Propunere de rezoluţie - B8-0082/2018Propunere de rezoluţie
B8-0082/2018

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația actuală a drepturilor omului în Turcia

    5.2.2018 - (2018/2527(RSP))

    depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
    în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

    Charles Tannock, Branislav Škripek, Arne Gericke, Jana Žitňanská, Ruža Tomašić, Anders Primdahl Vistisen, Monica Macovei, Angel Dzhambazki, Jan Zahradil, Valdemar Tomaševski în numele Grupului ECR

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0082/2018

    Procedură : 2018/2527(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B8-0082/2018
    Texte depuse :
    B8-0082/2018
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B8‑0082/2018

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația actuală a drepturilor omului în Turcia

    (2018/2527(RSP))

    Parlamentul European,

    –  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, în special Rezoluția din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia[1], Rezoluția din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia[2] și Rezoluția din 6 iulie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia[3],

    –  având în vedere Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia,

    –  având în vedere declarațiile Delegației UE la Ankara din 14 septembrie 2017 referitoare la situația drepturilor omului în Turcia și din 13 noiembrie 2017 referitoare la situația apărătorilor drepturilor omului în Turcia,

    –  având în vedere declarația în urma dialogului politic la nivel înalt UE-Turcia din 25 iulie 2017,

    –  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, la care Turcia este stat parte,

    –  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau a convingerilor,

    –  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

    –  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință,

    –  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

    A.  întrucât Turcia este un partener important al UE; întrucât respectarea statului de drept, inclusiv separarea puterilor, democrația, libertatea de exprimare și a mass-mediei, libertatea de asociere, libertatea religioasă și drepturile minorităților, constituie nucleul legislației naționale și internaționale;

    B.  întrucât, la 18 ianuarie 2018, Turcia a prelungit pentru a șasea oară starea de urgență în urma tentativei eșuate de lovitură de stat din 2016; întrucât, în urma instaurării acestei stări de urgență, statul de drept din Turcia a fost supus unor presiuni constante, sub forma hărțuirii judiciare, a detenției arbitrare, a interdicțiilor de călătorie și a multor altor măsuri restrictive împotriva persoanelor suspectate de apartenență la mișcarea Gülen și a actorilor societății civile, printre care jurnaliști, avocați, reprezentanți ai mediului academic, scriitori și ONG-uri, în pofida lipsei de dovezi care să indice săvârșirea unor fapte penale sau a unor motive întemeiate de plasare în detenție; întrucât funcționarii publici sunt în continuare suspendați sau demiși prin decret, fără a beneficia de un proces echitabil, numărul persoanelor demise începând din luna iulie 2016 și până în prezent depășind 110 000; întrucât peste 500 de avocați au fost arestați preventiv, iar mai mult de 1 000 au fost puși sub acuzare;

    C.  întrucât represiunea s-a extins și asupra partidului de opoziție pro-kurd HDP, copreședinții acestuia, Selahattin Demirtaș și Figen Yüksekdağ, și alți deputați din parlament fiind plasați în arest preventiv din noiembrie 2016, în timp ce, mai devreme în cursul anului 2016, unui număr de 148 de deputați din partidul HDP și din alte partide de opoziție li s-a retras imunitatea parlamentară; întrucât, la 11 ianuarie 2018, Leyla Zana, laureata ediției din 2005 a Premiului Saharov al Parlamentului European, a fost demisă din funcția de deputat în parlament, sub pretexte dubioase; întrucât, în sud-est, guvernul a preluat controlul asupra a 89 de localități în care alegerile fuseseră câștigate de Partidul Democrat al Regiunilor (DBP), aliat al partidului HDP în regiunea respectivă, și i-a suspendat pe co-primarii aleși în mod democratic, sub suspiciunea comiterii de infracțiuni de terorism, plasând în arest preventiv cel puțin 70 de persoane și încălcând astfel drepturile la asociere și participare politică și la libertatea de exprimare;

