PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la definiția IMM-urilor
26.6.2018 - (2018/2545(RSP))
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
Markus Pieper în numele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie
Parlamentul European,
– având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (C(2003) 1422)[1],
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011 intitulată „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078) și Rezoluția Parlamentului European pe această temă din 12 mai 2011[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 intitulată „Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri): competitivitate și oportunități de afaceri”[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la întreprinderile familiale din Europa[4],
– având în vedere hotărârea din 15 septembrie 2016 a Tribunalului Curții de Justiție a Uniunii Europene,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Viitorii lideri ai Europei: inițiativa privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora” (COM(2016)0733);
– având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind definiția IMM-urilor (O-000050/2018 – B8‑0031/2018),
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,
– având în vedere articolul 128 și articolul 123 alineatele (2) - (8) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din UE, care reprezintă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor, dau de lucru la aproape două treimi dintre persoanele cu drept de muncă din Europa și asigură peste 90 de milioane de locuri de muncă, generând o valoare adăugată de ordinul a 3,9 mii de miliarde EUR; întrucât ele au o contribuție esențială la creșterea economică, coeziunea socială și crearea de locuri de muncă, fiind vectori esențiali în contextul tranziției energetice, al combaterii schimbărilor climatice și pentru competitivitatea UE în domeniul tehnologiei ecologice, și totodată o sursă majoră de inovații în UE;
B. întrucât 90 % din IMM-urile din UE și 93 % din totalul întreprinderilor UE din sectorul întreprinderilor nefinanciare sunt microîntreprinderi, care necesită o atenție specială dat fiind că au cea mai mare contribuție la valoarea adăugată și la ocuparea forței de muncă din rândul IMM-urilor, asigurând locuri de muncă pentru aproximativ 30 % din forța de muncă din UE;
C. întrucât sarcina administrativă și obstacolele financiare pentru IMM-uri sunt, în raport cu marile întreprinderi și indiferent de structura lor organizatorică, disproporționat de mari, reprezentând o barieră în calea competitivității lor, a exporturilor și a creării de locuri de muncă; întrucât, cu toate că beneficiază de sprijin specific la nivelul Uniunii și la nivel național, regional și local, inclusiv de oportunități de finanțare și proceduri simplificate, s-ar putea face totuși mai multe eforturi, dincolo de declarațiile politice de intenție ca să se asigure un mediu propice și mai simplu pentru IMM-uri;
D. întrucât la definiția IMM-urilor (în continuare, „definiția IMM-urilor”) se face trimitere în circa 100 de acte legislative ale Uniunii, în primul rând în domenii precum politica privind concurența, legislația privind piața financiară, fondurile structurale și pentru cercetare și inovare, dar și în legislația despre mediu, energie, protecția consumatorilor și protecție socială ca, de exemplu, în actele legislative secundare ale Uniunii referitoare la înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și în Directiva privind eficiența energetică;
E. întrucât un cadru de reglementare coerent cu norme clare este benefic pentru toți și întrucât o definiție mai strictă a IMM-urilor este un instrument cu ajutorul căruia se pot atenua disfuncționalități ale pieței sau probleme inerente concurenței între întreprinderi care diferă între ele ca mărime, volum de active și model de afaceri;
F. întrucât Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare a definiției IMM-urilor dată de UE; întrucât în 2006, 2009, iar cel mai recent în 2012, au fost efectuate evaluări în urma cărora s-a concluzionat că nu este necesară o revizuire majoră a definiției dată de UE IMM-urilor;
G. întrucât lanțul valoric intersectorial pentru IMM-uri permite reducerea obstacolelor instituționale, tehnice și birocratice și întrucât sunt necesare politici eficiente de sprijin pentru crearea de rețele între întreprinderi;
H. întrucât o definiție a IMM-urilor trebuie să contribuie la facilitarea creării de locuri de muncă de calitate, îmbunătățind condițiile de muncă și securitatea și limitând orice abuz la minimul absolut;
Definiția IMM-urilor
Acțiunile Comisiei
1. salută evaluarea de impact inițială a Comisiei și aprobă axarea pe întreprinderile care au nevoie de susținere și pe reguli simple, pentru mai multă siguranță juridică și de planificare pentru IMM-uri; salută, în acest context, consultarea publică efectuată de Comisie;
2. este de părere că, din cauza caracteristicilor acestui instrument strategic și a diferențelor între IMM-uri și între statele membre, ar trebui menținută flexibilitatea oferită de recomandarea din 2003; este convins că structura generală a definiției trebuie păstrată și aplicată, combinând în mod corect criteriile identificate deja;
Reevaluarea definiției IMM-urilor
3. îi cere ferm Comisiei să împiedice firmele mai mari să încerce să construiască structuri artificiale de întreprinderi pentru a profita de definiția IMM-urilor, ceea ar putea duce la situația în care sprijinul disponibil să se împrăștie pe nedrept la mai mulți beneficiari în loc să ajungă la acele IMM-uri care au nevoie de el; afirmă răspicat că o ajustare a definiției IMM-urilor ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul IMM-urilor și să le faciliteze accesul la sprijin public;
4. solicită Comisiei să aibă în vedere actualizarea definiției IMM-urilor, ținând seama de previziunile economice ale Comisiei privind inflația și productivitatea muncii, pentru a nu fi nevoie să mai facă încă o ajustare în pripă în următorii câțiva ani; consideră că orice adaptare viitoare a definiției IMM-urilor ar trebui făcută astfel încât să se asigure stabilitatea pe termen lung a definiției;
5. subliniază faptul că numărul de angajați a devenit un criteriu general acceptat și ar trebui să rămână principalul criteriu; recunoaște că criteriul numărului de angajați are anumite limitări în ceea ce privește acuratețea pentru o comparație la nivelul UE, și consideră, prin urmare, că cifra de afaceri și totalul bilanțului sunt, de asemenea, criterii importante pentru definiție; subliniază în plus că este important să se recunoască așa cum se cuvine statutul de întreprinderi nou-înființate și de „microîntreprinderi” și, implicit, acronimul MSME;
6. subliniază că trebuie clarificați termenii „întreprinderi afiliate” și „întreprinderi partenere” precum și statutul IMM-urilor în fuziuni; consideră de maximă urgență simplificarea procedurilor, a birocrației și a normelor în vigoare; invită Comisia, în acest context, să simplifice normele în vigoare; consideră totodată că, dacă întreprinderile nou-înființate lucrează împreună cu întreprinderi comune, întreprinderile afiliate cu întreprinderile comune nu ar trebui luate în considerare când se evaluează statutul de IMM al întreprinderii nou-înființate, atâta timp cât nu există nicio altă legătură între firma nou-înființată și întreprinderile afiliate și nu este vorba de o construcție artificială;
7. solicită Comisiei să sprijine agregarea întreprinderilor, în special grupurile (cluster) și rețelele de întreprinderi, în scopul de a promova raționalizarea costurilor, îmbunătățirea schimbului de cunoștințe și de competențe funcționale, în special pentru inovarea atât a produsului/serviciului, cât și a proceselor;
Alte puncte referitoare la definiția IMM-urilor
8. susține inițiativa Comisiei privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora; consideră că este esențial să se promoveze antreprenoriatul deoarece este important pentru creșterea economică în Uniune; consideră binevenită perioada de tranziție de doi ani în care, de exemplu, întreprinderile cu creștere rapidă care de fapt nu mai îndeplinesc statutul de IMM, să își păstreze statutul de IMM; solicită o evaluare a necesității de a extinde perioada de tranziție; îi cere Comisiei să își continue eforturile de sprijinire a antreprenorilor, întreprinderilor recent înființate și IMM-urilor în noile inițiative de strângere de fonduri, precum finanțarea participativă;
9. consideră că prin instrumente de diplomație economică la nivelul Uniunii, cum ar fi, de exemplu, misiunea pentru creșterea economică, pot fi abordate mai bine provocările și șansele la nivel mondial; îi cere Comisiei să își intensifice eforturile în această privință în cadrul strategiei UE de politică industrială, fără a crea structuri duble; în acest context, solicită elaborarea unui indicator pentru IMM-uri, „potențialul exporturilor raportat la mărimea întreprinderii”, pentru a îmbunătăți informațiile și exemplele de bune practici privind oportunitățile de internaționalizare și competitivitatea internațională a IMM-urilor, și să ofere un sprijin suplimentar IMM-urilor cu potențial mare de export;
