Propunere de rezoluţie - B8-0472/2018Propunere de rezoluţie
B8-0472/2018

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului

    2.10.2018 - (2018/2763(RSP))

    depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8‑0402/2018, B8-0403/2018 și B8‑0404/2018
    depusă în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

    Jan Zahradil, Nirj Deva, Ruža Tomašić, Joachim Starbatty, Emma McClarkin în numele Grupului ECR

    Procedură : 2018/2763(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B8-0472/2018
    Texte depuse :
    B8-0472/2018
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B8‑0472/2018

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului

    (2018/2763(RSP))

    Parlamentul European,

    –  având în vedere articolele 2, 3, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

    –  având în vedere articolele 207 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

    –  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012, precum și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015,

    –  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (PDONU) adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în Rezoluția sa 17/4 din 16 iunie 2011,

    –  având în vedere Strategia „Comerț pentru toți” a Comisiei,

    –  având în vedere orientările sectoriale ale Comisiei privind transpunerea în practică a PDONU[1],

    –  având în vedere raportul intermediar al Raportorului special al ONU pentru libertatea de religie sau de credință, Heiner Bielefeldt, adresat Adunării Generale a ONU și axat pe mijloacele de eliminare a intoleranței religioase și a discriminării la locul de muncă[2],

      având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la stadiul implementării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

    –  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor[3],

    –  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Îmbunătățirea accesului la căile de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE”[4],

    –  având în vedere Rezoluția nr. 26/9 a Consiliului ONU pentru drepturile omului din 26 iunie 2014, prin care acesta a decis „să înființeze un grup de lucru interguvernamental fără limită de membri privind drepturile omului și corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, al cărui mandat urmează să fie elaborarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a reglementa, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi”,

    –  având în vedere inițiativa „Pactul mondial” („Global Compact”) a Organizației Națiunilor Unite[5],

    –  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

    –  având în vedere Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri,

    –  având în vedere Principiile privind drepturile copiilor și afacerile, elaborate de UNICEF,

    –  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la întreprinderi și drepturile omului, adoptate la 20 iunie 2016,

    –  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei adresată statelor membre cu privire la drepturile omului și mediul de afaceri, adoptată la 2 martie 2016,

    –  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE[6],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[7],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării[8],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor[9],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[10],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la Raportul anual privind punerea în aplicare a politicii comerciale comune[11],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare[12],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe[13],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE[14],

    –  având în vedere studiul comandat de Subcomisia sa pentru drepturile omului referitor la „Punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului”[15],

    –  având în vedere întrebările adresate Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei și Consiliului referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului (O-000074/2018 – B8-0402/2018, O-000075/2018 – B8-0403/2018 și O-000078/2018 – B8-0404/2018),

    –  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    A.  întrucât UE se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului; întrucât acțiunea sa externă trebuie să se ghideze după aceste principii;

    B.  întrucât s-a dovedit că liberul schimb și investițiile contribuie semnificativ la crearea de bogăție și la reducerea sărăciei;

    C.  întrucât statele ar trebui să își exprime clar așteptarea ca toate întreprinderile să respecte drepturile fundamentale ale omului în toate activitățile lor;

    D.  întrucât Pactul global al ONU solicită întreprinderilor să accepte, să sprijine și să aplice, în sfera lor de influență, un set de valori fundamentale în domeniul drepturilor omului, al standardelor de muncă, al mediului și al combaterii corupției, angajându-se să respecte aceste valori și să le integreze din proprie inițiativă în operațiunile lor comerciale;

    E.  întrucât corporațiile sunt unul dintre principalii actori ai mondializării economice, ai serviciilor financiare și ai schimburilor comerciale internaționale și trebuie să respecte toate legile aplicabile și tratatele internaționale în vigoare, precum și drepturile omului;

    F.  întrucât UE a jucat un rol principal în negocierea și punerea în aplicare a unei serii de inițiative pentru responsabilitatea globală, care merg mână în mână cu promovarea și respectarea standardelor internaționale privind întreprinderile și drepturile omului;

    G.  întrucât în prezent este în curs de negociere la ONU un sistem privind răspunderea întreprinderilor pentru încălcările drepturilor omului;

    H.  întrucât nu există încă un consens referitor la trei aspecte principale: chestiunea mecanismelor de monitorizare și a căilor de atac, elaborarea unor clauze de extrateritorialitate prin care să se stabilească responsabilitatea statelor pentru corporațiile transnaționale constituite în temeiul legislației lor, precum și amploarea efectivă a obligației de diligență necesară menționată în PDONU;

    1.  recunoaște faptul că globalizarea și internaționalizarea în creștere a activităților comerciale și a lanțurilor de aprovizionare sporește importanța rolului jucat de corporații în privința asigurării respectării drepturilor omului și creează o situație în care reglementările și normele internaționale sunt esențiale pentru a preveni încălcările drepturilor omului în statele terțe;

    2.  își exprimă convingerea fermă că sectorul privat este un partener important pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și pentru mobilizarea unor resurse suplimentare în vederea dezvoltării; subliniază că, având în vedere creșterea rolului lor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, actorii din sectorul privat trebuie să adere la principiile eficacității dezvoltării și să respecte principiile responsabilității întreprinderilor pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor;

    3.  consideră că este necesară menținerea statelor în centrul eventualului viitor sistem și, luând în considerare faptul că principalii susținători ai tratatului sunt chiar statele care au un bilanț negativ în materie de drepturile omului, subliniază că procesul ar putea să aibă drept rezultat o luptă pentru atribuirea culpei, care să conducă la un blocaj;

    4.  sprijină transpunerea deplină în practică a PDONU și invită toate statele să elaboreze și să adopte planuri naționale de acțiune pentru transpunerea rapidă, eficace și cuprinzătoare în practică a acestor principii;

    5.  recunoaște că PDONU prevăd deja o obligație de diligență necesară pentru corporațiile transnaționale, care trebuie să fie clarificată mai mult pentru a deveni descriptivă și operațională; întrucât corporațiile au oricum o gamă largă de responsabilități în temeiul legislațiilor naționale, consideră că ar trebui efectuată o analiză mai aprofundată în vederea combaterii lacunelor de care se folosesc corporațiile transnaționale pentru a evita asumarea răspunderii;

    6.  reafirmă că trebuie să se acționeze de urgență în mod eficace și coerent la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, european și internațional, pentru a combate efectiv încălcările drepturilor omului săvârșite de corporațiile transnaționale și problemele juridice cauzate de dimensiunea extrateritorială;

    7.  constată că mai multe state nu participă la acest proces; subliniază că, pentru a avea eficacitate la nivel global, un astfel de tratat cu caracter obligatoriu trebuie să fie ratificat și respectat de marea majoritate a statelor;

    8.  consideră că aderarea UE la instrumentul cu caracter juridic obligatoriu al ONU va impune ca respectivul instrument să nu depășească ceea ce este stabilit prin lege în UE;

    9.  invită statele membre ale ONU să asigure că negocierile pe marginea tratatului sunt conduse în mod transparent și responsabil, prin consultarea unei game largi de părți interesate care ar putea fi afectate de acesta;

    10.  invită UE să asigure că toate revizuirile și toate documentele strategice viitoare legate de Cadrul strategic al UE și de Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația includ obiective clare și criterii de referință cuantificabile privind participarea UE la negocierile pe marginea tratatului de la ONU;

    11.  decide să monitorizeze în continuare îndeaproape procesul de negociere al grupului de lucru interguvernamental;

    12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

     

    Ultima actualizare: 3 octombrie 2018
    Aviz juridic - Politica de confidențialitate