Procedură : 2018/2633(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0158/2018

Texte depuse :

B8-0158/2018

Dezbateri :

Voturi :

PV 15/03/2018 - 10.14
CRE 15/03/2018 - 10.14

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 415kWORD 50k
12.3.2018
PE616.104v01-00
 
B8-0158/2018

depusă pe baza declarației Comisiei

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) (2018/2633(RSP))


Patrick Le Hyaric, Lola Sánchez Caldentey, Merja Kyllönen, Neoklis Sylikiotis, Takis Hadjigeorgiou, Marina Albiol Guzmán, Paloma López Bermejo, Barbara Spinelli, Younous Omarjee, Ángela Vallina în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) (2018/2633(RSP))  
B8-0158/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 6, 9, 151, 152, 153 alineatele (1) și (2), 173 și 174,

–  având în vedere articolul 174 din TFUE referitor la coeziunea economică, socială și teritorială, în special în zonele afectate de tranziția industrială,

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

–  având în vedere articolele 14, 27 și 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului a ONU, în special articolele 22 și 23 referitoare la drepturile economice și sociale și, respectiv, dreptul la muncă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(3),

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 7 iulie 2016 privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor(6),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la industria siderurgică și la restructurarea, transferul și închiderea întreprinderilor din UE,

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–  având în vedere „Declarația tripartită de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială” a Organizației Internațională a Muncii (OIM),

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

 

A.  întrucât închideri ale întreprinderilor și concedieri sunt anunțate în întreaga UE, în timp ce economiile revin pe creștere și valoarea acțiunilor a fost maximizată; întrucât încă se realizează transferuri de activități în cadrul Uniuni către locuri în care costul unitar cu forța de muncă este mai redus, ca în cazurile Carrefour, Embraco, Kingfisher, Castorama și Brico Dépôt, uneori solicitându-se chiar și participarea activă a celor care își pierd locurile de muncă;

B.  întrucât restructurarea întreprinderilor, stimulată de maximizarea profitului în beneficiul acționarilor, conduce la disponibilizări în masă, adesea în regiuni deja defavorizate din punct de vedere economic, ca în cazul deciziei Siemens de a închide fabrici în Germania și în Țările de Jos, soldate cu pierderea a peste 4 400 de locuri de muncă, în timp ce aceleași societăți au primit subvenții și fonduri de la statele membre respective;

C.  întrucât Embraco, o societate multinațională din Brazilia a anunțat închiderea sucursalei sale de lângă Torino în Italia, pentru a se muta în Slovacia, unde se așteaptă să obțină avantaje economice și fiscale majore prin ajutoare de stat și plăți din fondurile structurale; întrucât Embraco nu este în criză, iar cei 500 de lucrători foarte specializați ai săi au fost concediați, dar nu din motive economice și chiar se preconizează că vor asigura formarea lucrătorilor slovaci;

D.  întrucât firma britanică Kingfisher a anunțat relocarea în Polonia a serviciului de contabilitate al întreprinderii și eliminarea a 446 de locuri de muncă în filialele sale franceze Castorama și Brico Dépôt; întrucât angajaților francezi li s-a solicitat să asigure, înainte de a fi concediați, formarea colegilor polonezi care îi vor înlocui;

E.  întrucât globalizarea a introdus noi sisteme de producție cu lanțuri valorice globale, cu o concurență mai acerbă între agenții economici; întrucât comerțul echitabil cu produse industriale trebuie să respecte drepturile lucrătorilor, normele privind mediul și alte standarde sociale și fiscale;

F.  întrucât dumpingul social, fiscal și de mediu nu poate fi acceptat, nici în cadrul UE, nici în relațiile noastre comerciale cu partenerii externi;

G.  întrucât noile modele de consum pot duce la concedieri masive în sectorul comerțului cu amănuntul, așa cum s-a întâmplat în cazul Carrefour, sau în domeniul serviciilor, potrivit numeroaselor disponibilizări anunțate în sectorul bancar;

H.  întrucât responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) înseamnă că întreprinderile își asumă responsabilitatea pentru impactul lor asupra societății; întrucât întreprinderile europene ar trebui să se aplice standardele RSI europene în organizarea activității și a proceselor decizionale;

I.  întrucât întreprinderile în curs de restructurare au responsabilitatea de a plasa dialogul social în centrul proceselor de restructurare și ar trebui să acționeze într-un mod responsabil din punct de vedere social, deoarece, așa cum a demonstrat experiența, o restructurare sustenabilă din punct de vedere social și economic nu este realizată niciodată fără un dialog social adecvat, axat, în special, pe informarea, consultarea și participarea lucrătorilor;

J.  întrucât dialogul constant, deschis și echitabil cu partenerii sociali rămâne esențial pentru a garanta tranziții ușoare în domeniile producției și muncii, a aborda aspectele legate de bunăstarea fizică și mentală la locul de muncă și a stabili noi relații de muncă cu angajatorii, respectând și consolidând, totodată, drepturile lucrătorilor,

1.  își exprimă puternica solidaritate cu lucrătorii care se confruntă cu închiderile și impunerea de transferuri ale locurilor de muncă și solicită adoptarea de măsuri urgente pentru a-i sprijini;

2.  regretă impactul negativ dublu al planurilor de restructurare a societăților, și anume concedierile în masă și risipa de fonduri publice; invită statele membre și Comisia să pună în aplicare obligațiile sociale cu privire la drepturile lucrătorilor în caz de restructurare atunci când societățile beneficiază de fonduri publice și condamnă ferm închiderile și planurile de restructurare care lasă mii de lucrători fără loc de muncă numai în scopul de a maximiza veniturile de capital; consideră, de asemenea, că întreprinderile ar trebui să fie obligate să returneze fondurile publice directe și indirecte de care au beneficiat în ultimii doi ani, în cazul în care se mută în altă țară;

3.  reamintește că fondurile structurale ale UE nu pot fi utilizate pentru a sprijini în mod direct sau indirect relocarea serviciilor sau a activităților de producție în alte state membre;

4.  condamnă viziunea pe termen scurt care acordă prioritate rentabilității capitalurilor și plății dividendelor către acționari la niveluri nesustenabile, în defavoarea investițiilor și a responsabilității față de lucrători și comunitățile locale;

5.  respinge noțiunea de concurență între lucrători în ceea ce privește drepturile în domeniul muncii sau între întreprinderi în materie socială, fiscală și de mediu și condamnă toate formele de dumping social și economic;

6.  solicită o mai bună punere în aplicare a legislației muncii în statele membre prin intermediul inspecției muncii și luarea unor măsuri eficace pentru a asigura respectarea legislației muncii în contextul modelelor transnaționale în domeniul muncii, de exemplu, prin crearea unei inspecții a muncii la nivel european;

7.  solicită Comisiei să prezinte un cadru european al procedurilor de insolvență care să plaseze nu numai creditorii, ci și lucrătorii în centrul procesului, concentrându-se pe menținerea a cât mai multe locuri de muncă;

8.  invită Comisia să revizuiască politica în domeniul concurenței și normele privind ajutoarele de stat, cu scopul de a facilita intervenția publică care vizează menținerea coeziunii sociale și regionale, îmbunătățirea standardelor în domeniul muncii și mediului și abordarea preocupărilor în materie de sănătate publică;

9.  reamintește că prima datorie a societăților față de societate este să își plătească impozitele; invită Comisia și statele membre să realizeze o extindere cuprinzătoare a raportării defalcate pe țări și să introducă obligații de informare mai stricte pentru companiile care își încetează activitatea sau declară insolvența în statele membre;

10.  îndeamnă statele membre să recupereze toate resursele alocate sprijinirii companiilor sub formă de subvenții, avantaje fiscale, reduceri ale prețului terenurilor etc., atunci când o companie decide relocarea sau își închide unitățile de producție și să asigure o protecție socială adecvată, condiții de muncă corespunzătoare și salarii decente, prin intermediul legislației sau al contractelor colective, precum și o protecție eficace împotriva concedierilor abuzive;

11.  solicită consolidarea sau o mai bună punere în aplicare a legislației privind concedierile abuzive; subliniază că disponibilizările în masă din motive economice ar trebui să fie interzise în cazul în care societatea sau corporația se bucură de succes din punct de vedere economic și/sau unica sa motivație este de a crește profiturile;

12.  solicită statelor membre să instituie niveluri minime de salarizare sub forma salariilor minime naționale, respectând legile și practicile naționale și să evite concurența axată pe salarii între statele membre;

