PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE
24.10.2017 - (2017/2897(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Ska Keller, Ulrike Lunacek, Florent Marcellesi, Terry Reintke, Judith Sargentini, Ernest Urtasun, Monika Vana, Molly Scott Cato în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0576/2017
B8‑0577/2017
Rezoluția Parlamentului European referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 8, 19, 157, 216 și 218,
– având în vedere articolele 21, 23, 24, 25 și 26 și articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),
– având în vedere instrumentele ONU privind drepturile omului, în special cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocoalele la aceasta,
– având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”),
– având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 7 martie 2011[1],
– având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă[2],
– având în vedere Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii[3], care definește și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală;
– având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului[4],
– având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015[5],
– având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014‑2015[6],
– având în vedere Liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor,
– având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice[7],
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât abuzul sexual, hărțuirea sexuală și intimidarea în diferite contexte, inclusiv la locul de muncă, reprezintă acte de violență împotriva femeilor; întrucât violența împotriva femeilor este o formă brutală de discriminare și o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului;
B. întrucât una din trei femei s-a confruntat cu violențe fizice sau sexuale în cursul vieții adulte; întrucât până la 55 % dintre femei au fost hărțuite sexual în UE; întrucât 32 % din numărul total al victimelor din UE au afirmat că autorul a fost un superior ierarhic, coleg sau client; întrucât 75 % dintre femeile care exercită profesii pentru care este nevoie de calificări sau care ocupă funcții superioare de conducere au fost hărțuite sexual; întrucât 61 % dintre femeile angajate în sectorul serviciilor au fost supuse hărțuirii sexuale; întrucât 20 % dintre femeile tinere (cu vârste cuprinse între 18 și 29 ani) din UE-28 au fost victime ale hărțuirii cibernetice; întrucât una din zece femei a fost supusă hărțuirii sexuale sau urmăririi obsesive prin intermediul noilor tehnologii;
C. întrucât o proporție foarte redusă a cazurilor de hărțuire sexuală și de agresivitate sunt aduse la cunoștința autorităților; întrucât, în multe cazuri, femeile nu depun plângere împotriva actelor de violență bazată pe gen și de hărțuire sexuală; întrucât 25 % dintre femeile care nu raportează poliției actele de violență sexuală aleg să facă acest lucru din cauza rușinii; întrucât 20 % dintre ele nu vor ca nimeni să afle, iar 10 % cred că poliția nu ar putea face sau nu ar face nimic.
D. întrucât toleranța și acceptarea hărțuirii sexuale și a abuzului persistă la toate nivelurile; întrucât se remarcă o prevalență îngrijorătoare a tendinței de a da vina pe victimă;
E. întrucât Convenția de la Istanbul definește violența de gen ca fiind violența direcționată împotriva unei femei pentru că ea este o femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat;
F. întrucât hărțuirea sexuală este definită în Directiva 2004/113/CE ca situația în care survine un comportament nedorit cu conotație sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator;
G. întrucât hărțuirea și hărțuirea sexuală sunt contrare principiului egalității de tratament între bărbați și femei și constituie discriminare pe motive de sex;
H. întrucât stereotipurile de gen, sexismul, hărțuirea sexuală și abuzurile au consecințe fizice, sexuale, emoționale și psihologice asupra victimei;
I. întrucât distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, stereotipurile de gen și sexismul, inclusiv discursurile sexiste de incitare la ură, atât din mediul online, cât și din cel offline, constituie cauze profunde ale tuturor formelor de violență împotriva femeilor;
J. întrucât agresivitatea și hărțuirea sexuală la locul de muncă, în locuri private și publice și în viața politică reprezintă atât cauza, cât și consecința violenței bazate pe gen, a inegalităților dintre femei și bărbați și a stereotipurilor de gen;
K. întrucât egalitatea de gen este responsabilitatea tuturor persoanelor din societate și cere contribuția activă atât a femeilor, cât și a bărbaților; întrucât autoritățile ar trebui să se angajeze în derularea de campanii de educare adresate bărbaților și generațiilor mai tinere, cu scopul de a implica bărbații și băieții ca parteneri, prevenind și eliminând treptat toate formele de violență de gen și promovând sau capacitând femeile;
L. întrucât, în viața politică, femeile sunt disproporționat supuse violenței și hărțuirii; întrucât o astfel de violență împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a obligației de a asigura participarea liberă a femeilor în procesul de reprezentare politică;
M. întrucât Convenția de la Istanbul solicită incriminarea și eliminarea hărțuirii sexuale a femeilor și prevede că părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că orice formă de conduită verbală, nonverbală sau fizică de natură sexuală, cu scopul sau cu efectul violării demnității unei persoane, în special atunci când se creează un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, este supusă unei sancțiuni penale sau altor sancțiuni legale;
N. întrucât toate statele membre au semnat Convenția de la Istanbul, dar numai 15 au ratificat-o;
O. întrucât colectarea datelor în mod defalcat pe criterii de gen este esențială pentru elaborarea de politici adecvate pentru combaterea hărțuirii sexuale și pentru monitorizarea eficacității acestora,
Toleranță zero pentru hărțuirea sexuală și abuzul sexual în UE și lupta împotriva acestora
1. condamnă cu fermitate toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică și regretă că acestea sunt prea ușor tolerate, întrucât, în realitate, constituie o încălcare sistemică a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă, care trebuie sancționată ca atare; subliniază că impunitatea trebuie combătută prin garantarea faptului că agresorii nu rămân nepedepsiți;
2. invită statele membre să pună pe deplin în aplicare Convenția de la Istanbul, inclusiv prin crearea unui sistem de colectare de date în mod defalcat, care să includă date defalcate în funcție de vârstă și de gen cu privire la autori și la relația dintre autor și victimă și să cuprindă actele de hărțuire sexuală;
3. invită statele membre să transfere în domeniul penal toate formele de hărțuire sexuală și să se implice în politici de prevenire și în campanii de educare și de sensibilizare pentru a se asigura că abordarea „toleranței zero” devine regula;
4. invită statele membre să deblocheze Directiva privind femeile în consiliile de administrație; subliniază responsabilitatea Comisiei de a face tot ce îi stă în putere pentru a realiza progrese în acest domeniu; subliniază că lipsa diversității și o cultură a muncii discriminatorie crește probabilitatea apariției cazurilor de hărțuire sexuală; subliniază, prin urmare, importanța creșterii proporției femeilor la toate nivelurile de luare a deciziilor;
5. invită Comisia să prezinte urgent o propunere de directivă privind violența împotriva femeilor, care să acorde o atenție deosebită drepturilor omului și protecției tuturor victimelor;
6. invită Comisia și statele membre să promoveze formarea și consolidarea capacităților autorităților polițienești și judiciare pentru sprijinirea victimelor în toate chestiunile legate de hărțuire - atât din mediul online, cât și din cel offline -, precum și pentru furnizarea de sprijin juridic în cursul acțiunilor în justiție legate de această chestiune;
7. subliniază rolul important al tuturor bărbaților în asumarea unui angajament de a-și schimba comportamentul și de a pune capăt tuturor formelor de hărțuire și violență sexuală prin combaterea circumstanțelor și a structurilor care favorizează, chiar și pasiv, comportamentul care duce la astfel de acte și prin raportarea oricăror comportamente necorespunzătoare;
8. subliniază că sistemele de educație și mass-media influențează în mod semnificativ diferențele dintre bărbați și femei și, în consecință, alegerile și accesul la drepturi; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să depună mai multe eforturi pentru a elimina stereotipurile și a promova accesul tuturor la educație și la locurile de muncă, fără a fi condiționați de stereotipuri; subliniază că publicitatea poate fi un instrument eficient pentru a pune în discuție și a combate stereotipurile, precum și un instrument împotriva rasismului, sexismului și a discriminării, extrem de important în societățile multiculturale actuale;
9. solicită statelor membre să includă în sistemele lor de învățământ campanii de sensibilizare cu privire la consimțământul sexual și hărțuirea sexuală;
Hărțuirea sexuală în Parlamentul European
10. condamnă cu fermitate toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică; solicită instituțiilor UE să dea dovadă de spirit de lider și să prezinte un plan de acțiune privind asigurarea unei toleranțe zero și să pună în aplicare o politică de toleranță zero față de orice formă de hărțuire, inclusiv structuri de sprijin solide și durabile pentru toți cei care se confruntă cu orice formă de hărțuire;
11. condamnă cazurile de hărțuire sexuală dezvăluite de mass-media și își exprimă sprijinul ferm față de victimele hărțuirii sexuale și ale abuzului sexual; subliniază că este esențial ca instituțiile UE, pentru a fi luate în serios, să se opună cu fermitate oricăror forme de discriminare de gen sau oricăror acțiuni care aduc atingere egalității de gen;
12. solicită constituirea unei comisii de experți independenți mandatate să examineze situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în Parlamentul European și se angajează să lanseze o anchetă imparțială cu privire la cazurile raportate și să pună în aplicare cele mai severe sancțiuni atunci când este necesar, sprijinind în același timp victimele și oferindu-le consiliere juridică, în cazurile care pot implica un comportament pasibil de pedeapsă;
13. solicită organismelor competente ale Parlamentului să evalueze și, dacă este necesar, să revizuiască funcționarea Comitetului consultativ privind hărțuirea la locul de muncă și prevenirea acesteia, în ceea ce privește plângerile depuse de asistenți parlamentari acreditați (APA) împotriva unor deputați în Parlamentul European; solicită consolidarea Comitetului consultativ privind hărțuirea la locul de muncă și prevenirea acesteia, precum și instituirea unui grup operativ specializat în domeniul hărțuirii sexuale, din care să facă parte inclusiv un consilier juridic și reprezentanți ai personalului medical și care să investigheze cazurile denunțate oficial, să păstreze un registru confidențial al cazurilor apărute de-a lungul timpului și să adopte măsurile cele mai bune pentru a asigura o toleranță zero la toate nivelurile din cadrul instituției;
14. se angajează să susțină întru totul victimele pe parcursul procedurilor desfășurate în asemenea cazuri în cadrul instituției și/sau al poliției locale, să ia măsuri urgente de protecție directă și indirectă, dacă este cazul, și să aplice integral articolul 12a din Statutul funcționarilor, asigurându-se, în același timp, că toate cazurile sunt investigate exhaustiv și că se aplică măsuri disciplinare;
15. se angajează să asigure formarea obligatorie a tuturor membrilor personalului și a deputaților cu privire la respectul și demnitatea la locul de muncă pentru a garanta că politica toleranței zero devine normă; solicită implicarea deplină a instituției în campanii de creștere a nivelului de conștientizare pentru toți deputații și toate serviciile administrației, acordând o atenție specială grupurilor aflate în pozițiile cele mai vulnerabile, cum ar fi stagiarii, asistenții parlamentari acreditați (APA) și agenții contractuali; solicită crearea unei rețele instituționale de consilieri confidențiali care să ajute victimele și să le ofere consiliere, cum este deja cazul la Comisie;
°
° °
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție parlamentelor naționale, Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
- [1] JO C 155, 25.5.2011, p. 10.
- [2] JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
- [3] JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
- [4] JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
- [5] JO C 407, 4.11.2016, p. 2.
- [6] Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
- [7] Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.