză milioane de hectare de pământ fertil au ajuns în mâinile marilor întreprinderi, privând astfel zeci de mii de comunități agricole de mijloacele lor de subzistență; întrucât principalele exporturi de produse agricole dinspre Kenya înspre UE sunt ceaiul, cafeaua, trandafirii și garoafele, fasolea, mazărea, fructele de avocado, bibanul de Nil și tonul; întrucât în Kenya 500 000 de hectare sunt utilizate pentru producția de biocombustibili de către întreprinderi din Canada, Japonia și Belgia, cu consecințe considerabile asupra mediului și a comunităților locale;

D.  întrucât, de la intervenția SUA din 1992 – așa-numita operațiune „Restore Hope” (refacerea speranței) – Somalia este o zonă de război; întrucât conflictul dintre Somalia, Etiopia și Kenya se explică în mare parte prin frontierele coloniale, populația somaleză fiind împărțită între aceste trei țări, iar această situație a provocat diferite conflicte, în special uciderea a câtorva mii de kenyeni de origine somaleză de către armata kenyană în anii 1980;

E.  întrucât planul de acțiune global de la Nairobi adoptat la reuniunea la nivel înalt a IGAD (Autoritatea Interguvernamentală pentru Dezvoltare) la 26 martie 2017 a subliniat că seceta și conflictele armate au fost cele două motive pentru strămutarea persoanelor în interiorul regiunii;

F.  întrucât numărul mare de părți implicate în războiul civil, absența unui guvern în Somalia, pierderea mijloacelor de existență ale pescarilor somalezi , activitățile de piraterie în largul coastelor Somaliei, tensiunile dintre Sudan și Sudanul de Sud, dintre Etiopia, Eritreea și Somalia, precum și dintre Eritreea și Djibouti, participarea Kenyei și a altor țări învecinate la forța Uniunii Africane desfășurată în Somalia, interferența și intervenția unor părți terțe, precum și interesele economice și geostrategice ale Uniunii Europene și ale altor părți occidentale constituie factori care contribuie la transformarea Cornului Africii în una dintre regiunile cele mai afectate de conflicte din lume; întrucât mulți actori au încălcat embargoul ONU asupra armelor;

G.  întrucât regiunea Cornului Africii, cu aproape 250 de milioane de locuitori și o populație care crește rapid, găzduiește cel mai mare număr de refugiați și de persoane strămutate pe plan intern din Africa și unul dintre cele mai mari numere din lume; întrucât la 31 martie 2017, numărul de refugiați și de solicitanți de azil înregistrați de UNHCR în Kenya a fost de 486 037;

H.  întrucât tabăra de refugiați din Dadaab a fost creată în 1991 pentru aproximativ 90 000 de persoane, ca o soluție temporară pentru cei care caută adăpost, care fug din calea persecuției, violenței și instabilității din Africa de Est, în special din calea războiului civil din Somalia; în 2011, recrudescența conflictelor și foametea localizată au determinat milioane de persoane să părăsească Somalia, provocând sosirea în masă a refugiaților la Dadaab, unde peste 308 000 de somalieni înregistrați trăiesc în prezent într-o tabără de refugiați; întrucât Dadaab, potrivit estimărilor ONU, are în prezent o populație de aproximativ 260 000 de persoane, dintre care 95 % sunt din Somalia și 60 % au mai puțin de 18 ani; întrucât în prezent complexul cuprinde cinci zone diferite care găzduiesc populații diferite și acoperă o suprafață de 50 de kilometri pătrați, cele mai vechi și mai populate dintre tabere fiind Hagadera, Dagahaley și Ifo;

I.  întrucât situația refugiaților somalezi durează de mai mult de trei decenii și a treia generație de refugiați s-a născut în exil; întrucât aproape un milion de somalezi sunt strămutați în regiune și alți 1,1 milioane sunt strămutați în interiorul Somaliei; întrucât, de cincisprezece ani, Somalia este una dintre cele cinci țări din care provin cei mai mulți refugiați, 1,1 milioane de refugiați fiind în prezent identificați, dintre care peste 80 % sunt găzduiți în Cornul Africii și în regiunea Yemen;