    D.  întrucât a crescut numărul actelor de limitare a libertății de exprimare și de intimidare a jurnaliștilor și a entităților de presă din interiorul și din afara Turciei, sub formă de arestări, audieri, urmăriri penale, acte de cenzură și concedieri; întrucât, conform relatărilor, peste 150 de jurnaliști au fost închiși; întrucât au fost plasați în detenție și jurnaliști străini, printre care Deniz Yücel, un jurnalist germano-turc care a fost reținut în februarie 2017 sub acuzația de spionaj și care se află încă la închisoare; întrucât, în 2017, au fost intentate mai multe procese majore motivate politic împotriva jurnaliștilor, în ciuda lipsei unor dovezi credibile care să susțină acuzațiile;

    E.  întrucât, în 2017, și apărătorii drepturilor omului au făcut obiectul persecuțiilor; întrucât, în iunie 2017, Taner Kiliç, președintele Amnesty International din Turcia a fost reținut pentru presupuse legături cu mișcarea Gülen; întrucât o instanță din Istanbul a dispus eliberarea pe cauțiune a lui Taner Kiliç la 31 ianuarie 2018, însă acesta se află în continuare în detenție deoarece procurorul a formulat recurs împotriva hotărârii instanței; întrucât, în iulie 2017, alți zece apărători ai drepturilor omului, inclusiv un resortisant german și unul suedez, au fost reținuți în cursul unei reuniuni care a avut loc la Istanbul, fiind acuzați de sprijinirea unor organizații teroriste al căror nume nu a fost precizat, și, la 25 octombrie, au fost eliberați pe cauțiune; întrucât, în noiembrie 2017, Osman Kavala, om de afaceri și personalitate cunoscută a societății civile, a fost trimis la închisoare fără acuzații clare;

    F.  întrucât, în ianuarie 2018, peste 300 de persoane, inclusiv jurnaliști, care au exprimat pe platformele de comunicare socială opinii critice cu privire la operațiunea militară Olive Branch (ramură de măslin) desfășurată de guvernul turc în enclava Afrin, situată în nord-estul Siriei, au fost reținute în baza unor acuzații de instigare la ură, de insultare a funcționarilor publici, de sprijinire a terorismului și de amenințare a unității statului;

    G.  întrucât, în pofida faptului că în Constituția Turciei se prevăd libertatea de credință și de cult, este autorizată diseminarea privată a ideilor religioase și se interzice discriminarea pe motive religioase, minoritățile religioase se confruntă în continuare cu infracțiuni motivate de ură și cu atacuri verbale și fizice, cu stigmatizare și presiune socială în școli, cu acte de discriminare din cauza menționării religiei pe cărțile de identitate și cu probleme legate de capacitatea de a înființa în mod legal un lăcaș de cult; întrucât societatea civilă a semnalat că persecuția și represiunile la adresa creștinilor ating niveluri fără precedent, dat fiind că extremiștii islamici radicali au fugit din Siria și Irak în Turcia, ceea ce a generat o creștere bruscă a violenței și a agresiunilor împotriva creștinilor; întrucât Andrew Brunson, un pastor creștin care locuiește în Turcia de 23 de ani, a fost arestat în octombrie 2016 și a fost acuzat pe nedrept, fără dovezi, de apartenența la o organizație teroristă armată, în prezent fiind încă încarcerat;

    H.  întrucât, în 2017, au fost raportate foarte multe cazuri de tortură și de rele tratamente în arest, în special de către persoane deținute în temeiul Legii privind combaterea terorismului;

    I.  întrucât Turcia continuă să primească cel mai mare număr de refugiați din lume; întrucât în continuare rata muncii copiilor este ridicată, iar numărul de copii refugiați și solicitanți de azil care nu sunt școlarizați este crescut; întrucât, conform rapoartelor recente, aproape o jumătate de milion de copii sirieni refugiați sunt în prezent înscriși la școală, dar cel puțin 380 000 nu sunt,

    1.  este profund preocupat de măsurile disproporționate luate în cadrul stării de urgență instituite în urma tentativei de lovitură de stat, care încă nu a fost ridicată, printre care numărul mare de arestări, concedieri și confiscări ale bunurilor și intensificarea reprimării libertății mass-mediei, inclusiv interzicerile disproporționate ale site-urilor mass-media și ale platformelor de comunicare socială;

    2.  reamintește că statul de drept, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și de asociere și o mass-media diversă și independentă sunt elemente esențiale ale unei societăți democratice, iar ONG-urile puternice și independente sunt elemente centrale ale oricărui sistem democratic; subliniază că Turcia trebuie să aspire la standardele și practicile democratice cele mai înalte cu putință în conformitate cu obligațiile în materie de drepturi ale omului prevăzute de convențiile internaționale privind drepturile omului la care Turcia este parte;

