PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la orientările privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit
7.3.2018 - (2018/2573(RSP))
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Raymond Finch în numele Grupului EFDD
B8‑0134/2018
Rezoluția Parlamentului European referitoare la orientările privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit
Parlamentul European,
– având în vedere notificarea adresată Consiliului European la 29 martie 2017 de către prim-ministrul Regatului Unit în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere discursul prim-ministrului Regatului Unit din 2 martie 2018,
– având în vedere proiectul de acord de retragere publicat de Comisie la 28 februarie 2018,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU 2625 (XXV) referitoare la Principiile de drept internațional privind relațiile amicale și cooperarea între state în conformitate cu Carta Națiunilor Unite,
– având în vedere studiul din 22 noiembrie 2017 întocmit de Comisia pentru afaceri constituționale, intitulat „Frontiere inteligente 2.0 - Evitarea unei frontiere strict controlate pe insula Irlanda pentru controlul vamal și libera circulație a persoanelor”,
– având în vedere documentul publicat la 4 martie 2017 de către Comitetul special al Camerei Lorzilor privind Uniunea Europeană, intitulat „Brexit și bugetul UE”,
– având în vedere dispozițiile articolului XXIV alineatul (4) din normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), precum și interpretarea și aplicarea acestora de către OMC,
– având în vedere obiectivele, principiile și obligațiile enunțate în TUE și în special la articolele 2, 3 alineatul (1), 8 și 21,
– având în vedere Acordul de la Belfast din 1998,
– având în vedere Cauza 120/78 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Rewe-Zentral AG/Bundesmonopolverwaltung für Branntwein, cunoscută drept cauza Cassis de Dijon,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât 51,8 % dintre persoanele care au votat în Regatul Unit la 23 iunie 2016 (17,4 milioane de persoane) au optat pentru părăsirea Uniunii Europene; observă că prezența la vot la acest referendum a fost mai mare decât la ultimele alegeri din Regatul Unit;
B. întrucât Regatul Unit, în notificarea făcută la 29 martie 2017, și-a anunțat intenția de a părăsi jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE);
C. întrucât guvernul Regatului Unit a precizat în aceeași notificare că viitoarele sale relații cu Uniunea Europeană nu vor include apartenența la piața internă sau la uniunea vamală;
D. întrucât, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea normelor sale, OMC declară că „o uniune vamală ar trebui să faciliteze comerțul în interiorul uniunii vamale, dar nu ar trebui să facă acest lucru într-un mod care ridică bariere în calea schimburilor comerciale cu țări terțe”;
E. întrucât Rezoluția Adunării Generale a ONU 2625 (XXV) prevede că: „Fiecare stat se abține de la orice acțiune care vizează întreruperea totală sau parțială a unității naționale și a integrității teritoriale a oricărui alt stat sau țară”; întrucât aceeași rezoluție afirmă, de asemenea, că: „Niciun stat nu poate să utilizeze sau să încurajeze folosirea de măsuri economice, politice sau de orice alt tip pentru a constrânge un alt stat cu scopul de a obține de la acesta subordonarea exercitării drepturilor sale suverane”;
F. întrucât articolul 3 alineatul (1) din TUE prevede că „Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale”, iar articolul 2 prevede că Uniunea se întemeiază pe valorile respectului pentru, inter alia, „democrație”;
G. întrucât articolul 8 din TUE prevede că Uniunea Europeană are obligația de a dezvolta „relații privilegiate cu țările învecinate”, bazate pe „prosperitate” și „cooperare”;
H. întrucât articolul 21 din TUE prevede că: „Uniunea [...] acționează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale, în scopul: [...] (b) consolidării și sprijinirii democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor dreptului internațional; (c) menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității internaționale, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite [...]; (e) încurajării integrării tuturor țărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea treptată a barierelor din calea comerțului internațional”;