J.  întrucât, în urma atacului terorist de la Universitatea din Garissa, în aprilie 2015, vicepreședintele țării, William Ruto, a transmis un ultimatum către ONU, solicitând Consiliului pentru Drepturile Omului să închidă tabăra de refugiați de la Dadaab în termen de trei luni, în caz contrar, Kenya însăși urmând să o închidă; întrucât Consiliul pentru Drepturile Omului a avertizat că închiderea taberei va avea consecințe umanitare și practice foarte grave; întrucât Convenția ONU privind statutul refugiaților interzice returnarea refugiaților în regiuni în care viața sau libertatea le sunt amenințate; întrucât s-a propus, de asemenea, construirea unui zid despărțitor între Somalia și Kenya;

K.  întrucât în mai 2016 Kenya și-a desființat departamentul pentru refugiați care era responsabil de recensământ, ceea ce înseamnă că zeci de mii de persoane nu au fost înregistrate; întrucât la 6 mai 2016, guvernul kenyan și-a anunțat decizia de a închide cât mai curând tabăra de la Dadaab, invocând motive de securitate și necesitatea de a pune capăt situației persistente a refugiaților în regiune;

L.  întrucât autoritățile kenyene, cu sprijinul funcționarilor din cadrul Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, au accelerat atunci punerea în aplicare a unui program de repatriere „voluntară” care data din 2013; întrucât multe ONG-uri și actori internaționali au denunțat faptul că programul de repatriere pus în aplicare de Kenya pentru refugiații somalezi, într-un context de teamă și dezinformare, nu respecta criteriile internaționale privind repatrierea voluntară a refugiaților; întrucât în august 2016, autoritățile somaleze din Jubaland s-au confruntat cu un aflux de returnări în capitala regională, Kismayo; întrucât, potrivit UNHCR, 70 % din persoanele în cauză erau copii;

M.  întrucât, la solicitarea comunității internaționale, guvernul din Kenya a anunțat în noiembrie 2016 că închiderea va fi amânată cu șase luni, adică până în mai 2017, din „motive umanitare“; întrucât, la 9 februarie 2017, ca răspuns la o petiție formulată de două organizații de apărare a drepturilor omului din Kenya (Comisia națională pentru drepturile omului din Kenya și Kituo Cha Sheria), Înalta Curte din Nairobi a hotărât că decizia guvernului kenyan de a închide tabăra de refugiați de la Dadaab era discriminatorie și reprezenta o pedeapsă colectivă arbitrară și disproporționată;

N.  întrucât închiderea taberei din Dadaab ar avea repercusiuni pentru toate țările învecinate, în primul rând pentru Etiopia, care găzduiește aproximativ 245 000 de refugiați somalezi;

O.  întrucât resursele tot mai puține și reducerea numărului de donatori internaționali au un impact direct asupra situației refugiaților din Dadaab, în special prin reducerea rațiilor de alimente, absența accesului la servicii și îngrijiri medicale sau la formare și educație;

P.  întrucât, în martie 2017, UNHCR a estimat că are nevoie de 215 200 000 de dolari SUA pentru a „gestiona” în mod corespunzător cele 486 037 de persoane strămutate în Kenya; întrucât doar 15 % din fondurile necesare au fost colectate până în prezent; întrucât UNHCR prevede sosirea a 27 598 de persoane noi, având în vedere situația geopolitică din regiune;

Q.  întrucât educația, alfabetizarea, drepturile femeilor, justiția socială și distribuția echitabilă a veniturilor publice în societate, reducerea inegalităților și lupta împotriva corupției reprezintă factori-cheie pentru combaterea fundamentalismului, a violenței și a intoleranței;

R.  întrucât, între 2014 și 2020, Uniunea Europeană va oferi 435 de milioane EUR Kenyei; întrucât Uniunea Europeană este actorul care furnizează cel mai important sprijin financiar Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISON) prin fondul de ajutor pentru Africa; întrucât UE desfășoară o serie de operațiuni civile și militare în regiune, cum ar fi misiunea Uniunii Europene referitoare la consolidarea capacităților maritime regionale în statele din Cornul Africii (EUCAP NESTOR), desfășurată în cadrul PSAC (din 2012), Operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (EU NAVFOR (din 2008) sau misiunea militară a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (EUTM Somalia) (din 2010); întrucât Statele Unite ale Americii ocupă baza militară navală de la Manda Key din Kenya; având în vedere acțiunile de destabilizare ale NATO și ale Statelor Unite în regiune,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația refugiaților din Cornul Africii și în special din Kenya și din tabăra de la Dadaab; salută hotărârea Curții Supreme din Nairobi care a declarat decizia guvernului Republicii Kenya de a închide tabăra de refugiați de la Dadaab ca fiind nulă și neavenită; invită autoritățile țării să respecte această decizie;

2.  subliniază că, atât timp cât instabilitatea continuă în întreaga regiune, refugiații nu se vor mai putea întoarce în țara lor; subliniază, de asemenea, că este nevoie de un răspuns la nivel regional pentru a asigura protecția continuă a refugiaților din tabăra din Dadaab și, în sens mai larg, a tuturor refugiaților prezenți în țară;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la strategia de „returnare voluntară” aplicată din 2013; solicită să se clarifice pe deplin eventualele acțiuni menite să intimideze, să inspire frică și să dezinformeze, inclusiv cu privire la rolul UNHCR în punerea în aplicare a acestor politici;

4.  ia act de adoptarea planului de acțiune mondial și regional de la Nairobi, care prevede închiderea treptată a taberelor pentru a permite refugiaților să aibă acces la un loc de muncă și la servicii în țara lor gazdă și să poată circula liber; subliniază că este important ca aceste închideri să aibă loc cu respectarea deplină a drepturilor omului și să nu agraveze și mai mult condițiile de viață ale persoanelor în cauză;

5.  subliniază că sărăcia tot mai mare a cetățenilor, deteriorarea perspectivelor economice, adâncirea inegalităților și posibilitățile limitate de educație au dus la creșterea numărului persoanelor fără un loc de muncă, creând astfel un context socioeconomic favorabil dezvoltării terorismului; observă, de asemenea, cu îngrijorare, că, în numeroase regiuni, statele somalez și kenyan nu asigură populației niciun serviciu public esențial cum ar fi distribuția apei, tratarea apelor reziduale, asistență medicală sau educație; îndeamnă autoritățile kenyene și somaleze, în aceste condiții, să soluționeze situația socioeconomică și să combată deteriorarea nivelului de trai pentru a asigura justiția socială;

6.  invită UE să deblocheze asistența umanitară de urgență necesară pentru a face față situației refugiaților, pe de o parte, și foametei din regiune, pe de altă parte; invită UE să crească ponderea ajutorului public pentru dezvoltare (APD) atribuit agriculturii, precum și a APD destinat investițiilor în fermele mici durabile și în păstorit, pentru a garanta accesul la terenuri pentru micii agricultori și a consolida astfel piața locală, pentru a asigura suveranitatea alimentară în Cornul Africii și a ajuta la regenerarea apelor din largul Cornului Africii, în scopul de a garanta mijloace de subzistență pentru pescari și familiile lor;

7.  insistă ca ajutorul pentru dezvoltare să nu fie utilizat pentru a limita sau a controla frontierele sau pentru a asigura readmisia migranților; solicită ca ajutorul acordat Cornului Africii de către Uniune și statele membre să fie folosit în mod prioritar la soluționarea problemelor legate de inegalitățile profunde existente, de sărăcie, de malnutriția cronică, de accesul la sănătate și la serviciile publice, în special la îngrijiri medicale în materie de sănătate sexuală și reproductivă, precum și la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă; solicită, de asemenea, să se acorde mai multe ajutoare alimentare și ca acestea să fie destinate în mod prioritar cumpărării de alimente de la agricultorii locali; se opune cu tărie utilizării FED pentru instruirea forțelor militare sau de aplicare a legii;

