Procedură : 2018/2527(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0091/2018

Texte depuse :

B8-0091/2018

Dezbateri :

Voturi :

PV 08/02/2018 - 12.10
CRE 08/02/2018 - 12.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0040

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 426kWORD 53k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0082/2018
5.2.2018
PE614.400v01-00
 
B8-0091/2018

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația actuală a drepturilor omului în Turcia (2018/2527(RSP))


Kati Piri, Victor Boştinaru, Elena Valenciano, Knut Fleckenstein în numele Grupului S&D

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația actuală a drepturilor omului în Turcia (2018/2527(RSP))  
B8‑0091/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, în special cea din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia(2),

–  având în vedere Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia,

–  având în vedere discursul privind starea Uniunii susținut de către Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la 13 septembrie 2017,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante, Federica Mogherini, și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea, Johannes Hahn, referitoare la ultimele evoluții din Turcia din 2 februarie 2018, declarația lor la un an după tentativa de lovitură de stat din Turcia din 14 iulie 2017 și declarația lor referitoare la avizul Comisiei de la Veneția privind modificările aduse Constituției Turciei și evenimentele recente din 13 martie 2017,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 8 iunie 2017 referitoare la informațiile despre detenția șefului Amnesty International Turcia, Taner Kiliç, declarația sa din 8 iulie 2017 privind detenția apărătorilor drepturilor omului de pe insula Büyükada din Turcia și cea din 26 octombrie 2017 referitoare la cauzele în curs legate de drepturile omului în Turcia;

–  având în vedere observațiile scrise din 2 noiembrie 2017 ale comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei prezentate Curții Europene a Drepturilor Omului privind o serie de 12 cereri referitoare la libertatea de exprimare și dreptul la libertate și la securitate ale deputaților din Turcia și cele din 10 octombrie 2017 privind o serie de zece cereri referitoare la libertatea de exprimare și dreptul la libertate ale ziariștilor în Turcia,

–  având în vedere faptul că valorile fondatoare ale UE includ statul de drept și respectarea drepturilor omului și că funcționarea corespunzătoare a sistemului judiciar și respectarea drepturilor fundamentale sunt de o importanță crucială, și ar trebui să fie o prioritate, pentru țările candidate cum ar fi Turcia,

–  având în vedere dreptul la libertatea de exprimare consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Turcia este parte,

–  având în vedere „Corpul de principii pentru protecția tuturor persoanelor supuse oricărei forme de detenție sau de încarcerare”, adoptată prin Rezoluția 43/173 a Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1988,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Parlamentul European a condamnat cu fermitate tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016; întrucât starea de urgență este utilizată în prezent pentru a reduce la tăcere opozanții și depășește cu mult măsurile legitime de combatere a amenințărilor la adresa securității naționale; întrucât, în conformitate cu dreptul internațional, măsurile de urgență trebuie să fie necesare și proporționale în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata și trebuie să fie utilizate numai pentru a combate efectiv amenințările la adresa securității naționale; întrucât autoritățile turce au abuzat de dispozițiile de urgență pentru a impune interdicții globale, detenții arbitrare și restricții privind libertatea de exprimare și de întrunire; întrucât aceste măsuri au subminat măsurile de protecție împotriva maltratării, precum și dreptul la un proces echitabil, permițând, în același timp, guvernului să ocolească controlul parlamentar și judiciar; întrucât, potrivit Human Rights Watch, multe dintre acțiunile în justiție au fost intentate în absența oricărui element de probă cu privire la participarea acuzaților la tentativa de lovitură de stat eșuată;

B.  întrucât apărători ai drepturilor omului, activiști politici, avocați, ziariști și alți intelectuali deținuți sunt adesea acuzați pe nedrept de „a fi membru al unei organizații teroriste armate” sau „de a susține o organizație teroristă armată”; întrucât, potrivit statisticilor oficiale pe 2016 ale ministerului turc al Justiției, 4 187 de persoane au fost acuzate de „insultare a președintelui” în temeiul articolul 299 din Codul penal turc, 482 de acțiuni au fost inițiate pe motivul „insultării națiunii turce”, în temeiul articolul 301 din același cod, iar 17 322 de persoane au fost acuzate de a fi făcut propagandă pentru organizații ilegale; întrucât cei 148 de semnatari ai petiției „Cadre universitare pentru pace” se confruntă cu trimiteri în judecată pentru difuzarea de propagandă teroristă și așteaptă ședințele de judecată în mai 2018;

