PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului
12.3.2019 - (2019/2580(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Charles Tannock, Ryszard Czarnecki, Anna Elżbieta Fotygaîn numele Grupului ECR
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0177/2019
B8‑0179/2019
Rezoluția Parlamentului European referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului
Parlamentul European,
– având în vedere decizia Consiliului din 10 decembrie 2018 de a-i încredința Comisiei mandatul de a prezenta propuneri privind un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la instituirea unui mecanism la nivelul UE pentru impunerea de sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv recomandarea sa către Consiliu din 2 aprilie 2014 privind stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnițki[1],
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, în special cea din 14 februarie 2019 referitoare la situația din Cecenia și la cazul lui Oyub Titiev[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2019 referitoare la situația relațiilor politice dintre UE și Rusia[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la Raportul anual 2017 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[4],
– având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe[5],
– având în vedere raportul din 30 octombrie 2018 al Comisiei pentru probleme juridice și drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei intitulat „Serghei Magnițki și dincolo de cazul său – lupta împotriva impunității prin intermediul unor sancțiuni specifice”,
– având în vedere Orientările privind punerea în aplicare și evaluarea măsurilor restrictive (sancțiunilor), care au fost adoptate de Consiliu în 2003 și revizuite și actualizate în 2005, 2009, 2012 și 2017,
– având în vedere studiul din aprilie 2018 intitulat „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului – impact, tendințe și perspective la nivelul UE”
– având în vedere propunerea din 14 noiembrie 2018 privind o Comisie europeană de interzicere a intrării din cauza încălcării drepturilor omului,
– având în vedere articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la adoptarea de sancțiuni atât împotriva țărilor terțe, cât și a persoanelor, grupurilor și entităților fără caracter statal,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât în noiembrie 2018 guvernul neerlandez, sprijinit de Germania și Franța, a deschis o discuție între statele membre ale UE cu privire la un regim specific de sancțiuni la nivelul UE în materie de drepturi ale omului, care să fie aplicat la nivel mondial; întrucât la 10 decembrie 2018 Consiliul i-a încredințat Comisiei mandatul de a prezenta propuneri privind un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului,
B. întrucât Estonia, Letonia, Lituania, Regatul Unit, Canada și Statele Unite au adoptat „legi Magnițki” care dau guvernelor acestor țări posibilitatea de a impune sancțiuni specifice, cum ar fi interdicția de acordare a vizelor și înghețarea activelor pentru autorii și beneficiarii încălcărilor grave ale drepturilor omului; întrucât Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri instituirea unui regim echivalent la nivelul UE;
C. întrucât „legile Magnițki” au fost numite după Serghei Magnițki, expertul fiscal și contabil rus care a fost ucis în 200, în timp ce se afla în arest preventiv în Rusia; întrucât dl Magnițki investigase o fraudare de mare amploare a bugetului statului rus, legată de rambursarea taxelor și săvârșită prin utilizarea abuzivă a unor instrumente de investiții aparținând companiei clientului lui Serghei Magnițki, dl William Broward, de către infractori ce au beneficiat de complicitatea unor ofițeri de poliție și a unor funcționari corupți ai administrației fiscale;
D. întrucât sancțiunile specifice nu creează dificultăți economice pentru oamenii obișnuiți, ci se axează, în schimb, pe responsabilitatea individuală a persoanelor despre care se constată că sunt direct responsabile pentru actele incriminate; întrucât mulți cetățeni, din Canada și din alte țări, care erau sceptici în privința sancțiunilor au fost, în cele din urmă, convinși de argumentul că faptul de a le permite acestor persoane să intre în țările noastre și să se folosească de instituțiile noastre, în special de băncile noastre, constituie, de fapt, „complicitate” la acțiunile condamnabile comise de aceste persoane sau le ajută să se bucure de veniturile obținute din săvârșirea de infracțiuni; întrucât, așa cum a afirmat prim-ministrul britanic, Theresa May, aceste persoane „nu sunt binevenite” în țările noastre;
E. întrucât aceste legi ar putea fi un instrument de combatere a impunității și a corupției, considerate drept amenințări la adresa statului de drept; întrucât orientarea anticorupție a legislației Magnițki ar oferi un temei juridic pentru înscrierea pe o listă neagră a persoanelor implicate în cazuri de corupție; întrucât, în actele juridice ale țărilor care au adoptat deja aceste legi, combaterea corupției și a spălării de bani sunt obiective care ocupă un loc la fel de important ca răspunsul la încălcările drepturilor omului;
F. întrucât unele organe naționale de aplicare a legii nu au reușit să tragă la răspundere autorii infracțiunilor; întrucât o politică de aplicare a unor sancțiuni specifice la nivelul UE ar fi foarte eficace în astfel de cazuri,
1. condamnă cu fermitate toate încălcările drepturilor omului din întreaga lume; îndeamnă Comisia să elaboreze, înainte de sfârșitul actualei legislaturi, o propunere legislativă privind un regim de sancțiuni la nivelul UE în materie de drepturi ale omului, care ar permite să se impună interdicții de acordare a vizelor și sancțiuni specifice, cum ar fi blocarea bunurilor și a intereselor legate de bunuri în cadrul jurisdicției UE, față de funcționari publici individuali sau de persoane care acționează în exercitarea atribuțiilor lor oficiale, actori și entități statale și nestatale care se fac responsabili (responsabile) de încălcări grave ale drepturilor omului;
2. este ferm convins că un astfel de regim ar fi un adaos valoros la setul de instrumente ale UE în vigoare privind drepturile omului și politica externă și ar consolida rolul Uniunii de actor mondial în domeniul drepturilor omului, în special în ceea ce privește combaterea impunității și a corupției de către Uniune, considerate a fi amenințări la adresa statului de drept, și în ceea ce privește sprijinul acordat victimelor încălcărilor și apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume;
3. subliniază faptul că regimul ar trebui să permită adoptarea de măsuri restrictive, în special înghețarea activelor și interdicții de intrare în UE, împotriva persoanelor sau entităților responsabile sau implicate în planificarea, conducerea sau comiterea unor încălcări grave sau abuzuri ale drepturile omului ori care sprijină, finanțează sau contribuie la aceste încălcări și abuzuri; îndeamnă, în acest sens, să se definească clar ce constituie încălcare, pentru a remedia situația actuală;
4. insistă ca deciziile de a include și a scoate de pe listă persoane și entități să se bazeze pe criterii clare și distincte și să aibă legătură directă cu infracțiunea comisă, pentru a garanta un control jurisdicțional riguros;
5. subliniază necesitatea ca toate statele membre să interpreteze aplicarea sancțiunilor în același mod consecvent; invită statele membre să colaboreze pentru a identifica persoanele adecvate să fie vizate, inclusiv prin utilizarea mecanismelor relevante ale Uniunii, făcând schimb de informații privind persoanele incluse pe listele de sancțiuni și comunicând motivele care stau la baza convingerii lor rezonabile că aceste persoane sunt responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului; subliniază că traficanții de persoane care profită de fluxurile de migrație ar trebui să fie sancționați în cadrul acestui regim;
6. îndeamnă toate statele membre să adopte „legi Magnițki”; îndeamnă toate statele membre să emită interdicții de acordare a vizelor pentru persoanele enumerate în „legile Magnițky” adoptate anterior, în semn de solidaritate cu aceste state ale UE, și să plaseze UE pe picior de egalitate cu partenerii săi transatlantici, și anume SUA și Canada, unde sunt deja în vigoare legi similare;
7. invită toate statele membre să pună în aplicare deciziile adoptate prin procedura legislativă ordinară ale Consiliului privind măsurile restrictive împotriva persoanelor și a entităților și, în special, înghețarea activelor persoanelor fizice înscrise pe listă și restricțiile privind admiterea pe teritoriile lor respective ca urmare a încălcării drepturilor omului;
8. subliniază că urmărirea penală a autorilor încălcărilor grave ale drepturilor omului prin intermediul jurisdicțiilor naționale sau internaționale ar trebui să rămână obiectivul principal al tuturor eforturilor de combatere a impunității asumate de UE și de statele sale membre; invită Consiliul să includă încălcările transfrontaliere în sfera de aplicare a regimului;
9. invită Comisia și statele membre să intensifice lupta împotriva mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale și de evaziune fiscală, să desființeze paradisurile fiscale din UE și să sprijine reformele judiciare în țările în care sistemul judiciar nu cooperează la combaterea corupției și, ca măsură preventivă, să nu „fie complice” la acțiunile condamnabile ale funcționarilor străini corupți și ale regimurilor criminale, nelăsându-i să se folosească de instituțiile din țările noastre și neajutându-i să se bucure de veniturile pe care le-au obținut ilegal;
10. invită Comisia să aloce resurse și cunoștințe specializate adecvate pentru a asigura respectarea acestui regim și a-l monitoriza, odată ce acesta va fi înființat, precum și să acorde o atenție deosebită comunicării publice cu privire la liste, atât în UE, cât și în țările în cauză;
11. sprijină eforturile activiștilor societății civile de a institui un astfel de regim și încurajează discuțiile privind propunerea de înființare a unui eventual comitet consultativ independent la nivelul UE;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.
- [1] JO C 408, 30.11.2017, p. 43.
- [2] Texte adoptate, P8_TA(2019)0115.
- [3] Texte adoptate, P8_TA(2019)0157.
- [4] Texte adoptate, P8_TA(2018)0515.
- [5] JO C 337, 20.9.2018, p. 82.