PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Siria
12.3.2018 - (2018/2626(RSP))
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Victor Boștinaru, Elena Valenciano în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0139/2018
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Siria, în special cea mai recentă, din 18 mai 2017, referitoare la strategia UE în Siria[1],
– având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2401 (2018) din 24 februarie 2018 privind încetarea ostilităților în Siria, precum și rezoluțiile precedente relevante ale Consiliului de Securitate al ONU privind conflictul din Republica Arabă Siriană, în special Rezoluțiile 2118 (2013), 2139 (2014), 2165 (2014), 2191 (2014), 2199 (2015), 2254 (2015), 2258 (2015), 2268 (2016), 2328 (2016), 2332 (2016) și 2336 (2016),
– având în vedere declarația din 20 februarie 2018 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și a Comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, privind situația umanitară din Ghouta de Est și Idlib, Siria,
– având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2393 (2017) din 19 decembrie 2017 privind autorizarea furnizării de ajutor transfrontalier și peste liniile de conflict în Siria,
– având în vedere declarația din 25 noiembrie 2017 a VP/ÎR cu privire la conferința de la Riyadh a opoziției siriene,
– având în vedere declarația din 9 iulie 2017 a VP/ÎR cu privire la un acord de încetare a focului în Siria,
– având în vedere declarația copreședinților din 5 aprilie 2017 privind conferința cu tema „Sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii”,
– având în vedere Comunicarea comună către Parlamentul European și Consiliu din 14 martie 2017 intitulată „Elemente ale Strategiei UE pentru Siria” (JOIN(2017)0011) și concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Siria, care împreună constituie noua strategie a UE privind Siria,
– având în vedere deciziile Consiliului privind măsurile restrictive luate de UE împotriva celor care se fac răspunzători de represiunea violentă din Siria, inclusiv cele mai recente din 26 februarie 2018[2],
– având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă pentru Republica Arabă Siriană, înființată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO), precum și rezoluțiile CDO referitoare la Republica Arabă Siriană,
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și toate convențiile ONU la care Siria este stat semnatar,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, printre care Convenția ONU privind drepturile copilului,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât de șapte ani Siria continuă să fie afectată de conflicte civile, în ciuda diverselor eforturi internaționale pentru încetarea focului și găsirea unei soluții negociate; întrucât, prin urmare, situația umanitară în țară rămâne dezastruoasă; întrucât aproximativ 5,6 milioane de persoane din 1 244 de comunități se află în nevoie acută de ajutor, inclusiv 2,9 de milioane în zone cu acces dificil și în zone asediate;
B. întrucât ONU a raportat că aproximativ 100 000 de civili au fost obligați să își părăsească comunitățile din sudul și sud-estul provinciei Idlib, din cauza unui atac intens efectuat de forțele guvernamentale, cu sprijinul forțelor ruse și al milițiilor sprijinite de Iran; întrucât această zonă de detensionare este pe cale să intre în colaps și un atac al forțelor guvernamentale pare iminent, cu riscul unei noi catastrofe umanitare;
C. întrucât zone și orașe precum Ghouta de Est, Yarmouk, Foua și Kefraya au avut mult de suferit de pe urma blocadelor, cu consecințe grave pentru populația civilă și fără nicio posibilitate de a oferi ajutor umanitar de manieră durabilă; întrucât, în ultimele săptămâni, în ciuda faptului că este considerată o zonă de detensionare, Ghouta de Est, cu o populație estimată de 400 000 de persoane, a fost supusă unor grele bombardamente generale de către regimul sirian și de către aliații acestuia, ce au provocat daune școlilor și unităților medicale, fiind raportată inclusiv utilizarea de arme chimice; întrucât situația este atât de gravă în Ghouta de Est, încât Secretarul General al ONU, António Guterres, a descris-o ca fiind „iadul pe Pământ”;
D. întrucât privarea civililor de alimente și medicamente esențiale este o metodă de luptă inacceptabilă și este interzisă prin dreptul internațional umanitar; întrucât împiedicarea eforturilor de evacuare și de furnizare de ajutor umanitar și asistență medicală constituie încălcări flagrante ale dreptului umanitar internațional, precum și ale mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU;
E. întrucât s-a estimat că numai în primele două luni ale anului 2018, 1 000 de copii au fost uciși sau răniți în Siria; întrucât civilii sunt folosiți ca scuturi umane în zonele de sub controlul SI și întrucât copiii sunt recrutați și utilizați în activități teroriste;
F. întrucât raportul publicat de Fondul ONU pentru Populație în 2017 intitulat „Voci din Siria 2018 - Sinteza evaluării nevoilor umanitare”, s-a constatat că un număr important de femei și fete sunt forțate în mod frecvent la exploatare sexuală, căsătorii forțate și alte abuzuri inacceptabile în schimbul oferirii de ajutor; întrucât astfel de acte de abuz au fost cunoscute în rândul ONU încă cel puțin din 2015; întrucât astfel de practici sunt răspândite în special în zone în care accesul organizațiilor de ajutor este obstrucționat de regimul sirian și unde populația este nevoită să recurgă pentru ajutor la terți și actori locali;
G. întrucât operațiunea turcă „Ramura de măslin” din provincia Afrin, aflată sub control kurd, a adăugat o nouă dimensiune conflictului din Siria, cu noi preocupări în plan umanitar referitor la consecințele negative asupra fragilului echilibru intern din Siria și/sau a eforturilor în direcția unei soluții negociate; subliniază că un număr mare de victime civile a fost deja raportat și că sute de alte vieți omenești sunt în pericol; întrucât UE și-a exprimat în mod clar aceste preocupări, solicitând Turciei să înceteze ofensiva și subliniind necesitatea de a se pune accentul pe lupta împotriva organizațiilor teroriste, desemnate de ONU;
H. întrucât UE își menține angajamentul în favoarea succesului negocierilor desfășurate sub auspiciile trimisului special al ONU pentru Siria, cunoscute sub denumirea de „procesul de la Geneva”; întrucât UE continuă să susțină acest proces, inclusiv prin organizarea celei de-a doua Conferințe de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii, care urmează să aibă loc pe 24 și 25 aprilie 2018;
I. întrucât pactele încheiate între UE și Iordania și UE și Liban reprezintă un potențial model revoluționar de a aborda strămutarea refugiaților ca o oportunitate de dezvoltare și de a încuraja reformele politice pentru a lărgi spațiul de protecție pentru refugiați în țările-gazdă; întrucât punerea lor în aplicare întârzie însă;
J. întrucât războiul din Siria a dăunat enorm infrastructurii fizice și sociale, inclusiv la nivel de locuințe, școli, spitale și rețele de canalizare; întrucât pericolele de explozie (bombe neexplodate, mine) se întâlnesc la tot pasul și întrucât violența pe criterii de gen continuă să afecteze viața femeilor și a fetelor; întrucât, prin urmare, nu există încă condiții pentru ca refugiații sirieni să se întoarcă în siguranță și fără teamă;
K. întrucât situația din Siria și lipsa unei tranziții politice globale, autentice și incluzive împiedică în continuare realizarea completă a strategiei UE privind Siria, și în special livrarea asistenței substanțiale pe care Uniunea o poate oferi pentru reconstrucția țării,
1. regretă profund ororile de nedescris ce continuă în Siria după șapte ani de război civil; solicită cu insistență punerea deplină în aplicare a Comunicatului de la Geneva și a Rezoluției 2254 a CSONU din 18 decembrie 2015, care pun bazele unui viitor sistem de soluționare pașnică a conflictului; susține cu fermitate procesul de la Geneva, ca forum convenit la nivel internațional și favorabil incluziunii, destinat discutării principalelor aspecte politice ale crizei din Siria și obținerii unei păci durabile, pe baza unei noi constituții și a organizării de alegeri democratice, sub supravegherea ONU;
2. condamnă cu fermitate ofensiva masivă și generală din regiunea Ghouta de Est și utilizarea raportată de clor gazos în acest atac; solicită încetarea imediată a tuturor ostilităților și îndeamnă la respectarea deplină a Rezoluției CSONU 2401 (2018), care a fost adoptată în unanimitate, prin care se solicită ca toate părțile, în special regimul sirian și aliații săi, să înceteze toate ostilitățile fără întârziere timp de cel puțin 30 de zile consecutive, în vederea asigurării unui armistițiu de durată cu caracter umanitar, permițând astfel furnizarea ajutorului umanitar pentru salvarea de vieți omenești și evacuarea medicală a bolnavilor și răniților;
