Procedură : 2019/2575(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0162/2019

Texte depuse :

B8-0162/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 12/03/2019 - 9.22

Texte adoptate :


<Date>{06/03/2019}6.3.2019</Date>
<NoDocSe>B8‑0162/2019</NoDocSe>
PDF 144kWORD 55k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la amenințările la adresa securității în legătură cu prezența tehnologică în creștere a Chinei în UE și posibilele acțiuni la nivelul UE de reducere a acestora</Titre>

<DocRef>(2019/2575(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Helmut Scholz, Kostadinka Kuneva, Martina Michels, Eleonora Forenza, Stelios Kouloglou, Dimitrios Papadimoulis</Depute>

<Commission>{GUE/NGL}în numele Grupului GUE/NGL</Commission>

</RepeatBlock-By>


B8‑0162/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la amenințările la adresa securității în legătură cu prezența tehnologică în creștere a Chinei în UE și posibilele acțiuni la nivelul UE de reducere a acestora

(2019/2575(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere raportul din 2017 privind economia informației, intitulat „Digitalisation, Trade and Development” (Digitalizarea, comerțul și dezvoltarea), publicat de Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD/IER/2017),

 având în vedere raportul din 2018 privind comerțul și dezvoltarea, intitulat „Power, Platforms and the Free Trade Delusion” (Putere, platforme și iluzia liberului schimb), publicat de Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD/TDR/2018),

 având în vedere Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice[1],

 având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune[2],

 având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne[3],

 având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2017 privind ENISA, „Agenția UE pentru securitate cibernetică”, de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 și privind certificarea de securitate cibernetică pentru tehnologia informației și comunicațiilor („Legea privind securitatea cibernetică”) (COM(2017)0477),

 având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 12 septembrie 2018 de instituire a Centrului de competențe european industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică și a Rețelei de centre naționale de coordonare (COM(2018)0630),

 având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană[4],

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Un plan de acțiune privind 5G în Europa” (COM(2016)0588),

 având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G[5],

 având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)[6],

 având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010[7],

 având în vedere programul Europa digitală,

 având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât UE și statele sale membre au nevoie de un plan de investiții publice pentru a dezvolta capacități de ultimă generație în sectoarele de înaltă tehnologie, cum ar fi securitatea cibernetică, TIC, IA și economia digitală; întrucât au fost elaborate mai multe strategii ale UE, dar acestea nu au fost puse în aplicare pe deplin ;

B. întrucât este necesar să se asigure o dezvoltare digitală echitabilă, depunând totodată eforturi pentru a îmbunătăți nivelul de trai la nivel mondial;

C. întrucât câteva societăți digitale și informatice private, în principal din Statele Unite și China, continuă să creeze monopoluri pe piața digitală, ceea ce le permite să stabilească standarde internaționale și să se sustragă de la responsabilitățile lor sociale;

D. întrucât rețeaua 5G va reprezenta una dintre tehnologiile-cheie ale viitoarei infrastructuri digitale, extinzând posibilitatea de a conecta diverse dispozitive la rețele (internetul obiectelor etc.), și va crea noi posibilități de aplicații în numeroase domenii, printre care se numără transporturile, mobilitatea, energia, sănătatea, finanțele, telecomunicațiile, economia digitală și inteligența artificială;

E. întrucât vulnerabilitățile rețelelor 5G ar putea fi exploatate pentru a compromite sistemele informatice, ceea ce ar putea cauza prejudicii foarte grave cetățenilor și vieții lor, precum și economiilor atât la nivel european, cât și la nivel național; întrucât, din punct de vedere tehnic, furnizorii de tehnologie au posibilitatea de a utiliza componente ale tehnologiei 5G pentru a încălca confidențialitatea datelor cetățenilor, întreprinderilor și instituțiilor; întrucât este necesară o abordare bazată pe analiza riscurilor în materie de proceduri de achiziții publice și sisteme de acordare de licențe;

F. întrucât doar un număr limitat de societăți furnizează echipamente 5G;

G. întrucât întreprinderile dintr-o serie de țări terțe pot reprezenta o problemă pentru securitatea statelor membre, deoarece acestea au posibilitatea de a avea acces la datele cu caracter personal și de a controla infrastructura digitală a multor sectoare și servicii strategice și pot, de asemenea, să ofere acces la date serviciilor naționale de informații;

