PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la reticența față de vaccinuri și scăderea ratelor de vaccinare în Europa
16.4.2018 - (2017/2951(RSP))
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
Joëlle Mélin în numele Grupului ENF
B8-0195/2018
Rezoluția Parlamentului European referitoare la reticența față vaccinuri și scăderea ratelor de vaccinare în Europa
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere concluziile Consiliului privind imunizarea copiilor, succese și provocări ale imunizării copiilor la nivel european și calea de urmat, adoptate de miniștrii sănătății din statele membre ale UE la 6 iunie 2011[1],
– având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind vaccinările ca instrument eficace în domeniul sănătății publice,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)” (COM(2017)0339),
– având în vedere Planul de acțiune global privind vaccinarea (PAGV) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aprobat de către cele 194 de state membre ale Adunării Mondiale a Sănătății în mai 2012,
– având în vedere rezoluția 68.6 a OMS, adoptată de cele 194 de state membre ale Adunării Mondiale a Sănătății la 26 mai 2015,
– având în vedere Planul de acțiune european pentru vaccinuri 2015-2020 al OMS, adoptat la 18 septembrie 2014,
– având în vedere raportul tehnic din 27 aprilie 2017 al Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), intitulat „Sistemele de informații privind imunizarea din UE și SEE”,
– având în vedere raportul tehnic al ECDC din 14 iunie 2017 intitulat „Bolile care pot fi prevenite prin vaccinare și imunizarea: competențe de bază”,
– având în vedere declarația politică din cadrul reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU de la New York, din 21 septembrie 2016, referitoare la rezistența la antimicrobiene,
– având în vedere raportul Băncii Mondiale din martie 2017 intitulat „Infecțiile rezistente: o amenințare la adresa viitorului nostru economic”,
– având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 decembrie 2009 privind vaccinarea împotriva gripei sezoniere[2],
– având în vedere numărul tot mai mare al călătorilor intercontinentali,
– având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la reticența față vaccinuri și scăderea ratelor de vaccinare în Europa (O-000008/2018 – B80011/2018 și O-000009/2018 – B80012/2018),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât tehnica vaccinării preventive împotriva anumitor boli, cum ar fi tetanosul, poliomielita, variola și tuberculoza a dus la rezultate excelente până în prezent, fără efecte secundare semnificative, fie la nivel european, fie la nivel mondial, fără a suscita preocupări referitoare la o rată minimă de acoperire vaccinală;
B. întrucât, în Europa, aceste patologii apar din nou în prezent, într-o formă rezistentă, având o legătură directă și demonstrată cu marile valuri migratorii;
C. întrucât, într-o perioadă de șapte ani, numărul de cazuri de boli care pot fi prevenite prin vaccinare în UE s-ar fi ridicat la 215 000, fără a lua în considerare cazurile de gripă, și anume 30 000 de cazuri pe an, sau 0,0055 % din populația europeană, ceea ce reprezintă o rată foarte redusă în termeni științifici de beneficiu/risc[3];
D. întrucât 95 % din aceste boli, dintre care unele sunt potențial mortale și ar putea fi prevenite prin vaccinare, au fost, în esență, eradicate în Europa doar prin tehnici de igienă, în special rujeola;
E. întrucât continuă să se înregistreze 2,5 milioane de decese în lume, care nu sunt legate în mod direct de rata insuficientă de vaccinare, ci de răspândirea anumitor boli doar din cauza unor condiții de igienă necorespunzătoare;
F. întrucât, la 1 ianuarie 2018, situația în materie de vaccinare în cele 28 de state membre a fost foarte diferită și întrucât în Europa s-a înregistrat o penurie de vaccinuri în ultimii zece ani;
G. întrucât, în pofida acestui lucru, nu a existat nicio pandemie în Europa sau în lume care să justifice discursurile alarmiste pro-vaccinare;
H. întrucât tocmai aceste discursuri alarmiste orchestrate constituie veritabile știri false;
I. întrucât, pe de altă parte, nu s-a efectuat niciun experiment cu privire la vaccinurile polivalente cu mai multe tulpini, în pofida faptului că utilizarea vaccinurilor polivalente este în curs de a fi impusă în prezent în diferite țări ale Uniunii;
J. întrucât nu există o legătură directă între vaccinuri și rezistența la antimicrobiene (RAM); întrucât rezistența la antimicrobiene (AMR) poate fi soluționată numai prin utilizarea în mod corect a antibioticelor la nivel global și nu doar prin utilizarea corespunzătoare a vaccinurilor;
K. întrucât articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului prevede că: „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.”,
1. solicită ca migranții să facă obiectul unor controale foarte riguroase la frontierele externe ale UE pentru a stabili dacă aceștia sunt purtători de bacterii rezistente;
2. solicită ca aceleași controale să fie efectuate la frontierele fiecărui stat membru;
3. invită fiecare stat membru să inițieze un experiment major privind vaccinurile polivalente înainte de a fi introduse pe piață și impuse prin lege și să compare raportul lor beneficiu/risc cu alte tehnici preventive;
4. solicită publicarea - în condiții de maximă transparență - a tuturor informațiilor referitoare la procedura de ofertare la nivel european lansată și aprobată de cele 24 de state membre cu laboratoare care produc vaccinuri;
5. solicită ca respectarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului privind respectarea vieții private[4] să fie extinsă, prin extrapolare, la vaccinarea obligatorie;
6. solicită menținerea competenței statelor membre de a stabili calendarele de vaccinare;
7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Organizației Mondiale a Sănătății, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.