C.  întrucât măsurile disproporționate luate în urma declarării stării de urgență au vizat, prin detenție, concedieri, arestări și confiscarea bunurilor, nu numai mii de persoane care sunt presupuși membri/susținători ai mișcării Gülen, care este considerată a fi fost în spatele tentativei de lovitură de stat, inclusiv 50 000 care au fost plasați în arest preventiv, dar și disidenții în general și membrii partidelor politice de opoziție, în special; întrucât mii de copii au fost plasați în arest preventiv pe baza unor presupuse legături cu organizații teroriste precum Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK); întrucât cauzele examinate de Amnesty International nu cuprindeau elemente de probă credibile a implicării individuale în săvârșirea de fapte penale, ceea ce sugerează că mai multe sau cele mai multe dintre persoanele aflate în detenție preventivă au fost închise în mod arbitrar; întrucât apelurile pentru eliberarea din arest preventiv sunt de obicei refuzate, iar instanțele nu respectă în mod sistematic principiul prezumției de nevinovăție;

D.  întrucât, potrivit Federației europene a ziariștilor, în urma tentativei de lovitură de stat din 15 iulie 2016, cel puțin 148 de ziariști și scriitori rămân în închisoare, dintre care cei mai mulți sunt deținuți fără acuzații împotriva lor, în timp ce multe dintre persoanele încarcerate nu au acces la un avocat; întrucât organizația „Reporteri fără frontiere” a clasificat Turcia în 2017 ca fiind „cea mai mare închisoare pentru ziariști”; întrucât mediul de intimidare și restricții creat de valul crescând de urmăriri penale ale unor ziariști, scriitori, utilizatori ai rețelelor de socializare și a altor cetățeni, și chiar și ale unor minori, pentru „insultarea președintelui”, duce la un nivel mai ridicat de autocenzură; întrucât unora dintre ziariștii deținuți li s-a refuzat dreptul la un avocat și sunt ținuți în condiții inumane, fiind maltratați și supuși amenințărilor;

E.  întrucât, potrivit Amnesty International, după tentativa de lovitură de stat, autoritățile turce au închis birourile a peste 160 de posturi de televiziune, ziare, reviste, edituri și întreprinderi de distribuție; întrucât, potrivit Amnesty International, sute de organizații ale societății civile au fost închise în temeiul decretului privind starea de urgență, inclusiv ONG-uri cunoscute care ajută persoane strămutate intern și refugiații, precum și ONG-urile active în domeniul apărării drepturilor copiilor și ale femeilor; întrucât represiunea a avut un impact profund asupra societății civile;

F.  întrucât Amnesty International a mai informat că autoritățile turce au concediat 107 000 de persoane începând cu iulie 2016; întrucât, din iulie 2016, peste 100 000 de plângeri au fost depuse la Curtea Constituțională a Turciei, care a și-a declinat competența cu privire la chestiunile care intră sub incidența decretului privind starea de urgență; întrucât „Comisia de anchetă privind practicile stării de urgență”, instituită la recomandarea Consiliului Europei, a primit 104 789 de cereri până la 18 ianuarie 2018 și până în prezent a emis decizii numai în 3 110 de cazuri, care nu au fost făcute publice; întrucât, ca urmare a acestui fapt, până în prezent, Turcia nu a propus alte căi de atac rapide și eficace; întrucât cea mai mare parte a celor concediați nu pot să continue să lucreze la locurile lor de muncă, nici nu pot părăsi țara, având în vedere că pașapoartele le-au fost anulate, lucru care îi pune, pe ei și pe familiile lor, într-o situație disperată în așteptarea unei soluții;

G.  întrucât confederațiile sindicale turce au emis acuzații grave privind numeroasele cazuri de concedieri, hărțuiri, represalii, arestări și violențe ale poliției împotriva reprezentanților sindicatelor pentru activități sindicale legitime; întrucât, după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, două confederații sindicale și cele 19 sindicate membre, totalizând aproape 50 000 de lucrători afiliați, au fost închise prin decret pe baza acuzațiilor de presupuse legături cu organizații teroriste; întrucât un număr semnificativ de proteste și demonstrații sindicale au fost împiedicate, restricționând, prin urmare, în mod disproporționat drepturile sindicale;