I. întrucât Uniunea este deja pregătită să încheie acorduri bilaterale cu țări terțe, cum ar fi Australia, Canada, Israel, Japonia, Noua Zeelandă, Elveția și SUA, care să includă recunoașterea reciprocă a standardelor și a autorităților de reglementare, acest lucru fiind demonstrat cel mai recent în ceea ce privește: (a) serviciile financiare, prin aprobarea de către Parlament cu o largă majoritate a Acordului bilateral UE-SUA privind măsurile prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare; (b) medicamentele, prin Acordul UE-Israel privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale; și (c) producția, prin Acordul economic și comercial cuprinzător UE-Canada (CETA);
J. întrucât UE nu a reușit să analizeze, să urmărească și să valorifice oportunitățile de recunoaștere reciprocă care decurg din cauza Cassis de Dijon,
1. solicită ca relațiile viitoare dintre Uniune și Regatul Unit să fie definite în același timp cu încheierea acordului de retragere și să fie cuprinse într-un tratat separat; observă, în acest sens, că este necesar să se înțeleagă și să se convină viitoarele relații în detaliu în același timp cu dispozițiile finale din acordul de retragere referitoare la frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord; subliniază că, în absența unui acord paralel la un astfel de tratat privind relațiile viitoare, orice dispoziții din acordul de retragere care se extind dincolo de perioada de tranziție (inclusiv cele referitoare la Irlanda de Nord), precum și orice plăți, ar trebui condiționate de acordul final privind viitorul relației Uniunii cu Regatul Unit și sub rezerva acestuia;
2. avertizează că includerea în acordul de retragere a oricăror dispoziții privind viitoarele relații permanente care se extind dincolo de perioada de tranziție sau a dispozițiilor care se referă fie la „competențe mixte”, fie la competențele exclusive ale statelor membre ar putea expune Comisia la o acțiune în justiție în fața CJUE pentru utilizarea procedurii greșite în temeiul TUE în scopul încheierii acordului de retragere;
3. regretă încercarea Comisiei de a diviza Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord prin menținerea acesteia din urmă în permanență în uniunea vamală după data retragerii; insistă asupra faptului că Comisia trebuie să înceapă imediat negocierile privind liberul schimb cu Regatul Unit, în paralel cu negocierile în curs privind retragerea;
4. reamintește Comisiei că negocierea, încheierea și textul cadrului pentru viitoarele relații dintre UE și Regatul Unit trebuie să fie conforme cu principiile enunțate în Rezoluția Adunării Generale a ONU 2625 (XXV) privind principiile dreptului internațional referitoare la relațiile amicale și la cooperarea între state în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite;
5. respinge necesitatea unei perioade de tranziție cu Regatul Unit după ce acesta se va retrage în mod oficial din Uniune; insistă că, în cazul în care o astfel de perioadă de tranziție trebuie să aibă loc, trebuie să se încheie cel mai târziu la 31 decembrie 2020;
6. subliniază că atât campania „Remain”, cât și campania „Leave” de la referendum au recunoscut și susținut că un vot în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană va însemna părăsirea uniunii vamale și a pieței unice;
7. cere ca orice acord privind viitoarele relații cu Regatul Unit să respecte valorile democrației, formulate la articolele 2, 8, 10 și 21 din TUE, și ale bunei vecinătăți, formulate la articolul 8 din TUE;
8. remarcă faptul că, pentru a fi în conformitate cu articolele 2, 10 și 21 din TUE:
(a) orice participare la uniunea vamală trebuie să respecte principiul „nicio impozitare fără reprezentare”;
(b) Parlamentul Regatului Unit trebuie să aibă dreptul de a respinge aplicarea în Regatul Unit a legislației adoptate de către UE în timpul perioadei de tranziție sau după aceasta;
(c) jurisdicția CJUE asupra Regatului Unit trebuie să ia sfârșit la data retragerii;
(d) nu poate exista nicio restricție după data retragerii asupra drepturilor Regatului Unit de a negocia, de a încheia și de a ratifica acorduri comerciale cu alte țări terțe (cu condiția ca aceste acorduri să nu intre în vigoare pe parcursul perioadei de tranziție) sau de a își desfășura relațiile internaționale așa cum consideră de cuviință;
9. insistă asupra faptului că Comisia trebuie să respecte rezultatul referendumului din Regatul Unit și să nu pună obstacole în calea intenției guvernului britanic de a-și respecta instrucțiunile care i-au fost date de către populație la referendum, de a pune capăt liberei circulații a persoanelor la data retragerii;
10. insistă asupra faptului că Comisia nu ar trebui să se amestece în niciun control al imigrației sau în vreo procedură administrativă pe care Regatul Unit urmărește să le pună în aplicare după retragere; consideră că taxele administrative pentru cetățenii UE care solicită dreptul de ședere permanentă în Regatul Unit sunt justificate și rezonabile, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu cele aplicate resortisanților din alte țări terțe;
11. consideră că obligația de cooperare loială după data retragerii, fie pentru perioada de tranziție, fie pentru perioada ulterioară acesteia, ar trebui să fie reciprocă și în concordanță cu capacitatea Regatului Unit de a își desfășura relațiile internaționale așa cum consideră de cuviință;
12. subliniază că, de la data retragerii, Regatul Unit trebuie să fie liber să intre în relații internaționale după cum crede de cuviință, inclusiv în ceea ce privește exprimarea vederilor proprii în cadrul organizațiilor internaționale și în negocierile acordurilor comerciale cu alte țări terțe (cu condiția ca aceste acorduri să nu intre în vigoare pe parcursul perioadei de tranziție); subliniază faptul că a negocia viitoarele relații ale Regatului Unit și a împiedica, în același timp, desfășurarea relațiilor sale internaționale după cum crede de cuviință ar fi considerate drept încălcări ale Rezoluției Adunării Generale a ONU 2625 (XXV), și în special, potrivit formulării acesteia, încălcări ale:
(a) principiului „egalității suverane”;
(b) obligației de a „[nu] interveni, direct sau indirect, pentru nici un motiv, în afacerile interne sau externe ale oricărui alt stat membru”;
13. încurajează UE-27 să propună o abordare reciprocă a relațiilor viitoare dintre UE și Regatul Unit în general, precum și în ceea ce privește asigurările, reasigurările, serviciile financiare, producția și medicamentele, pe baza recunoașterii reciproce a standardelor și a autorităților de reglementare, cum ar fi, de exemplu, cele recent convenite în cadrul Acordului bilateral UE-SUA privind măsurile prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare;
14. solicită Comisiei, având în vedere principiul recunoașterii reciproce, să evalueze de urgență punerea în aplicare a hotărârii în cauza Cassis de Dijon, lucru care ar crea o cale paralelă, suplimentară și flexibilă pentru un comerț realmente liber, cu bariere tarifare și netarifare reale minime sau chiar inexistente;
15. respinge orice încercare a Comisiei de a impune Regatului Unit jurisdicția CJUE în cursul oricărei perioade de tranziție sau ulterior, îndeosebi în ceea ce privește aplicarea hotărârilor pronunțate după data retragerii;
16. reiterează că, dacă nu s-a convenit altfel în cadrul retragerii, Regatul Unit nu are nicio obligație legală de a plăti o regularizare financiară într-o tranșă unică sau de a continua contribuțiile în calitate de stat membru la CFM după retragere, ținând seama de faptul că tratatele de instituire a Uniunii Europene vor înceta să se mai aplice de la data respectivă; observă că Comitetul special al Camerei Lorzilor a concluzionat că „întreaga legislație a UE – inclusiv dispozițiile privind contribuțiile financiare în curs și mecanismele de soluționare a litigiilor – va înceta să se aplice, iar Regatul Unit nu va mai face obiectul niciunei obligații cu caracter executoriu privind contribuțiile financiare”;
17. subliniază că, în cazul în care Comisia susține că angajamentele bugetare obligă Regatul Unit, în calitate de contribuitor net la bugetul UE, să continue să facă plăți pentru perioada rămasă din CFM, obligațiile de a efectua plăți din bugetul respectiv beneficiarilor neți trebuie să fie, de asemenea, obligatorii; remarcă faptul că, altfel, în cazul în care UE s-ar desființa, o sumă substanțială de bani de la contribuitorii neți ar rămâne nerevendicată;
18. condamnă politica comună a UE în domeniul pescuitului și invită statele UE-27 să respecte dreptul internațional (UNCLOS) în ceea ce privește aplicarea după Brexit a zonei economice exclusive (ZEE) integrale a Regatului Unit de 200 mile marine; solicită ca UE să facă eforturi pentru inițierea unor negocieri tripartite (UE-Regatul Unit-Norvegia) pentru a stabili o alocare echitabilă a recoltei maxime sustenabile începând din martie 2019; respinge încercările de a submina suveranitatea Regatului Unit după Brexit, amenințând cu bariere comerciale nejustificate împotriva Regatului Unit în privința peștelui și a produselor de pescuit care ar putea dăuna atât IMM-urilor, cât și marilor întreprinderi din întregul bloc european;
o
o o
19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.