PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE
6.2.2019 - (2018/2684(RSP))
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
João Pimenta Lopes în numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
B8‑0096/2019
Rezoluția Parlamentului European referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE
Parlamentul European,
– având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE (O-000135/2018 – B8-0005/2019),
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 8 și 153 (privind egalitatea între bărbați și femei), articolele 10 și 19 (privind nediscriminarea) și articolele 6, 9 și 168 (privind sănătatea),
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2 și 3, care stabilesc principiile egalității de gen și nediscriminării ca valoare fundamentală a Uniunii,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 21 (privind nediscriminarea), articolul 23 (privind egalitatea între femei și bărbați) și articolul 35 (privind asistența medicală);
– având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing din septembrie 1995 și Programul de acțiune adoptat în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (Conferința de la Cairo) din septembrie 1994, precum și rezultatele conferințelor respective de revizuire,
– având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),
– având în vedere Convenția ONU privind eliminarea discriminării față de femei (CEDAW);
– având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),
– având în vedere concluziile Colocviului anual privind drepturile fundamentale din 2017 intitulat „Drepturile femeilor în epoci tulburi”, organizat de Comisie,
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât regresul în această privință poate fi definit ca rezistență la schimbările sociale pozitive, involuția drepturilor deja obținute sau menținerea unui status-quo neegalitar; întrucât regresul în privința drepturilor femeilor și a egalității de gen este deosebit de îngrijorător; întrucât o astfel de rezistență se poate manifesta indiferent de mediul social sau de vârstă, poate avea un caracter atât formal, cât și informal și poate implica strategii pasive sau active de a se opune evoluțiilor viitoare, încercându-se o modificare a legilor sau politicilor, care ar limita, în cele din urmă, drepturile dobândite de cetățeni; întrucât acest lucru a fost însoțit de răspândirea de știri false și de credințe în stereotipuri dăunătoare;
B. întrucât drepturile femeilor reprezintă drepturi ale omului;
C. întrucât nivelul egalității de gen într-o societate este adesea un indiciu și un prim semnal de alarmă al deteriorării situației drepturilor și valorilor fundamentale, inclusiv a democrației și a statului de drept; întrucât tentativele de restricționare sau de subminare a drepturilor femeilor sunt adesea semnul existenței unui conflict societal mai larg;
D. întrucât toate statele membre și-au asumat, în cadrul dreptului internațional și al tratatelor UE, obligații și sarcini legate de respectarea, garantarea, protejarea și realizarea drepturilor fundamentale și drepturilor femeilor;
E. întrucât egalitatea între femei și bărbați este o valoare fundamentală a UE; întrucât dreptul la egalitate de tratament și la nediscriminare este un drept fundamental, consacrat în tratate, și trebuie aplicat în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;
F. întrucât, în conformitate cu articolul 8 din TFUE, Uniunea urmărește, în toate acțiunile sale, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;
G. întrucât indicele egalității de gen relevă inegalități persistente, cu progrese marginale în perioada 2005-2015; întrucât încă sunt necesare îmbunătățiri semnificative în toate statele membre pentru a crea societăți egalitare din perspectiva genului, în care femeile și bărbații sunt egal reprezentați, respectați și protejați în toate domeniile personale și profesionale; întrucât toată lumea beneficiază de efectele politicilor de egalitate de șanse între femei și bărbați, care au astfel un impact pozitiv asupra întregii societăți; întrucât dacă nu mai facem progrese în ceea ce privește drepturile femeilor, regresăm;
H. întrucât elaborarea politicilor de egalitate ar trebui să se bazeze pe accesul femeilor și bărbaților la aceleași oportunități, sprijinind în același timp femeile în concilierea vieții profesionale cu viața de familie;
I. întrucât progresul în ceea ce privește egalitatea de gen și drepturile femeilor nu este nici automat, nici liniar; întrucât protecția și promovarea egalității de gen necesită eforturi constante;
J. întrucât discriminarea împotriva femeilor poate lua multe forme, cum ar fi discriminarea structurală și economică, care, fiind atât de omniprezentă, poate fi mascată și tăcută;
K. întrucât, în ultimii zece ani, asistăm la o ofensivă vizibilă și organizată la nivel mondial și european împotriva egalității de gen și a drepturilor femeilor, inclusiv în UE, care se manifestă în special în anumite state membre;
L. întrucât acest regres se poate observa și în cadrul UE și rămâne regretabilă decizia luată de Comisie la începutul acestei legislaturi de a nu continua strategia privind egalitatea de gen pe care o aplicase până atunci;
M. întrucât principalele obiective urmărite de acest val de rezistență față de drepturile femeilor și egalitatea de gen sunt aceleași în toate țările și includ sectoarele-cheie ale cadrului instituțional și de politică pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor, cum ar fi integrarea dimensiunii de gen, protecția socială și a muncii, educația, sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen, drepturile persoanelor LGBTI+, prezența femeilor în funcții decizionale la nivel politic, precum și spațiile de lucru și finanțarea adecvată a organizațiilor și mișcărilor de apărare a drepturilor femeilor și a altor drepturi ale omului; întrucât unii activiști și unele organizații împotriva drepturilor omului își propun, prin strategiile lor, să anuleze legile existente privind drepturile fundamentale ale omului legate de: sexualitate și reproducere, precum dreptul de acces la forme moderne de contracepție, la tehnologii de reproducere asistată sau la avort în condiții de siguranță; egalitatea pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen sau intersexuale (LGBTI+); accesul la cercetarea privind celulele stem; și dreptul de a-și schimba genul sau sexul fără a se teme de repercusiuni juridice;
N. întrucât femeile sunt afectate în mod special de munca precară și de diferite forme de muncă atipică; întrucât rata șomajului a crescut puternic în perioada 2008-2014 din cauza crizei economice profunde care a afectat grav întreaga UE, iar în 2014 rata șomajului în rândul femeilor (10,4 %) era încă mai mare decât cea a bărbaților (10,2 %); întrucât criza economică a afectat întreaga Uniune Europeană, în special zonele rurale confruntându-se cu niveluri dezastruoase ale șomajului, sărăciei și depopulării, ceea ce afectează îndeosebi femeile;
O. întrucât organizațiile, grupurile și apărătorii drepturilor femeilor au acționat în ultimii zece ani drept catalizatori și lideri ai evoluțiilor legislative și politice, în direcția progresului și aplicării drepturilor femeilor; întrucât acestea se confruntă cu provocări semnificative în ceea ce privește accesul la finanțare, ca urmare a unor criterii restrictive și a sarcinilor administrative, precum și a unui mediu din ce în ce mai ostil, care nu le mai permite să îndeplinească în mod eficace funcții de interes public;
P. întrucât numeroase state membre încă nu au ratificat și nu au transpus Convenția de la Istanbul și întrucât în Uniunea Europeană există restricții impuse des stat în ceea ce privește accesul la drepturi sexuale și reproductive;
Q. întrucât, în prima jumătate a anului 2018, în mai multe state membre au existat mișcări de respingere a Convenției de la Istanbul, lăsând loc discursurilor de ură, în special împotriva persoanelor LGBTI+; întrucât această reacție nu a fost niciodată combătută în cadrul Consiliului sau al Consiliului European;
R. întrucât, în 2017, Consiliul Europei a atras atenția asupra faptului că drepturile sexuale și reproductive ale femeilor sunt amenințate, pentru că mai multe din statele sale membre au încercat să restrângă legislația privind accesul la avort și contracepție; întrucât, în mod similar, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor și Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități au emis o declarație comună în august 2018, subliniind faptul că accesul la avort legal și în condiții de siguranță, precum și la serviciile și informațiile conexe, constituie aspecte esențiale ale sănătății reproductive a femeilor, îndemnând în același timp țările să stopeze regresul drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor și fetelor, deoarece acest lucru amenință sănătatea și viața acestora; întrucât Parlamentul a recunoscut faptul că refuzul accesului sigur și legal la avort reprezintă un act de violență împotriva femeilor;
S. întrucât în unele state membre, asociațiile care luptă împotriva drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor primesc sprijin deplin din partea anumitor guverne, în parte sub forma alocării de fonduri publice care le permit să-și organizeze acțiunile la nivel internațional și european în mod coordonat;
T. întrucât nu toate statele membre oferă o educație privind relațiile, sexualitatea și egalitatea de gen conformă standardelor Organizației Mondiale a Sănătății privind educația sexuală și planului acestei organizații în materie de sănătate sexuală și reproductivă, ceea ce este echivalent cu încălcarea cerințelor internaționale; întrucât rezistența din ce în ce mai mare din partea anumitor mișcări politice la acest tip de educație și stigmatizarea celor care participă la aceasta este alarmantă și întrucât, deseori, rezistența este cauzată în multe state membre de campanii de dezinformare privind conținutul educației sexuale, care constituie un obstacol în calea furnizării unei educații informative, importante și favorabile incluziunii pentru toți;
U. întrucât structuri patriarhale vechi de sute de ani servesc în întreaga lume la reprimarea femeilor și a drepturilor femeii și perpetuează inegalitățile între bărbați și femei; întrucât depășirea acestor structuri va implica conflicte cu diferite poziții și mecanisme de putere la nivel mondial;
V. întrucât progresul egalității de gen și investițiile în femei aduc beneficii întregii societăți, deoarece femeile care dispun de resurse economice și de oportunități de conducere vor investi în sănătatea, alimentația, educația și binele copiilor și familiilor lor,
1. îndeamnă Comisia și statele membre să își mențină angajamentul ferm în favoarea egalității de gen, drepturilor persoanelor LGBTI+ și drepturilor femeilor, inclusiv a drepturilor minorităților celor mai vulnerabile, și să acorde prioritate acestor aspecte; le reamintește tuturor statelor membre că au obligația de a apăra drepturile femeilor și de a promova egalitatea de gen; solicită să se denunțe în mod generalizat aceste discursuri și măsuri care subminează drepturile, autonomia și emanciparea femeilor în toate domeniile; observă că o modalitate importantă de combatere a acestei involuții constă în promovarea activă a unei egalități de gen bazate pe drepturi și în integrarea egalității de gen în toate domeniile;
2. ia act de faptul că natura, intensitatea și efectele atacurilor împotriva drepturilor femeilor variază de la o țară la alta și de la o regiune la alta: în unele s-a rămas la nivelul discursurilor, în timp ce în altele s-au luat măsuri și inițiative concrete; întrucât, cu toate acestea, ea este vizibilă în aproape toate statele membre; consideră că această involuție este influențată, de asemenea, de dezbatere și de opțiunile politice;
3. ia act de faptul că cele mai vulnerabile la acest regres sunt femeile din rândurile minorităților, fie ele de gen, sexuale, etnice sau religioase;
4. subliniază faptul că egalitatea de gen nu poate fi obținută decât dacă toate femeile beneficiază de drepturi egale, inclusiv femeile din grupurile minoritare etnice și religioase, care se confruntă cu inegalități intersecționale;
5. condamnă reinterpretarea și reorientarea politicii privind egalitatea de gen în termeni de politică a familiei și a maternității, după cum se întâmplă în unele state membre; constată că aceasta practică se aplică doar anumitor grupuri și nu reprezintă o abordare favorabilă incluziunii; constată, de asemenea, că această politică nu vizează o schimbare structurală durabilă care ar duce la îmbunătățiri durabile ale drepturilor femeilor și ale egalității de gen;
6. solicită statelor membre să garanteze protecția și recunoașterea drepturilor femeilor și drepturilor LGBTI+ ca principii egale în cadrul democrației și al statului de drept; consideră, cu toate acestea, că o consacrare a drepturilor femeilor în legislație nu este suficientă pentru a obține egalitatea de gen și că aceasta nu poate fi realizată decât dacă statele membre transpun, adoptă și, în cele din urmă, pun în aplicare și garantează că sunt respectate legile respective pentru a proteja pe deplin drepturile femeilor; regretă faptul că drepturile femeilor nu sunt abordate în mod global, ca un principiu călăuzitor pentru toate politicile publice naționale și europene, însoțite de bugetul corespunzător; consideră că este fundamental să se investească în prevenirea involuției prin educație; invită Comisia și statele membre să obțină o mai mare sensibilizare a populației cu privire la importanța și beneficiile protejării drepturilor femeilor și a egalității de gen, precum și ale eliminării stereotipurilor de gen pentru societate, și să sprijine în continuare dezvoltarea și diseminarea cercetării și a informațiilor bazate pe dovezi în domeniul drepturilor femeilor;
7. invită toate statele membre să își asume și să respecte tratatele și convențiile internaționale în cauză, precum și principiile consacrate în legile lor fundamentale, ca o modalitate de a garanta respectarea drepturilor minorităților și ale femeilor, inclusiv a drepturilor în materie de sănătate sexuală și reproductivă și a egalității de gen, în general, și de a le consolida;
8. subliniază faptul că prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv a practicilor dăunătoare tradiționale și a violenței de gen, se confruntă în continuare cu numeroase provocări; își exprimă îngrijorarea cu privire la diferitele forme de violență care s-au intensificat, cum ar fi discursurile sexiste de incitare la ură și cele împotriva persoanelor LGBTI, misoginismul și violența online, inclusiv hărțuirea și urmărirea în scopul hărțuirii, precum și violența împotriva femeilor la locul de muncă sau în contextul traficului și al prostituției; reamintește necesitatea de a pune în aplicare măsuri preventive și de protecție destinate femeilor și fetelor pentru a combate violența de gen și de a aduce făptașii în fața justiției, asigurându-se, în același timp, că centrele pentru femei dispun de finanțare, personal și sprijin corespunzătoare; reamintește importanța capitală a aplicării Directivei privind drepturile victimelor, a Directivei privind ordinul european de protecție și a Directivei privind combaterea traficului de persoane; subliniază că trebuie remediată absența unor date comparabile cu scopul de a informa în mod adecvat persoanele care elaborează politicile în legătură cu aceste noi evoluții; solicită ca, la nivelul UE și al statelor membre, să se organizeze în continuare campanii de sensibilizare cu privire la combaterea violenței de gen și a violenței domestice;
9. solicită deputaților să nu arate niciun fel de toleranță față de discursurile sexiste de incitare la ură ținute în cadrul sesiunilor plenare, introducând modificări ale Regulamentul de procedură astfel încât să includă această interdicție;
10. reiterează solicitarea de a introduce în Parlamentul European cele mai eficiente măsuri de combatere a hărțuirii sexuale cu scopul de a obține o egalitate reală între femei și bărbați; solicită realizarea unui audit extern care să indice cele mai bune norme de funcționare cu scopul de a introduce o formare obligatorie privind respectul și demnitatea la locul de muncă pentru întregul personal al Parlamentului, inclusiv pentru deputați, și să se reorganizeze cele două comisii competente în materie de hărțuire, astfel încât să includă experți independenți și să respecte echilibrul de gen;
11. consideră că a lucra împreună cu bărbații este o parte importantă a promovării egalității între bărbați și femei și a eliminării violenței împotriva femeilor;
12. condamnă campania împotriva Convenției de la Istanbul, care combate violența împotriva femeilor, și interpretarea eronată a acesteia; este preocupat de refuzul de a aplica norma toleranței zero în cazurile de violență împotriva femeilor și de violență de gen, normă care se bucură de un puternic consens la nivel internațional; indică faptul că este pusă sub semnul întrebării însăși esența principiilor drepturilor omului, egalității, autonomiei și demnității; invită Consiliul să finalizeze ratificarea și implementarea completă a Convenției de la Istanbul de către UE și să promoveze ratificarea acesteia de către toate statele membre;
13. observă că violența domestică este considerată cea mai răspândită formă de violență în unele state membre și își exprimă preocuparea cu privire la numărul tot mai mare de femei care se confruntă cu violență domestică;
14. constată că victimele violenței de gen, inclusiv ale violenței domestice, au adesea un acces limitat la justiție și la o protecție adecvată, în pofida legislației privind combaterea tuturor formelor de violență, precum și că legile sunt aplicate și executate în mod necorespunzător; invită statele membre să se asigure că toate victimele violenței de gen și ale violenței domestice primesc asistență juridică adaptată aspectelor de gen, pentru a evita revictimizarea și impunitatea și pentru a crește frecvența semnalărilor acestor infracțiuni;
15. subliniază tendința îngrijorătoare de reducere a spațiului societății civile din lume, dar și din Europa, și de extindere a incriminării, a birocrației și a restricțiilor de fonduri pentru organizațiile de apărare a drepturilor fundamentale, inclusiv pentru organizațiile și activiștii pentru drepturile femeilor;