13.  subliniază rolul fundamental al RSI în asigurarea unei creșteri economice durabile atât în UE, cât și în întreaga lume; îndeamnă Comisia să adopte o nouă strategie privind RSI care să stabilească cerințe mai stricte de raportare și de asigurare a conformității și îndeamnă statele membre să susțină promovarea RSI;

14.  invită Comisia și statele membre să introducă instrumente obligatorii care să oblige companiile să internalizeze costurile sociale ale deciziilor lor de relocare;

15.  invită Comisia să asigure un nou cadru european profund și cuprinzător, care să cuprindă responsabilitățile sociale, locale și de mediu ale întreprinderilor care își desfășoară activitatea în UE și ale entităților Uniunii care funcționează în afara UE;

16.  subliniază că standardele UE în materie de RSI nu pot fi respectate atunci când o societate își mută producția fără să ia în considerare consecințele sociale ale deciziilor sale economice; solicită instituirea unor instrumente obligatorii care să oblige companiile să internalizeze costurile sociale ale deciziilor lor de relocare;

17.  subliniază necesitatea extinderii sferei RSI pentru a include noi domenii precum organizarea muncii, oportunități egale și incluziunea socială, măsurile împotriva discriminării, precum și dezvoltarea educației și a formării de-a lungul vieții; accentuează faptul că RSI ar trebui să acopere, de exemplu, calitatea muncii, egalitatea în materie de remunerație și de gen, oportunitățile profesionale și promovarea proiectelor inovatoare pentru a sprijini trecerea către o economie sustenabilă;

18.  amintește că ajutorul potențial acordat de Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) nu poate fi utilizat pentru a facilita plecarea lucrătorilor și insistă ca acest fond să fie folosit pentru a-i ajuta pe lucrători să își păstreze locurile de muncă;

19.  solicită UE și statelor membre să se asigure că sunt disponibile fonduri adecvate pentru acțiunile de formare și de redresare, pentru a sprijini industriile europene în perioadele de tranziție critice și insistă asupra faptului că FEG trebuie să fie folosit pentru a-i ajuta pe lucrători să preia fabricile lor în scopul de a-și menține locurile de muncă, mai degrabă decât să faciliteze închideri de unități;

20.  solicită transformarea FEG într-un fond european de ajustare la globalizare și digitalizare care să ofere cursuri de formare anticipative, de recalificare și servicii personalizate pentru lucrătorii care și-au pierdut sau care și-ar putea pierde locul de muncă din cauza schimbărilor de la locul de muncă;

21.  solicită Comisiei să creeze un fond european de dezvoltare socială și de mediu care să investească, grație emisiilor de obligațiuni și sprijinului în materie de creditare al BCE, în transformarea instrumentelor de producție și a competențelor lucrătorilor la nivel european în vederea susținerii schimbărilor producției și muncii pentru ca acestea să devină surse de progres social și în domeniul mediului;

22.  solicită Comisiei să retragă alocările din fondurile structurale, în cazul în care sunt utilizate de un stat membru într-un mod distorsionat și nelegitim pentru a permite sau a extinde dumpingul social la nivel național;

23.  solicită atât UE, cât și statelor sale membre:

•  să mențină locurile de muncă prin evitarea concedierilor nejustificate și prin optimizarea nivelurilor existente ridicate ale competențelor profesionale, limitând, totodată, dividendele acordate acționarilor;

•  să asigure transparența transferurilor financiare dinspre filialele europene către societățile-mamă din SUA sau către paradisuri fiscale;

•  să pună în aplicare sancțiuni împotriva societăților în cazul în care își continuă planurile de restructurare;

24.  solicită ferm UE și statelor membre să depună eforturi în vederea unui acord referitor la tratatul obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale, discutat în prezent în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, pentru a aborda în mod adecvat abuzurile companiilor transnaționale; solicită, în acest sens, să se includă drepturi economice, sociale și culturale în sfera acordului respectiv;

25.  subliniază rolul partenerilor sociali în elaborarea unei strategii industriale coerente, care trebuie să includă o dimensiune socială pentru a garanta că drepturile lucrătorilor nu sunt compromise de tranziția industrială actuală;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0377.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0346.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0317.

(5)

JO C 289, 9.8.2016, p. 19.

(6)

JO C 440, 30.12.2015, p. 23.

Ultima actualizare: 15 martie 2018Aviz juridic - Politica de confidențialitate