H.  întrucât sistemul judiciar este lipsit de independență și imparțialitate; întrucât în ultimii ani s-a înregistrat o extindere a controlului puterii executive asupra sistemului judiciar și de urmărire penală, arestarea pe scară largă, concedierea și transferul arbitrar al judecătorilor și procurorilor, precum și atacuri repetate împotriva avocaților; întrucât 47 de avocați au fost închiși în 2017; întrucât aproximativ un sfert din judecători și procurori, număr care se ridică la peste 4 000, au fost concediați, dintre care mulți au fost arestați iar în unele cazuri acestora le-au fost confiscate proprietățile; întrucât aceste evoluții subminează în mod grav independența și integritatea sistemului judiciar al Turciei;

I.  întrucât, potrivit datelor furnizate de către Human Rights Association (HRA), în primele 11 luni ale anului 2017 un număr total de 2 278 de persoane au avut de suferit de pe urma actelor de tortură și a maltratărilor; întrucât 428 dintre aceste cazuri au implicat persoane care au fost bătute sau supuse altor metode de detenție, în timp ce 1 855 cazuri s-au petrecut în afara centrelor de detenție, în contextul unor întruniri și demonstrații la care au intervenit forțele de securitate;

J.  întrucât situația din regiunea de sud-est a țării rămâne extrem de îngrijorătoare; întrucât, potrivit relatărilor, aproximativ 2 500 de persoane au fost ucise în cursul operațiunilor de securitate și circa o jumătate de milion de persoane au fost strămutate din iulie 2015; întrucât, ca urmare a conflictelor armate din întreaga țară, un număr total de 695 de persoane, incluzând 183 de soldați, polițiști, gărzi locale, 460 de militanți și 52 de civili și-au pierdut viața în primele 11 luni ale anului 2017; întrucât o serie de legi, inclusiv Legea nr. 6722 privind protecția juridică a forțelor de securitate care participă la lupta împotriva organizațiilor teroriste, adoptate în 2016, au creat o atmosferă de „impunitate sistematică” pentru forțele de securitate; întrucât procurorii locali au refuzat în mod constant să deschidă anchete cu privire la uciderile semnalate, iar observatorilor independenți li s-a refuzat accesul în zona respectivă; întrucât 68 de primari kurzi se află încă în detenție; întrucât două decrete privind starea de urgență au fost publicate în Monitorul Oficial din 24 decembrie 2017 și au introdus, printre altele, „absența răspunderii penale pentru persoanele civile care acționează pentru a suprima o tentativă de lovitură de stat și acte de teroare”;

K.  întrucât printre ziariștii și activiștii pentru drepturile omului aflați în detenție se numără, de exemplu, ziaristul germano-turc Deniz Yücel; ziarista fino-turcă Ayla Albayrak, condamnată în contumacie; cadrul universitar și editorialistul Mehmet Altan și ziaristul Șahin Alpay; și numeroși ziariști și membri ai personalului cotidianului „Cumhuriyet”, inclusiv Ahmet Șık;

L.  întrucât, în urma modificării constituționale prin care a fost retrasă imunitatea parlamentară unui mare număr de deputați, numeroși deputați din opoziție s-au confruntat cu proceduri judiciare și cu detenție în temeiul unor acuzații legate de terorism și al altor tipuri de acuzații, din cauza exercitării legitime a dreptului lor la libertatea de exprimare; întrucât zece deputați sunt încă în detenție, inclusiv copreședinții partidului HDP, Figen Yuksekdag și Selahattin Demirtas și deputatul CHP Enis Berberoglu, iar șase deputați și-au pierdut mandatul parlamentar, inclusiv laureata premiului Saharov, Leyla Zana;

M.  întrucât, în iulie 2017, autoritățile turce au arestat zece activiști pentru drepturile omului („cei zece de la Istanbul”), dintre care doi se află în continuare în închisoare, iar opt au fost eliberați pe cauțiune; întrucât, la 1 februarie 2018, instanța din Istanbul a anulat decizia sa de a îl elibera pe Taner Kılıç, președintele Amnesty International Turcia, ținându-l în detenție pe durata procesului său;

N.  întrucât unul dintre principalii lideri ai societății civile din Turcia, Osman Kavala, a fost arestat la 18 octombrie 2017 și se află în închisoare de atunci sub acuzația că „a încercat să răstoarne guvernul” prin sprijinirea protestelor din parcul Gezi, din decembrie 2013;

O.  întrucât continuă represiunea disidenței politice exprimate prin intermediul platformelor de socializare; întrucât 573 de persoane, inclusiv activistul Nurcan Baysal și membri ai comitetului executiv al Asociației medicale din Turcia, au fost reținuți pentru postarea de comentarii pe platformele de socializare care au o atitudine critică față de incursiunea militară a guvernului turc în enclava siriană Afrin;

P.  întrucât cel puțin 55 organizații pentru apărarea drepturilor femeilor au fost închise din iulie 2016; întrucât, la 19 noiembrie 2017, Biroului guvernatorului Ankarei a decis să impună o interdicție pe termen nedefinit cu privire la orice eveniment organizat de organizațiile LGBTI;

1.  își reiterează condamnarea fermă a loviturii de stat din 16 iulie 2016 și își exprimă solidaritatea cu cetățenii Turciei; recunoaște dreptul și responsabilitatea guvernului turc de a lua măsuri pentru aducerea responsabililor în fața justiției, garantând, în același timp, respectarea statului de drept și dreptul la un proces echitabil; subliniază, cu toate acestea, că lovitura de stat militară eșuată este în prezent folosită pentru a reprima opoziția pașnică și legitimă și a împiedica ziariștii și mass-media să își exercite în mod pașnic libertatea de exprimare, prin acțiuni și măsuri disproporționate și ilegale;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea continuă a drepturilor și a libertăților fundamentale și a statului de drept în Turcia, precum și de lipsa de independență a justiției; condamnă utilizarea detenției arbitrare și a hărțuirii judiciare și administrative pentru a persecuta zeci de mii de persoane, inclusiv apărători ai drepturilor omului, membri ai organizațiilor independente ale societății civile, avocați, judecători, activiști politici, lucrători din mass-media, sindicaliști și cadre universitare; îndeamnă autoritățile turce să elibereze imediat și în mod necondiționat toate persoanele care au fost arestate doar din cauză că și-au desfășurat activitatea lor legitimă și și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de asociere și care sunt deținute fără dovada irefutabilă a unei activități infracționale; solicită ridicarea stării de urgență din țară și abrogarea ordonanțelor de urgență;

3.  subliniază că ziariștii nu trebuie închiși în temeiul conținutului reportajelor lor sau al presupusei lor afilieri; subliniază că este necesar să se asigure că arestarea preventivă rămâne o excepție; regretă că dispozițiile privind starea de urgență au fost utilizate, de asemenea, pentru a hărțui membrii familiilor ziariștilor și apărătorilor drepturilor omului care au fugit în străinătate sau care s-au ascuns, inclusiv prin anularea pașapoartelor lor sau deținerea temporară a acestora;

4.  invită insistent guvernul turc să ofere tuturor persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive căi de atac și un control judiciar adecvate și reale, în conformitate cu principiile statului de drept; subliniază că prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental în orice stat constituțional; își exprimă nemulțumirea față de restricțiile grave privind accesul deținuților la avocați; invită guvernul turc să revizuiască de urgență caracterul „Comisiei de anchetă privind practicile stării de urgență” astfel încât aceasta să devină o comisie solidă și independentă, capabilă să acorde atenția cuvenită fiecărui caz în parte, să prelucreze cu eficacitate numărul enorm de cereri pe care le primește și să asigure că controlul jurisdicțional nu este întârziat în mod nejustificat; solicită Comisiei de anchetă să își facă publice deciziile; în absența acestora din urmă, solicită autorităților turce să permită întoarcerea la locurile de muncă a persoanelor concediate și să restabilească drepturile lor sociale, precum și să permită sindicatelor să își exercite activitățile sindicale legitime; își exprimă solidaritatea cu toți cei care au fost demiși din posturile lor fără să fi avut șansa de a se apăra, precum Nuriye Gulmen și Semih Ozakca, care au intrat în greva foamei după ce au fost înlăturate din posturile lor universitare iar cererile lor de reexaminare au fost respinse de către comisia de anchetă la 26 ianuarie 2018;

5.  subliniază că terorismul constituie în continuare o amenințare directă la adresa cetățenilor din Turcia și evidențiază importanța necesității de a intensifica cooperarea existentă între UE și Turcia în vederea contracarării amenințării pe care o reprezintă terorismul în mod eficient; reamintește, cu toate acestea, că legislația turcă împotriva terorismului, definită în sens larg, nu ar trebui utilizată pentru a pedepsi cetățenii și mass-media pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare; condamnă, în acest sens, arestarea și judecarea a cel puțin 146 de cadre universitare de la universitățile publice și private din Istanbul care au semnat petiția „Cadre universitare pentru pace” și condamnă, de asemenea, cele mai recente arestări ale unor ziariști, activiști, medici și cetățeni pentru faptul că și-au exprimat opoziția față de operațiunea militară turcă din Afrin;

6.  este profund îngrijorat de condițiile de detenție, și invită autoritățile turce să desfășoare o anchetă aprofundată cu privire la acuzațiile de maltratare a deținuților, astfel cum au relatat mai multe organizații pentru drepturile omului; își reiterează apelul de publicare a raportului Comitetului pentru prevenirea torturii (CPT) al Consiliului Europei și solicită tragerea la răspundere și pedepsirea celor vinovați de încălcările drepturilor omului; îndeamnă autoritățile turce să permită observatorilor naționali și internaționali să monitorizeze locurile de detenție;

7.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la închiderea a peste 160 de organe de mass-media prin decret executiv în condiții de stare de urgență; condamnă presiunea politică asupra ziariștilor și încercările autorităților turce de a aresta, a intimida și a expulza corespondenții străini; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor celor deținuți fără probe, inclusiv a cetățenilor UE precum ziaristul german Deniz Yücel, care este în închisoare de un an, inclusiv timp de nouă luni în regim de izolare, în timp ce nicio acuzație oficială nu a fost prezentată împotriva sa, precum și ziarista finlandeză de la Wall Street Journal Ayla Albayrak, care a fost condamnată în contumacie în octombrie 2017, sub acuzația de terorism, la 25 luni de închisoare pentru un articol despre situația din sud-estul Turciei; salută faptul că unii ziariști și personalul ziarului de opoziție Cumhuriyet au fost eliberați după luni de închisoare și solicită, de asemenea, eliberarea imediată a celor patru ziariști de la Cumhuriyet aflați încă după gratii - directorul executiv Akin Atalay, redactorul-șef Murat Sabuncu, ziaristul de investigație Ahmet Șık și contabilul Emre Iper - precum și a tuturor celorlalți ziariști deținuți în Turcia pe baza unor acuzații motivate politic;

8.  este foarte îngrijorat de reprimarea masivă a organizațiilor societății civile din Turcia, 1125 de asociații și 41 fundații fiind închise prin ordonanțe de urgență, și în special arestarea unuia dintre principalii lideri de ONG-uri, Osman Kavala; condamnă declarațiile președintelui Erdogan, care l-a numit pe Kavala „agent” și „Soros cel roșu al Turciei”, deși acesta nu fusese încă pus sub acuzare; îndeamnă guvernul turc să îl elibereze pe Kavala, deoarece arestarea sa este politizată și arbitrară; este profund îngrijorat de faptul că politicienii au continuat să condamne în mod public și să intimideze ziariștii, editorii, cadrele universitare și apărătorii drepturilor omului pentru vederile lor critice; este extrem de preocupat de utilizarea pe scară tot mai largă a discursurilor de incitare la ură de către funcționari de rang înalt, inclusiv de reprezentanți de răspundere ai statului;

9.  condamnă declarația Biroului guvernatorului Ankarei din 19 noiembrie 2017 cu privire la decizia de a impune o interdicție pe termen nedefinit privind orice eveniment organizat de organizațiile LGBTI, în urma a trei interdicții consecutive a manifestării Istanbul Pride și a altor „marșuri ale mândriei” în țară; regretă faptul că, în urma acestei declarații, și alte regiuni ale Turciei au interzis evenimentele LGBTI; subliniază că acest lucru reprezintă o încălcare gravă a dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire, garantate de articolele 26, 33 și 34 din Constituția Turciei și de articolele 19 și 21 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP); invită autoritățile turce să revoce imediat interdicția și să îl elibereze pe liderul activist LGBTI Ali Erol, arestat de curând;

10.  este profund îngrijorat de faptul că avocații, judecătorii și procurorii sunt supuși în continuare unei puternice presiuni politice, inclusiv concedieri și arestări; invită Turcia să restabilească și să pună în aplicare toate garanțiile juridice pentru a asigura respectarea deplină a independenței sistemului judiciar, și să pună în aplicare de urgență recomandările Comisiei de la Veneția;

11.  condamnă cu hotărâre decizia luată de Parlamentul turc de a retrage în mod neconstituțional imunitatea unui mare număr de deputați, deschizând calea pentru arestarea recentă a zece parlamentari ai opoziției, inclusiv a copreședinților Partidului Democrat Popular (HDP), Figen Yuksekdag și Selahattin Demirtas, și revocând mandatele a șase deputați din opoziție, inclusiv, foarte recent, mandatul laureatei premiului Saharov, Leyla Zana; își exprimă solidaritatea cu deputații aleși în mod legitim care sunt deținuți și supuși intimidărilor și solicită respectarea mandatului acestora și a dreptului lor la o apărare adecvată în instanță, precum și eliberarea lor; condamnă încarcerarea a 68 de primari kurzi; critică înlocuirea arbitrară a reprezentanților aleși la nivel local, acțiune care subminează într-o și mai mare măsură structura democratică a Turciei;

12.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația din sud-estul Turciei, în special în zone în care sunt impuse restricții de trafic, unde se utilizează o forță excesivă și se aplică pedepse colective; îndeamnă Turcia să prezinte un plan de reintegrare efectivă a unei jumătăți de milion de persoane strămutate în interiorul țării; condamnă încă o dată revenirea la violență a PKK, care se află pe lista organizațiilor teroriste a UE începând cu 2002 și îndeamnă grupul să depună armele și să utilizeze mijloace pașnice și democratice pentru a-și exprima așteptările; reamintește că guvernul turc are responsabilitatea de a proteja toți cetățenii săi; regretă practica larg răspândită de expropriere, inclusiv a proprietăților aparținând comunelor; este convins că numai o soluție politică justă a problemei kurde poate aduce stabilitate și prosperitate sustenabile, atât în zonă, cât și în Turcia în ansamblul său și, prin urmare, invită ambele părți să se întoarcă la masa negocierilor;

13.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la funcționarea sistemului juridic din Turcia, după ce Curtea penală din Istanbul a hotărât să mențină în detenție doi ziariști încarcerați, Mehmet Altan și Sahin Alpay, după ce Curtea Constituțională solicitase eliberarea acestora, pe motiv că drepturile le fuseseră încălcate în timpul detenției; sprijină apelul făcut de VP/ÎR Mogherini și de comisarul Hahn care precizează că UE se așteaptă ca autoritățile turce să asigure punerea în aplicare a deciziei Curții Constituționale din 11 ianuarie 2018 și să îi elibereze fără întârziere pe cei doi ziariști; regretă profund recenta rearestare a președintelui Amnesty International Turcia, Taner Kılıç, considerată de mulți drept o parodie de justiție și solicită să se renunțe la acuzațiile care i se aduc lui și co-acuzaților („cei zece de la Istanbul”) săi, deoarece nu au fost încă depuse probe concrete împotriva acestora;

14.  invită Înaltul Reprezentant, SEAE, Comisia și statele membre să abordeze în continuare cu interlocutorii lor turci situația apărătorilor drepturilor omului, a activiștilor politici, a avocaților, a ziariștilor și a cadrelor didactice universitare aflați în detenție și să ofere sprijin diplomatic și politic acestora, inclusiv observarea proceselor și monitorizarea cauzelor;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Turciei.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0423.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0306.

Ultima actualizare: 7 februarie 2018Notă juridică - Politica de confidențialitate