Procedură : 2019/2580(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0180/2019

Texte depuse :

B8-0180/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/03/2019 - 11.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0215

<Date>{11/03/2019}11.3.2019</Date>
<NoDocSe>B8‑0180/2019</NoDocSe>
PDF 154kWORD 56k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate</TitreSuite>

<TitreRecueil>depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>privind un regim european de sancțiuni în caz de încălcare a drepturilor omului</Titre>

<DocRef>(2019/2580(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Marietje Schaake, Petras Auštrevičius, Beatriz Becerra Basterrechea, Izaskun Bilbao Barandica, Gérard Deprez, Marian Harkin, Ivan Jakovčić, Ilhan Kyuchyuk, Louis Michel, Javier Nart, Urmas Paet, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Carolina Punset, Jozo Radoš, Frédérique Ries, Jasenko Selimovic, Pavel Telička, Ivo Vajgl, Matthijs van Miltenburg, Hilde Vautmans</Depute>

<Commission>{ALDE}în numele Grupului ALDE</Commission>

</RepeatBlock-By>

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0177/2019

B8‑0180/2019

Rezoluția Parlamentului European privind un regim european de sancțiuni în caz de încălcare a drepturilor omului

(2019/2580(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la instituirea unui mecanism la nivelul UE pentru impunerea de sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv recomandarea sa către Consiliu din 2 aprilie 2014 privind stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnițki[1],

 având în vedere titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) referitor la adoptarea de sancțiuni în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC),

 având în vedere articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la adoptarea de sancțiuni atât împotriva țărilor terțe, cât și a persoanelor, grupurilor și entităților fără caracter statal,

 având în vedere discursul privind starea uniunii din 12 septembrie 2018 al președintelui Jean-Claude Juncker, prin care se propune ca statele membre să facă uz de normele UE existente pentru a trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în anumite domenii ale PESC a UE, cum ar fi reacția colectivă la încălcări ale drepturilor omului și aplicarea de sancțiuni eficace,

 având în vedere declarația din 10 decembrie 2018 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în urma Consiliului Afaceri Externe al UE,

 având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 ianuarie 2019 referitoare la Serghei Magnițki și - dincolo de cazul său - la lupta împotriva impunității prin intermediul unor sancțiuni specifice,

 având în vedere studiul intitulat „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului — impact, tendințe și perspective la nivelul UE”, publicat de Direcția Generală Politici Externe la 26 aprilie 2018[2],

 având în vedere propunerea din 14 noiembrie 2018 privind o Comisie europeană de interzicere a intrării din cauza încălcării drepturilor omului,

 având în vedere reuniunea din 20 noiembrie 2018 din Țările de Jos privind regimul global al sancțiunilor pentru drepturile omului în UE,

 având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât sancțiunile UE (cunoscute și ca „măsuri restrictive”) au devenit, în ultimele două decenii, o parte integrantă a setului de instrumente ale UE în domeniul relațiilor externe, cu peste 40 de măsuri restrictive diferite în vigoare în prezent împotriva a 34 de țări; întrucât se estimează că două treimi din sancțiunile UE specifice unei țări au fost impuse în sprijinul obiectivelor privind drepturile omului și democrația;

B. întrucât, în plus față de sancțiunile specifice unei țări care vizează modificarea comportamentului statelor, UE a introdus recent măsuri restrictive împotriva proliferării și utilizării armelor chimice și a atacurilor cibernetice, precum și măsuri specifice de combatere a terorismului;

C. întrucât sancțiunile UE existente vizează atât actori statali, cât și nestatali, cum ar fi teroriștii și grupările teroriste;

D. întrucât în ultimele câteva luni au existat numeroase cazuri în care întreprinderi europene sau chiar state membre ale UE au încălcat sancțiunile impuse de UE; întrucât printre aceste încălcări se numără vizita în Italia a lui Ali Mamlouk, un responsabil cu securitatea sirian, companii belgiene care trimit componente pentru gaze toxice în Siria, întreprinderi olandeze care acordă asistență în construirea podului contestat de la Kerch, elice produse în Germania care ajung să fie montate pe drone militare rusești, precum și compania olandeză Dang care furnizează ambarcațiuni de patrulare pazei de coastă libiene;

E. întrucât aceste exemple ilustrează necesitatea de a clarifica mai bine domeniul de aplicare și amploarea sancțiunilor în vigoare în prezent, precum și de a clarifica măsura în care țările și întreprinderile sunt responsabile de a se asigura că utilizarea finală sau destinația bunurilor și serviciilor lor nu fac obiectul sancțiunilor;

F. întrucât autoritățile pertinente din statele membre ale UE sunt responsabile pentru punerea în aplicare a sancțiunilor, deși aceste măsuri sunt decise la nivel european; întrucât intensificarea cooperării și a schimbului de informații între aceste autorități, precum și un mecanism european de aplicare, sunt esențiale pentru a asigura aplicarea și interpretarea uniformă a măsurilor restrictive ale UE în vigoare și că întreprinderile europene pot funcționa în condiții de concurență echitabile;

G. întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat instituirea unui regim mondial al UE de sancțiuni în domeniul drepturilor omului, care să asigure consecvența și eficacitatea înghețării activelor individuale, a interdicțiilor de acordare de vize și a altor sancțiuni impuse persoanelor și entităților de către statele membre și la nivelul UE;

H. întrucât, ori de câte ori se introduce un regim de sancțiuni, trebuie respectat un proces transparent de întocmire a listelor, de reexaminare și de eliminare de pe listă a celor sancționați;

I. întrucât în câteva țări, inclusiv SUA, Canada, Estonia, Lituania și Regatul Unit, au fost adoptate acte legislative de tip Magnițki, bazate pe regimuri de sancțiuni specifice legate de încălcarea drepturilor omului;

J. întrucât o serie de activiști din rândul societății civile au contribuit în mod activ la introducerea unor astfel de regimuri, în special omul de afaceri William Browars, născut în SUA, în urma decesului avocatului său, Serghei Magnițki, aflat în detenție în Rusia;

K. întrucât, în noiembrie 2018, guvernul olandez a inițiat o discuție între statele membre ale UE cu privire la oportunitatea politică a unui regim specific de sancțiuni legate de încălcarea drepturilor omului la nivelul UE; întrucât discuțiile preliminare continuă la nivelul grupului de lucru al Consiliului;

1. condamnă cu fermitate toate încălcările drepturilor omului din întreaga lume; invită Consiliul să stabilească rapid un regim de sancțiuni autonom, flexibil și reactiv la nivelul UE, care să permită vizarea unor actori individuali, statali și nestatali, precum și a altor entități responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului și în acte de corupție sistemică; este ferm convins că un astfel de regim constituie o parte esențială a instrumentelor UE existente privind drepturile omului și politica externă și ar întări rolul UE de actor mondial în domeniul drepturilor omului, în special în lupta sa împotriva impunității și sprijinirea victimelor abuzurilor și a apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume;

2. ia act de Legea mondială referitoare la Magnițki (Global Magnitsky Act), adoptată de Congresul SUA în 2016 care a urmat Legea privind responsabilitatea în temeiul statului de drept în cazul Serghei Magnițki din 2012 (Sergei Magnitsky Rule of Law Accountability Act of 2012), care viza sancționarea persoanelor fizice responsabile de moartea activistului anti-corupție și avocatului Serghei Magnițki în timpul arestării preventive într-o închisoare rusă, după ce a îndurat condiții inumane, neglijență deliberată și tortură;

3. subliniază că un regim de sancțiuni al UE pentru încălcări ale drepturilor omului ar trebui să se bazeze într-o mai mare măsură pe rezoluția din 2 aprilie 2014 a Parlamentului legată de Magnițki, care invita Consiliul să întocmească o listă comună la nivelul UE a funcționarilor responsabili de moartea lui Serghei Magnițki, precum și de mușamalizarea judiciară și hărțuirea ulterioară a familiei acestuia; subliniază necesitatea instituirii unui regim de sancțiuni al UE pentru încălcarea drepturilor omului, pentru a permite sancționarea persoanelor implicate în încălcări ale drepturilor omului oriunde în lume și necesitatea ca acesta să poarte în mod explicit și simbolic numele lui Serghei Magnițki; salută faptul că de cealaltă parte a Atlanticului a fost adoptată o legislație similară care vizează persoanele din întreaga lume care încalcă drepturile omului; subliniază necesitatea ca cooperarea transatlantică să le tragă la răspundere pe persoanele care încalcă drepturile omului; încurajează alte state membre să elaboreze sisteme similare;

4. subliniază că acest regim ar trebui să permită impunerea de măsuri restrictive, în special înghețarea activelor și interdicții de intrare în UE, împotriva oricărei persoane sau entități responsabile, implicate sau care au ajutat, au finanțat sau au contribuit la planificarea, conducerea sau comiterea de încălcări grave ale drepturilor omului, de abuzuri și de acte de corupție sistemică; subliniază necesitatea de a defini clar amploarea încălcărilor, care ar putea include, printre altele, implicarea în acte de tortură, disparițiile forțate, traficul de ființe umane, detenția politică și actele de corupție, precum și necesitatea de a crea căi legale adecvate prin intermediul cărora să se poată contesta înscrierea pe o listă;

5. este convins de efectul pe care îl va avea acest nou regim asupra comportamentului persoanelor și entităților în cauză, precum și de efectul său de descurajare; în acest scop, subliniază necesitatea ca toate statele membre ale UE să interpreteze, să explice și să asigure aplicarea sancțiunilor în același mod consecvent; îndeamnă statele membre și Comisia să își intensifice cooperarea și schimbul de informații și să elaboreze un mecanism european de supraveghere și de punere în aplicare sub forma unui organism independent, cum ar fi o instanță de sancțiuni, ca o soluție la situația actuală în care sancțiunile continuă să fie încălcate, subminând astfel credibilitatea politicii externe a UE;

6. salută propunerea făcută de președintele Comisiei de a depăși unanimitatea în procesul decizional din Consiliu în domeniile PESC și îl îndeamnă pe acesta să adopte acest nou instrument de sancționare astfel încât impunerea de sancțiuni legate de încălcarea drepturilor omului să poată fi adoptată cu majoritate calificată în Consiliu;

7. sprijină discuțiile preliminare de la nivelul Consiliului cu privire la instituirea unui astfel de instrument de sancțiuni; îndeamnă Înaltul Reprezentant și serviciile sale să adopte o abordare constructivă și proactivă în vederea încheierii cu succes a acestor discuții și se așteaptă ca aceasta să informeze Parlamentul; subliniază importanța rolului de control al Parlamentului asupra acestui viitor regim, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare și definirea criteriilor de includere pe listă, precum și posibilitățile de a introduce căi de atac judiciare;

8. invită toate statele membre să se asigure că atât autoritățile lor, cât și întreprinderile înregistrate pe teritoriul lor respectă pe deplin deciziile Consiliului privind măsurile restrictive împotriva persoanelor și a entităților și, în special, înghețarea activelor persoanelor fizice înscrise pe listă și restricțiile privind admiterea pe teritoriile lor respective ca urmare a încălcării drepturilor omului; își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele relatări privind încălcări ale acestor decizii și reamintește statelor membre obligația care le revine în temeiul dreptului internațional de a asigura arestarea și detenția persoanelor suspectate de săvârșirea unor infracțiuni care implică atrocități pe teritoriul lor;

9. solicită o utilizare mai coerentă a sancțiunilor în cadrul relațiilor externe ale UE, inclusiv o mai mare transparență în cadrul Consiliului și al Comisiei în procesul care duce la adoptarea de sancțiuni pentru a asigura o mai mare credibilitate a sancțiunilor impuse;

10. insistă asupra faptului că este important ca viitorul regim de sancțiuni al UE privind drepturile omului să fie în concordanță și complementar cu politicile existente ale UE și cu măsurile restrictive orizontale și specifice fiecărei țări existente; insistă, în acest sens, că noul regim nu ar trebui să înlocuiască domeniul de aplicare al drepturilor omului al măsurilor actuale specifice unor țări; consideră, de asemenea, că orice viitor regim trebuie să fie pe deplin complementar și consecvent cu cadrul internațional existent privind sancțiunile, în special cu Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

11. avertizează că legitimitatea politică a acestui regim va depinde în mare măsură de capacitatea Consiliului de a adopta liste bazate strict pe o determinare bazată pe drepturi;

12. subliniază necesitatea ca regimul să fie solid din punct de vedere juridic și în deplină conformitate cu cele mai înalte standarde posibile în ceea ce privește protecția și respectarea drepturilor procedurale ale persoanelor sau entităților în cauză; în acest sens, insistă asupra faptului că deciziile de a întocmi o listă a persoanelor sau entităților, sau înlăturarea acestora de pe această listă, ar trebui să se bazeze pe criterii clare și distincte și să fie direct legate de infracțiunea comisă pentru a garanta o reexaminare judiciară aprofundată;

13. subliniază că urmărirea penală a autorilor încălcărilor grave ale drepturilor omului prin intermediul jurisdicțiilor naționale sau internaționale ar trebui să rămână obiectivul principal al tuturor eforturilor depuse de UE și de statele sale membre pentru combaterea impunității; reiterează principiul jurisdicției universale în această privință; invită Consiliul să includă încălcările transfrontaliere în sfera de aplicare a acestui regim;

14. invită Comisia să aloce resurse și cunoștințe specializate adecvate pentru a asigura respectarea acestui regim și a îl monitoriza odată ce acesta va fi înființat, precum și să acorde o atenție deosebită comunicării publice cu privire la liste, atât în UE, cât și în țările în cauză;

15. omagiază eforturile neobosite depuse de activiștii din societatea civilă pentru a sprijini introducerea de sancțiuni împotriva autorilor individuali; recomandă înființarea unui comitet consultativ la nivelul UE, compus din experți și reprezentanți ai societății civile, care să contribuie la discuțiile în curs din cadrul Consiliului cu privire la un viitor regim de sancțiuni pentru încălcarea drepturilor omului;

16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.

 

[1] JO C 408, 30.11.2017, p. 43.

[2] Studiu - „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului - impact, tendințe și perspective la nivelul UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Externe, Departamentul tematic pentru relații externe, 26 aprilie 2018.

Ultima actualizare: 3 aprilie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate