PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la prioritățile Parlamentului pentru programul de lucru al Comisiei pentru 2018
30.6.2017 - (2017/2699(RSP))
în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și cu Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană
João Pimenta Lopes, Dimitrios Papadimoulis, Marina Albiol Guzmán, Paloma López Bermejo, Neoklis Sylikiotis, Takis Hadjigeorgiou, Javier Couso Permuy, Marisa Matias în numele Grupului GUE/NGL
B8-0455/2017
Rezoluția Parlamentului European referitoare la prioritățile Parlamentului pentru programul de lucru al Comisiei pentru 2018
Parlamentul European,
– având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană[1], în special anexa IV,
– având în vedere articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
O altă Europă este posibilă
A. întrucât, după mai mulți ani de criză economică, socială și politică, valorile proclamate drept temelia integrării europene - democrație și participare, egalitate și justiție socială, solidaritate și sustenabilitate, respectarea statului de drept și a drepturilor omului - au fost și continuă să fie subminate;
B. întrucât politicile neoliberale și orientate spre austeritate impuse de UE prin cadrul de guvernanță economică au adâncit inegalitățile socioeconomice în interiorul statelor membre și dintre acestea și a determinat creșterea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială; întrucât dereglementarea pieței forței de muncă și sistemele fiscale regresive au contribuit la transferul avuției de la lucrători către marii capitaliști și au aprofundat decalajele în ceea ce privește veniturile și avuția;
C. întrucât existența unor datorii disproporționat de mari este o consecință a politicilor asimetrice și a naturii procesului de integrare, în urma căruia unele țări profită, iar altele au fost forțate să intre într-o depresiune economică gravă; întrucât nivelul de îndatorare a fost folosit drept pretext pentru impunerea unor măsuri de austeritate, care, la rândul lor, au adâncit recesiunea și au subminat funcția socială a statelor, precum și drepturile popoarelor și ale lucrătorilor și, ulterior, au condus la creșterea ratei șomajului și a sărăciei, la tăieri salariale drastice, la creșterea vârstei de pensionare și la scăderea nivelului cheltuielilor publice în domenii precum educația, cultura și sănătatea;
D. întrucât această situație a determinat cetățenii să pună sub semnul întrebării politicile neoliberale aplicate de guvernele care formează partidele politice din „marea coaliție” și care nu au fost în măsură să răspundă provocărilor presante ale societăților noastre; întrucât cetățenii insistă ca formele de guvernământ și structurile politice să facă obiectul unei schimbări profunde;
E. întrucât dezvoltarea economică extrem de neuniformă și nivelul de îndatorare, ratele ridicate ale șomajului, declinul drepturilor sociale și al celor din domeniul muncii, precum și accentuarea inegalităților socioeconomice impun schimbarea radicală a politicilor aplicate în prezent de UE și trecerea spre politici - atât la nivel național, cât și la nivelul UE - care să consolideze eforturile statelor membre de a crea prosperitate pentru toți și de a asigura o distribuție echitabilă a bogăției, creșterea economică durabilă, ocuparea integrală a forței de muncă, siguranța locului de muncă și protecția socială, asigurarea unor servicii publice de calitate, universale și gratuite, bunăstarea ambientală într-un mediu natural sănătos, investițiile în educație și infrastructură, o viață demnă pentru persoanele în vârstă și locuințe, energie și comunicații la prețuri abordabile; întrucât atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, sunt necesare atât politici globale de combatere a sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalităților de venituri, și anume prin intermediul unor politici de redistribuire, cât și investiții publice generatoare de locuri de muncă;
F. întrucât cadrul de guvernanță economică a eliminat opțiuni politice din mâinile unor guverne și parlamente naționale alese în mod democratic, împiedicând popoarele Europei să își exercite controlul democratic și conducând la o austeritate instituționalizată; întrucât opoziția din ce în ce mai mare față de acest tip de integrare europeană reflectă nevoia urgentă de a dispune de un proces de integrare diferit, care să contribuie la progresul social și democratic în UE, la găsirea unor soluții echitabile și pașnice pentru provocările internaționale și dialogul cultural la nivel mondial și care să fie ancorat în cooperarea dintre țări cu drepturi egale;
G. întrucât regimurile fiscale sunt proiectate pentru a favoriza mai degrabă capitalurile mari decât clasa muncitoare și poporul; întrucât măsurile dure de disciplină fiscală și pierderile masive ale veniturilor publice cauzate de evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, exercită o presiune suplimentară asupra bugetelor statelor membre și subminează interesele popoarelor și ale lucrătorilor; întrucât politica fiscală rămâne o competență a statelor membre; întrucât acordurile fiscale secrete, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea la nivel global, precum și transferul profiturilor în paradisuri fiscale sunt încă permise sau nu sunt abordate în mod corespunzător în cadrul legal;
H. întrucât alegerile bugetare ale UE nu reflectă prioritățile necesare pentru a stimula o creștere economică durabilă, calitativă și echilibrată din punct de vedere social și nici nu iau în considerare nevoia de solidaritate și de coeziune economică și socială între statele membre;
I. întrucât situația internațională actuală este caracterizată de războaie, rivalități geopolitice și conflicte violente și de escaladarea politicilor de interferență și destabilizarea unor țări suverane, precum și de o cursă a înarmării periculoase condusă de principalele puteri din cadrul NATO; întrucât cetățenii resping participarea Europei la războaie și orice rivalități geopolitice; întrucât angajamentul pentru multilateralism și cooperare în cadrul dreptului internațional, principiile Cartei ONU, precum și dreptul popoarelor la autodeterminare și respectarea suveranității sunt esențiale;
J. întrucât UE continuă să se confrunte cu cea mai amplă criză umanitară a refugiaților de la cel de Al Doilea Război Mondial; întrucât UE și anumite state membre poartă o responsabilitate directă pentru cauzele profunde ale migrației și/sau ale strămutării forțate, determinând persoanele să își părăsească locuințele ca urmare a războaielor, a schimbărilor climatice, a inegalităților și a interferențelor nejustificate în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord prin intervenții militare, care alimentează conflictele regionale și servesc interesele geopolitice strategice ale UE, SUA și NATO; întrucât în mod clar UE nu reușește să își respecte obligațiile, inclusiv cele care îi revin în temeiul dreptului internațional;
K. întrucât mai multe politici ale UE și ale statelor membre au pregătit terenul pentru xenofobie, rasism și politicile și ideologia de extremă dreaptă, precum și pentru dezvoltarea partidelor și mișcărilor radicale xenofobe și rasiste, deoarece permanentizează discriminarea pe criteriul naționalității în ceea ce privește tratamentul aplicat lucrătorilor, refugiaților și migranților; întrucât în cadrul UE apar, de asemenea, încălcări ale drepturilor omului, contribuind la capacitarea acestor forțe;
L. întrucât deficitul democratic s-a accentuat ca urmare a alegerilor politice ale UE, iar mulți cetățeni simt că nu sunt reprezentați de instituții; întrucât acest lucru constituie o problemă enormă, care poate fi soluționată doar printr-o mai mare transparență și deschidere și prin apărarea valorilor drepturilor omului și ale democrației, care să includă un grad mai ridicat de participare a cetățenilor, pace, toleranță, progres, solidaritate și cooperare între popoare;
M. întrucât criza schimbărilor climatice continuă să prezinte o amenințare la adresa stabilității, a sănătății și a mijloacelor de subzistență ale societăților în întreaga lume, precum și la adresa bunăstării animalelor și a biodiversității; întrucât angajamentele asumate în cadrul COP 21, deși ambițioase în aparență, ar trebui consolidate cu atenție în direcția potrivită;
N. întrucât dorința suverană a popoarelor de a-și alege propria cale de dezvoltare în fiecare stat membru ar trebui să fie apărată ca un drept absolut,
Apărarea și promovarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sociale
1. critică cu fermitate propunerea de pilon social european prezentată de către Comisie, întrucât aceasta constituie doar un manual de etichetă socială care nu va determina schimbarea de paradigmă de care UE are nevoie urgent pentru a corecta criza umană, socială și economică provocată de neoliberalism și agravată de politicile de austeritate și dereglementare; subliniază că sistemele legale universale de securitate socială și contractele de muncă sigure și pe durată nedeterminată trebuie să fie modelul juridic de neocolit care trebuie urmărit în viitoare Europă pe care o căutăm, spre deosebire de scenariile de flexibilitate prevăzute în documentul de reflecție privind dimensiunea socială a Europei; afirmă că este necesar să se prevadă politici sociale de fond pentru toate persoanele care trăiesc în UE, urmărind realizarea unei convergențe progresive a drepturilor sociale fundamentale, care să includă drepturi sociale minime aplicabile la nivelul Uniunii, acordând acestei măsuri prioritate față de alte obiective de politică și fără a aduce atingere drepturilor statelor membre de a aplica standarde mai ridicate; viitoarea Europă pe care o dorim va elimina cadrul de austeritate și competitivitate și liberalizarea și dereglementarea pieței muncii și va acorda prioritate celor mai robuste drepturi în domeniul social și al muncii la nivelul UE și al statelor membre, inclusiv dreptul la un venit minim în vederea eliminării sărăciei pentru toți, dreptul la grevă și dreptul la salarii ridicate bazate pe acorduri colective sectoriale pentru toți lucrătorii; solicită, ca un prim pas în această direcție, elaborarea unui protocol privind progresul social, care să pună în aplicare superioritatea drepturilor sociale față de orice norme fiscale sau privind piața internă;
2. consideră că Carta socială europeană revizuită ar trebui să constituie temeiul pentru un set comun de drepturi și standarde sociale minime și se așteaptă la un angajament din partea UE să adere la cartă, consolidând convergența și coeziunea socială și economică între persoane și teritorii, garantând în același timp că statele membre au dreptul inalienabil de a aplica drepturi și standarde mai ambițioase;
3. solicită punerea în aplicare a unor propuneri concrete pentru a garanta și promova dreptul la negociere colectivă ca un instrument esențial pentru a proteja și a consolida drepturile, precum și un angajament din partea Comisiei de a consolida principiul remunerației egale pentru muncă egală la același loc de muncă pentru toți lucrătorii, și, în acest context, să se recunoască toate acordurile colective, inclusiv în ceea ce îi privește pe lucrătorii detașați; regretă profund orice tentativă de subminare a acțiunilor colective, inclusiv a dreptului la sindicalizare, negocieri colective și grevă;
4. invită Comisia să promoveze reducerea și reglementarea timpului de lucru, creșterea salariilor și combaterea dumpingului social pentru a pune capăt locurilor de muncă precare și frauduloase, dereglementării timpului de lucru, extinderii sectorului cu salarii mici, concurenței la salarii mici, discriminării, hărțuirii și violenței la locul de muncă, precum și pentru a proteja lucrătorii de autoexploatare în noile forme de muncă, inclusiv munca digitală, dreptul de a se deconecta de la sistem și munca în sistem participativ;
5. regretă profund propunerile Comisiei privind sectorul transporturilor, dat fiind că acestea nu asigură standarde înalte de siguranță și de muncă și urmăresc să reducă drepturile lucrătorilor, inclusiv dreptul la grevă;
6. îndeamnă Comisia să respingă și să abandoneze modelul „flexisecurității” și să promoveze politici care creează locuri de muncă de calitate și sigure, care să asigure că toți lucrătorii, inclusiv lucrătorii mobili și detașați beneficiază de salarii care să asigure un trai decent, atât în prezent, cât și în viitor, în ceea ce privește economiile, competențele și pensiile, precum și accesul la o protecție socială cuprinzătoare; reafirmă necesitatea solidarității universale pe baza securității sociale și respinge privatizarea și scăderea protecției atât sub forma reducerii transferurilor sociale, cât și a creșterii vârstei de pensionare;
7. îndeamnă Comisia să plaseze lupta împotriva inegalității, a sărăciei și a excluziunii sociale în centrul politicilor sale; reiterează apelul său adresat Comisiei pentru ca aceasta să se angajeze să adopte un model economic care să se concentreze pe crearea de locuri de muncă cărora să le fie asociate drepturi și nu pe acumularea de capital pentru acționari și solicită Comisiei să-și ia angajamentul de a consolida serviciile publice în loc de a le privatiza, lucru care transferă averea din sectorul public în sectorul privat și slăbește drepturile lucrătorilor; subliniază că sunt necesare noi măsuri, inclusiv două inițiative, în primul rând: un plan de investiții sociale pentru a sprijini politicile sociale la nivel de stat membru care promovează și sprijină accesul liber și egal la servicii publice de calitate în statele membre, inclusiv în ceea ce privește accesul la justiție, educație, asistență medicală, locuințe decente și servicii de îngrijire pentru copii și persoanele în vârstă și, în al doilea rând: o propunere de strategie integrată de combatere a sărăciei, inclusiv crearea unui sistem de venituri minime, la nivelul statelor membre, care să garanteze un procent al venitului mediu în respectivele state membre, care să se ridice la cel puțin 60 %, ca un pas important către eradicarea sărăciei;
8. apără dreptul la mobilitate, dar insistă asupra faptului că aceasta nu poate înlocui crearea de locuri de muncă în locurile unde rezidă populația și respinge modelul Comisiei care incită lucrătorii împotriva lucrătorilor; subliniază acest aspect având în vedere digitalizarea tot mai mare a modelelor de producție, lucru care nu ar trebui să conducă la șomaj și precaritate, ci la reducerea numărului de ore de lucru, garantând și îmbunătățind salariile și condițiile de lucru; consideră că digitalizarea reprezintă o provocare majoră pentru societate, atât în ceea ce privește tranziția între profesii pe cale de dispariție și noi modele de producție, cât și în ceea ce privește garantarea drepturilor din domeniul social și al muncii pentru noile locuri de muncă și forme de organizare a muncii; îndeamnă Comisia să se concentreze nu numai pe sprijinirea mobilității echitabile, ci și crearea de locuri de muncă și tranziția către locuri de muncă în toate statele membre, în special în regiunile cu o rată ridicată a șomajului, și să își adapteze sprijinul în funcție de nevoile specifice ale statelor membre; subliniază, în acest sens, că toți lucrătorii, atât în interiorul, cât și în afara pieței forței de muncă, ar trebui să aibă acces la programe de formare continuă și de învățare de-a lungul vieții lor profesionale și că acestea ar trebui să fie finanțate de către angajatori și de către statele membre;
9. invită Comisia ca, în cadrul discuțiilor și al recomandărilor privind cadrele naționale de insolvență, să garanteze că lucrătorii și sindicatele pot participa la toate etapele procedurii și sunt informate, precum și să prevină utilizarea tactică a procedurilor de insolvabilitate pentru a înrăutăți condițiile de muncă; invită Comisia, de asemenea, să faciliteze condițiile în care lucrătorii pot prelua întreprinderile care se confruntă cu insolvența, pentru a menține activitatea economică și a reduce la minimum pierderea de locuri de muncă;
10. consideră că toate programele de acțiune ale UE în domeniile culturii și educației ar trebui să conțină o dimensiune de incluziune socială sistematică, să promoveze politici pentru un învățământ public de calitate și să contribuie la accesul deplin la cultură și la recreere pentru toți; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să excludă cheltuielile legate de educație și cultură din calculul deficitului public în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere până când pactul va fi abrogat și înlocuit cu un Pact pentru ocuparea forței de muncă și creșterea economică;
11. subliniază importanța inițiativelor politice care promovează drepturile femeilor și egalitatea de gen; ia act de pachetul privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, care include propuneri de standarde minime noi sau îmbunătățite pentru concediul pentru creșterea copilului, concediul de paternitate și concediul pentru acordarea de îngrijiri; insistă, cu toate acestea, că inițiativele răspund la poziția Parlamentului referitoare la Directiva privind concediul de maternitate, crescând perioada minimă garantată a concediului de maternitate cu plata integrală a salariului de la 14 la 20 de săptămâni și instituind un drept obligatoriu la un concediu de paternitate remunerat; salută propunerea ca concediul pentru creșterea copilului să fie un drept individual pentru părinți; consideră că trebuie adoptate măsuri specifice în toate statele membre pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată pentru femei și bărbați, pentru a prelungi durata concediului pentru creșterea copilului, care ar trebui să fie plătit cu 100 % și pentru a realiza, în cele din urmă, tranziția spre un sistem mai echitabil privind concediul pentru creșterea copilului;
12. solicită Comisiei ca, în cooperare cu statele membre, să prezinte o propunere pentru o strategie a UE cuprinzătoare privind violența împotriva femeilor și fetelor, care să abordeze toate formele de violență; salută eforturile depuse în prezent de Comisie în vederea aderării UE la Convenția de la Istanbul; solicită UE să răspundă la necesitatea urgentă de a adopta și pune în aplicare o nouă strategie a UE pentru combaterea traficului de persoane, care să includă o perspectivă puternică a egalității de gen și care să se concentreze în special pe reducerea cererii și pe punerea în practică a unui sistem de sancțiuni pentru clienți/făptași;
Politici economice progresive
13. solicită Comisiei să pună capăt politicii de austeritate a UE; consideră că Tratatul privind stabilitatea fiscală, actul bugetar, semestrul european, precum și consiliile naționale de competitivitate și autoritățile fiscale independente ar trebui să fie anulate, deoarece sunt caracterizate de un deficit democratic și social și nu numai că constituie o cămașă de forță economică cu efecte adverse grave asupra investițiilor, a creșterii economice, a coeziunii regionale și a creării de locuri de muncă, și au crescut în mod dramatic inegalitățile între statele membre și în cadrul acestora, ci și restrâng dreptul statelor membre de a-și defini propriile obiective lor în materie de buget și de politici publice;
14. respinge ferm, prin urmare, raportul celor cinci președinți și Cartea albă a Comisiei și documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare (UEM), deoarece acestea nu oferă nicio cale de ieșire din scenariul de austeritate, ci recomandă aprofundarea politicilor existente, creșterea competitivității și convergența structurale, impunând politici fiscale stricte și austeritatea;
15. subliniază că este necesar să se înlocuiască aceste politici cu un Pact pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, care să cuprindă o nouă serie de politici economice, sociale și de mediu în favoarea popoarelor și lucrătorilor, și anume prin promovarea creșterii favorabile incluziunii, sustenabile din punct de vedere ecologic, a locurilor de muncă sigure și de calitate, precum și a coeziunii sociale și regionale; subliniază că, în conformitate cu acest nou cadru de cooperare, statele membre trebuie să își recâștige capacitatea de a decide în privința politicilor economice care abordează cel mai bine nevoile lor specifice, în timp ce, la nivelul UE, procesul decizional trebuie să asigure responsabilitatea democratică și transparența, de o manieră care să includă Parlamentul European, parlamentele naționale și respectarea deplină a deciziilor luate la nivel de stat membru, care ar trebui să reflecte un dialog cuprinzător cu toate părțile interesate; îndeamnă Comisia să lanseze o dezbatere între statele membre și instituțiile UE cu privire la modul în care se poate atinge acest obiectiv;
16. consideră că, în cazul în care un stat membru decide să iasă din zona euro din cauza faptului că apartenența lor a devenit nesustenabilă și insuportabilă, o astfel de decizie ar trebui să fie complet respectată și să pregătească calea pentru o ieșire ordonată și negociată, în mod echitabil, adică fără presiuni, sancțiuni sau șantaj, în cadrul unui amplu program de sprijin; consideră că un astfel de program ar trebui să prevadă posibilitatea unei compensații adecvate stabilite în funcție de daunele sociale și economice cauzate;
17. solicită Comisiei să creeze un plan de urgență care să sprijine economia țărilor care au avut de suferit din cauza intervenției troicii;
18. subliniază că nivelul datoriei în mai multe țări din UE rămâne printre cele mai ridicate din lume; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să inițieze și să susțină un proces de renegociere a datoriei publice (a sumelor, a scadenței și a ratelor dobânzii) și anularea elementelor sale speculative și nelegitime în cele mai îndatorate țări, pentru a face ca sistemul datoriei să devină compatibil cu dezvoltarea economică și socială; subliniază că, fără o reducere a datoriei, redresarea economică a statelor membre este imposibil de realizat;
19. îndeamnă Comisia să ia măsuri urgente pentru a evalua și discuta procesul referitor la uniunea bancară care, fiind nedemocratic și dezechilibrat, până în prezent a protejat interesele băncilor și nu pe cele ale deponenților; consideră că uniunea bancară a slăbit și mai mult capacitatea statelor membre de a-și controla sistemul bancar și, de asemenea, a contribuit la promovarea și, în cele din urmă, la apariția mai multor fuziuni și achiziții în sectorul bancar în diverse state membre; consideră, prin urmare, că uniunea bancară a funcționat ca un instrument politic pentru a forța un proces de centralizare și concentrare a capitalului; de fapt, crearea unui oligopol bancar paneuropean este atât un obiectiv major al uniunii bancare, cât și o consecință a acesteia, și nu abordează problema din spatele principiului „prea mare pentru a fi lăsat să eșueze”, ci o intensifică, nu servește intereselor populațiilor și este foarte departe de a aborda în mod eficient securitatea deponenților; consideră, prin urmare, că singura modalitate de a aborda problema „prea mare pentru a fi lăsat să eșueze” și securitatea deponenților, precum și de a asigura un sistem bancar care există pentru a servi intereselor oamenilor și necesităților de dezvoltare ale țărilor, constă din abrogarea uniunii bancare și promovarea controlului public și a descentralizării sectorului bancar și financiar; insistă asupra nevoii urgente de a lua inițiative și de a proteja deponenții cu venituri mici și mijlocii din popoarele Europei împotriva viitoarelor crize a sistemului;
20. subliniază că dereglementarea și liberalizarea piețelor de capital ridică probleme grave pentru economiile statelor membre, și anume pentru stabilitatea acestora; este de părere că uniunea piețelor de capital, prin adâncirea nivelului de financiarizare a economiilor statelor membre, servește doar intereselor capitaliștilor financiari și crește în mod considerabil posibilitatea unei noi crize financiare; solicită încetarea imediată a procesului de înființare a unei uniuni a piețelor de capital și reafirmă necesitatea de a separa serviciile bancare de investiții de serviciile bancare cu amănuntul, astfel încât să se evite contaminarea și concentrarea industriei;
21. insistă ca Comisia și statele membre să dea dovadă de o voință politică adevărată prin impozitarea deținătorilor reali ai avuției; regretă răspunsul insuficient în cadrul UE la scandalurile privind impozitele; susține obligația de a se face publice deciziile fiscale, raportarea pentru fiecare țară în parte și registrele beneficiarilor reali în vederea asigurării transparenței și a controlului; susține închiderea paradisurilor fiscale offshore și de altă natură din interiorul și din afara UE, reglementarea eficace a facilitatorilor și promotorilor de mecanisme offshore, apărarea cooperării pentru eliminarea secretului bancar în scopuri fiscale, promovarea măsurilor de cooperare în prevenirea și combaterea spălării banilor și a fraudei fiscale, sancționarea tranzacțiilor speculative prin măsuri de politică fiscală și garantarea faptului că profiturile sunt impozitate acolo unde se desfășoară activitățile economice, în locurile în care angajații lucrează efectiv și în care este creată valoarea; solicită o reuniune internațională la nivel înalt, care să se desfășoare în cadrul Organizației Națiunilor Unite, în vederea stabilirii unei foi de parcurs și a unui plan comun de acțiune pentru eliminarea paradisurilor fiscale și a dumpingului fiscal;
Redresarea economiilor statelor membre prin investiții publice și creștere durabilă
22. subliniază că, pe lângă un cadru de cooperare democratică și dreaptă și un pilon real al drepturilor sociale, UE are nevoie de o dezvoltare economică echitabilă și holistică și de o strategie de investiții care să țină seama de interesele persoanelor și de nevoile și caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru; solicită Comisiei să lanseze un plan de investiții publice care să vizeze cu adevărat ocuparea deplină a forței de muncă și o creștere durabilă, eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon, vizând în special țările și regiunile cu un nivel ridicat al șomajului și sărăciei, precum și sectoarele productive, care sunt vitale pentru strategiile de dezvoltare ale fiecărei țări; solicită promovarea proiectelor publice și sprijinirea guvernelor locale, a microîntreprinderilor și IMM-urilor, a cooperativelor și a sectorului non-profit, crescându-le productivitatea, reducând efectul de poziție dominantă pe piață ocupat de societățile mari și asigurând buna dezvoltare economică și coeziune socială în UE; solicită, de asemenea, majorarea fondurilor comunitare și orientarea lor în această direcție;
23. subliniază că, în afară de planul de investiții, politica de coeziune ar trebui să fie o expresie vizibilă, palpabilă și cuantificabilă a solidarității și echității europene; subliniază că este imperios necesar să se creeze o politică de coeziune veritabilă, care să dispună de fonduri structurale mult majorate, care să aibă drept obiective principale reducerea decalajelor dintre regiuni, cu un accent special pe cele mai sărace și pe cele ultraperiferice, care să vizeze statele membre afectate de subdezvoltare sau de niveluri ridicate ale șomajului sau care se confruntă cu catastrofe naturale sau o criză umanitară, și care să includă asistență sub formă de resurse umane și de asistență tehnică în ceea ce privește migrația și dezastrele naturale; îndeamnă, prin urmare, Comisia să susțină o politică de coeziune puternică după 2020, bazată pe subvenții și pe obiectivele sale de bază de coeziune ambientală, socială, economică și teritorială, astfel cum este consacrat în tratate, cu o dublă dimensiune urbană și rurală și cu un accent puternic pe cooperarea teritorială europeană, care să se angajeze ferm să urmeze principiul parteneriatului, promovând convergența reală și creșterea sustenabilă în domeniul economic și cel al ocupării forței de muncă; respinge cu fermitate subordonarea politicii de coeziune la guvernanța economică a UE, reformele structurale și condiționalitățile macroeconomice, dat fiind că politica de coeziune nu ar trebui să fie folosită ca instrument de pedeapsă financiară dacă o regiune sau un stat membru respinge politicile de dereglementare și de privatizare;
24. ținând seama de cele mai recente evenimente, în special de cutremurele din Italia și Grecia și de incendiile din Portugalia și Spania, care au avut un impact considerabil și dramatic asupra vieților omenești în regiunile deosebit de defavorizate, evidențiază importanța Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) pentru a face față catastrofelor naturale majore și ia act de propunerea de majorare a creditelor de angajament și a creditelor de plată pentru FSUE; solicită Comisiei să supravegheze creșterea suplimentară a acestui fond și să adapteze normele pentru ca mobilizarea sa să devină mai flexibilă și punctuală, pentru a acoperi o gamă mai largă de dezastre cu impact semnificativ și a reduce timpul dintre producerea dezastrului și punerea la dispoziție a fondurilor;
25. afirmă că obstacolele de natură socială, economică, climatică și politică pot fi depășite doar prin desprinderea completă de politicile neoliberale din trecut și reorientarea către progresul social, convergența economică, coeziune și dezvoltarea durabilă; solicită cu fermitate să se pună capăt principiului concurenței și principiului economiei de piață pentru a pregăti terenul pentru o Europă bazată pe principiul solidarității și al cooperării reciproc avantajoase;
26. se așteaptă ca strategia de dezvoltare economică al UE să includă o strategie industrială incluzivă, care să consolideze și să dezvolte o bază industrială diversificată în toate statele membre și în regiuni, ținând seama de particularitățile regionale; subliniază rolul esențial al statelor și al investițiilor publice în cadrul strategiei de reindustrializare, care ar trebui să cuprindă sectoare strategice și să transforme în obiective principale creșterea numărului de locuri de muncă și sustenabilitatea socială; solicită Comisiei să se aplece asupra problemei relocării producției industriale în cadrul lanțurilor globale de valoare și să propună interzicerea finanțării de către UE a relocării producției, cu scopul de a păstra locurile de muncă din domeniul industrial în statele membre;
27. reamintește rolul fundamental al cercetării publice ca o contrapondere la tendințele orientate către piață; subliniază necesitatea de a utiliza fondurile UE destinate cercetării ca instrumente de creștere a coeziunii teritoriale în UE și de a se evita concentrarea finanțării cercetării la nivelul câtorva țări, universități, centre de cercetare și corporații; subliniază importanța consolidării investițiilor publice și a reglementării serviciilor digitale pentru a depăși decalajul digital și evidențiază necesitatea de a se evita concentrarea conținutului digital în cadrul unui număr redus de distribuitori; sprijină standardele deschise în sectorul digital și știința deschisă, astfel încât inovările să poată aduce beneficii tuturor; solicită ca toate cunoștințele științifice, susținute de o finanțare directă sau indirectă din partea UE, să fie făcute publice;
28. respinge piața internă a energiei a UE și crearea unei uniuni energetice europene, care va duce la o mai mare liberalizare și monopolizare; solicită exercitarea controlului public asupra acestui sector strategic, dat fiind că deținerea și administrarea publică a producției și distribuției de energie este cel mai bun mod de a asigura sustenabilitatea socială și ambientală; reiterează că energia este un bun public și că accesul la energie ar trebui să fie un drept social fundamental; regretă că Comisia a neglijat acest aspect în cadrul tuturor propunerilor, inclusiv în pachetul privind „energia curată pentru toți europenii”; invită Comisia, în acest sens, să creeze un Observator european al sărăciei energetice și să pregătească un plan de acțiune concret cu privire la modul de abordare a sărăciei energetice;
29. solicită o politică comună descentralizată în domeniul pescuitului (PCP) care să promoveze modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului, asigurând viabilitatea socioeconomică a acestuia, sustenabilitatea resurselor, menținerea și crearea de locuri de muncă, precum și îmbunătățirea condițiilor de viață ale lucrătorilor din acest sector; reafirmă necesitatea ca PCP să recunoască trăsăturile specifice ale pescuitului costier și la scară mică, precum și ca instrumentele existente să corespundă nevoilor sectorului; solicită adoptarea de măsuri care să asigure suveranitatea națională asupra zonelor economice exclusive ale statelor membre și asupra resurselor de pescuit ale acestora;
30. consideră că 30 de ani de politică agricolă comună (PAC) au avut un efect negativ semnificativ asupra sectorului agricol din statele membre, contribuind la criza din sectorul agricol; solicită să se pună din nou accentul pe unul dintre principiile de finanțare a PAC, și anume „asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru fermieri”, pentru a combate creșterea concentrării producției, reducerea numărului de mici fermieri, creșterea numărului de asimetrii regionale și creșterea dependenței externe de surse din străinătate, care favorizează cele mai mari economii ale UE și marile întreprinderi agricole; regretă că acest fenomen pune în primejdie patrimoniul rural și agricol de importanță globală, în timp ce marile întreprinderi agricole își măresc marjele comerciale și își impun propriul model de sistem alimentar mondial, cu consecințe distructive asupra mediului; subliniază rolul central pe care îl joacă agricultorii în politica agricolă și alimentară; se opune cu fermitate dominării pieței și stabilirii unor prețuri inechitabile de către marile întreprinderi agroalimentare în detrimentul siguranței alimentare, al calității și al suveranității, al sănătății umane și animale, al bunăstării animalelor și al mediului; subliniază că este important să se faciliteze accesul la terenuri pentru a combate inegalitățile în economiile rurale și a facilita reînnoirea generațiilor în sectorul agricol;
31. invită Comisia ca acum, cu puțin timp înainte de viitoarea reformă a PAC, să se mute accentul actualei PAC, care este dominată de agricultura intensivă și monoculturile extractive, pe agricultura și politica alimentară sustenabile, ținând seama de diversele aspecte și provocări de ordin economic, social, ambiental, nutrițional și de sănătate;
32. invită Comisia să ia măsuri pentru a crește vizibilitatea rolului femeilor în sectorul agricol și a-l consolida; îndeamnă Comisia să acorde prioritate protecției terenurilor agricole și accesului la acestea; condamnă cu fermitate acapararea terenurilor și solicită Comisiei și statelor membre să ia rapid măsuri; reafirmă că apa este un drept universal, care ar trebui garantat fiecărei ființe umane și care nu ar trebui să facă obiectul privatizării;
33. solicită Comisiei să interzică toate formele de brevetare a semințelor pentru a proteja agricultorii împotriva presiunii concurenței exercitate de întreprinderile multinaționale producătoare de semințe și să protejeze varietățile locale și patrimoniul nostru genetic și cultural; solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a interzice autorizarea, cultivarea și comercializarea de OMG-uri și să ia măsuri împotriva utilizării pe scară largă a pesticidelor;
34. îndeamnă Comisia să pună în aplicare, fără întârziere, punctele restante din strategia Uniunii Europene privind protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015; invită Comisia să elaboreze o strategie nouă și ambițioasă pentru protecția și bunăstarea animalelor și a biodiversității pe perioada 2016-2020, prin care să se depășească deficiențele și lacunele existente, astfel încât să se creeze condiții de concurență echitabile și să se îmbunătățească protecția bunăstării animalelor și a biodiversității în întreaga UE;
Politicile de mediu pentru un viitor sustenabil — combaterea schimbărilor climatice
35. subliniază nevoia urgentă de a aborda criza legată de schimbările climatice; salută recunoașterea de către COP 21 a faptului că actuala criză climatică este rezultatul unui sistem de producție cu utilizare intensivă a energiei și al exploatării combustibililor fosili; subliniază că, pentru combaterea schimbărilor climatice, toate țările în cauză trebuie să se angajeze să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră în conformitate cu responsabilitățile lor istorice; crede cu tărie că soarta planetei nu poate fi lăsată pe seama instrumentelor bazate pe piață, fiind necesar să se pună capăt modelului capitalist de creștere, precum și să se realizeze o schimbare radicală a metodelor de producție, a distribuției și a consumului; regretă, prin urmare, că angajamentele COP 21 nu garantează o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră considerată necesară pentru a se asigura că temperatura medie nu crește cu mai mult de 2 °C, precum și că acordul a consolidat mecanismele bazate pe piață;
36. regretă lipsa de ambiție dovedită până în prezent de către Comisie în ceea ce privește obiectivele obligatorii; regretă faptul că politicile în domeniul schimbărilor climatice insistă asupra unei abordări de piață, care și-a demonstrat în mod clar ineficiența și imoralitatea (piața carbonului, instrumente de flexibilitate etc.); solicită o schimbare fundamentală de la o abordare bazată pe piață la o abordare normativă, în conformitate cu principiul responsabilității comune, dar diferențiate; invită Comisia și statele membre să nu se limiteze la cadrul Acordului de la Paris; crede cu tărie că UE trebuie să își intensifice acțiunile și să pună pe primul plan clima și mediul; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să integreze politica privind schimbările climatice și standarde ridicate de mediu în toate politicile relevante; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure îndeplinirea angajamentelor de la Paris și a obiectivelor suplimentare, în pofida tuturor deficiențelor și contradicțiilor existente;
37. invită Comisia, în mod deosebit, să propună criterii de sustenabilitate pentru produsele industriale și să integreze pe deplin economia circulară în toate politicile relevante, ținând cont de întregul ciclu de viață al produselor; subliniază încă o dată necesitatea punerii pe deplin în aplicare a acțiunilor identificate în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, inclusiv în ceea ce privește eliminarea subvențiilor cu impact negativ asupra mediului înconjurător; consideră că abordarea de piață asupra economiei circulare are consecințe periculoase pentru public și că este nevoie de o responsabilitate puternică a statelor membre și de politici publice;
38. consideră că tranziția energetică ar trebui să aibă drept rezultat un sistem energetic mai eficient, transparent, durabil, descentralizat și democratic, bazat pe surse regenerabile de energie, de care să beneficieze societatea în ansamblul ei; reiterează solicitarea Parlamentului de a stabili ca obiective obligatorii o pondere de 30 % de surse regenerabile din consumul de energie, care ar trebui majorată la 45 % în conformitate cu actualul Acord de la Paris, și o pondere de 40 % de economii de energie până în 2030 invită Comisia să propună criterii obligatorii de sustenabilitate pentru utilizarea energiei și pentru biomasă;
39. solicită protejarea biodiversității în mediile marine, asigurând condiții favorabile pentru refacerea populațiilor de pești, prin implementarea unor practici adecvate de gestionare durabilă; susține obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) privind conservarea a cel puțin 10 % din zonele costiere și marine, în conformitate cu dreptul național și internațional și pe baza celor mai bune informații științifice disponibile, precum și prioritatea accesului la resurse pentru pescuitul la scară mică și pescuitul artizanal; susține, în această privință, interzicerea pescuitului în zonele în care biodiversitatea și stocurile de pește sunt amenințate; subliniază, de asemenea, necesitatea de a pune în aplicare strategii eficace de prevenire și atenuare a schimbărilor climatice în întreaga UE, pentru protejarea pe termen lung a terenurilor agricole, inclusiv pentru combaterea agriculturii intensive și a producției excesive;
40. subliniază nevoia de decarbonizare a întregului sector al transporturilor; regretă profund faptul că propunerea Comisiei referitoare la un pachet privind mobilitatea transporturilor liberalizează într-o mai mare măsură sectorul, în detrimentul mediului și al lucrătorilor; invită Comisia să revină cu o nouă propunere, care să se bazeze pe nevoile statelor membre de a asigura coeziunea teritorială, care să promoveze transportul public, soluții de mobilitate partajată, precum și mersul pe jos și cu bicicleta, în special în zonele urbane, și care să reducă emisiile generate de autovehicule, camionete, vehicule grele, sectorul aviației și transportul feroviar și maritim;
41. apără creșterea finanțării alocate politicilor de conservare a mediului; solicită creșterea substanțială a programului LIFE la cel puțin 1 % din bugetul UE; respinge slăbirea legislației privind protecția habitatelor și a speciilor sălbatice pe cale de dispariție; solicită crearea unui instrument financiar specific dedicat finanțării rețelei Natura 2000 și adoptarea de măsuri coerente pentru păstrarea valorilor acesteia;
42. solicită Comisiei să respecte în mod consecvent principiul precauției și să se abțină de la propunerea de derogări în ceea ce privește utilizarea substanțelor chimice, a pesticidelor nocive și a substanțelor endocrine, să reducă expunerea la substanțe chimice prin apă, sol, aer și alimente care au un impact negativ asupra oamenilor, animalelor și a mediului global, precum și să formuleze propuneri legislative pentru reducerea expunerii;
43. solicită consolidarea abordării de la nivelul UE privind prevenirea dezastrelor, cu crearea unui cadru financiar adecvat pentru prevenire, care să poată fi mobilizat prin acțiuni de corectare a situațiilor care implică riscuri;
Piața internă și comerțul internațional
44. consideră că piața unică, în multiplele sale dimensiuni sectoriale, a accentuat erodarea instrumentelor suverane economice de reglementare, dominația economică, divergența și dezvoltarea inegală și a promovat evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală, transferul profiturilor către paradisuri fiscale, privatizarea, liberalizarea relațiilor comerciale și concentrarea capitalului; consideră că, prin intermediul pieței unice și în numele competitivității, UE a sprijinit și a promovat atacuri împotriva drepturilor lucrătorilor, ceea ce a condus la inegalități sociale, la dereglementarea forței de muncă, la devalorizarea salariilor și la ocuparea tot mai precară a forței de muncă, în timp ce politicile fiscale mai corecte și mai redistributive au fost distruse sau obstrucționate; constată că, în ciuda a ceea ce se afirmă în mod sistematic, piața unică a condus la creșterea costurilor pentru consumatori și la degradarea serviciilor prestate;
45. subliniază faptul că fiecare țară trebuie să aibă dreptul de a-și defini politicile comerciale și de a încheia acele acorduri comerciale care corespund în cea mai mare măsură intereselor lor și caracteristicilor și nevoilor lor economice, ținând cont de nivelurile lor de complementaritate cu țările terțe;
46. ia act de propunerea revizuită de Directivă a serviciilor mass-media audiovizuale; regretă totuși că aceasta nu abordează în mod suficient nici amenințările la adresa pluralismului mediatic, nici pe cele la adresa utilizatorilor vulnerabili, în special a minorilor, în ceea ce privește mesajele comerciale periculoase, plasarea de produse și conținutul ilegal de pe platformele de partajare a materialelor video și de pe platformele de comunicare socială; invită Comisia, în acest sens, să revizuiască Directiva privind comerțul electronic și, în actualele și viitoarele sale activități în domeniul Strategiei privind piața unică digitală pentru Europa, să se concentreze mai mult pe schimbări democratice și culturale; reamintește că digitalizarea este semnificativ legată de educație, cunoaștere, cercetare, competențe în domeniul mass-media și al internetului, necesitând, prin urmare, o răspundere politică mai mare și o strategie digitală europeană adaptată nevoilor societății și ale utilizatorilor;
47. invită Comisia și statele membre să garanteze că toate acțiunile și programele UE privind cultura, educația și cetățenia includ în mod sistematic o dimensiune favorabilă incluziunii sociale, în special pentru grupurile defavorizate; invită Comisia să faciliteze accesul deplin al tuturor cetățenilor la cultură și creație și să promoveze întreprinderile culturale și creative, în special producția culturală la scară redusă;
48. subliniază că orice propunere legislativă care influențează în vreun fel drepturile și remunerarea persoanelor implicate în activități culturale și creative trebuie să asigure o remunerare decentă și echitabilă a autorilor, a artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor și a tehnicienilor; solicită, de asemenea, statelor membre să colaboreze cu sindicatele lucrătorilor din industriile culturale și creative, cu entitățile finanțate și organismele publice pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unor măsuri concrete de eradicare a condițiilor de muncă precare din acest sector;
49. subliniază, în plus, importanța creșterii volumului de finanțare și a eliminării barierelor, inclusiv a barierelor economice, pentru persoanele care doresc să participe la programe educaționale, cum ar fi Erasmus + și Europa creativă, în special pentru studenții cu venituri mai reduse, persoanele cu handicap, cursanții din regiuni îndepărtate și participanții afectați de Brexit; regretă înlocuirea sistemelor de granturi cu mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți și invită Comisia să revoce această propunere;
50. se opune abordării în materie de politică comercială care se bazează pe liberalizare, dereglementare și privatizare, abordare promovată de Comisie în relațiile cu numeroși parteneri din întreaga lume, care compromite suveranitatea statelor membre și servește interesele geopolitice ale celor mai bogate țări și ale corporațiilor multinaționale, permițându-le acestora să controleze și să exploateze activele din țări terțe, crescând asimetriile intraregionale și interregionale și perpetuând dependențele țărilor mai puțin dezvoltate (în interiorul și în afara UE); insistă asupra importanței unor relații comerciale cu state sau parteneri care să respecte drepturile lucrătorilor, mediul și caracteristicile regionale și, în același timp, să nu afecteze interesele geopolitice ale țărilor mici și ale IMM-urilor sau activele naționale sau serviciile publice;
51. solicită Comisiei să se retragă din negocierile privind TTIP, UE-Japonia și acordul privind comerțul cu servicii (TiSA), printre altele; consideră că acordurile comerciale ar trebui să se concentreze pe promovarea locurilor de muncă decente, a unui model economic sustenabil, dar, în primul rând, pe o repartizare echitabilă a bogățiilor, o serie de activități economice eterogene și o abordare înrădăcinată în ceea ce privește dreptul de a reglementa în vederea realizării de progrese către dreptatea socială, a dezvoltării unor servicii publice de calitate, a protejării mediului și a diversității culturale, precum și a garantării respectării stricte a principiului precauției;
52. solicită un comerț internațional reglementat, pe bază de complementaritate reciprocă; insistă asupra faptului că toate documentele de negociere trebuie să fie făcute publice și că toate parlamentele naționale trebuie să fie consultate înainte de adoptarea unor astfel de acorduri, care au un impact dramatic asupra existenței cotidiene a cetățenilor; deplânge procesul de negociere a CETA și solicită abrogarea imediată a acestuia;
53. invită Comisia să sprijine pe deplin Tratatul ONU privind întreprinderile comerciale și drepturile omului, inclusiv dispozițiile obligatorii necesare ale acestuia, și solicită Comisiei și statelor membre să includă în toate actualele și viitoarele acorduri comerciale semnate de UE dispoziții care să permită un control real al fraudei fiscale, al spălării de bani și al speculațiilor cu produse alimentare, apă și alte nevoi fundamentale ale ființelor umane și ale naturii;
Respectarea drepturilor omului — calea către democrație
54. insistă asupra unei alternative democratice, echitabile și progresive pentru Europa — cu țări egale în drepturi — care să se bazeze pe solidaritate, cooperare și justiție socială; insistă asupra faptului că respectarea drepturilor omului și a statului de drept, precum și respectarea principiilor fundamentale ale Cartei ONU trebuie să se afle în centrul oricărei politici la nivelul UE și la nivelul statelor membre; susține că trebuie construită o altă Europă, în care popoarele să aibă un rol mai puternic și să fie implicate într-o mai mare măsură, respectându-se totodată drepturile și voința acestora;
55. consideră că, în ceea ce privește instituțiile UE, este nevoie de un rol mai activ și de o mai mare implicare a cetățenilor și a societății civile, printre altele, printr-o inițiativă cetățenească europeană revizuită și consolidată; solicită îmbunătățirea accesului la documente și o mai mare transparență a activităților de lobby ale întreprinderilor, inclusiv prin grupuri de experți, precum și respectarea într-o mai mare măsură a inițiativelor precum inițiativa cetățenească europeană;
56. solicită o mai mare transparență și responsabilitate a instituțiilor UE; insistă asupra faptului că instituțiile UE trebuie să devină cu adevărat deschise, transparente și răspunzătoare în fața cetățenilor, atât în ceea ce privește procesul decizional, cât și în ceea ce privește interesele pe care le deservesc; invită Comisia, în acest sens, să dea curs în mod adecvat și prompt rezoluției Parlamentului referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor și să prezinte o propunere pentru protecția eficace a denunțătorilor, care să cuprindă toate categoriile de denunțători, ținând seama de principiile din Recomandarea CM/Rec(2014)7 a Consiliului Europei;
57. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea deficitului democratic și la acțiunile antidemocratice ale UE; respinge cu fermitate politicile UE, care au limitat alegerile în materie de politică ale unor guverne și parlamente naționale suverane și alese în mod democratic, au diminuat controlul democratic al UE și au stabilit o austeritate permanentă; respinge cu fermitate orice acțiuni ale instituțiilor UE care încearcă să impună politici și măsuri împotriva voinței popoarelor, șantajând guvernele suverane, ignorând și atacând rezultatele participării cetățenilor la procesele de luare a deciziilor politice și eforturile și drepturile lucrătorilor; îndeamnă Comisia să respecte voința cetățenilor, precum și orice referendumuri viitoare pe teme legate de UE; insistă asupra dreptului inalienabil al popoarelor de a dezbate și de a-și exprima voința; respinge caracterul inevitabil pe care îl invocă adesea de instituțiile UE, dat fiind faptul că în cadrul unei democrații există mereu alternative în conformitate cu voința popoarelor;
58. își exprimă oroarea față de încălcarea gravă a drepturilor omului și a obligațiilor în temeiul dreptului internațional demonstrată în răspunsul UE la criza umanitară, așa cum o arată intensificarea militarizării frontierelor externe ale UE; solicită Comisiei să redirecționeze fondurile alocate pentru creșterea controlului la frontiere și consolidarea „Fortăreței Europa” către primirea și integrarea refugiaților și a migranților; invită Comisia să intensifice de urgență activitățile proactive de căutare și de salvare, în special în zona centrală a Mării Mediterane, să elaboreze propuneri de modalități sigure și legale de acces în UE pentru toate femeile, bărbații și copiii care au nevoie de protecție, precum și pentru lucrătorii migranți, inclusiv un program imediat, ambițios și obligatoriu de relocare bazat pe legături reale ale refugiaților cu țările respective, precum și să sprijine solicitarea Parlamentului pentru crearea unor vize umanitare prezentând o propunere relevantă, astfel încât oamenii să nu mai fie obligați să își riște viața în Mediterana sau în deșerturi în drumul lor spre Europa; condamnă utilizarea din ce în ce mai frecventă a așa-numitelor instrumente fără caracter obligatoriu pentru a pune presiuni asupra țărilor terțe în vederea unor acorduri de readmisie informale; condamnă ferm, în acest sens, acordul dintre UE și Turcia, acordul dintre UE și Afganistan, așa-numit „calea comună de urmat pentru Afganistan”, și discuțiile în curs cu țările terțe în temeiul cadrelor de parteneriat cu țările terțe; condamnă politica UE de gestionare a frontierelor și externalizarea controalelor la frontieră către țările terțe, în special prin utilizarea Fondului fiduciar al UE pentru Africa;
59. solicită ca refugiații să fie cazați în mod corect în locuințe decente, să se închidă centrele de detenție, să se promoveze incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă atât a refugiaților, cât și a migranților, ținând seama de preferințele acestora, de competențele și de calificările lor, și să se asigure protecția împotriva exploatării și a discriminării; solicită protejarea și sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale, a victimelor traficului de ființe umane și a minorilor neînsoțiți; solicită respectarea dreptului la viața de familie, astfel cum este consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului, fie într-o țară terță, fie în cadrul UE, și subliniază că este urgent necesar să se respecte pe deplin dreptul la viața de familie și la reîntregirea familiei, atât din interiorul, cât și din afara UE, inclusiv în ceea ce privește procedura accelerată în cazul solicitanților vulnerabili; invită Comisia să evalueze punerea în aplicare a Directivei privind dreptul la reîntregirea familiei, inclusiv utilizarea Comunicării Comisiei cu privire la orientările pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când este necesar;
60. regretă faptul că alternativa propusă de Comisie la Regulamentul Dublin nu soluționează deficiențele grave din regulamentul existent, întrucât propunerea nu se bazează pe principiul solidarității și al împărțirii echitabile a responsabilității; își exprimă profunda preocupare cu privire la obligația ca toate statele membre să analizeze dacă cererea unei persoane ar putea fi declarată inadmisibilă pe baza conceptelor de țară terță sigură sau primă țară de azil;
61. își exprimă dezamăgirea profundă cu privire la neîndeplinirea de către statele membre a promisiunilor de relocare a solicitanților de azil din Italia și Grecia; îndeamnă statele membre să își îndeplinească angajamentele care decurg din deciziile Consiliului și să procedeze la relocarea sistematică a solicitanților de azil din Grecia și Italia; invită Comisia să propună extinderea măsurilor de relocare atât timp cât situația impune acest lucru;
62. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la Agenda europeană privind securitatea, care se concentrează asupra politicilor represive și a extinderii mandatului agențiilor UE de aplicare a legii; critică securizarea în creștere a politicilor, inclusiv colectarea datelor cu caracter personal și crearea de profiluri ale cetățenilor și ale resortisanților țărilor terțe, profitând de temerile exacerbate legitime ale popoarelor, utilizând combaterea terorismului pentru a ataca drepturile și libertățile cetățenilor și pentru a amplifica supravegherea statului; se opune cu fermitate acestei încălcări a drepturilor omului, precum și faptului că aceste politici represive au subminat politicile de prevenire necesare; invită Comisia și statele membre să consolideze politicile de prevenire, inclusiv activitățile pentru tineret, politicile de coeziune socioeconomică și alte instrumente de prevenire destinate susținerii persoanelor expuse riscului de excluziune socială; reamintește, în acest moment, necesitatea ca UE și statele sale membre să înceteze toate misiunile militare externe și să joace un rol internațional pentru pace;
63. solicită adoptarea imediată a Directivei orizontale a UE de combatere a discriminării, pentru a face progrese în ceea ce privește combaterea discriminării, inclusiv a atacurilor asupra minorităților, a migranților și a solicitanților de azil, precum și asupra altor grupuri vulnerabile; solicită Comisiei să evalueze punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor și a Recomandării Consiliului privind măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre și, dacă este cazul, să propună măsuri suplimentare pentru incluziunea efectivă a romilor; regretă creșterea numărului de infracțiuni motivate de ură și de discursuri de incitare la ură îndreptate împotriva minorităților etnice și religioase, a persoanelor LGBTI, a solicitanților de azil și a persoanelor fără locuință; consideră că amplificarea sentimentelor și a numărului de organizații rasiste și xenofobe are legătură cu ascensiunea extremei drepte și a tendințelor fasciste în Europa, fapt care nu poate fi luat în considerare separat de politicile de austeritate și neoliberale care au fost puse în aplicare în UE și în statele membre în ultimele decenii sau de deficitul democratic în creștere și de indiferența și lipsa de respect tot mai mari față de voința popoarelor;
Pace și solidaritate internaționale
64. respinge Strategia europeană de securitate, politica sa externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună; solicită să se pună capăt cooperării dintre UE și NATO și priorităților strategice și respinge actuala politică expansionistă a NATO; solicită, de asemenea, retragerea tuturor bazelor militare străine din Europa și dizolvarea NATO; respinge o Uniune Europeană a Apărării, care reprezintă un risc periculos ce conduce direct la război; se opune, prin urmare, majorării bugetelor statelor membre în materie de securitate și apărare; se opune cu fermitate ca finanțarea din fondurile Orizont 2020 sau din bugetul UE în general să fie utilizată pentru cercetarea în domeniul militar, civil-militar sau de securitate, în general, și pentru dezvoltarea de sisteme de aeronave pilotate de la distanță (RPAS), în special; insistă asupra faptului că UE și statele sale membre ar trebui să colaboreze pentru pace, pentru soluționarea pașnică și pe cale diplomată a conflictelor, inclusiv prin intermediul inițiativelor de mediere, și pentru programe de dezarmare, demobilizare și reintegrare în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite; sprijină Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare (TNP) și dezarmarea nucleară;
65. respinge cu fermitate Documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul apărării europene, inclusiv recomandările din cadrul acestuia cu privire la un fond european de apărare și o piață unică a apărării, care solicită creșterea finanțării pentru domeniile apărării și securității prin fondurile bugetare ale UE;
66. denunță și regretă profund viteza fără precedent cu care a fost militarizată UE;
67. solicită cu fermitate dezarmarea, inclusiv dezarmarea nucleară, demobilizarea trupelor și încetarea intervențiilor militare externe, precum și cercetarea civilă în beneficiul populației și al dezvoltării acesteia; solicită cu fermitate dizolvarea NATO; reamintește că cea mai bună modalitate de a promova pacea este prin sprijinirea măsurilor pentru eradicarea sărăciei, acordarea de ajutor umanitar și dezvoltarea economică și socială sustenabilă și echitabilă;
68. afirmă că cooperarea externă ar trebui să se bazeze pe principiul solidarității internaționaliste și pe respectarea pe deplin a dorinței de dezvoltare și a ritmului de dezvoltare al fiecărei țări;
69. regretă profund faptul că UE promovează aceleași politici ineficiente față de țările în curs de aderare; își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele evoluții din regiunea Balcanilor de Vest în ceea ce privește deficitul democratic tot mai mare și autoritarismul tot mai pronunțat, amplificarea retoricii naționaliste și iredentiste și stagnarea economică marcată de o rată a șomajului foarte ridicată, factori care ar putea conduce la instabilitatea regiunii, multe dintre aceste probleme constituind rezultatul unui război de agresiune impus asupra multora dintre aceste țări; insistă ca UE să își asume responsabilitatea care îi revine pentru eșecurile politicilor sale în țările din Balcanii de Vest și solicită Comisiei să reevalueze și să reformuleze radical politica sa de extindere și asistența pentru țările candidate și potențial candidate acordată de instrumentul de asistență pentru preaderare, punând accentul pe promovarea democrației și a societății civile, pe statul de drept, pe drepturile omului, civile și de ocupare a forței de muncă, pe coeziunea socială și justiția socială și pe dezvoltarea economică durabilă; consideră că decizia de a adera la UE ar trebui să se bazeze pe o decizie suverană a cetățenilor;
70. solicită, având în vedere evenimentele care au avut loc începând cu iulie 2016 și referendumul din 16 aprilie 2017, suspendarea temporară a negocierilor de aderare cu Turcia în cazul în care pachetul constituțional este pus în aplicare fără modificări și în cazul în care statul de drept nu este imediat restaurat; insistă ca procesul de modernizare a uniunii vamale cu Turcia să fie corelat cu o condiționalitate solidă în domeniul drepturilor omului, democrației, statului de drept și relațiilor de bună vecinătate; insistă asupra poziției potrivit căreia uniunea vamală nu poate fi actualizată în cazul în care Turcia nu pune pe deplin în aplicare actuala uniune vamală și Protocolul adițional față de toate statele membre;
71. subliniază că este nevoie să se acorde prioritate combaterii cauzelor socioeconomice profunde ale actualelor provocări legate de securitate și de migrație și respinge orice cooperare în materie de securitate militară; solicită Comisiei să își respecte angajamentul de a se implica în punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare ale ONU, împreună cu partenerii din cadrul politicii europene de vecinătate; subliniază faptul că crearea de locuri de muncă este o problemă decisivă pentru viitorul majorității țărilor din vecinătate; sprijină accentul pus pe integrarea tinerilor pe piața muncii și promovarea întreprinderilor mici și mijlocii; subliniază că aceste măsuri necesită o abordare la mai multe niveluri, inclusiv național, regional și local, precum și o cooperare regională, subregională și transfrontalieră, care să mobilizeze statele membre ale UE, țările partenere și autoritățile locale și regionale ale acestora; solicită abordări și programe realiste, care să aibă beneficii concrete pentru populație și solicită Comisiei să prezinte o strategie privind cooperarea cu vecinii UE, care a fost anunțată ca parte din revizuirea politicii europene de vecinătate;
72. își reafirmă sprijinul ferm față de soluționarea conflictului israeliano-palestinian prin coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, un stat Israel și statul Palestinei conviețuind alături în pace și securitate, pe baza dreptului la autodeterminare și a respectării totale a dreptului internațional, cu Ierusalimul capitală a ambelor state; invită Comisia ca, în programele sale de cooperare și de asistență, să acorde o atenție deosebită persoanelor care trăiesc sub ocupație și sub blocadă; invită Comisia să pună în aplicare pe deplin articolul 2 din Acordul de asociere UE-Israel, ca reacție la încălcările grave de lungă durată ale drepturilor omului de către Israel în teritoriile palestiniene ocupate, la tratamentul discriminatoriu aplicat de către Israel propriilor cetățeni de origine arabă și la desconsiderarea de către acesta a rezoluției ONU cu privire la această chestiune; insistă asupra aplicării cuprinzătoare în toate statele membre a Orientărilor privind eligibilitatea entităților israeliene și a activităților acestora în teritoriile ocupate de Israel începând cu iunie 1967 pentru subvenții, premii și instrumente financiare finanțate de UE începând cu anul 2014; invită Comisia să revizuiască finanțarea programelor de cooperare științifică pentru a preveni orice tip de finanțare a industriei militare a Israelului; reiterează apelul său către Comisie de a evalua costurile de demolare a locuințelor și a infrastructurii finanțate de UE și de a insista asupra despăgubirilor;
73. își reiterează sprijinul pentru autodeterminarea Saharei Occidentale printr-un referendum, în conformitate cu dreptul internațional și rezoluțiile relevante ale ONU; invită Comisia să pună în aplicare integral articolul 2 din Acordul de asociere UE-Maroc, ca reacție la încălcările grave de lungă durată ale drepturilor omului de către Maroc în teritoriile ocupate din Sahara Occidentală, inclusiv la represiunea economică și privarea de libertate pe motive politice a activiștilor sahrawi care militează pașnic pentru autodeterminare; invită Comisia să pună în aplicare hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2016, potrivit căreia acordurile UE-Maroc care se aplică Saharei Occidentale sunt ilegale în temeiul dreptului internațional; subliniază că orice viitor acord încheiat de UE cu privire la Sahara Occidentală trebuie să fie negociat cu Frente Polisario, în calitatea sa de reprezentant internațional al poporului sahrawi; subliniază deteriorarea situației umanitare din taberele de refugiați de la Tindouf, din cauza reducerii ajutorului internațional și invită Comisia să crească actualele niveluri de ajutor cel puțin la nivelurile istorice;
74. invită Comisia să își mențină angajamentele și măsurile importante adoptate în cursul negocierilor Acordului de dialog politic și de cooperare dintre Uniunea Europeană, statele membre ale acesteia și Republica Cuba; subliniază importanța menținerii unei abordări constructive în cadrul negocierilor, care să respecte voința poporului cubanez și să evite orice ingerință sau restricții externe asupra afacerilor interne ale Cubei; invită Comisia să contribuie la încheierea blocadei;
75. reamintește principiul cooperării eficiente pentru dezvoltare: asumarea priorităților de dezvoltare de către țările în curs de dezvoltare; se opune oricărei încercări de a crea legături între ajutoarele pentru dezvoltare și controlul la frontiere, gestionarea fluxurilor de migrație sau acordurile de readmisie; respinge orice încercare de a impune o condiționalitate între asistența pentru dezvoltare și cooperarea din partea țărilor beneficiare cu privire la, printre altele, reformele structurale și problemele legate de migrație; subliniază că plățile din partea Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și a Fondului european de dezvoltare (FED) nu pot fi utilizate pentru programe militare, pentru cooperarea în domeniul politicilor și pentru reforme în domeniul armatei; insistă asupra faptului că este nevoie de un mecanism de responsabilitate privind monitorizarea și punerea în aplicare a ODD-urilor și realizarea obiectivului de 0,7 % din AOD/VNB, pe care statele membre conveniseră deja să îl îndeplinească până în 2015;
76. solicită, de asemenea, Comisiei să includă și să promoveze accesul universal la sănătatea sexuală și a reproducerii și la drepturile aferente în toate domeniile de politică conexe de la nivelul UE și din afara acesteia; invită UE și statele membre să contracareze impactul reglementării Gag Rule, majorând semnificativ finanțarea pentru sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, în special finanțarea destinată în mod explicit asigurării accesului la servicii de planificare familială și la servicii sigure și legale de avort, utilizând fondurile alocate la nivel național și la nivelul UE pentru finanțarea dezvoltării;
77. solicită o abordare bazată pe nevoile umane în ceea ce privește sustenabilitatea datoriilor, prin intermediul unui set obligatoriu de standarde de definire a acțiunilor responsabile de creditare și de împrumut și solicită anularea datoriei externe a țărilor în curs de dezvoltare;
78. invită Comisia să sprijine, prin intermediul unei comunicări, elaborarea unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale, sub auspiciile ONU, și să asigure instituirea unor căi de atac eficiente pentru victime în cazurile în care jurisdicția națională este în mod evident în imposibilitatea de a pune sub urmărire în mod eficient companiile multinaționale;
Finanțarea UE
79. reamintește că bugetul UE este un instrument pentru realizarea obiectivelor menționate mai sus; consideră că obiectivele ar trebui îndeplinite prin intermediul unor politici și programe care au în vedere nevoile specifice ale statelor membre, astfel încât bugetul UE să completeze eforturile statelor membre, mai degrabă decât să impună priorități sau un model general valabil; consideră, de asemenea, că bugetul ar trebui să faciliteze experimentarea bunelor practici ale altor țări;
80. reiterează importanța politicilor de coeziune și necesitatea creșterii finanțării în acest domeniu, în mod special a celei prin intermediul Fondului social european; subliniază că, indiferent de situație, aceste politici nu trebuie slăbite, nici măcar în contextul Brexitului, și că alocările bugetare ar trebui menținute cel puțin la același nivel ca în actuala perioadă pentru toate categoriile de regiuni; invită Comisia să prezinte propunerile pentru politica de coeziune de după 2020 și pentru următorul cadru financiar multianual (CFM) până la începutul anului 2018, pentru a permite un proces decizional omogen, precum și o perioadă de timp suficientă pentru ca statele membre și regiunile să stabilească priorități și să adapteze și să pună în aplicare schimbări ale politicii;
81. insistă, în contextul propunerii Comisiei pentru un CFM post-2020, ca bugetul să fie mai simplu și mai transparent, echitabil și responsabil din punct de vedere democratic și ca aceasta să se bazeze pe solidaritate; insistă, în plus, asupra unității bugetului UE și, prin urmare, asupra integrării diferitelor instrumente financiare, fonduri și fonduri fiduciare care, în prezent, nu sunt incluse în buget;
82. solicită ca bugetul pe 2018 să includă măsuri de sprijin specifice pentru regiunile care vor fi afectate cel mai mult de Brexit, inclusiv finanțarea care va consolida procesul de pace în Irlanda de Nord și va contribui la înregistrarea de progrese în cadrul acestui proces;
Brexitul
83. recunoaște dreptul oricărui stat membru de a se retrage din UE; subliniază faptul că nicio dispoziție din cadrul tratatelor nu ar trebui folosită pentru a crea obstacole nejustificate în calea punerii în aplicare a deciziei unui stat membru de a părăsi UE;
84. respinge exercitarea sub orice formă a presiunii sau a șantajului pe durata procesului de negociere; îndeamnă Comisia să ajungă la un acord echitabil asupra relațiilor viitoare dintre UE și Regatul Unit, în interesul tuturor persoanelor dintr-o jurisdicție sau din cealaltă; consideră, de asemenea, că relațiile viitoare între UE și Regatul Unit ar trebui să se întemeieze pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;
85. consideră că este extrem de important ca resortisanților statelor membre ale UE care locuiesc în Regatul Unit și cetățenilor britanici care locuiesc în alte state membre să li se asigure rapid și necondiționat certitudine juridică; solicită să se acorde o atenție deosebită, în acest sens, mobilității lucrătorilor (lucrătorii mobili, lucrătorii transfrontalieri și lucrătorii frontalieri, studenții), punându-se un accent deosebit pe situațiile unice din Irlanda și Gibraltar și cu înțelegerea acestora;
86. insistă ca, în cadrul acordului de retragere, să se respecte pe deplin Acordul din Vinerea Mare și acordurile ulterioare; solicită ca Irlandei de Nord să i se acorde un statut special în cadrul UE, care să asigure faptul că aceasta își păstrează accesul la calitatea de membru al UE, la uniunea vamală, la piața unică și la jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene; solicită, în plus, libera circulație a mărfurilor, a persoanelor și a serviciilor pe insula Irlanda;
87. solicită Comisiei să își revizuiască programul de lucru în acord cu rezoluția Parlamentului;
o
o o
88. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] JO L 304, 20.11.2010, p. 47.