H. întrucât dezvăluirile făcute de Snowden au demonstrat că, în cazul Programului PRISM al Agenției Naționale de Securitate a SUA (NSA) și, în trecut, al Cartierului General pentru Comunicații al Guvernului Regatului Unit (GCHQ), s-a comis o încălcare sistematică a rețelelor de comunicații europene și o încălcare în masă a dreptului cetățenilor la confidențialitatea datelor;

I. întrucât serviciile de informații ale guvernului SUA au susținut că echipamentul Huawei reprezintă o amenințare la adresa securității naționale, dar nu a furnizat nicio dovadă în acest sens; întrucât Huawei este un concurent economic pentru mai multe corporații americane mari;

J. întrucât, din cauza lanțului global de aprovizionare a tehnologiilor TIC, orice interdicție privind utilizarea tehnologiei chineze poate fi în detrimentul operatorilor și întreprinderilor europene, deoarece ar perturba aprovizionarea cu echipamente, ar crește costurile pentru operatorii din UE și clienții acestora, ar întârzia implementarea serviciilor 5G de generație următoare timp de mai mulți ani și ar putea afecta rețelele existente;

K. întrucât securitatea cibernetică trebuie abordată la nivel multilateral pentru a oferi un răspuns ferm și coordonat;

L. întrucât furnizorii nu ar trebui să fie tratați în mod diferit pe baza țării lor de origine, ci ar trebui să fie tratați pe baza angajamentului și a garanțiilor pe care le oferă în ceea ce privește protejarea dreptului cetățenilor UE la confidențialitatea datelor și prevenirea spionării și sabotării tehnologiilor,

1. invită Comisia și statele membre să elaboreze o strategie și planuri de investiții publice care să urmărească reducerea dependenței Europei de tehnologia străină în domeniul securității cibernetice, TIC, IA și al economiei digitale;

2. consideră că statele membre ar trebui să își întemeieze deciziile privind accesul întreprinderilor din țările terțe la viitoarele servicii de telecomunicații și 5G pe competențele tehnice și pe o evaluare adecvată a riscurilor, precum și pe angajamentele și garanțiile acestor societăți de a proteja dreptul cetățenilor UE la confidențialitatea datelor și de a preveni spionarea și sabotarea tehnologiilor, mai degrabă decât pe presiunea politică exercitată de administrația SUA;

3. invită Comisia și statele membre să depună eforturi în scopul de a crea un sistem multilateral de guvernanță în domeniul securității cibernetice menit să stabilească un cadru de reglementare și de politici al ONU pentru securitatea cibernetică; salută lansarea, de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor a ONU (UIT), a indicelui global al securității cibernetice al Organizației Națiunilor Unite;

4. solicită Comisiei și statelor membre să pună pe deplin în aplicare mecanismele de cooperare introduse de Directiva UE privind securitatea rețelelor și a informațiilor;

5. invită Comisia și statele membre să aplice în mod corespunzător Legea privind securitatea cibernetică și să își coordoneze îndeaproape acțiunile în acest sens;

6. constată că consolidarea mandatului Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) ar îmbunătăți certificarea de securitate cibernetică și consideră că ENISA ar putea juca un rol esențial în analizarea amenințărilor la adresa securității cibernetice;

7. reamintește că toate societățile care furnizează tehnologii și servicii în UE trebuie să respecte legislația UE și a statelor membre și sunt răspunzătoare pentru orice încălcare a legislației privind protecția datelor și securitatea cibernetică;

8. consideră că este necesar să se efectueze o evaluare riguroasă și independentă a impactului asupra mediului privind posibilele efecte negative ale tehnologiilor 5G asupra sănătății umane;

9. îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

 

[1] JO L 321, 17.12.2018, p. 36.

[2] JO L 194, 19.7.2016, p. 1.

[3] JO C 378, 9.11.2017, p. 104.

[4] Texte adoptate, P8_TA(2019)0121.

[5] JO C 307, 30.8.2018, p. 144.

[6] JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

[7] JO L 348, 20.12.2013, p. 129.

Ultima actualizare: 8 martie 2019Notă juridică - Politica de confidențialitate