    3.  condamnă cu fermitate arestarea din motive nejustificate în Turcia a cetățenilor, jurnaliștilor, reprezentanților mediului academic și a apărătorilor drepturilor omului din UE și solicită eliberarea imediată a lui Deniz Yücel, a lui Taner Kiliç, a lui Osman Kavala și a tuturor celorlalte persoane pe baza principiului prezumției de nevinovăție și aplicarea arestului preventiv în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului; invită guvernul turc să revină asupra deciziei sale privind închiderea entităților mass-media și să garanteze că presa și alte mijloace de informare, precum și toți cetățenii au voie să își exprime observațiile privind problemele publice și să informeze opinia publică fără cenzură sau constrângeri;

    4.  denunță faptul că copreședinții partidului HDP, Selahattin Demirtaș și Figen Yüksekdağ, și alți deputați din opoziție, precum și primarii kurzi se află în continuare în detenție și solicită eliberarea lor imediată în așteptarea procesului; condamnă decizia recentă de a-i retrage Leylei Zana statutul de membră a parlamentului, precum și deciziile similare anterioare cu privire la alți cinci deputați din partidul HDP; își reiterează solidaritatea cu parlamentarii legitim aleși și plasați în detenție și supuși intimidărilor;

    5.  își exprimă profunda îngrijorare față de arestarea în Turcia a persoanelor care au exprimat opinii critice în timpul operațiunii militare Olive Branch din Afrin, considerate îngrijorătoare; reamintește că reducerea la tăcere de către Turcia a vocilor care condamnă intervenția militară încalcă legile și obligațiile care îi revin Turciei în temeiul legislației internaționale în domeniul drepturilor omului;

    6.  invită guvernul turc să respecte și să pună în aplicare legislația cuprinzătoare a Turciei care apără libertatea religioasă și să respecte pe deplin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și recomandările Comisiei de la Veneția privind libertatea de religie sau de convingere, să faciliteze restituirea bunurilor care i-au fost confiscate bisericii și să garanteze respectarea garanțiilor procedurale în toate cazurile care afectează dreptul la libertatea de religie sau de convingere; solicită guvernului să inițieze un dialog cu minoritățile religioase pentru a depăși prejudecățile și pentru a soluționa problemele în conformitate cu obligațiile internaționale în materie de drepturi; îndeamnă guvernul să îl elibereze pe pastorul Andrew Brunson și să-i permită să se întoarcă acasă; invită autoritățile turce să combată în mod serios toate manifestările antisemitismului în societate;

    7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile raportate de tortură și de rele tratamente aplicate deținuților și îndeamnă autoritățile turce să respecte obligațiile care le revin în temeiul Convenției europene a drepturilor omului și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului;

    8.  încurajează guvernul turc să acorde permise de muncă și acces la îngrijiri medicale tuturor refugiaților sirieni, precum și să le asigure copiilor sirieni refugiați accesul la educație;

    9.  solicită Delegației UE la Ankara să ia inițiativa, împreună cu ambasadele statelor membre, pentru a oferi o susținere coordonată și, dacă este necesar, sprijin public apărătorilor drepturilor omului, în special prin monitorizarea și observarea proceselor și prin cererea de autorizații pentru vizite în închisori;

    10.  invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și pe trimisul special al UE pentru promovarea libertății de religie sau de convingeri în afara UE să ridice în mod sistematic problema creștinilor și a altor minorități religioase ca parte integrantă a dialogului lor cu Turcia; încurajează Delegația UE la Ankara să aplice sistematic orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau de convingere, prin sprijinirea bisericilor locale și a societății civile, prin declarații publice și prin vizitarea la închisoare a membrilor deținuți ai minorităților religioase;

    11.  insistă asupra faptului că susținerea apărătorilor drepturilor omului și a societății civile din Turcia este de o importanță vitală pentru viitorul țării; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a evalua opțiunile concrete de creștere a sprijinului pentru societatea civilă turcă;

    12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, statelor membre și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.

    Ultima actualizare: 7 februarie 2018
    Aviz juridic - Politica de confidențialitate