3. invită Rusia, Iranul și Turcia, în calitatea lor de garanți ai acordurilor de detensionare (Procesul de la Astana), să își folosească influența asupra regimului sirian pentru a atenua situația în Ghouta de Est, și să asigure respectarea acordului de încetare a focului în toate zonele de detensionare, inclusiv Idlib, astfel cum a fost deja solicitat de către Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, într-o scrisoare trimisă ministerelor afacerilor externe din cele 3 de țări, ca urmare a reuniunii Consiliului Afaceri Externe din 26 februarie 2018; ia act de decizia acestor trei țări de a organiza o nouă reuniune la nivel înalt în aprilie, pentru a discuta despre Siria și despre măsurile posibile în regiune; subliniază că aceste măsuri nu ar trebui în niciun caz să intre în contradicție cu discuțiile desfășurate sub egida ONU/procesul de la Geneva sau să le submineze;
4. este în continuare profund preocupat de agravarea situației în regiunea Afrin, inclusiv de posibila confruntare dintre forțele turce și cele ale regimului Assad sau cele ruse, precum și de tensiunile crescânde cu Statele Unite; susține poziția VP/ÎR conform căreia deschiderea de noi fronturi în Siria nu este în interesul securității Turciei și avertizează cu privire la agravarea crizei umanitare din țară;
5. solicită încetarea imediată a operațiunii „Ramură de măslin”, ce se dovedește a fi o măsură disproporționată, inițial justificată de preocupările legate de securitate și anunțată ca având o misiune limitată și un areal de desfășurare determinat; solicită respectarea deplină a dreptului umanitar, inclusiv protecția civililor; subliniază că operațiunile militare ar trebui să se axeze pe lupta împotriva organizațiilor teroriste desemnate de ONU, și reamintește că cea mai recentă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU - 2401 (2018) - solicită un acord de încetare a focului în întreaga Sirie, prin urmare și în regiunea Afrin; subliniază, în continuare, că aceeași rezoluție nu includea unitățile de protecție a populației kurde printre organizațiile teroriste vizate și că forțele kurde din regiunea Afrin și-au manifestat deja disponibilitatea de a accepta acordul de încetare a focului;
6. solicită insistent, încă o dată, permiterea accesului umanitar în siguranță, în timp util și neîngrădit pe întreg teritoriul Siriei și salută Rezoluția 2393 (2017) a CSONU, care reînnoiește autorizarea accesului umanitar peste frontiere și peste liniile de conflict în Siria pentru o perioadă de încă 12 luni (până la 10 ianuarie 2019);
7. subliniază că rezoluția a invitat autoritățile siriene și toate părțile să își respecte obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional umanitar, avertizând că împiedicarea acordării de ajutor poate constitui o crimă de război sau o crimă împotriva umanității; regretă faptul că Rusia și China s-au abținut de la vot, în loc să voteze în favoarea rezoluției și regretă că au fost emise rezerve de către regimul sirian și de către guvernul rus cu privire la reînnoiri viitoare; încurajează ONU și partenerii săi operaționali să continue să ia măsuri în vederea intensificării activităților umanitare în zonele cu acces dificil și în cele asediate, inclusiv prin utilizarea într-un mod cât mai eficient a trecerii frontierei în temeiul Rezoluției 2165 a CSONU;
8. regretă profund vetourile repetate ale Rusiei în cadrul Consiliului de Securitate, precum și faptul că nu s-a ajuns la un acord privind reînnoirea mandatului mecanismului de anchetă comun OIAC-ONU înainte de expirarea mandatului acestuia, la 17 noiembrie 2017; consideră că această atitudine a unui membru permanent al Consiliului de Securitate, cu o responsabilitate particulară în ceea ce privește menținerea păcii și securității internaționale, este rușinoasă; subliniază că, în ochii întregii lumi, obstrucționarea anchetelor internaționale este în primul rând un semn de vinovăție;
9. subliniază că nu ar trebui să existe toleranță sau scutire de responsabilitate pentru crimele oribile comise în Siria; își reiterează apelul pentru anchetarea și urmărirea penală independentă, imparțială, amănunțită și credibilă a celor responsabili și sprijină activitatea Mecanismului internațional, imparțial și independent (MIII) cu privire la crimele internaționale comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2012; salută decizia UE de a oferi 1,5 milioane EUR ca sprijin financiar pentru acest mecanism, prin intermediul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); subliniază, cu toate acestea, că va fi nevoie de sprijin și după cele 18 luni de durată a programului; subliniază că este important ca statele membre să-și îndeplinească angajamentele și speră ca problema finanțării MIII să fie discutată și soluționată la a doua Conferinței de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii; solicită, de asemenea, susținerea organizațiilor societății civile și a ONG-urilor care colectează și conservă dovezi de încălcare a drepturilor omului și a dreptului umanitar;
10. reafirmă sprijinul său pentru principiul jurisdicției universale în vederea combaterii impunității și salută măsurile luate de unele state membre ale UE în acest sens; solicită din nou UE și statelor sale membre ca, înainte ca CPI să fie sesizată cu succes, să analizeze, în strânsă cooperare cu țările care împărtășesc aceleași valori, posibilitatea înființării unui tribunal pentru crimele de război comise în Siria;
11. salută adăugarea, la 26 februarie 2018, a doi miniștri sirieni pe lista celor vizați de măsurile restrictive ale UE împotriva regimului din Siria, care au fost numiți în ianuarie 2018 și care sunt responsabili pentru acte de represiune împotriva poporului sirian; subliniază că este important ca toate statele membre să respecte pe deplin Decizia 2011/273/PESC a Consiliului și să aplice sancțiunile;
12. se declară oripilat de situațiile raportate, în care femei și fete sunt șantajate și abuzate sexual de distribuitori de ajutor, de terți și de funcționari locali care difuzează ajutoare în numele organizațiilor și agențiilor umanitare; afirmă categoric că nu trebuie să existe niciun fel de toleranță pentru astfel de acte; solicită insistent o anchetă minuțioasă și subliniază că toți cei responsabili trebuie pedepsiți;
13. ia act de solidaritatea impresionantă arătată de Iordania, Liban și Turcia față de refugiați și este în favoarea sprijinului financiar acordat de UE pentru a răspunde nevoilor presante ale refugiaților și ale comunităților ce îi găzduiesc; subliniază importanța garantării faptului că statele membre își intensifică sprijinul financiar acordat țărilor-gazdă și salută faptul că cea de-a doua Conferința de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii va avea drept obiectiv canalizarea unui sprijin sporit din partea comunității internaționale pentru țările care găzduiesc refugiați;
14. își exprimă îngrijorarea cu privire la raportarea a 66 000 de returnări în Siria în 2017 și subliniază necesitatea respectării integrale a principiului nereturnării; subliniază că Siria nu este o țară sigură pentru întoarcerea refugiaților și că UE nu trebuie să sprijine astfel de returnări; își reiterează solicitarea către statele membre de a-și onora angajamentele, inclusiv cele stabilite în Declarația de la New York, și de a-și asuma în comun responsabilitatea, permițând refugiaților care fug din zonele de război din Siria să găsească protecție dincolo de regiunea aflată în imediata vecinătate, inclusiv prin relocare și programe de admisie umanitară;
15. solicită un maximum de sprijin pentru persoanele cele mai vulnerabile din Siria și țările vecine, în special femeile, copiii, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, minoritățile și persoanele LGBTI; subliniază că UE ar trebui să se asigure că copiii și tinerii sirieni beneficiază de o bună educație și formare profesională, astfel încât să poată fi ușor reintegrați în societate;
16. condamnă categoric utilizarea copiilor în lupte și în atacuri teroriste; subliniază că nu există nicio justificare pentru atacurile împotriva școlilor, a terenurilor de joacă, a spitalelor și a altor unități medicale și în zonele dens populate;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflict și de a asigura traducerea acestui text în limba arabă.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2017)0227.
- [2] JO L 54I, 26.2.2018, p. 8.