16. susține categoric numeroasele inițiative, inclusiv pe cele locale, care cer realizarea egalității de gen, promovate de organizațiile și mișcările pentru femei, și își exprimă solidaritatea față de aceste inițiative; subliniază necesitatea unui sprijin financiar continuu pentru a asigura continuitatea activității lor; solicită, prin urmare, majorarea fondurilor pentru instrumentele financiare aflate la dispoziția acestor organizații, fie din fondurile proprii ale statelor membre, fie din fondurile UE; insistă să se reducă birocrația pentru accesul la aceste fonduri și ca acest acces să nu facă obiectul discriminării în funcție de obiectivele și activitatea organizațiilor;
17. prin urmare, se declară preocupat de știrile privind o reducere a resurselor disponibile pentru organizațiile de promovare a drepturilor femeilor și pentru centrele pentru femei în multe state membre, astfel cum se întâmplă în prezent în Italia și Austria;
18. invită statele membre să asigure resurse financiare suficiente pentru punerea în aplicare a instrumentelor de combatere a tuturor formelor de violență, în special a violenței împotriva femeilor;
19. subliniază tendința din anumite state membre de a crea un context paralel al ONG-urilor format din persoane și organizații cu orientări pro-guvernamentale; subliniază importanța unui context critic și divers al ONG-urilor atât pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen, precum și pentru dezvoltarea societății în ansamblu;
20. invită Comisia și statele membre să revizuiască mecanismele lor de distribuție, monitorizare și evaluare a fondurilor și să se asigure că iau în considerare dimensiunea de gen și că sunt adaptate la problemele cu care se confruntă organizațiile și mișcările, în special cele mici și mijlocii, în acest context de regres, și să aplice instrumente precum evaluări ale impactului de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget acolo unde este necesar; invită Comisia și statele membre să crească finanțarea pentru protecția și promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen, inclusiv pentru sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, în UE și în lume;
21. solicită Comisiei Europene să nu se abțină de la a legifera în ceea ce privește prostituția, rețelele de traficanți profitând de pe urma pieței interne europene, și îi solicită să prezinte un text legislativ în care să se prevadă mijloace financiare dedicate sprijinirii victimelor traficului de ființe umane și ale exploatării sexuale să scape de prostituție;
22. solicită Comisiei să includă promovarea și îmbunătățirea sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în următoarea strategie în materie de sănătate publică;
23. evidențiază că, în multe state membre, măsurile de austeritate au efecte pe termen lung asupra capacitării economice a femeilor și asupra realizării egalității de gen, având în vedere șomajul în creștere, dereglementarea pieței muncii, accentuarea precarității și nivelul scăzut al salariilor care afectează în special femeile, în timp ce reducerile din cadrul serviciilor publice, în special în domeniul sănătății și al educației, și al prestațiilor sociale agravează lipsa de capacitare a femeilor;
24. solicită statelor membre să pună capăt măsurilor de austeritate și reducerilor care afectează programele de egalitate de gen, serviciile publice și, în special, serviciile de sănătate sexuală și reproductivă, precum și să ia măsuri în direcția opusă;
25. regretă că, în unele state membre, durata concediului de maternitate este determinată de sfera economică, fără a se ține seama de factorii sociali și de sănătate care afectează atât femeile, cât și copiii;
26. reamintește că asigurarea egalității de gen și eliminarea discrepanțelor de gen în remunerare și în pensii aduc beneficii sociale și economice semnificative pentru familii și societăți;
27. solicită inițiative specifice pentru capacitarea economică a femeilor, pentru a combate segregarea de gen și pentru accesul femeilor la piețele forței de muncă, în special în domeniul antreprenoriatului feminin, al digitalizării și al STIM cu scopul de a combate decalajul digital de gen;
28. subliniază necesitatea de a capacita femeile și de a le da posibilitatea de a participa la procesul decizional și la cel de conducere, pentru a combate stereotipurile negative;
29. solicită acțiuni reale de eliminare a diferențelor de gen în remunerare, acestea având un impact negativ asupra poziției sociale și economice a femeilor;
30. subliniază că colectarea de date defalcate pe genuri trebuie îmbunătățită în continuare în domenii precum munca informală, antreprenoriatul și accesul la finanțare, accesul la servicii medicale, violența împotriva femeilor și munca neremunerată; subliniază necesitatea de a colecta și de a utiliza date și dovezi de calitate pentru a elabora politici bine documentate și bazate pe elemente concrete;
31. regretă că integrarea dimensiunii de gen în buget nu a fost recunoscută ca principiu orizontal în Regulamentul privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027 și invită Consiliul să modifice de urgență regulamentul respectiv, reafirmându-și astfel angajamentul față de egalitatea de gen; solicită Comisiei și statelor membre să aplice abordări bugetare care să integreze dimensiunea de gen, astfel încât să se poată identifica în mod clar ce proporție din fondurile publice este destinată femeilor, și să combată regresul egalității de gen, asigurându-se că toate politicile de mobilizare a resurselor și de alocare a cheltuielilor promovează egalitatea de gen;
32. observă că integrarea perspectivei de gen face parte dintr-o strategie generală privind egalitatea de gen și, prin urmare, subliniază că angajamentul instituțiilor UE în acest domeniu este esențial; regretă, în acest context, că UE nu a adoptat nicio strategie privind egalitatea de gen pentru perioada 2016 - 2020, retrogradând angajamentul strategic pentru egalitatea de gen la statutul de document de lucru; își reiterează apelul către Comisie în vederea adoptării unei strategii a UE pentru drepturile femeii și egalitatea de gen;
33. invită insistent Consiliul să deblocheze Directiva privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă (denumită și Directiva privind femeile în consiliile de administrație) pentru a remedia dezechilibrul considerabil dintre femei și bărbați în procesele decizionale economice de la nivel înalt;
34. solicită insistent Consiliului să deblocheze Directiva privind aplicarea principiului egalității de tratament în afara pieței forței de muncă, indiferent de vârstă, dizabilități, orientare sexuală sau convingeri religioase, care vizează extinderea protecției împotriva discriminării printr-o abordare orizontală;
35. invită încă o dată Comisia să revizuiască Directiva 2006/54/CE reformată și solicită insistent să se dea un curs legislativ adecvat Recomandării Comisiei din 2014 privind transparența în materie de remunerare, în vederea eliminării diferențelor existente de remunerare dintre femei și bărbați;
36. regretă faptul că a fost suspendată activitatea legată de Directiva privind concediul de maternitate;
37. solicită Comisiei să elaboreze o foaie de parcurs coerentă și cuprinzătoare pentru realizarea egalității de gen și pentru protecția egalității în drepturi a femeilor, inclusiv pentru eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor;
38. solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape promovarea și situația egalității de gen în cele mai afectate state membre, în special în ceea ce privește cadrul instituțional, strategic și legislativ;
39. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că oponenții drepturilor reproductive și ai autonomiei femeilor au avut o influență semnificativă asupra legislației și politicilor naționale, mai ales în anumite state membre, urmărind subminarea drepturilor femeilor în materie de sănătate și reproducere, în special în ceea ce privește accesul la planificarea familială și la contracepție, precum și încercând restrângerea sau eliminarea dreptului la întreruperea voluntară a sarcinii; reiterează faptul că este necesar să se adopte politici care vizează protecția maternității și a rolului de părinte, garantând o protecție socială și în domeniul muncii solidă, pe lângă politici care să asigure infrastructuri de sprijin pentru familii, unități de îngrijire a copiilor preșcolari și sprijin pentru îngrijirea în cadrul familiei a persoanelor bolnave sau în vârstă;
40. solicită Comisiei Europene să includă în strategia sa de combatere a știrilor false un capitol dedicat informațiilor false privind avortul;
41. critică utilizarea abuzivă a feminismului și lupta pentru drepturile femeilor în scopul incitării la rasism;
42. recomandă statelor membre să ia măsuri pentru a oferi tuturor tinerilor o educație cuprinzătoare privind sexualitatea și relațiile; consideră că strategiile educaționale mai ample reprezintă un instrument esențial pentru prevenirea tuturor formelor de violență, în special a violenței de gen, mai ales în adolescență;
43. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție.