Propunere de rezoluţie - B8-0389/2018Propunere de rezoluţie
B8-0389/2018

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la amenințarea de demolare a satului Khan al-Ahmar și a altor sate de beduini

11.9.2018 - (2018/2849(RSP))

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Neoklis Sylikiotis, Martina Anderson, Patrick Le Hyaric, Takis Hadjigeorgiou, João Ferreira, João Pimenta Lopes, Miguel Viegas, Eleonora Forenza, Marisa Matias, Merja Kyllönen, Kateřina Konečná, Ángela Vallina, Jiří Maštálka, Matt Carthy, Lynn Boylan, Liadh Ní Riada, Marie‑Christine Vergiat, Marie‑Pierre Vieu, Luke Ming Flanagan, Miguel Urbán Crespo, Tania González Peñas, Xabier Benito Ziluaga, Lola Sánchez Caldentey, Estefanía Torres Martínez, Sofia Sakorafa în numele Grupului GUE/NGL

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0384/2018

Procedură : 2018/2849(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B8-0389/2018
Texte depuse :
B8-0389/2018
Dezbateri :
Texte adoptate :

B8‑0389/2018

Rezoluția Parlamentului European referitoare la amenințarea de demolare a satului Khan al-Ahmar și a altor sate de beduini

(2018/2849(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Israel și Palestina,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, referitoare la ultimele evenimente privind comunitatea palestiniană din Khan al-Ahmar, în special declarațiile din 18 iulie 2018 și 7 septembrie 2018,

–  având în vedere cea de a patra Convenție de la Geneva, în special articolele 49 și 53,

–  având în vedere Rezoluția 194 a Adunării Generale a ONU și Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 242 (1967), 252 (1968), 338 (1972), 476 (1980), 478 (1980), 1860 (2009) și 2334 (2016),

–  având în vedere Rezoluția 67(19) a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere convențiile ONU privind drepturile omului, la care Israel și Palestina sunt state părți, printre care se numără Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (ICERD) și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (ICESCR), pe care Israelul le-a semnat,

–  având în vedere rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind asigurarea tragerii la răspundere și a justiției pentru toate încălcările dreptului internațional din Teritoriile Palestiniene ocupate, adoptată la 3 iulie 2015 cu susținere unanimă din partea UE,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Acordul de asociere UE-Israel, în special articolul 2,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 51 de ani după războiul din 1967, Israelul continuă să ocupe Palestina, încălcând dreptul internațional și toate rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Adunării Generale a ONU și întrucât statul Palestina, cu frontierele din 1967 și având drept capitală Ierusalimul de Est, nu a devenit încă membru cu drepturi depline al ONU, în conformitate cu rezoluția ONU din 1948;

B.  întrucât Parlamentul și-a exprimat în mod repetat sprijinul ferm pentru o soluție implicând existența a două state, care să conviețuiască în pace, statul Israel și un stat palestinian independent, suveran, liber, contiguu și viabil, cu capitala la Ierusalimul de Est, în cadrul frontierelor stabilite în 1967;

C.  întrucât coloniile israeliene sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol major în calea eforturilor de pace, problemă care durează de mulți ani; întrucât politicile de ocupare și de colonizare ale guvernului israelian încalcă cea de-a patra Convenție de la Geneva, erodează și mai mult și cauzează distrugerea completă a perspectivelor unei soluții bazate pe coexistența a două state, astfel cum se prevede în toate rezoluțiile relevante ale ONU, precum și în concluziile relevante ale Consiliului UE;

D.  întrucât satul Khan al-Ahmar este una dintre cele 18 comunități de beduini, pe care ONU le consideră a fi în pericol de transfer forțat; întrucât această comunitate este alcătuită din 32 de familii și totalizează 173 de persoane, dintre care 93 de copii și adolescenți; întrucât armata israeliană a emis ordine de demolare pentru absolut fiecare construcție din Khan al-Ahmar, inclusiv școala (care deservește și copii din alte comunități), clinica, moscheea și toate locuințele; întrucât UE a acordat ajutor umanitar satului Khan al-Ahmar, dar armata israeliană a distrus clădiri construite folosind ajutor din partea UE și a refuzat să plătească despăgubiri; întrucât mai multe state membre (Germania, Franța, Italia, Spania și Regatul Unit) au cerut Israelului să nu demoleze satul beduin Khan al-Ahmar din Cisiordania ocupată, după ce Înalta Curte a Israelului a dat undă verde demolării acestuia;

E.  întrucât satul Khan al-Ahmar este situat la intrarea de est în Ierusalim, între mai multe colonii israeliene, într-o zonă strategică pentru contiguitatea teritorială și dezvoltarea economică a statului Palestina; întrucât populația palestiniană se confruntă cu încălcări flagrante ale drepturilor sale, inclusiv cu violență din partea coloniștilor, deturnarea apei, restricții severe ale liberei circulații, demolarea locuințelor și evacuări forțate; întrucât strămutarea forțată a locuitorilor dintr-un teritoriu ocupat reprezintă o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional și echivalează cu crimă de război; întrucât, din 1967, Israelul a evacuat și a strămutat în mod forțat comunități întregi și a demolat peste 50 000 de locuințe și construcții palestiniene; întrucât politica de amenajare a teritoriului este folosită ca mijloc de evacuare a palestinienilor și de extindere a activităților coloniilor;

F.  întrucât, conform dreptului internațional, toate părțile terțe, inclusiv statele membre ale UE, au obligația de a nu recunoaște, ajuta sau susține coloniile, precum și obligația de a li se opune în mod efectiv; întrucât produse din coloniile israeliene sunt în continuare importate în statele membre ale UE și, prin urmare, pe piața europeană, în baza unor acorduri de tratament preferențial, în ciuda faptului că legislația actuală a UE nu permite importul unor astfel de produse în condițiile preferențiale stabilite prin Acordul de asociere UE-Israel; întrucât comerțul cu coloniile israeliene, inclusiv participarea companiilor străine la activitățile din colonii, creează stimulente pentru colonizarea teritoriului ocupat;

G.  întrucât Acordul de asociere UE-Israel, îndeosebi articolul 2 al acestuia, prevede clar că „[r]elațiile dintre părți [...] se bazează pe respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice, care inspiră politicile interne și internaționale ale acestora și constituie un element esențial al prezentului acord”,

1.  cere încetarea ocupației israeliene a Palestinei, inclusiv a Ierusalimul de Est, care are loc de 51‑ de ani, deschizându-se astfel calea către pace;

2.  consideră că un acord definitiv privind statutul celor două țări, încheiat între Israel și Palestina, care să pună în aplicare dreptul internațional și rezoluțiile ONU, ar reprezenta o contribuție majoră la pace și stabilitate în întreaga regiune;

3.  reamintește că Israelul, în calitatea sa de putere de ocupație, poartă întreaga responsabilitate pentru furnizarea serviciilor necesare, de educație, asistență medicală și socială populației care trăiește sub ocupația sa;

4.  regretă decizia recentă a Curții Supreme a Israelului de a respinge recursurile împotriva demolării satului de beduini Khan al‑-Ahmar, fapt care subminează și mai mult și în mod grav perspectivele unei soluții viabile bazate pe coexistența a două state;

5.  condamnă cu fermitate acțiunile Israelului de instalare a coloniilor și expansiunea sa continuă, care încalcă dreptul internațional și alimentează resentimentele palestinienilor;

6.  subliniază că demolarea construcțiilor, inclusiv a locuințelor, a școlilor și a altor infrastructuri vitale pe teritoriul palestinian ocupat, este ilegală în temeiul dreptului internațional umanitar; reafirmă apelul făcut de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite cu privire la necesitatea ca cei responsabili de încălcarea dreptului internațional umanitar să fie trași la răspundere;

7.  reamintește că diferențierea descurajează Israelul din acțiunile sale de ocupare ilegală și reafirmă soluția care presupune coexistența a două state în cadrul frontierelor stabilite în 1967; face apel la UE să se asigure că toate acordurile dintre UE și Israel specifică în mod neechivoc și explicit faptul că nu sunt aplicabile în teritoriile ocupate de Israel în 1967, astfel cum se reafirmă în concluziile Consiliului Afaceri Externe; solicită etichetarea corectă pe piața UE a produselor provenite din coloniile israeliene, în conformitate cu legislația în vigoare a UE și cu politica tradițională a‑ UE în această privință; subliniază că acest lucru ar trebui să ducă la interzicerea produselor provenind din coloniile israeliene, întrucât constituie produse bazate pe o încălcare flagrantă a dreptului internațional umanitar; solicită totodată ca Uniunea Europeană să întreprindă acțiuni, bazate pe principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, în ceea ce privește companiile europene implicate în acțiunile ilegale de colonizare israeliene, inclusiv în și în apropierea Ierusalimul de Est, așa cum este și cazul zonei Khan al-Ahmar;

8.  solicită ONU să își asume responsabilitatea și să ia măsuri concrete cu privire la ocupația israeliană a Palestinei, pentru a proteja perspectivele de pace bazate pe soluția coexistenței a două state‑ și pentru a deveni un veritabil actor politic și mediator în procesul de pace din Orientul Mijlociu;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Knessetului, Consiliului Legislativ Palestinian, președintelui și guvernului statului Palestina, președintelui și guvernului Israelului, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana și Comisarului General al Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări.

Ultima actualizare: 13 septembrie 2018
Aviz juridic - Politica de confidențialitate