Procedură : 2019/2580(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0177/2019

Texte depuse :

B8-0177/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/03/2019 - 11.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0215

<Date>{11/03/2019}11.3.2019</Date>
<NoDocSe>B8‑0177/2019</NoDocSe>
PDF 148kWORD 50k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate</TitreSuite>

<TitreRecueil>depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului</Titre>

<DocRef>(2019/2580(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Heidi Hautala, Barbara Lochbihler, Judith Sargentini, Margrete Auken, Jordi Solé, Martin Häusling, Molly Scott Cato, Klaus Buchner, Florent Marcellesi, Reinhard Bütikofer, Bodil Valero, Tilly Metz</Depute>

<Commission>{Verts/ALE}în numele Grupului Verts/ALE</Commission>

</RepeatBlock-By>

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0177/2019

B8‑0177/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului

(2019/2580(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la instituirea unui mecanism la nivelul UE pentru impunerea de sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv cea din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume[1],

 având în vedere Declarația 25 din Tratatul de la Lisabona privind necesitatea de a asigura drepturile procedurale corespunzătoare ale persoanelor sau entităților vizate de măsurile restrictive ale UE sau de măsurile UE de combatere a terorismului,

 având în vedere Cadrul strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația (2015-2019),

 având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în urma reuniunii Consiliului Afaceri Externe al UE din decembrie 2018,

 având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 ianuarie 2019 referitoare la Serghei Magnițki și - dincolo de cazul său - la lupta împotriva impunității prin intermediul unor sancțiuni specifice,

 având în vedere studiul intitulat „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului — impact, tendințe și perspective la nivelul UE”, publicat de Direcția Generală Politici Externe la 26 aprilie 2018[2],

 având în vedere inițiativa guvernului neerlandez din noiembrie 2018 de susținere a instituirii unui regim global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului,

 având în vedere propunerea diverselor grupuri ale societății civile din 14 noiembrie 2018 privind instituirea unei Comisii europene de interdicție a intrării în cazul încălcării drepturilor omului,

 având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât măsurile restrictive ale UE — cunoscute mai bine sub denumirea de sancțiuni — au devenit o parte integrantă a instrumentarului UE în materie de relații externe în ultimele două decenii, cu peste 40 de măsuri restrictive în prezent în vigoare împotriva a 34 de țări, numeroase dintre acestea punând direct în aplicare rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU;

B. întrucât, în plus față de sancțiunile specifice fiecărei țări, UE a introdus recent măsuri restrictive orizontale împotriva proliferării și utilizării armelor chimice, precum și măsuri specifice de combatere a terorismului;

C. întrucât sancțiunile UE existente vizează atât actori statali, cât și actori nestatali, cum ar fi Da’esh și Al-Qaida;

D. întrucât se estimează că două treimi din sancțiunile specifice fiecărei țări din UE au fost impuse în sprijinul obiectivelor privind drepturile omului și democrația;

E. întrucât Parlamentul European a solicitat în mod repetat instituirea unui regim global de sancțiuni al UE în materie de drepturile omului (denumit inițial Lista Magnitsky globală a Uniunii);

F. întrucât au fost adoptate regimuri de sancțiuni legate de drepturile omului în câteva țări, inclusiv în SUA, Canada, Estonia, Lituania și Regatul Unit; întrucât legislația SUA nu prevede niciun fel de proces de control judiciar;

G. întrucât guvernul neerlandez a deschis o discuție între statele membre ale UE în noiembrie 2018 cu privire la oportunitatea politică a instituirii unui regim specific de sancțiuni în materie de drepturile omului la nivelul UE; întrucât discuțiile preliminare continuă la nivelul unui grup de lucru al Consiliului,

1. solicită instituirea rapidă a unui regim de sancțiuni autonom, flexibil și prompt la nivelul UE, care ar permite vizarea persoanelor responsabile sau implicate în încălcări și abuzuri grave ale drepturilor omului la nivel mondial;

2. este ferm convins că un astfel de regim ar fi un adaos valoros la instrumentele UE în vigoare privind drepturile omului și politica externă și ar consolida rolul Uniunii de actor mondial în domeniul drepturilor omului, în special în ceea ce privește sprijinul acordat victimelor și apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume;

3. este convins de eficacitatea potențială a unui astfel de regim și de capacitatea sa de a influența comportamentul persoanelor și al entităților în cauză, precum și de potențialul efect de descurajare și de valoarea sa simbolică, sporind atenția acordată situațiilor în care activiștii opoziției democratice și apărătorii drepturilor omului sunt în pericol;

4. observă cu optimism prudent discuțiile preliminare desfășurate la nivelul Consiliului cu privire la această chestiune; îndeamnă VP/ÎR și serviciile sale să adopte o abordare constructivă și proactivă față de acest proces și se așteaptă ca, în mod periodic, aceasta să prezinte rapoarte cu privire la evoluția discuțiilor;

5. subliniază faptul că regimul ar trebui să permită adoptarea de măsuri restrictive, în special înghețarea activelor și interdicții de intrare în UE, împotriva persoanelor sau entităților care au plănuit, organizat sau comis încălcări grave sau abuzuri ale drepturile omului, sau care au fost implicați în aceste acțiuni, le-au sprijinit, finanțat sau contribuit la acestea; invită Consiliul să includă încălcările transfrontaliere în sfera de aplicare a regimului;

6. insistă asupra faptului că este important ca regimul să fie în concordanță și complementar cu politicile în vigoare ale UE și cu măsurile orizontale restrictive și specifice fiecărei țări; insistă, în acest sens, ca noul regim să nu înlocuiască domeniul de aplicare al măsurilor actuale specifice fiecărei țări în materie de drepturile omului; consideră, de asemenea, că orice viitor regim trebuie să fie pe deplin complementar și consecvent cu actualul cadru internațional privind sancțiunile, în special în ceea ce privește Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

7. subliniază că este necesar ca regimul să fie solid din punct de vedere juridic și în deplină conformitate cu cele mai înalte standarde posibile de protecție și de respectare a drepturilor procedurale ale persoanelor sau entităților în cauză; insistă, în acest sens, ca deciziile de a include și a scoate de pe listă persoanele să se bazeze pe criterii clare și distincte, cu scopul de a garanta un control jurisdicțional riguros;

8. subliniază că urmărirea penală a autorilor încălcărilor grave ale drepturilor omului, prin intermediul jurisdicțiilor naționale sau internaționale, ar trebui să rămână obiectivul principal al tuturor eforturilor de combatere a impunității, asumate de UE și de statele sale membre; reamintește, în acest sens, responsabilitatea fundamentală a statelor în ceea ce privește tragerea la răspundere a autorilor infracțiunilor de încălcare a drepturilor omului;

9. avertizează cu privire la faptul că legitimitatea politică a regimului va depinde în mare măsură de capacitatea Consiliului de a adopta listele strict pe baza considerațiilor legate de drepturile omului, și nu pe considerente geostrategice sau de altă natură; încurajează Consiliul, în acest sens, ca la întocmirea acestor liste, să ia în considerare aplicarea unui vot cu majoritate calificată;

10. consideră că regimul ar trebui să permită vizarea persoanelor care aparțin actorilor sau entităților statele și nestatale;

11. se așteaptă ca listele viitoare ale regimului să se bazeze pe dovezi concrete și exclusiv pe informații cu sursă deschisă, inclusiv cele furnizate de organizațiile societății civile; se așteaptă să existe o legătură clară și directă între includerea unei persoane pe listă și infracțiunea sa;

12. consideră că noul regim ar trebui să se axeze pe autorii care au o legătură directă și imediată cu infracțiunea, cum ar fi persoanele din forțele de securitate sau din sistemul judiciar, dar care să permită și includerea în listă a persoanelor de la cel mai înalt nivel al lanțului de comandă, dacă este cazul;

13. consideră că ar trebui să se acorde prioritate unui număr restrâns de încălcări, cum ar fi implicarea directă în acte de tortură, disparițiile forțate, traficul de persoane și detenția politică; solicită ca, în cadrul acestui regim de sancțiuni, persoanele implicate în operațiuni comerciale care contribuie în mod direct la încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi cele rezultate în urma vânzărilor de arme care alimentează conflictele, acapararea masivă a terenurilor sau ecocid să fie, de asemenea, luate în considerare;

14. solicită statelor membre să asigure punerea în aplicare și executarea corespunzătoare a regimului de sancțiuni, odată ce a fost instituit; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să aloce, la rândul lor, resurse și competențe adecvate în vederea monitorizării punerii în aplicare a noului regim instituit și să acorde o atenție deosebită comunicării publice cu privire la liste, atât în UE, cât și în țările în cauză;

15. solicită ca mandatul Ombudsmanului European să fie extins la regimurile de sancțiuni ale UE, inclusiv cele privind drepturile omului, sau, în mod alternativ, numirea unui ombudsman european responsabil de sancțiuni;

16. insistă ca Parlamentul să examineze îndeaproape acțiunile Consiliului în cadrul acestui viitor regim, în special în ceea ce privește definirea și modificarea criteriilor de includere pe listă și modificarea acestor liste;

17. omagiază eforturile neobosite depuse de activiștii societății civile pentru a sprijini introducerea de sancțiuni împotriva persoanelor vinovate; recomandă înființarea unui comitet consultativ la nivelul UE, compus din experți și reprezentanți ai societății civile, care să contribuie la discuțiile în curs din cadrul Consiliului cu privire la un viitor regim de sancțiuni în domeniul drepturilor omului; insistă ca orice viitor regim să se bazeze pe o cooperare strânsă cu acest comitet;

18. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Consiliului Europei.

 

[1] JO C 378, 9.11.2017, p. 52.

[2] Studiu - „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului - impact, tendințe și perspective la nivelul UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Externe, Departamentul tematic pentru relații externe, 26 aprilie 2018.

Ultima actualizare: 13 martie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate