PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la schimbările climatice
11.3.2019 - (2019/2582(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Eleonora Evi, Dario Tamburrano, Rosa D’Amato, Isabella Adinolfi, Piernicola Pediciniîn numele Grupului EFDD
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0195/2019
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),
– având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,
– având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, precum și cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11), desfășurate la Paris, Franța, în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie 2015,
– având în vedere cea de-a 24-a Conferință a părților (COP24) la CCONUSC, a 14-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP14) și cea de-a treia parte a primei sesiuni a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1.3), desfășurate la Katowice, Polonia, în perioada 2-14 decembrie 2018,
– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),
– având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24)[1],
– având în vedere concluziile Consiliului European din 22 martie 2018,
– având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „O încălzire globală de 1,5°C”, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză,
– având în vedere cea de a noua ediție a Raportului ONU privind discrepanțele în materie de emisii, adoptat la 27 noiembrie 2018,
– având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Consiliului și Comisiei privind strategia de reducere pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE, în conformitate cu Acordul de la Paris (O-000008/2019 – B8-0000/2019 și O-000007/2019 – B8-0000/2019),
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât COP24 de la Katowice a condus la adoptarea cadrului unic de reglementare de la Katowice, care asigură claritate juridică pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris,
1. subliniază că cetățenii europeni se confruntă deja cu efectele directe ale schimbărilor climatice; subliniază că, potrivit Agenției Europene de Mediu, pierderile anuale medii cauzate de condițiile meteorologice și fenomenele climatice extreme în Uniune s-au ridicat la aproximativ 12,8 miliarde EUR între 2010 și 2016 și că, dacă nu se iau măsuri suplimentare, prejudiciile cauzate de schimbările climatice în UE s-ar putea ridica la cel puțin 190 de miliarde EUR până în 2080, ceea ce reprezintă o pierdere netă a nivelului de bunăstare de 1,8 % din PIB-ul actual; subliniază că, într-un scenariu de emisii ridicate, costurile anuale cauzate de inundații în UE ar putea ajunge până la o mie de miliarde de euro până în 2100 și că dezastrele provocate de fenomenele meteorologice ar putea afecta aproximativ două treimi din cetățenii europeni până în 2100, comparativ cu 5 % în prezent; subliniază, de asemenea, că, potrivit Agenției Europene de Mediu, 50 % din zonele populate din UE vor suferi un deficit grav de apă până în 2030;
2. reamintește constatările sondajului Eurobarometru din noiembrie 2018, care arată că 93 % dintre europeni consideră că schimbările climatice sunt cauzate de activitățile umane, iar 85 % susțin ideea că combaterea schimbărilor climatice și utilizarea mai eficientă a energiei pot genera creștere economică și locuri de muncă în Europa; observă că schimbările climatice constituie o problemă prioritară de prim rang pentru europeni;
3. subliniază că Raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C reprezintă evaluarea științifică cea mai cuprinzătoare și mai actuală a direcțiilor de atenuare, în conformitate cu Acordul de la Paris;
4. subliniază că, în conformitate cu raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C, obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5°C, fără nicio depășire sau cu o depășire limitată, implică atingerea unui nivel net de emisii de GES egal cu zero la nivel mondial până cel târziu în 2067 și reducerea emisiilor mondiale de GES până în 2030 la aproximativ 27,4 GtCO2eq pe an; subliniază că, în calitate de lider mondial și având în vedere constatările respective, pentru a avea o șansă sigură de a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5°C până în 2100, Uniunea trebuie să se străduiască să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2050;
5. își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările din Raportul din 2018 privind discrepanțele în materie de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, potrivit căruia contribuțiile actuale necondiționate stabilite la nivel național depășesc cu mult limita de încălzire prevăzută în Acordul de la Paris, care trebuie să se situeze cu mult sub 2°C, determinând, în schimb, o încălzire estimată de 3,2°C[2] până în 2100; subliniază că este urgent ca toate părțile la CCONUSC să își stabilească până în 2020 obiective mai ambițioase în ceea ce privește protecția climei;
6. salută publicarea Comunicării Comisiei intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, care subliniază oportunitățile și provocările pe care tranziția către o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră le implică pentru cetățenii europeni și economia europeană și care pune bazele unei dezbateri ample care implică instituțiile UE, parlamentele naționale, sectorul afacerilor, organizațiile neguvernamentale, orașele și comunitățile, precum și cetățenii;
7. aprobă obiectivul privind un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050 și îndeamnă statele membre să convină asupra unei strategii pentru îndeplinirea acestui obiectiv, în cadrul dezbaterii privind viitorul Europei care va avea loc la summitul special al UE de la Sibiu din mai 2019; invită statele membre să își asume ambiția necesară pentru a realiza acest obiectiv;
8. consideră că Europa poate deschide calea către neutralitatea climatică investind în soluții tehnologice inovatoare, implicând cetățenii și armonizând acțiunile în domenii-cheie, cum ar fi energia, politica industrială și cercetarea, asigurând, în același timp, echitatea socială pentru o tranziție echitabilă;
9. este de acord cu domeniile strategice identificate de Comisie în care acțiunea comună este necesară și sprijină eficiența energetică, utilizarea surselor regenerabile de energie și competitivitatea globală a industriei UE;
10. subliniază importanța diferitelor măsuri și acte legislative privind clima introduse în diferite domenii de politică, dar avertizează că o abordare fragmentată ar putea duce la inconsecvențe și ar putea împiedica UE să ajungă la o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră (GES) până în 2050; consideră că trebuie adoptată o abordare globală;
Direcții pentru strategia europeană care vizează atingerea unui nivel al emisiilor egal cu zero până la mijlocul secolului