8.  se opune tuturor tentativelor de externalizare către țările terțe a politicilor Uniunii în domeniul migrației; condamnă faptul că procesul de la Khartoum, la care participă Kenya și Somalia, nu contribuie în niciun fel la soluționarea cauzelor profunde ale migrației; consideră că aceste politici încalcă dreptul la liberă circulație, dreptul de azil și, în sens mai larg, drepturile migranților definite de convențiile internaționale;

9.  solicită ca sprijinul Uniunii Europene și al statelor sale membre să fie acordat sub formă de donații, și nu de împrumuturi, pentru a nu îngreuna povara datoriei; regretă că numeroase state membre ale Uniunii nu au atins obiectivul de a aloca 0,7 % din venitul național brut (VNB) finanțării ajutorului pentru dezvoltare și că unele dintre acestea și-au redus procentul alocat acestui ajutor; regretă scăderea participării statelor membre la programele de ajutor alimentar;

10.  critică ferm rolul pe care l-au jucat diferitele intervenții occidentale din ultimii ani, care au contribuit la radicalizarea anumitor locuitori din Cornul Africii; subliniază că astfel de politici favorizează terorismul în loc de a-l combate; este preocupat de importanța acordată „soluțiilor” militare în cadrul politicilor UE de combatere a terorismului, care au drept rezultat numeroase programe de asistență militară destinate țărilor din Cornul Africii; afirmă că nu poate exista o soluție militară pentru conflictele din regiune;

11.  solicită Uniunii Europene și comunității internaționale să colaboreze cu țările africane, precum și cu actorii regionali și internaționali, pentru a rezolva conflictele prin mijloace strict pașnice, în special prin soluționarea cauzelor profunde ale acestora; solicită Uniunii Europene să stabilească un nou cadru de relații cu Kenya și cu toate țările africane, bazat pe principiul neintervenției în afacerile lor interne și pe respectarea suveranității lor, având drept scop susținerea dezvoltării regiunilor limitrofe și promovarea ocupării forței de muncă și a educației, în locul încheierii unor „acorduri de asociere” al căror scop principal este înființarea de zone de liber-schimb, care servesc intereselor întreprinderilor occidentale;

12.  reafirmă că activitățile întreprinderilor europene prezente în țările terțe trebuie să respecte pe deplin normele internaționale în domeniul drepturilor omului; în acest sens, invită statele membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența dreptului lor național nu ignoră drepturile omului sau standardele sociale, de sănătate și de protecție a mediului care li se aplică atunci când își stabilesc sediul sau își desfășoară activitatea într-o țară terță; solicită Comisiei Europene și statelor membre să adopte măsurile care se impun împotriva întreprinderilor europene care nu respectă aceste standarde sau care nu oferă indemnizații suficiente victimelor încălcărilor drepturilor omului care țin în mod direct sau indirect de responsabilitatea lor;

13.  invită guvernul kenyan și guvernele din țările de origine ale întreprinderilor extractive să impună acestor întreprinderi adoptarea de bune practici în ceea ce privește transparența, responsabilitatea și participarea publicului și să combată corupția din sectorul industriilor extractive;

14.  consideră că lupta împotriva acaparării terenurilor de către întreprinderile multinaționale și în special europene este esențială pentru a permite populațiilor condiții de trai decente și pentru a acționa în favoarea suveranității alimentare a țărilor din Cornul Africii; solicită, prin urmare, ca acest aspect să facă obiectul unui dialog specific și central între Uniunea Europeană și țările din Cornul Africii;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei și Consiliului, statelor membre ale Uniunii Europene, țărilor din Cornul Africii, Parlamentului Panafrican și membrilor Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

Notă juridică - Politica de confidențialitate