10. este preocupat de faptul că la nivel politic nu se acordă atenția cuvenită întreprinderilor care, deși nu se încadrează în definiția IMM-urilor, prezintă structuri tipice acestora – așa-numitele „întreprinderi mici cu capitalizare medie” –, în ciuda contribuției lor însemnate, datorată productivității, la ocuparea forței de muncă și creșterea economică; solicită, prin urmare, o definiție separată a întreprinderilor respective, pentru a permite luarea unor măsuri specifice, destinate „întreprinderilor mici cu capitalizare medie”, evitând în același timp riscul de a extinde definiția IMM-urilor într-o asemenea măsură încât să contravină obiectivelor sale inițiale;
11. observă că, pe lângă IMM-uri, lucrătorii independenți și întreprinderile mari, și „întreprinderi mici cu capitalizare medie” contribuie la ocuparea forței de muncă și la creștere, în special datorită productivității și, prin urmare, merită tratate cu atenția cuvenită în cadrul politicilor UE;
12. invită Comisia ca, pe lângă prioritizarea măsurilor politice pentru IMM-urile din UE, să cântărească ideea de a lansa o inițiativă destinată „întreprinderilor mici cu capitalizare medie”, care să nu reflecte doar măsuri pentru IMM-uri, ci să abordeze și provocările specifice ale „întreprinderilor mici cu capitalizare medie” și care, cu ajutorul exclusiv al unor fonduri noi, să cuprindă accesul la cooperări pentru cercetare, la strategii de digitalizare și la deschiderea de piețe de export, precum și relaxarea dispozițiilor privind protecția datelor, dacă este cazul și pe deplin justificat;
Obligații de raportare, statistici, studii și evaluări de impact
13. consideră că viitoarele COSME, PC9, precum și programele de fonduri structurale din cadrul următorului CFM ar trebui să continue să aloce fonduri suficiente pentru a sprijini IMM-urile să inoveze și să creeze locuri de muncă;
14. subliniază importanța menținerii unei definiții clare și comune a IMM-urilor, în contextul negocierilor în curs de retragere a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, având în vedere că IMM-urile sunt definite în legislația UE și li se acordă, adesea, un statut special în acordurile comerciale ale Uniunii;
15. solicită Comisiei să analizeze temeinicia unor criterii suplimentare – printre altele „activitate intensă de export” (nivel ridicat a exporturilor raportat la numărul de angajați), „conducere exercitată într-o mare măsură de proprietari” și „pondere ridicată a capitalului propriu” – care să fie luate în considerare la clasificarea întreprinderilor, menținând totodată norme clare și coerente și prelucrând rezultatele în consecință;
16. invită Comisia să studieze posibilele efecte ale definiției IMM-urilor asupra dezvoltării economice, precum și efectele de blocare, care se manifestă prin faptul că întreprinderile renunță de bună voie la creștere pentru a evita sarcinile birocratice și alte obligații asociate cu pierderea statutului de IMM;
17. subliniază faptul că micile întreprinderi de servicii publice locale care îndeplinesc criteriile pentru IMM-uri îndeplinesc sarcini importante pentru comunitățile locale, sunt profund înrădăcinate în mediul lor de afaceri local, furnizând, printre altele, condițiile necesare pentru creșterea tuturor celorlalte IMM-uri; observă faptul că proprietatea publică nu înseamnă neapărat sprijin financiar sau de reglementare din partea entității publice din cauza legislației naționale, a legislației privind ajutoarele de stat și a unor entități publice fără posibilități economice; încurajează, prin urmare, Comisia să realizeze un studiu privind impactul definiției întreprinderilor aflate în proprietate publică care sunt independente din punct de vedere financiar, organizate în temeiul dreptului privat sau își desfășoară activitatea în condiții de concurență cu întreprinderile private;
18. roagă Comisia să studieze cât de fezabil ar fi să se adopte definiții ale IMM-urilor diferențiate pe ramură economică și să evalueze efectele asupra acestor ramuri economice și valoarea adăugată generată;
19. cere ca în cazul tuturor propunerilor legislative ale UE să se efectueze – în afară de demersurile Comisiei – un test al impactului asupra IMM-urilor care să aplice principiul „a gândi întâi la scară mică”; subliniază că rezultatul acestui test trebuie să figureze în evaluarea impactului tuturor propunerilor legislative; cere să i se încredințeze Comisiei și statelor membre o misiune în acest sens în viitorul acord interinstituțional privind o mai bună legiferare și este de părere că ar putea fi luată în considerare o actualizare a „Small Business Act” pentru Europa;
Orientări pentru IMM-uri legate de definiție
20. invită statele membre și Comisia să le ofere întreprinderilor în timp util de o manieră optimă orientări pentru a le ajuta să își determine statutul de IMM, precum și informații privind orice schimbare adusă definiției IMM-urilor sau procedurilor referitoare la acestea;
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.