11. ia act de faptul că strategia UE privind zero emisii nete prezintă opt direcții pentru transformarea economică, tehnologică și socială necesară pentru ca Uniunea să respecte obiectivul pe termen lung privind temperatura prevăzut de Acordul de la Paris; constată că doar două dintre aceste direcții i-ar permite Uniunii să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până cel târziu în 2050; subliniază că aceasta impune măsuri rapide și eforturi considerabile la toate nivelurile, de la nivel local și regional până la cel național și european, precum și implicarea tuturor actorilor din afara sectorului public; recunoaște că contribuțiile stabilite la nivel local și regional ar putea fi instrumente importante pentru eliminarea discrepanțelor în materie de emisii; reamintește obligația statelor membre de a adopta strategii naționale pe termen lung, astfel cum se prevede în Regulamentul privind guvernanța[3]; invită, prin urmare, statele membre să stabilească obiective și politici clare, pe termen scurt și pe termen lung, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și să ofere sprijin pentru investiții în favoarea direcțiilor cu emisii nete zero;
12. subliniază că prima categorie de direcții prezentată în strategie vizează reducerea emisiilor de GES până în 2050 doar cu aproximativ 80 % față de nivelurile din 1990; constată cu îngrijorare că această ambiție se încadrează în nivelul minim necesar pentru menținerea încălzirii globale sub pragul de 2 °C și că, prin urmare, ea nu corespunde obiectivului prevăzut în Acordul de la Paris de a menține încălzirea globală cu mult sub 2 °C, și nici obiectivului ulterior, de a o menține sub 1,5 °C;
13. subliniază că tranziția către o energie curată ar trebui să favorizeze în continuare modernizarea economiei europene, să stimuleze creșterea economică sustenabilă și să genereze beneficii societale și de mediu pentru cetățenii europeni; subliniază că, potrivit estimărilor Comisiei, se preconizează că PIB-ul UE va crește mai mult în cazul unor scenarii cu emisii zero decât în cazul scenariilor cu reduceri mai scăzute ale emisiilor, în ambele cazuri efectele fiind distribuite inegal pe teritoriul Uniunii din cauza diferențelor dintre statele membre, printre altele în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și intensitatea emisiilor de CO2 din mixul energetic; consideră că inacțiunea ar fi, de departe, scenariul cel mai costisitor și nu numai că ar conduce la o scădere masivă a PIB-ului în Europa, ci ar accentua și mai mult inegalitățile economice între statele membre și regiuni și în cadrul acestora, având în vedere că unele dintre acestea vor fi mai grav afectate decât altele de consecințele inacțiunii;
14. observă cu îngrijorare că, în prezent, dependența UE de importul de energie este de aproximativ 55 %; subliniază că, într-un scenariu care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero, aceasta ar scădea la 20 % până în 2050, cu un impact pozitiv asupra balanței comerciale și a poziției geopolitice a UE; observă că economiile cumulate prin reducerea costurilor de import de combustibili fosili în perioada 2031-2050 ar fi de aproximativ 2-3 mii de miliarde EUR, sumă care ar putea fi cheltuită pe alte priorități ale cetățenilor europeni;
15. subliniază că reducerea poluării aerului în cadrul unui scenariu care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero ar reduce decesele premature cauzate de particulele fine de materie cu peste 40 %; observă că, într-un astfel de scenariu, costurile efectelor nocive asupra sănătății s-ar reduce cu aproximativ 200 de miliarde EUR pe an;
16. salută includerea a două direcții care vizează atingerea unui nivel net de emisii de GES egal cu zero până în 2050 și sprijinul Comisiei pentru acestea și consideră că acest obiectiv până la mijlocul secolului este singurul obiectiv compatibil cu angajamentele asumate de Uniune în cadrul Acordului de la Paris; regretă că nu a fost luată în considerare în strategie nicio direcție care să conducă la un nivel net de emisii de GES egal cu zero înainte de 2050;
17. ia act de faptul că aceste direcții implică utilizarea unei serii de tehnologii de eliminare a carbonului, inclusiv prin captarea și stocarea sau folosirea dioxidului de carbon și captarea directă a aerului și că acestea trebuie să fie implementate pe scară largă; consideră, cu toate acestea, că strategia UE cu emisii nete de dioxid de carbon egale cu zero ar trebui să acorde prioritate reducerii directe a emisiilor și acțiunilor de conservare și îmbunătățire a absorbanților și rezervoarelor naturale ale UE și ar trebui să vizeze utilizarea tehnologiilor de eliminare a carbonului doar în cazurile în care nu sunt disponibile opțiuni de reducere directă a emisiilor; consideră că este necesar să se ia măsuri suplimentare până în 2030 dacă Uniunea dorește să evite să se bazeze pe tehnologii de eliminare a dioxidului de carbon care ar implica riscuri semnificative pentru ecosisteme, biodiversitate și securitatea alimentară, așa cum se confirmă și în raportul IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C;
18. ia act cu îngrijorare de faptul niciun scenariu nu exclude complet combustibilii fosili din mixul energetic;
Aspectele sociale ale schimbărilor climatice și tranziția echitabilă
19. salută afirmația Comisiei potrivit căreia un nivel net al emisiilor egal cu zero poate fi atins fără o reducere netă a locurilor de muncă și ia act cu satisfacție de evaluarea detaliată a tranziției din cadrul sectoarelor mari consumatoare de energie; subliniază că, dacă este gestionată în mod optim și se acordă un sprijin adecvat celor mai vulnerabile regiuni și sectoare și celor mai vulnerabili cetățeni, o tranziție echitabilă către emisii nete zero de GES poate duce la o creștere netă a locurilor de muncă în Uniune – ocuparea forței de muncă la nivelul întregii economii va crește cu 2,1 milioane de locuri de muncă până în 2050, conform unui scenariu cu emisii nete egale cu zero, în comparație cu creșterea ocupării forței de muncă cu 1,3 milioane de locuri de muncă în conformitate cu scenariul de reducere a emisiilor cu 80 %; consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să elaboreze un nou audit al competențelor în cadrul Panoramei competențelor în UE, cu date regionale privind competențele necesare pentru o Europă care să fie neutră din punct de vedere climatic, pentru a asigura o tranziție echitabilă pentru cetățenii UE și pentru a sprijini regiunile cele mai vulnerabile, ale căror economii depind de activități legate de sectoare sau tehnologii care se preconizează că vor intra în declin sau care vor trebui să se transforme în viitor, precum și să sprijine recalificarea profesională pentru locuri de muncă de calitate, adaptate exigențelor viitorului, în aceleași regiuni;
20. subliniază că tranziția trebuie să fie echitabilă pentru toate părțile societății; observă că acest lucru necesită o înțelegere a tranziției echitabile care să includă efectele negative și pozitive ale accelerării acțiunilor climatice, cum ar fi pierderea locurilor de muncă și noile oportunități de angajare, precum și efectele întârzierii acțiunilor climatice;
21. subliniază numeroasele beneficii colaterale pe care le va avea o societate neutră din punct de vedere climatic asupra sănătății publice, atât în ceea ce privește economiile la nivelul costurilor legate de sănătate, cât și diminuarea poverii suportate de sistemele de asigurări și de sănătate publică, precum și asupra bunăstării generale a cetățenilor europeni, datorită îmbunătățirii biodiversității, reducerii poluării aerului și diminuării expunerii la poluanți;
22. consideră că tranziția climatică a Europei trebuie să fie sustenabilă din punct de vedere ecologic, economic și social; subliniază că, pentru a asigura acceptarea politică de către toți cetățenii, este important să se ia în considerare efectele distributive ale politicilor în materie de climă și de decarbonizare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici; prin urmare, consideră că impactul social ar trebui să fie pe deplin luat în considerare în toate politicile climatice ale UE și naționale, în vederea asigurării unei transformări sociale și ecologice în Europa; subliniază, în acest sens, că strategiile adaptate și finanțate în măsură suficientă la toate nivelurile vor trebui elaborate pe baza unor procese incluzive și în strânsă colaborare cu autoritățile publice locale și regionale, cu sindicatele, cu instituțiile de învățământ, cu organizațiile societății civile și cu sectorul privat, pentru a asigura oportunități echitabile și egale pentru toți cetățenii europeni în această tranziție;
23. reamintește că aproximativ 50-125 de milioane de cetățeni europeni se supun în prezent riscului de sărăcie energetică[4]; subliniază că tranziția energetică poate afecta în mod disproporționat persoanele cu venituri mici și poate crește și mai mult sărăcia energetică; recunoaște că politica energetică trebuie să includă o dimensiune socială și să asigure faptul că nimeni nu este exclus; invită statele membre să ia măsuri de perspectivă pentru a asigura o tranziție energetică echitabilă și accesul la energie pentru toți cetățenii UE;
24. consideră că tinerii au o conștiință socială și ecologică tot mai puternică, care are capacitatea de a transforma societățile noastre astfel încât să devină în viitor reziliente la efectele schimbărilor climatice; consideră că educația tinerilor reprezintă unul dintre cele mai eficace instrumente de combatere a schimbărilor climatice; subliniază că este necesară implicarea activă a generațiilor mai tinere în construirea relațiilor internaționale, interculturale și între generații, care stau la baza schimbărilor culturale ce vor sprijini eforturile de la nivel mondial pentru un viitor mai sustenabil;
25. salută faptul că cetățenii din întreaga Europă devin tot mai activi în demonstrațiile pentru dreptate climatică, în special prin organizarea de greve în școli; salută apelurile acestor activiști în favoarea unor politici mai ambițioase și consideră că administrațiile naționale, regionale și locale, precum și UE ar trebui să țină seama de aceste apeluri;
26. subliniază că incluziunea și participarea cetățenilor europeni este esențială pentru ca Europa să poată atinge un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până cel târziu în 2050; îndeamnă toate nivelurile de administrație națională, regională și locală să instituie măsuri concrete de stimulare și de facilitare a participării cetățenilor și a schimbului de bune practici în cadrul tranziției energetice la o economie neutră din punct de vedere climatic;
Obiective intermediare
27. recunoaște că, dacă UE vrea să atingă un nivel net de emisii egal cu zero până în 2050, deceniul 2020-2030 va fi cel mai important; invită Comisia și statele membre să sprijine un obiectiv pe termen mediu ambițios pentru 2030, acest lucru fiind necesar pentru a asigura o stabilitate suficientă pe piață în vederea investițiilor, pentru a valorifica pe deplin potențialul inovării tehnologice și pentru a spori oportunitățile întreprinderilor europene de a deveni lideri pe piața mondială în ceea ce privește producția cu emisii reduse;
28. subliniază că, pentru a atinge un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050 la costuri optime, este necesar ca obiectivele pentru 2030 să devină mai ambițioase și să fie aliniate cu scenariile care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero în 2050; consideră că este extrem de important ca Uniunea să transmită un mesaj clar, cel mai târziu în cadrul summitului ONU privind schimbările climatice care va avea loc la New York în septembrie 2019, că este pregătită să își revizuiască contribuția la Acordul de la Paris;
29. sprijină o corelare a contribuțiilor UE stabilite la nivel național cu obiectivul stabilit la nivelul întregii economii de reducere, până în 2030, a emisiilor interne de GES cu 55 % în comparație cu nivelurile din 1990; invită, prin urmare, liderii Uniunii să sprijine creșterea în consecință a nivelului de ambiție al contribuțiilor Uniunii stabilite la nivel național în cadrul summitului special al UE de la Sibiu, prevăzut în mai 2019, în perspectiva summitului ONU privind clima din septembrie 2019;
30. consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să prezinte, cel târziu în cadrul revizuirii din 2022-2024 a pachetului pentru 2030 privind clima și a altor texte legislative pertinente, propuneri legislative care să conțină politici mai ambițioase, în conformitate cu contribuțiile stabilite la nivel național și cu obiectivul privind reducerea la zero a nivelului net al emisiilor; consideră că niște politici insuficient de ambițioase pentru 2030 ar limita opțiunile viitoare, riscând să restrângă disponibilitatea anumitor opțiuni care permit o decarbonizare la un cost optim; consideră că această revizuire reprezintă o etapă importantă pentru realizarea angajamentelor UE în domeniul climei;
31. consideră că, pentru a garanta în continuare o mai mare stabilitate a piețelor, va fi benefic, de asemenea, ca UE să stabilească un obiectiv intermediar suplimentar de reducere a emisiilor până în 2040, care să asigure o mai mare stabilitate și atingerea obiectivului pe termen lung pentru 2050;
32. consideră că este necesar să se revizuiască în mod regulat strategia UE privind un nivel net al emisiilor egal cu zero; consideră că această revizuire ar trebui să fie realizată pe baza informațiilor provenite din evaluarea la nivel global efectuată o dată la cinci ani, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris, și să ia în considerare evoluțiile tehnologice și ale societății, precum și contribuția actorilor nestatali și a Parlamentului European;
Contribuțiile sectoriale
33. subliniază că emisiile nete vor trebui reduse la un nivel aproape de zero în toate sectoarele economiei, ceea ce ar trebui să contribuie, fără excepție, la eforturile colective de reducere a emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze direcții către neutralitatea climatică pentru toate sectoarele; subliniază, în această privință, importanța principiului „poluatorul plătește”;
34. subliniază rolul central pe care îl are energia în tranziția către o economie cu zero emisii nete de GES;
35. subliniază importanța de a adopta o abordare intersectorială integrată pentru a facilita eforturile de decarbonizare în întregul sistem energetic și în alte sectoare asociate și pentru a beneficia de creșterea eficienței; recunoaște faptul că integrarea sistemelor energetice poate oferi o mai mare flexibilitate, o mai mare eficiență a sistemelor, un grad mai ridicat de utilizare a energiei din surse regenerabile de către toți transportatorii de energie și, în cele din urmă, o tranziție energetică eficientă din punctul de vedere al costurilor;
36. subliniază rolul jucat de industriile mari consumatoare de energie pentru a realiza reducerile pe termen lung ale emisiilor de GES din UE; consideră că menținerea poziției de lider a Uniunii în domeniul industrial și a producției industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, menținerea competitivității industriilor europene și evitarea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon necesită cadre de politică inteligente și specifice; invită Comisia să prezinte o strategie industrială nouă și integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice pentru industriile mari consumatoare de energie, pentru a sprijini o tranziție competitivă a industriei grele la un nivel net al emisiilor egal cu zero;
37. reiterează faptul că tranziția către o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră prezintă provocări și oportunități pentru UE și că investițiile în inovarea industrială, inclusiv în tehnologiile digitale și în tehnologiile ecologice vor fi necesare pentru a stimula prosperitatea și a consolida competitivitatea, pentru a stimula viitoarele competențe și pentru a crea milioane de locuri de muncă, de exemplu în cadrul unei economii circulare și a unei bioeconomii în creștere;
38. invită Comisia să dezvolte o strategie industrială cu măsuri care să permită industriei europene să concureze la nivel mondial în condiții echitabile; consideră că, în cadrul acestei politici, Comisia ar trebui să examineze eficacitatea și compatibilitatea cu normele Organizației Mondiale a Comerțului a unor măsuri suplimentare de protecție a industriilor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în ceea ce privește importul de produse, care ar înlocui, ar adapta sau ar completa orice măsuri existente privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon;
39. consideră că prosperitatea economică, competitivitatea industrială la nivel mondial și politica privind schimbările climatice se consolidează reciproc; reamintește că, fiind prima economie majoră care urmărește neutralitatea climatică, întreprinderile din Europa vor putea obține avantajul primului venit pe piețele internaționale pentru a deveni lider mondial în producția sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; subliniază că măsurile întârziate sau insuficiente pentru a atinge un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până cel târziu în 2050 vor conduce la costuri nejustificate din punct de vedere ecologic, economic și social și vor constitui un obstacol în calea viitoarei competitivități a sectorului industrial din Europa;
40. observă că o serie de piețe emergente se poziționează astfel încât să joace un rol important în a răspunde nevoilor pieței globale pe durata tranziției către o economie cu un nivel net al emisiilor egal cu zero, de exemplu cu privire la transportul cu emisii zero și energia din surse regenerabile; subliniază că UE trebuie să rămână liderul economic în ceea ce privește ecoinovarea și investițiile în tehnologie ecologică; consideră că poziția de lider a UE în domeniul energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice demonstrează altor părți ale lumii că tranziția către o energie curată este posibilă și benefică, dincolo de lupta împotriva schimbărilor climatice;
41. observă că raportul Comisiei din 2018 privind prețurile și costul energiei în Europa evidențiază expunerea ridicată în prezent a UE la prețurile volatile și în creștere ale combustibililor fosili și că se preconizează că viitoarele costuri de producere a energiei electrice vor crește pentru energia electrică produsă pe bază de combustibili fosili și vor scădea pentru sursele regenerabile de energie; subliniază că costurile de import de energie ale UE au crescut în 2017 cu 26 %, la 266 de miliarde EUR, în principal din cauza creșterii prețurilor petrolului; constată că raportul estimează că creșterile prețului petrolului au avut un impact negativ asupra creșterii economice din UE (-0,4 % din PIB în 2017) și asupra inflației (+0,6);
42. reamintește că 71 % din toată energia se utilizează doar pentru încălzirea incintelor; este de acord cu Comisia că locuințele eficiente din punct de vedere energetic vor deveni normă într-o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic, asigurând o sănătate mai bună și confort sporit pentru toți europenii;
43. solicită instituirea unui sistem sau mecanism UE care să vizeze marcarea și promovarea în mod clar a produselor neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, care să integreze pilonii actuali ai cadrului UE privind clima și energia;
44. consideră că evoluțiile și soluțiile tehnologice, eficiența energetică atât în ceea ce privește oferta, cât și cererea și energia din surse regenerabile sustenabile în sectoarele transporturilor, clădirilor, încălzirii și răcirii și în sectorul energiei electrice, precum și principiile economiei circulare vor fi esențiale pentru reducerea emisiilor de GES; subliniază, în acest sens, importanța unor strategii specifice în funcție de tehnologie;
45. subliniază că emisiile provenite din procesele industriale trebuie să fie reduse la o scară mult mai mare; subliniază că, în conformitate cu Raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5 °C, industria trebuie să își reducă emisiile de carbon cu 65-90 % până în 2050, comparativ cu 2010;
46. solicită un sector energetic extrem de eficient din punct de vedere energetic și bazat 100 % pe energie din surse regenerabile și solicită Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare în această privință, deoarece ele vor avea efecte de propagare în toate sectoarele economice; subliniază că toate direcțiile presupun decarbonizarea completă a sectorului energiei electrice până cel târziu în 2050, o reducere drastică a utilizării combustibililor fosili și o creștere importantă a folosirii energiei din surse regenerabile;
47. subliniază contribuția eficienței energetice pentru siguranța aprovizionării, pentru competitivitatea economică, pentru protecția mediului, pentru reducerea facturilor la energie și îmbunătățirea calității locuințelor; confirmă rolul important al eficienței energetice în crearea de oportunități de afaceri și de locuri de muncă, precum și beneficiile globale și regionale ale acesteia; reamintește, în acest sens, introducerea principiului „eficiența energetică pe primul loc” în temeiul Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice și că aplicarea acestuia ar trebui să fie pe deplin exploatată de-a lungul întregului lanț energetic și să servească drept bază pentru orice direcție înspre obiectivul de reducere la zero a emisiilor nete de dioxid de carbon până în 2050;
48. recunoaște rolul jucat de tehnologia de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC), evidențiat în raportul special IPCC 1,5°C în majoritatea scenariilor de creștere cu 1,5°C și necesitatea de a explora în continuare introducerea tehnologiilor de captare și utilizare a dioxidului de carbon în condiții de siguranță pentru mediu (CUC) și a celor CSC pentru a atinge o reducere netă a emisiilor și evitarea sau stocarea permanentă a emisiilor de CO2 în procesele industriale; constată cu îngrijorare că în cazul multor tehnologii CUC nu se înregistrează în prezent reduceri permanente ale emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze criterii tehnice care să asigure că sunt sprijinite doar tehnologiile care generează rezultate verificabile;
49. subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică[5] a contribuit în mod semnificativ la obiectivele UE în materie de climă prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 320 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an și că, potrivit estimărilor, până în 2020, consumatorii din UE vor economisi în total până la 112 miliarde EUR, sau aproximativ 490 EUR pe gospodărie și pe an, ca urmare a directivei; solicită ca Directiva privind proiectarea ecologică să vizeze și alte produse, inclusiv tabletele și telefoanele inteligente, iar standardele existente să fie actualizate pentru a reflecta evoluțiile tehnologice;
50. subliniază că folosirea energiei electrice în sectoarele imobiliar, industrial și al transporturilor poate reduce efectiv emisiile și impactul asupra mediului numai dacă creșterea respectivă a consumului de energie este dublată de o creștere corespunzătoare a capacității de producere a energiei din surse regenerabile;
51. subliniază necesitatea de a pune în aplicare fără întârziere uniunea energetică și pachetul privind energia curată și de a asigura integrarea în continuare a pieței europene a energiei pentru a decarboniza în modul cel mai eficient sectorul energiei electrice, pentru a facilita investițiile optime pentru producerea de energie din surse regenerabile și pentru a încuraja participarea activă a cetățenilor la accelerarea tranziției energetice către o economie sustenabilă și neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, reducând, în același timp, sărăcia energetică;
52. subliniază că implicarea cetățenilor în sistemul energetic prin producția descentralizată și autonomă de energie din surse regenerabile, stocarea energiei electrice și participarea la sistemele de răspuns la cerere și de eficiență energetică va fi esențială pentru tranziția către eliminarea gazelor cu efect de seră; solicită, prin urmare, implicarea deplină a cetățenilor în procesul de reducere a emisiilor, în special în componenta de cerere;
53. subliniază că strategia confirmă faptul că emisiile de GES din sectorul transporturilor sunt în creștere și că politicile actuale nu vor fi suficiente pentru decarbonizarea sectorului transporturilor până în 2050; subliniază că este important să se asigure un transfer modal de la transportul aerian la cel feroviar și către transportul public și mobilitatea partajată; observă că transportul rutier contribuie cu aproximativ o cincime din cantitatea totală de emisii de dioxid de carbon din UE; prin urmare, invită statele membre și Comisia să ia măsuri hotărâtoare pentru a permite accesul consumatorilor din toate statele membre la vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute, evitând, în același timp, o utilizare sporită a vehiculelor vechi și foarte poluante în statele membre cu venituri reduse; subliniază, de asemenea, rolul tehnologiilor inteligente, cum ar fi infrastructura inteligentă de încărcare, pentru a crea sinergii între electrificarea transportului și utilizarea surselor regenerabile de energie;
54. subliniază că, pentru a realiza neutralitatea climatică a economiei UE în ansamblu, trebuie să contribuie toate sectoarele, inclusiv aviația și transporturile maritime internaționale; observă că analiza Comisiei arată că obiectivele globale actuale și măsurile prevăzute de Organizația Maritimă Internațională și, respectiv, de Organizația Aviației Civile Internaționale, chiar dacă sunt puse integral în aplicare, nu asigură reducerea emisiilor într-o măsură necesară, fiind necesare alte măsuri semnificative care să fie coerente cu obiectivul stabilit la nivelul întregii economii de a atinge un nivel net de emisii egal cu zero; subliniază că sunt necesare investiții în tehnologii și combustibili cu emisii zero și cu emisii reduse de dioxid de carbon în aceste sectoare; invită Comisia să pună în practică principiul „poluatorul plătește” în aceste sectoare, în special în ceea ce privește taxa pe kerosen și prețurile biletelor de avion; reamintește că se preconizează o creștere cu până la 250 % până în 2050 a emisiilor de GES din transporturile maritime internaționale; salută faptul că sectorul transporturilor maritime internaționale și-a stabilit un obiectiv ferm de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; observă cu îngrijorare lipsa progreselor privind transpunerea acestui obiectiv în măsuri pe termen scurt și mediu și în alte acțiuni concrete;
55. observă că aproximativ 60 % din metanul din lume este emis de surse precum agricultura, depozitele de deșeuri și apele reziduale, precum și de producția și transportul combustibililor fosili prin conducte; reamintește că metanul este un gaz cu efect de seră puternic, cu un potențial de încălzire pe 100 de ani de 28 de ori mai mare decât cel al CO2[6], și că reducerea emisiilor de metan poate juca un rol important în reducerea concentrațiilor de ozon troposferic și a impactului negativ al acestora asupra calității aerului și sănătății umane; salută intenția Comisiei de a reduce emisiile de metan în sectoarele vizate, care ar putea conduce la o reducere suplimentară a concentrației de ozon din UE, precum și intenția sa de a promova reducerea metanului la nivel internațional;
56. observă că sectorul construcțiilor din UE reprezintă în prezent 40 % din consumul final de energie din Europa și 36 % din emisiile de CO2[7]; solicită deblocarea potențialului acestui sector de reducere a consumului de energie și a amprentei de carbon, în conformitate cu obiectivul prevăzut în Directiva privind performanța energetică a clădirilor[8] de a realiza până în 2050 un parc imobiliar foarte eficient din punct de vedere energetic și decarbonizat; subliniază că sporirea eficienței clădirilor în ceea ce privește consumul de energie constituie o soluție potențială semnificativă pentru o mai mare reducere a emisiilor de GES în Europa; consideră, de asemenea, că realizarea unor clădiri cu un consum redus de energie, asigurată integral din surse regenerabile, este o condiție indispensabilă pentru respectarea Acordului de la Paris și a unei agende a UE pentru creștere economică, locuri de muncă la nivel local și îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor din întreaga Europă;
57. reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a analiza cât mai curând posibil opțiuni de politică care să abordeze rapid problema emisiilor de metan, ca parte a unui plan strategic al Uniunii privind metanul, și de a prezenta propuneri legislative Parlamentului și Consiliului în acest sens; subliniază că agricultura este și va fi tot mai mult una dintre principalele surse rămase de emisii de GES în Uniune în 2050, în special din cauza emisiilor de metan și de oxid de azot, precum și a emisiilor provenite din schimbarea indirectă a utilizării terenurilor; subliniază potențialul sectorului agricol de a aborda provocările reprezentate de schimbările climatice, de exemplu prin inovații ecologice și tehnologice, precum și prin captarea dioxidului de carbon în sol;
58. solicită o politică agricolă comună care să contribuie la reducerea emisiilor de GES în conformitate cu tranziția la o economie neutră din punct de vedere climatic; invită Comisia să se asigure că politicile agricole, în special fondurile UE și naționale, sunt conforme cu obiectivele și țintele prevăzute în Acordul de la Paris;
59. subliniază că este necesară integrarea nivelului de ambiție în ceea ce privește schimbările climatice în toate politicile UE, inclusiv în politica comercială; îndeamnă Comisia să asigure faptul că toate acordurile comerciale semnate de UE sunt pe deplin compatibile cu Acordul de la Paris, deoarece acest lucru nu numai că ar îmbunătăți măsurile la nivel mondial privind schimbările climatice, ci ar garanta totodată condiții de concurență echitabile pentru sectoarele afectate;
60. subliniază că UE ar trebui să promoveze rolul și eforturile regiunilor și ale orașelor; invită Comisia să se bazeze pe activitatea desfășurată în Convenția primarilor, care reprezintă 200 de milioane de cetățeni europeni, și să le permită acestora să joace un rol de catalizator în tranziția în desfășurare;
61. regretă că în strategia Comisiei nu a fost preluată posibilitatea de consolidare a acțiunilor UE cu privire la gazele fluorurate cu efect de seră; subliniază că împiedicarea comerțului ilegal cu hidrofluorocarburi prin adoptarea unui sistem de licențe pentru hidrofluorocarburi, interzicerea utilizării acestora în sectoare care nu mai au nevoie de ele, alocarea cotelor de hidrofluorocarburi printr-un sistem de licitare și deplina punere în aplicare a Regulamentului privind gazele fluorurate cu efect de seră[9] prin interzicerea tuturor utilizărilor inutile a hexafluorurilor de sulf reprezintă oportunități clare de a ajuta UE să își realizeze obiectivele asumate prin Acordul de la Paris;
Maximizarea potențialului climatic al pădurilor în contextul unei bioeconomii durabile
62. susține o gestionare sustenabilă a pădurilor la nivel național, însoțită de mijloace concrete pentru a stimula o bioeconomie eficientă și durabilă a Uniunii, având în vedere potențialul considerabil al pădurilor de a contribui la consolidarea eforturilor europene în domeniul climei (prin sechestrarea, stocarea și substituirea carbonului) și la realizarea obiectivului privind emisiile zero până în 2050 cel târziu; recunoaște necesitatea de adaptare la schimbările climatice și de a stopa pierderea biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice în UE până în 2020; subliniază necesitatea de a dezvolta politici bazate pe date concrete, care să contribuie la punerea în aplicare și la finanțarea măsurilor UE de conservare a biodiversității;
63. recomandă concentrarea unor eforturi majore asupra agrosilviculturii și asupra beneficiilor reale care trebuie obținute - din punct de vedere ecologic și al biodiversității - în ceea ce privește includerea arborilor și a diverselor forme de vegetație în exploatarea terenurilor agricole;
64. recunoaște potențialul pozitiv, dar, în cele din urmă, limitat de împădurire a suprafețelor în Europa; consideră, prin urmare, că inițiativele de împădurire trebuie să fie completate de inițiative și stimulente concrete care să vizeze îmbunătățirea potențialului de sechestrare, asigurând și îmbunătățind, în același timp, sănătatea terenurilor forestiere existente pentru a obține beneficii pentru climă, pentru bioeconomia durabilă și pentru biodiversitate; susține, prin urmare, împădurirea terenurilor agricole abandonate sau productive doar marginal, agrosilvicultura și reducerea la minimum a conversiei zonelor forestiere în alte utilizări ale terenurilor;
65. subliniază că măsurile și politicile UE afectează, de asemenea, absorbanții de carbon naturali, terenurile și pădurile din afara Europei, iar strategia UE care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero ar trebui să asigure că măsurile întreprinse de UE nu au efecte climatice dăunătoare în țările terțe; invită, în această privință, Comisia și statele membre să promoveze norme internaționale stricte în cadrul de reglementare de la Paris, în special în legătură cu articolul 6 din Acordul de la Paris, pentru a preveni deficiențele din contabilizarea măsurilor de împădurire, precum și dubla contabilizare a acestor măsuri, ceea ce ar putea reduce eficacitatea eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice;
66. consideră că strategia pe termen lung nu acordă atenția adecvată sectoarelor de producție primară ale economiei și că sectorul forestier și cel agricol și comunitățile lor respective se confruntă cu un risc disproporționat de mare de a suferi consecințele negative ale schimbărilor climatice; recomandă ca strategia să indice în mod clar calea pe care trebuie să o urmeze aceste sectoare pentru a-și crește reziliența, pentru a îmbunătăți prevenirea riscurilor și pentru a susține ecosistemele și serviciile ecosistemice de care depinde economia;
67. subliniază că este necesară maximizarea protecției și refacerea zonelor împădurite și a celor umede ca absorbanți naturali de carbon;
68. subliniază faptul că există mai mult carbon stocat în soluri la nivel mondial decât în biosferă și în atmosferă împreună; subliniază că este important, prin urmare, să se pună capăt degradării solurilor în UE și să se asigure măsuri comune la nivelul UE pentru conservarea și îmbunătățirea calității solurilor și a capacității acestora de stocare a carbonului;
69. subliniază că, din potențialul tehnic total al practicilor pentru îmbunătățirea sechestrării carbonului din suprafața agricolă din UE, agrosilvicultura are cel mai mare potențial[10];
70. subliniază rolul produselor forestiere recoltate cu cicluri de viață îndelungate și rolul acestora în sectorul exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii (LULUCF) până în 2030; subliniază că viitorul cadru ar trebui să ia în considerare contribuția acestor produse, inclusiv a celor din categoriile de terenuri agricole, nu doar din categoriile de păduri gestionate și terenuri împădurite;
71. subliniază că este important să se raționalizeze modelele agricole care sprijină sistemele agricole reziliente la condițiile meteorologice extreme și la infestările parazitare, asigurând îmbunătățirea sechestrării carbonului în sol, a retenției de apă și a agrobiodiversității;
Finanțarea și cercetarea
72. solicită implementarea rapidă a Fondului pentru inovare EU ETS și inițierea primei cereri de propuneri în 2019, pentru a stimula investițiile în aplicarea tehnologiilor industriale revoluționare cu emisii reduse de dioxid de carbon într-o gamă largă de sectoare, nu numai în cel al producției de energie electrică, ci și în sistemele de termoficare și în procesele industriale; solicită o coerență deplină a cadrului financiar multianual (CFM) 2021-2027 și a programelor sale cu Acordul de la Paris;
73. subliniază că realizarea unei economii cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră va necesita investiții suplimentare și importante în sistemul energetic al UE și în infrastructura aferentă, în comparație cu nivelul de referință actual, care s-ar putea ridica la 175-290 miliarde EUR pe an; subliniază că un cadru stabil și previzibil pentru o politică în domeniul energiei și climei este esențial pentru a da investitorilor încrederea de care au atât de multă nevoie și pentru a permite industriilor europene să ia decizii în materie de investiții pe termen lung în Europa; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se acorde prioritate aplicării Planului de acțiune privind finanțarea sustenabilă, adoptat în martie 2018, inclusiv o calibrare a cerințelor de capital ale băncilor și un tratament prudențial al activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, norme prudențiale pentru societățile de asigurări și o actualizare a obligațiilor investitorilor instituționali și ale administratorilor de active;
74. consideră că, înainte de a fi adoptat, CFM 2021-2027 ar trebui să fie evaluat în raport cu obiectivul de a realiza o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și că trebuie instituit un test standard pentru a asigura neutralitatea cheltuielilor din bugetul UE pentru schimbările climatice;
75. observă că Strategia UE pentru păduri consideră că politica de dezvoltare rurală din cadrul politicii agricole comune (PAC) este principala sursă de sprijin pentru protejarea și gestionarea durabilă a pădurilor din UE și că strategia în domeniul bioeconomiei subliniază rolul PAC în sprijinirea bioeconomiei, atât din punct de vedere financiar, cât și prin asigurarea materiilor prime;
76. regretă faptul că subvențiile pentru combustibilii fosili sunt în continuare în creștere și se ridică la aproximativ 55 de miliarde EUR pe an; invită insistent UE și statele membre[11] să înceapă imediat diminuarea progresivă a tuturor subvențiilor europene și naționale acordate pentru combustibilii fosili;
77. subliniază importanța creării unui fond pentru tranziția echitabilă, în special pentru regiunile cele mai afectate de decarbonizare, cum ar fi zonele miniere, alături de a viziune globală asupra efectelor sociale ale actualei finanțări în domeniul climatic; subliniază, în acest sens, că trebuie să existe o acceptare largă din partea publicului a strategiei pe termen lung, având în vedere transformările necesare în anumite sectoare;
78. subliniază că programele de cercetare și inovare de la nivel național și european sunt esențiale pentru a sprijini Uniunea în rolul său de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice;
79. subliniază că aspectele legate de climă trebuie integrate pe deplin în programele de cercetare și inovare și aplicate în toate etapele ciclului de cercetare ca unul dintre principiile finanțării acordate de UE;
80. atrage atenția asupra raportului Grupului la nivel înalt privind căile către decarbonizare[12] referitor la rolul cercetării și inovării în eforturile de atingere a obiectivelor Acordului de la Paris, plasând UE într-un avantaj competitiv în cursa pentru decarbonizare; ia act de recomandările tematice și transversale formulate de Grupul la nivel înalt privind căile către decarbonizare, în special privind orientarea noului Program-cadru al UE pentru cercetare și inovare 2021-2027, Orizont Europa;
81. consideră că, în următoarele două decenii, vor trebui depuse eforturi considerabile în domeniul cercetării și inovării pentru a pune la dispoziția tuturor soluții cu emisii scăzute și zero de dioxid de carbon, făcându-le viabile din punct de vedere economic și social, și pentru a găsi noi soluții pentru realizarea unei economii cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră;
82. subliniază poziția sa potrivit căreia programul Orizont Europa trebuie să contribuie cu cel puțin 35 % din cheltuielile sale la îndeplinirea obiectivelor climatice, după caz, și ca parte a obiectivului general al Uniunii de a integra acțiunile în domeniul climei;
Rolul consumatorilor și economia circulară
83. subliniază impactul semnificativ al schimbării comportamentelor în ceea ce privește reducerea emisiilor de GES, inclusiv în întregul sistem alimentar, în sectorul transporturilor și, mai ales, în sectorul aviației; invită Comisia să analizeze cât mai curând opțiunile politice, inclusiv în domeniul taxelor de mediu, pentru a încuraja schimbarea comportamentelor; subliniază importanța inițiativelor ascendente, cum ar fi Convenția primarilor, pentru a promova această schimbare;
84. constată că, deși consumul de grăsimi saturate și de carne roșie din Uniune rămâne cu mult peste valorile nutriționale recomandate, statisticile FAO indică faptul că consumul total de carne și de produse de origine animală pe cap de locuitor în UE-28 a scăzut față de anii 1990; reamintește că accelerarea acestei tendințe actuale este esențială pentru reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră și de azot din industria alimentară și agricultură;
85. subliniază că este important ca UE să realizeze nu numai înlocuirea în domeniul energiei, ci și, în aceeași măsură, o înlocuire în ceea ce privește produsele/materialele, de exemplu prin cea a produselor și a materialelor bazate pe combustibili fosili sau care generează un nivel ridicat de emisii în timpul producției cu produse bazate pe resurse regenerabile;
86. subliniază că o parte considerabilă a energiei utilizate și prin urmare, a emisiilor de GES, este legată direct de achiziția, prelucrarea, transportul, conversia, utilizarea și eliminarea resurselor; subliniază că sunt posibile economii semnificative în toate etapele lanțului de management al resurselor; subliniază că, prin urmare, creșterea productivității resurselor prin îmbunătățirea eficienței și reducerea risipei de resurse, prin măsuri precum reutilizarea, reciclarea și refabricarea pot reduce semnificativ atât consumul de resurse, cât și emisiile de GES, îmbunătățind, în același timp, competitivitatea și creând oportunități de afaceri și locuri de muncă; evidențiază eficiența măsurilor pentru economia circulară din punctul de vedere al costurilor; subliniază că abordările îmbunătățite în materie de utilizare eficientă a resurselor și de economie circulară, precum și proiectarea circulară a produselor, vor contribui la realizarea unei schimbări a modelelor de producție și consum și la reducerea cantității de deșeuri;
87. subliniază importanța politicilor privind produsele, cum ar fi achizițiile publice ecologice și proiectarea ecologică, care pot avea o contribuție semnificativă la economiile de energie și la reducerea amprentei de carbon a produselor, îmbunătățind totodată amprenta materiilor acestora și impactul lor global asupra mediului; subliniază nevoia de a stabili cerințele economiei circulare ca parte a standardelor UE privind proiectarea ecologică și de a extinde metodologia actuală privind proiectarea ecologică la alte categorii de produse, pe lângă produsele cu impact energetic;
88. consideră că lucrările privind un model fiabil de măsurare a impactului climatic pe baza consumului ar trebui să fie realizate în continuare; ia act de faptul că, pe baza modelelor existente, analiza aprofundată arată că eforturile UE de reducere a emisiilor generate de producția proprie sunt anulate într-o oarecare măsură prin importurile de bunuri cu o amprentă de carbon mai mare; subliniază concluzia că, până în 2016, UE a contribuit deja în mod semnificativ la reducerea emisiilor în alte țări datorită creșterii fluxului comercial și a îmbunătățirii eficienței în ceea ce privește emisiile de carbon;
Uniunea Europeană și combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial
89. subliniază importanța multiplicării inițiativelor și a unui dialog susținut în cadrul forurilor internaționale relevante, precum și importanța unei diplomații efective în domeniul climei pentru a determina luarea unor decizii politice similare, care să crească nivelul ambiției în ceea ce privește schimbările climatice în alte regiuni și în țările terțe; invită UE să-și mărească finanțarea în domeniul climei și să depună eforturi susținute pentru a încuraja statele membre să sporească ajutorul financiar acordat de acestea țărilor terțe pentru domeniul climatic (ajutor pentru dezvoltare, mai degrabă decât împrumuturi), care ar trebui să se acorde pe lângă asistența pentru dezvoltare externă și nu ar trebui să fie contabilizat de două ori, atât ca ajutor pentru dezvoltare, cât și ca ajutor financiar în domeniul climei;
90. subliniază importanța unei diplomații puternice și a unei poziții de avangardă a UE în domeniul climei și al energiei pentru a consolida cooperarea și ambiția globală și multilaterală în combaterea schimbărilor climatice și realizarea unei dezvoltări durabile; solicită Comisiei și statelor membre să pledeze pentru cadre și acțiuni comune în forurile ONU;
91. subliniază că Summitul ONU privind schimbările climatice din septembrie 2019 ar reprezenta momentul ideal pentru ca liderii să anunțe obiective mai ambițioase în ceea ce privește CSN; consideră că UE ar trebui să adopte cu mult timp în avans o poziție privind actualizarea CSN, astfel încât să se prezinte la summit bine pregătită și într-o cooperare strânsă cu o coaliție internațională a părților care sprijină adoptarea unor obiective mai ambițioase în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice;
92. subliniază utilitatea consolidării interoperabilității dintre instrumentele de politică ale UE și echivalentele lor din statele terțe, în special în ceea ce privește mecanismele de stabilire a prețului carbonului; invită Comisia să continue și să intensifice cooperarea și sprijinul pentru dezvoltarea unor mecanisme de stabilire a prețului carbonului în afara Europei, pentru a continua reducerea emisiilor și a îmbunătăți echitatea condițiilor la nivel mondial; subliniază importanța introducerii unor garanții de mediu pentru a asigura o reducere reală și suplimentară a emisiilor de GES; invită Comisia, prin urmare, să pledeze pentru norme internaționale solide și stricte, legate de articolul 6 din Acordul de la Paris, pentru a evita deficiențele de contabilizare și dubla contabilizare a reducerilor emisiilor;
°
° °
93. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] Texte adoptate, P8_TA-PROV(2018)0430.
- [2] Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, „Raportul pe 2018 privind discrepanțele în materie de emisii”, p. 10.
- [3] Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
- [4] http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563472/IPOL_STU(2015)563472_EN.pdf
- [5] Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).
- [6] Van Dingenen, R., Crippa, M., Maenhout, G., Guizzardi, D., Dentener, F., „Global trends of methane emissions and their impacts on ozone concentrations” (Tendințele globale ale emisiilor de metan și impactul acestora asupra concentrației de ozon), EUR 29394 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2018, ISBN 978-92-79-96550-0, doi:10.2760/820175, JRC113210.
- [7] https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-efficiency/buildings
- [8] Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).
- [9] Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195).
- [10] Joris Aertsens, Leo De Nocker, Anne Gobin, 2011: Valuing the carbon sequestration potential for European agriculture („Evaluarea potențialului de sechestrare a carbonului pentru agricultura europeană”).
- [11] Prețurile și costurile energiei în Europa, COM(2019)0001, p. 10-11.
- [12] Raportul final al Grupului la nivel înalt al Inițiativei europene privind căile către decarbonizare, Direcția Generală Cercetare și Inovare a Comisiei Europene, noiembrie 2018.