Procedură : 2019/2580(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0181/2019

Texte depuse :

B8-0181/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/03/2019 - 11.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0215

<Date>{11/03/2019}11.3.2019</Date>
<NoDocSe>B8‑0181/2019</NoDocSe>
PDF 144kWORD 53k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului </Titre>

<DocRef>(2019/2580(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Elena Valenciano, Victor Boștinaru, Knut Fleckenstein, Soraya Post, Ana Gomes, Pier Antonio Panzeri</Depute>

<Commission>{S&D}în numele Grupului S&D</Commission>

</RepeatBlock-By>

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0177/2019

B8‑0181/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului

(2019/2580(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în temeiul articolului 135, care solicită impunerea de sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv cele din 19 ianuarie 2017 referitoare la situația din Burundi[1], din 25 octombrie 2018 referitoare la uciderea jurnalistului Jamal Khashhogi la consulatul saudit din Istanbul[2], și din 14 februarie 2019 referitoare la situația din Cecenia și la cazul lui Oyub Titiev[3],

 având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe[4],

 având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la Raportul anual 2017 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[5],

 având în vedere studiul intitulat „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului - impact, tendințe și perspective la nivelul UE”, publicat de Direcția Generală Politici Externe la 26 aprilie 2018[6],

 având în vedere Decizia 2018/900/PESC a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei 2013/184/PESC privind măsuri restrictive împotriva Myanmar/Birmania[7],

 având în vedere Recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE[8],

 având în vedere rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului[9],

 având în vedere rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 27 ianuarie 2019 referitoare la refuzarea impunității în cazul asasinilor lui Serghei Magnițki și din 22 ianuarie 2019 referitoare la Serghei Magnițki și, dincolo de cazul său, la lupta împotriva impunității prin intermediul unor sancțiuni specifice,

 având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

 având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale la Convenție,

 având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stipulează că acțiunea Uniunii se ghidează după democrație, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și de dreptul internațional;

B. întrucât UE s-a angajat să pună în aplicare în mod sistematic sancțiunile adoptate de Consiliul de Securitate al ONU în temeiul capitolului VII al Cartei ONU și, în același timp, impune sancțiuni în mod independent, în lipsa unui mandat din partea Consiliului de Securitate al ONU, în cazurile în care Consiliul de Securitate al ONU nu este abilitat să acționeze sau este împiedicat să ia măsuri deoarece nu s-a ajuns la un acord între membrii săi;

C. întrucât sancțiunile UE au devenit o parte integrantă a setului de instrumente pentru relațiile externe ale UE; întrucât sancțiunile au devenit, în ultimele două decenii, o parte integrantă a setului de instrumente ale UE în domeniul relațiilor externe, cu peste 40 de măsuri restrictive diferite în vigoare în prezent împotriva a 34 de țări; întrucât se estimează că două treimi din sancțiunile UE specifice unei țări au fost impuse în sprijinul obiectivelor privind drepturile omului și democrația;

D. întrucât sancțiunile UE existente vizează atât actori statali, cât și actori nestatali, cum ar fi Statul Islamic și Al-Qaida;

E. întrucât UE a fost criticată pentru aplicarea neconsecventă a politicii sale de sancțiuni în țări terțe cu bilanțuri similare de încălcări ale drepturilor omului;

F. întrucât Parlamentul European a solicitat în mod repetat instituirea unui regim al UE la nivel mondial de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului;

G. întrucât, în noiembrie 2018, guvernul olandez a inițiat o discuție între statele membre ale UE cu privire la oportunitatea politică a unui regim specific de sancțiuni legate de încălcarea drepturilor omului la nivelul UE; întrucât discuțiile preliminare continuă la nivelul unui grup de lucru al Consiliului,

H. întrucât utilizarea de sancțiuni specifice este, se pare, preferabilă și mai eficientă decât utilizarea sancțiunilor generale, deoarece evită consecințele negative și costurile umanitare pentru o populație mai largă, afectând în mod direct persoanele responsabile și fiind un factor de descurajare;

1. condamnă cu fermitate toate încălcările drepturilor omului din întreaga lume; solicită înființarea unui regim mondial de sancțiuni al UE în cazul încălcării drepturilor omului, care să fie flexibil și cu o capacitate de răspuns, și care să vizeze toate persoanele din cadrul unei ierarhii date, responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului la nivel mondial;

2. consideră că regimul ar trebui să permită vizarea persoanelor care fac parte atât din actorii statali, cât și din actorii nestatali;

3. subliniază că acest mecanism va întări politica externă a UE și va consolida ansamblul său actual de instrumente pentru drepturile omului în combaterea și prevenirea încălcărilor drepturilor omului; își reiterează apelul adresat Consiliului de a-și continua fără întârziere lucrările pe această temă;

4. solicită ca un astfel de regim să fie cuprinzător și să acționeze în mod coerent cu politicile existente privind drepturile omului și alte măsuri restrictive și să le completeze;

5. subliniază necesitatea ca toate statele membre să interpreteze aplicarea sancțiunilor în același mod consecvent; consideră că orice eșec în luarea de măsuri adecvate în situații marcate de încălcări persistente ale drepturilor omului ar submina strategia UE privind drepturile omului, politica de sancțiuni și credibilitatea; este convins că un regim mondial de sancțiuni al UE în cazul încălcării drepturilor omului va atenua disparitățile existente în cadrul politicii de sancțiuni a UE, va spori transparența și va întări rolul UE de actor mondial în domeniul drepturilor omului;

6. subliniază că încălcările grave ale drepturilor omului ar trebui să constituie o bază subiacentă pentru aplicarea de sancțiuni specifice individuale; invită Consiliul și Comisia să identifice și să evidențieze în mod clar încălcările grave ale drepturilor omului atunci când se definesc domeniul de aplicare al regimului, inclusiv încălcările transfrontaliere și cele legate de daunele de mediu pe scară largă, voluntare și ireversibile; subliniază tratatele privind drepturile omului necesare pentru statutul SGP +, Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și convențiile de la Geneva principale în acest sens;

7. subliniază că sancțiunile specifice ar trebui să includă interdicții de acordare a vizelor și înghețarea activelor pentru autorii unor încălcări grave ale drepturilor omului, precum și în legătură cu orice persoană implicată care provoacă instigă, incită, ajută și/sau este complice, și membrii apropiați ai familiilor acestora, dacă este necesar;

8. subliniază că criteriile care permit înscrierea pe lista neagră în vederea impunerii de sancțiuni specifice ar trebui să fie solide, clare și transparente din punct de vedere juridic și să se bazeze pe dovezi bine documentate și convingătoare, pe fapte stabilite și pe informații verificate din surse transparente, independente și cu o bună reputație; subliniază, de asemenea, că drepturile la respectarea garanțiilor procedurale, la controlul jurisdicțional și la măsurile reparatorii ale tuturor celor vizați ar trebui să fie protejate în cel mai înalt grad; solicită includerea sistematică a unor criterii de referință clare și specifice și a unei metodologii pentru revocarea sancțiunilor și înlăturarea de pe listă;

9. subliniază că sancțiunile specifice trebuie să vizeze obținerea unor rezultate eficace și durabile; invită Comisia să efectueze evaluări periodice ale impactului și reexaminări după instituirea regimului, precum și să monitorizeze îndeaproape înscrierile pe liste și înlăturarea de pe acestea; insistă ca Parlamentul să exercite un control strict în această privință;

10. invită Comisia să aloce resurse și cunoștințe specializate adecvate pentru a asigura respectarea acestui regim și a îl monitoriza, odată ce acesta va fi înființat, precum și să acorde o atenție deosebită comunicării publice cu privire la liste, atât în UE, cât și în țările în cauză;

11. sprijină eforturile activiștilor societății civile de a institui un astfel de regim și încurajează discuțiile privind propunerea de înființare a unui eventual comitet consultativ independent la nivelul UE;

12. ia act de faptul că mai multe state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Estonia, Letonia, Lituania, Regatul Unit, Canada și Statele Unite au adoptat instrumente care să le permită guvernelor lor să impună sancțiuni specifice în cazul în care au avut loc încălcări grave ale drepturilor omului;

13. solicită să se ia în considerare extinderea mandatului Ombudsmanului European pentru a include regimul UE de sancțiuni la nivel mondial în cazul încălcării drepturilor omului;

14. subliniază necesitatea unei cooperări multilaterale și a unei acțiuni coordonate împreună cu ONU pentru a preveni eludarea sancțiunilor și a maximiza punerea în aplicare a regimului în conformitate cu dreptul internațional;

15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.

[1] JO C 242, 10.7.2018, p. 10.

[2] Texte adoptate, P8_TA(2018)0434.

[3] Texte adoptate, P8_TA(2019)0115.

[4] JO C 337, 20.9.2018, p. 82.

[5] Texte adoptate, P8_TA(2018)0515.

[6] Studiu - „Sancțiuni specifice împotriva persoanelor pe motive de încălcări grave ale drepturilor omului - impact, tendințe și perspective la nivelul UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Externe, Departamentul tematic pentru relații externe, 26 aprilie 2018.

[7] JO L 160I , 25.6.2018, p. 9.

[8] JO C 239 E, 14.6.2013, p. 11.

[9] JO C 295 E, 4.12.2009, p. 49.

Ultima actualizare: 13 martie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate