PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la schimbările climatice
11.3.2019 - (2019/2582(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Kathleen Van Brempt, Jytte Guteland, Miriam Dalliîn numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0195/2019
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),
– având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,
– având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, precum și cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11), desfășurate la Paris, Franța, în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie 2015,
– având în vedere cea de-a 24-a Conferință a părților (COP24) la CCONUSC, a 14-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP14) și cea de-a treia parte a primei sesiuni a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1.3), desfășurate la Katowice, Polonia, în perioada 2-14 decembrie 2018,
– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24)[1],
– având în vedere concluziile Consiliului European din 22 martie 2018,
– având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „O încălzire globală de 1,5°C”, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză,
– având în vedere cea de a noua ediție a Raportului ONU privind discrepanțele în materie de emisii, adoptat la 27 noiembrie 2018,
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât COP24 de la Katowice a condus la adoptarea cadrului unic de reglementare de la Katowice, care asigură o claritate juridică pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris,
1. salută publicarea comunicării Comisiei intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, care subliniază oportunitățile și provocările pe care tranziția către o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră (GES) le implică pentru cetățenii și economia europeană și care pune bazele unei dezbateri ample, implicând instituțiile UE, parlamentele naționale, sectorul afacerilor, organizațiile neguvernamentale, mediul universitar și alte organizații de cercetare, sindicatele, regiunile, orașele și comunitățile, precum și cetățenii; aprobă obiectivul privind un nivel net al emisiilor de GHG egal cu zero până în 2050 și îndeamnă statele membre să facă același lucru în cadrul dezbaterii privind viitorul Europei care va avea loc la summitul special al UE de la Sibiu, care va avea loc în mai 2019; invită statele membre să își asume ambiția necesară pentru a realiza acest obiectiv;
2. subliniază că cetățenii europeni se confruntă deja cu efectele directe ale schimbărilor climatice; subliniază că, potrivit Agenției Europene de Mediu, pierderile anuale medii cauzate de condițiile meteorologice și fenomenele climatice extreme în Uniune s-au ridicat la aproximativ 12,8 miliarde EUR între 2010 și 2016 și că, dacă nu se iau măsuri suplimentare, prejudiciile cauzate de schimbările climatice în UE s-ar putea ridica la cel puțin 190 de miliarde EUR până în 2080, ceea ce reprezintă o pierdere netă a nivelului de bunăstare de 1,8 % din PIB-ul actual; subliniază că, într-un scenariu de emisii ridicate, costurile anuale cauzate de inundații în UE ar putea ajunge până la o mie de miliarde de euro până în 2100 și că dezastrele provocate de fenomenele meteorologice ar putea afecta aproximativ două treimi din cetățenii europeni până în 2100, comparativ cu 5 % în prezent; subliniază, de asemenea, că, potrivit Agenției Europene de Mediu, 50 % din zonele populate din UE vor suferi un deficit grav de apă până în 2030;
3. subliniază că, în conformitate cu raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C, obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5°C, fără nicio depășire sau cu o depășire limitată, implică atingerea unui nivel net de emisii de GES egal cu zero la nivel mondial până cel târziu în 2067 și reducerea emisiilor mondiale de GES până în 2030 la aproximativ 27,4 GtCO2eq pe an; subliniază că, în calitate de lider mondial și având în vedere constatările respective, pentru a avea o bună șansă de a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5°C până în 2100, Uniunea trebuie să se străduiască să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2050;
4. își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările din Raportul din 2018 privind discrepanțele în materie de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, potrivit căruia contribuțiile actuale necondiționate stabilite la nivel național depășesc cu mult limita de încălzire prevăzută în Acordul de la Paris, care trebuie să se situeze cu mult sub 2°C, determinând, în schimb, o încălzire estimată de 3,2°C[2] până în 2100; subliniază că este urgent ca toate părțile la CCONUSC să își stabilească până în 2020 obiective mai ambițioase în ceea ce privește protecția climei;
Direcții pentru strategia europeană care vizează un nivel al emisiilor egal cu zero până la mijlocul secolului
5. consideră că Europa trebuie să fie în avangarda neutralității climatice, prin investiții în soluții tehnologice sustenabile și inovatoare, prin capacitarea cetățenilor și alinierea acțiunilor în domenii esențiale, cum ar fi energia, politica industrială și cercetarea, prevenind totodată sărăcia energetică și asigurând echitatea socială, pentru o tranziție justă, care să includă programe de recalificare și perfecționare, esențiale pentru succesul tranziției către o economie cu emisii nete zero de GES până cel târziu în 2050;
6. ia act de faptul că strategia UE privind zero emisii nete prezintă opt direcții pentru transformarea economică, tehnologică și socială necesară pentru ca Uniunea să respecte obiectivul pe termen lung privind temperatura prevăzut de Acordul de la Paris; regretă că în această strategie nu se indică nicio direcție pentru atingerea unui nivel de emisii nete zero de GES înainte de 2050; constată că doar două dintre aceste direcții i-ar permite Uniunii să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până cel târziu în 2050; subliniază că acest lucru impune măsuri rapide și coordonate și eforturi considerabile la nivel local, regional, național și la nivelul UE, implicând, de asemenea, toți actorii din afara sectorului public; recunoaște că contribuția stabilită la nivel local și regional ar putea fi instrumente importante pentru eliminarea discrepanțelor în materie de emisii; reamintește obligația statelor membre de a adopta strategii naționale pe termen lung, astfel cum se prevede în Regulamentul privind guvernanța[3]; invită, prin urmare, statele membre să stabilească obiective și politici clare, pe termen scurt și pe termen lung, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și să ofere sprijin pentru investiții în favoarea direcțiilor cu emisii nete zero;
7. subliniază că, potrivit estimărilor Comisiei, se preconizează că PIB-ul UE va crește mai mult în cazul unor scenarii cu emisii zero decât în cazul scenariilor cu reduceri mai scăzute ale emisiilor, în ambele cazuri efectele fiind distribuite inegal pe teritoriul Uniunii din cauza diferențelor dintre statele membre, printre altele în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și intensitatea emisiilor de CO2 din mixul energetic; consideră că inacțiunea ar fi, de departe, scenariul cel mai costisitor și nu numai că ar conduce la o scădere masivă a PIB-ului în Europa, ci ar accentua și mai mult inegalitățile economice între statele membre și regiuni și în cadrul acestora, având în vedere că unele dintre acestea vor fi mai grav afectate decât altele de consecințele inacțiunii;
8. observă cu îngrijorare că, în prezent, dependența UE de importul de energie este de aproximativ 55 %; subliniază că, într-un scenariu care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero, aceasta ar scădea la 20 % până în 2050, cu un impact pozitiv asupra balanței comerciale și a poziției geopolitice a UE; observă că economiile cumulate prin reducerea costurilor de import de combustibili fosili în perioada 2031-2050 ar fi de aproximativ 2-3 mii de miliarde EUR, care ar putea fi alocați pentru investiții sustenabile și juste;
9. subliniază că diminuarea poluării aerului, dacă s-ar ajunge la nivelul de zero emisii, ar reduce numărul deceselor premature cauzate de particulele fine cu peste 40 %; observă că, într-un astfel de scenariu, costurile efectelor nocive asupra sănătății s-ar reduce cu aproximativ 200 de miliarde EUR pe an;
10. remarcă faptul că direcțiile propuse în strategie implică utilizarea mai multor tehnologii de eliminare a carbonului, inclusiv prin captarea și stocarea sau folosirea dioxidului de carbon și captarea directă a aerului, precum și că acestea trebuie implementate pe scară largă; consideră, cu toate acestea, că strategia UE cu emisii nete de dioxid de carbon egale cu zero ar trebui să acorde prioritate reducerii directe a emisiilor și acțiunilor de conservare și îmbunătățire a absorbanților și rezervoarelor naturale ale UE și ar trebui să vizeze utilizarea tehnologiilor de eliminare a carbonului doar în cazurile în care nu sunt disponibile opțiuni de reducere directă a emisiilor; consideră că este necesar să se ia măsuri suplimentare până în 2030 dacă Uniunea dorește să evite să se bazeze pe tehnologii de eliminare a dioxidului de carbon care ar implica riscuri semnificative pentru ecosisteme, biodiversitate și securitatea alimentară, așa cum se confirmă și în raportul IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C;
Aspectele sociale ale schimbărilor climatice și tranziția echitabilă
11. salută afirmația Comisiei potrivit căreia nivelul net de zero emisii poate fi atins fără o reducere netă a locurilor de muncă și ia act cu satisfacție de evaluarea detaliată a tranziției în cadrul sectoarelor mari consumatoare de energie; subliniază că, dacă este gestionată în mod optim și se acordă un sprijin adecvat celor mai vulnerabile regiuni și sectoare și celor mai vulnerabili cetățeni, o tranziție echitabilă către emisii nete de gaze cu efect de seră egală cu zero poate duce la o creștere netă a locurilor de muncă în Uniune – ocuparea forței de muncă la nivelul întregii economii va crește cu 2,1 milioane de locuri de muncă până în 2050, conform unui scenariu cu emisii nete egale cu zero, în comparație cu creșterea ocupării forței de muncă cu 1,3 milioane de locuri de muncă în conformitate cu scenariul de reducere a emisiilor cu 80 %; consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să elaboreze un nou audit al competențelor în cadrul Panoramei competențelor în UE, cu date regionale privind competențele necesare pentru o Europă care să fie neutră din punct de vedere climatic, pentru a sprijini cele mai vulnerabile regiuni, sectoare și persoane în ceea ce privește recalificarea și perfecționarea pentru locuri de muncă de calitate, adaptate exigențelor viitorului, în regiunile în cauză;
12. subliniază necesitatea unei abordări anticipative pentru a asigura o tranziție echitabilă pentru cetățenii UE și pentru a sprijini regiunile ale căror economii depind de activități legate de sectoare sau de tehnologii care se preconizează că vor fi în declin sau care vor trebui să se transforme în viitor;
13. consideră că tranziția climatică a Europei trebuie să fie sustenabilă din punct de vedere ecologic, economic și social; subliniază că, pentru a asigura acceptarea politică de către toți cetățenii, este important să se ia în considerare efectele distributive ale politicilor în materie de climă și de decarbonizare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici; consideră, prin urmare, că impactul social ar trebui să fie pe deplin luat în considerare în toate politicile climatice ale UE și naționale, în vederea asigurării unei transformări sociale și ecologice în Europa; subliniază, în acest sens, că vor fi necesare strategii adaptate și suficient finanțate la toate nivelurile, elaborate pe baza unor procese incluzive și în strânsă colaborare cu autoritățile publice locale și regionale, cu sindicatele, cu instituțiile de învățământ, cu organizațiile societății civile și cu sectorul privat, pentru a asigura echitatea socială și oportunități egale pentru toți cetățenii europeni în această tranziție, prevenind totodată efectele disproporționate asupra persoanelor cu venituri scăzute;
14. reamintește că aproximativ 50-125 de milioane de cetățeni europeni se supun în prezent riscului de sărăcie energetică[4]; subliniază că tranziția energetică poate afecta în mod disproporționat persoanele cu venituri mici și poate agrava sărăcia energetică; recunoaște că politica energetică trebuie să includă o dimensiune socială și să se asigure că nimeni nu este exclus; invită statele membre să ia măsuri de perspectivă pentru a asigura o tranziție energetică echitabilă și accesul la energie pentru toți cetățenii UE;
15. consideră că tinerii au o conștiință socială și ecologică tot mai puternică, care are capacitatea de a transforma societățile noastre astfel încât să devină în viitor reziliente la efectele schimbărilor climatice; consideră că educația tinerilor reprezintă unul dintre cele mai eficace instrumente de combatere a schimbărilor climatice; subliniază că este necesară implicarea activă a generațiilor mai tinere în construirea relațiilor internaționale, interculturale și între generații, care stau la baza schimbărilor culturale ce vor sprijini eforturile de la nivel mondial pentru un viitor mai sustenabil;
16. salută faptul că cetățenii din întreaga Europă devin tot mai activi în demonstrațiile pentru dreptate climatică, în special prin organizarea de greve școlare; salută apelurile acestor activiști în favoarea unor politici mai ambițioase și consideră că administrațiile naționale, regionale și locale, precum și UE ar trebui să țină seama de aceste apeluri;
17. subliniază că incluziunea și participarea cetățenilor europeni este esențială pentru ca Europa să poată atinge un nivel net de zero emisii de GES până cel târziu în 2050; încurajează toate nivelurile administrațiilor naționale, regionale și locale să ia măsuri concrete de stimulare și de facilitare a participării cetățenilor la tranziția către o societate decarbonizată;
Obiective intermediare
18. recunoaște că, dacă UE vrea să atingă un nivel net de zero emisii până în 2050, deceniul 2020-2030 va fi de o importanță capitală; invită Comisia și statele membre să sprijine un obiectiv pe termen mediu ambițios pentru 2030, acest lucru fiind necesar pentru a asigura o stabilitate suficientă a investițiilor pe piață, pentru a valorifica pe deplin potențialul inovării tehnologice și pentru a spori oportunitățile întreprinderilor europene de a deveni lideri pe piața mondială în ceea ce privește producția cu emisii reduse;
19. subliniază că, pentru a atinge un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050 la costuri optime, este necesar ca obiectivele pentru 2030 să devină mai ambițioase și să fie aliniate la scenariile care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero în 2050; consideră că este extrem de important ca Uniunea să transmită un mesaj clar, cel mai târziu în cadrul summitului ONU privind schimbările climatice care va avea loc la New York în septembrie 2019, că este pregătită să își modifice contribuția la Acordul de la Paris;
20. susține actualizarea CSN din UE, cu obiectivul de a realiza, în întreaga economie, o reducere de 55% a emisiilor interne de GES în raport cu nivelurile din 1990; invită, prin urmare, liderii Uniunii să sprijine creșterea în consecință a nivelului de ambiție al contribuțiilor Uniunii stabilite la nivel național în cadrul summitului special al UE de la Sibiu, prevăzut să aibă loc în mai 2019, în perspectiva summitului ONU privind clima din septembrie 2019;
21. consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să prezinte, cel târziu în cadrul revizuirii din 2022-2024 a pachetului pentru 2030 privind clima și a altor texte legislative pertinente, propuneri legislative care să conțină politici mai ambițioase, în conformitate cu contribuțiile stabilite la nivel național și cu obiectivul privind reducerea la zero a nivelului net al emisiilor; consideră că niște politici insuficient de ambițioase pentru 2030 ar limita opțiunile viitoare, riscând să restrângă disponibilitatea anumitor opțiuni care permit o decarbonizare la un cost optim; consideră că această revizuire reprezintă o etapă importantă pentru realizarea angajamentelor UE în domeniul climei;
22. consideră că, pentru a garanta în continuare o mai mare stabilitate a piețelor, va fi benefic, de asemenea, ca UE să stabilească un obiectiv intermediar suplimentar de reducere a emisiilor până în 2040, care să asigure o mai mare stabilitate și atingerea obiectivului pe termen lung pentru 2050;
23. consideră că este necesar să se revizuiască în mod regulat strategia UE privind un nivel net al emisiilor egal cu zero; consideră că această revizuire ar trebui să fie realizată pe baza informațiilor provenite din evaluarea la nivel global efectuată o dată la cinci ani, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris, și să ia în considerare evoluțiile tehnologice și ale societății, precum și contribuția actorilor nestatali și a Parlamentului European;
Contribuții sectoriale
24. subliniază că emisiile nete vor trebui reduse la un nivel aproape de zero în toate sectoarele economiei, ceea ce ar trebui să contribuie, fără excepție, la eforturile colective de reducere a emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze direcții către neutralitatea climatică pentru toate sectoarele; subliniază, în această privință, importanța principiului „poluatorul plătește”;
25. subliniază importanța diferitelor măsuri și acte legislative privind clima introduse în diferite domenii de politică, dar avertizează că o abordare fragmentată ar putea duce la inconsecvențe și ar putea împiedica UE să ajungă la o economie cu zero emisii nete de GES până în 2050; consideră că va fi necesară o abordare generală, transpusă într-o legislația europeană în domeniul climatic și solicită Comisiei să analizeze fără întârziere această posibilitate;
26. subliniază impactul pe care reforma sistemului de comercializare a emisiilor (ETS) l-a avut asupra prețurilor certificatelor de emisii din UE și salută faptul că încrederea în sistem este în creștere;
27. recunoaște rolul atribuit captării și stocării carbonului (CSC) în majoritatea scenariilor de 1,5 °C din raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5°C; consideră că este necesar să se sporească utilizarea în procesele industriale a captării și utilizării carbonului (CUC) și a CSC în condiții de siguranță pentru mediu, generând astfel o reducere netă a emisiilor prin evitarea stocării permanente a emisiilor de CO2;constată cu îngrijorare că, în cazul multor tehnologii CUC, nu se înregistrează în prezent reduceri permanente ale emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze criterii tehnice care să asigure că sunt sprijinite doar tehnologiile care generează rezultate verificabile;
Politica energetică
28. reamintește că, în ultimele decenii, Uniunea a reușit să disocieze cu succes emisiile de GES de creșterea economică și a redus emisiile, în special prin eficiența energetică și răspândirea surselor regenerabile de energie;
29. consideră că poziția de lider a UE în domeniul energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice demonstrează altor părți ale lumii că tranziția către o energie curată este posibilă și benefică, dincolo de lupta împotriva schimbărilor climatice;
30. subliniază că realizarea unei economii cu zero emisii nete de GES va necesita investiții suplimentare considerabile în sistemul energetic al UE și în infrastructura aferentă, în comparație cu nivelul de referință actual, care s-ar putea ridica la 175-290 miliarde EUR pe an;
31. subliniază importanța de a adopta o abordare intersectorială integrată pentru a facilita eforturile de decarbonizare în întregul sistem energetic și în alte sectoare asociate și pentru a beneficia de creșterea eficienței; recunoaște faptul că integrarea sistemelor energetice poate oferi o mai mare flexibilitate, o mai mare eficiență a sistemelor, un grad mai ridicat de utilizare a energiei din surse regenerabile de către toți transportatorii de energie și, de asemenea, o tranziție energetică eficientă din punctul de vedere al costurilor;
32. atrage atenția asupra rolului central pe care îl joacă sursele regenerabile de energie în tranziția către o economie cu un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero, deoarece energia este responsabilă în prezent pentru 75 % din emisiile de GES din Europa;
33. solicită crearea unui sistem energetic extrem de eficient și bazat pe energie din surse regenerabile; solicită Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare în această privință, deoarece ele vor avea efecte de propagare în toate sectoarele economice; subliniază că toate direcțiile presupun decarbonizarea completă a sectorului energiei electrice până cel târziu în 2050, o reducere drastică a combustibililor fosili și o dezvoltare importantă a energiei din surse regenerabile;
34. subliniază contribuția eficienței energetice la siguranța aprovizionării, competitivitatea economică, protecția mediului, reducerea facturilor la energie și îmbunătățirea calității locuințelor; confirmă rolul important al eficienței energetice în crearea de oportunități de afaceri și de ocupare a forței de muncă, precum și beneficiile globale și regionale ale acesteia; reamintește, în acest sens, introducerea principiului „eficiența energetică pe primul loc” în temeiul Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice și că aplicarea acestuia ar trebui să fie pe deplin exploatată de-a lungul întregului lanț energetic și să servească drept bază pentru orice direcție către obiectivul de reducere a emisiilor nete de dioxid de carbon până în 2050;
35. subliniază necesitatea unei mai bune integrări a pieței europene a energiei, pentru a decarboniza cât mai eficient sectorul energetic, a facilita investițiile acolo unde se poate obține cea mai mare parte a producției de energie din surse regenerabile și a încuraja participarea activă a cetățenilor, în vederea accelerării tranziției energetice către o economie sustenabilă și neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, reducând totodată sărăcia energetică; consideră că este esențială creșterea nivelului de interconectivitate dintre statele membre, inclusiv prin încurajarea mai multor sisteme de sprijin transfrontaliere;
36. observă că sectorul construcțiilor din UE reprezintă în prezent 40 % din consumul final de energie din Europa și 36 % din emisiile de CO2[5]; solicită deblocarea potențialului acestui sector de reducere a consumului de energie și de reducere a amprentei de carbon, în conformitate cu obiectivul prevăzut în Directiva privind performanța energetică a clădirilor[6] de a realiza până în 2050 un parc imobiliar foarte eficient din punct de vedere energetic și decarbonizat; subliniază că creșterea eficienței clădirilor în ceea ce privește consumul de energie poate constitui o soluție majoră pentru reducerea emisiilor de GES în Europa; consideră că, de asemenea, construcția unor clădiri cu un consum redus de energie, alimentate integral din surse regenerabile, este o condiție indispensabilă pentru îndeplinirea Acordului de la Paris și agendei UE pentru creștere economică, locuri de muncă la nivel local și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru cetățenii din întreaga Europă;
37. invită toate nivelurile de guvernare, fie acestea naționale, regionale sau locale, să pună în aplicare măsuri pentru a încuraja participarea cetățenilor la tranziția energetică și a stimula schimbul de bune practici;
Politica industrială
38. consideră că prosperitatea economică, competitivitatea industrială globală și o politică ambițioasă în privința schimbărilor climatice se consolidează reciproc;
39. reiterează faptul că tranziția către o economie cu zero emisii nete de GES prezintă provocări și oportunități pentru UE și că investițiile în inovarea industrială, inclusiv în tehnologiile digitale și în tehnologiile ecologice, vor fi necesare pentru a stimula o creștere sustenabilă, pentru a consolida competitivitatea la nivel global, pentru a stimula viitoarele competențe și pentru a crea milioane de locuri de muncă de înaltă calitate, de exemplu, în cadrul unei economii circulare și a unei bioeconomii în creștere, cu transporturi cu zero emisii;
40. subliniază rolul jucat de industriile mari consumatoare de energie pentru a realiza reducerile pe termen lung ale emisiilor de GES din UE; consideră că menținerea poziției de lider a Uniunii în domeniul industrial și a producției industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, menținerea competitivității industriilor europene și evitarea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon necesită cadre de politică inteligente și specifice; invită Comisia să prezinte o strategie industrială nouă și integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice pentru industriile mari consumatoare de energie, pentru a sprijini o tranziție competitivă a industriei grele la un nivel net de zero emisii;
41. invită Comisia să dezvolte o strategie industrială cu măsuri care să permită industriei europene să concureze la nivel mondial în condiții echitabile; consideră că, în cadrul acestei politici, Comisia ar trebui să examineze eficacitatea și compatibilitatea cu normele Organizației Mondiale a Comerțului a unor măsuri suplimentare de protecție a industriilor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în ceea ce privește importul de produse, care ar înlocui, ar adapta sau ar completa orice măsuri existente privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon;
42. subliniază că emisiile provenite din procesele industriale trebuie să fie reduse la o scară mult mai mare; subliniază că, în conformitate cu Raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5 °C, emisiile de CO2 provenite din industrie trebuie să fie în 2050 cu 65-90 % mai reduse comparativ cu 2010, iar că această reducere poate fi realizată numai prin combinarea tehnologiilor noi cu cele existente, inclusiv CUC și CSC;
43. reamintește că, făcând parte din prima economie majoră care urmărește neutralitatea climatică, întreprinderile din Europa ar putea obține avantajul primului venit pe piețele internaționale pentru a deveni lider mondial în producția sustenabilă și eficientă în utilizarea resurselor; subliniază că măsurile tardive sau insuficiente pentru a atinge un nivel net de zero emisii de GES până cel târziu în 2050 vor conduce la costuri nejustificate din punct de vedere ecologic, economic și social și vor constitui un obstacol în calea viitoarei competitivități a sectorului industrial din Europa;
44. consideră, în plus, că UE trebuie să stabilească lanțuri valorice puternice pentru produse și tehnologii inovatoare cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
Contribuțiile altor sectoare
45. subliniază că strategia confirmă faptul că emisiile de GES din sectorul transporturilor sunt în creștere și că politicile actuale nu vor fi suficiente pentru decarbonizarea sectorului transporturilor până în 2050; subliniază că este important să se asigure un transfer modal de la transportul aerian la cel feroviar, precum și o schimbare în favoarea transportului public și a mobilității partajate; observă că transportul rutier contribuie cu aproximativ o cincime din cantitatea totală de emisii de dioxid de carbon din UE; prin urmare, invită statele membre și Comisia să ia măsuri hotărâtoare pentru a permite accesul consumatorilor din toate statele membre la vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute, evitând, în același timp, o utilizare sporită a vehiculelor vechi și foarte poluante în statele membre cu venituri reduse; subliniază, de asemenea, rolul tehnologiilor inteligente, cum ar fi infrastructura inteligentă de încărcare, pentru a crea sinergii între electrificarea transportului și utilizarea surselor regenerabile de energie;
46. subliniază că, pentru a realiza neutralitatea climatică a economiei UE în ansamblu, trebuie să contribuie toate sectoarele, inclusiv aviația și transporturile maritime internaționale; observă că analiza Comisiei arată că obiectivele globale actuale și măsurile prevăzute de Organizația Maritimă Internațională și, respectiv, de Organizația Aviației Civile Internaționale, (OACI), chiar dacă sunt aplicate integral, nu asigură o reducere suficientă a emisiilor, fiind necesare și alte măsuri semnificative, care să fie coerente cu obiectivul stabilit la nivelul întregii economii de a atinge un nivel net de zero emisii; subliniază că sunt necesare investiții în tehnologii și combustibili cu emisii zero și cu emisii reduse de dioxid de carbon în aceste sectoare; invită Comisia să pună în practică principiul „poluatorul plătește” în aceste sectoare, în special în ceea ce privește taxa pe kerosen și prețurile biletelor de avion; reamintește că se preconizează o creștere cu până la 250 % până în 2050 a emisiilor de GES din transporturile maritime internaționale; salută faptul că sectorul transporturilor maritime internaționale și-a stabilit un obiectiv ferm de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; observă cu îngrijorare lipsa progreselor privind transpunerea acestui obiectiv în măsuri pe termen scurt și mediu și în alte acțiuni concrete;
47. observă că aproximativ 60 % din metanul din lume este emis de surse precum agricultura, depozitele de deșeuri și apele reziduale, precum și de producția și transportul combustibililor fosili prin conducte; reamintește că metanul este un gaz cu efect de seră puternic, cu un potențial de încălzire pe 100 de ani de 28 de ori mai mare decât cel al CO2[7], și că reducerea emisiilor de metan poate juca un rol important în reducerea concentrațiilor de ozon troposferic și a impactului negativ al acestora asupra calității aerului și sănătății umane; salută intenția Comisiei de a reduce emisiile de metan în sectoarele vizate, care ar putea conduce la o reducere suplimentară a concentrației de ozon din UE, precum și intenția sa de a promova reducerea metanului la nivel internațional;
48. reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a analiza cât mai curând posibil opțiuni de politică care să abordeze rapid problema emisiilor de metan, ca parte a unui plan strategic al Uniunii privind metanul, și de a prezenta propuneri legislative Parlamentului și Consiliului în acest sens; subliniază că agricultura va fi unul dintre principalele sectoare care va continua să emită GES în Uniune în 2050, în special din cauza emisiilor de metan și de oxid de azot;subliniază potențialul sectorului agricol de a aborda provocările reprezentate de schimbările climatice, de exemplu prin inovații ecologice și tehnologice, precum și prin captarea dioxidului de carbon în sol;
49. solicită o politică agricolă comună care să contribuie la reducerea emisiilor de GES în conformitate cu tranziția la o economie neutră din punct de vedere climatic; invită Comisia să se asigure că politicile agricole, în special fondurile UE și naționale, sunt conforme cu obiectivele și țintele prevăzute în Acordul de la Paris;
50. consideră că strategia pe termen lung nu acordă atenția adecvată sectoarelor de producție primară ale economiei și că sectorul forestier și cel agricol și comunitățile lor respective se confruntă cu un risc disproporționat de mare de a suferi consecințele negative ale schimbărilor climatice; recomandă ca strategia să indice în mod clar calea pe care trebuie să o urmeze aceste sectoare pentru a-și crește reziliența, pentru a îmbunătăți prevenirea riscurilor și pentru a susține ecosistemele și serviciile ecosistemice de care depinde economia;
51. subliniază că este important să se raționalizeze modelele agricole care sprijină sistemele agricole reziliente la condițiile meteorologice extreme și la infestările parazitare, asigurând îmbunătățirea sechestrării carbonului în sol, a retenției de apă și a agrobiodiversității;
52. subliniază faptul că există mai mult carbon stocat în soluri la nivel mondial decât în biosferă și în atmosferă împreună; subliniază că este important, prin urmare, să se pună capăt degradării solurilor în UE și să se asigure măsuri comune la nivelul UE pentru conservarea și îmbunătățirea calității solurilor și a capacității acestora de stocare a carbonului;
53. regretă că în strategia Comisiei nu a fost preluată posibilitatea de consolidare a acțiunilor UE cu privire la gazele fluorurate cu efect de seră; subliniază că împiedicarea comerțului ilegal cu hidrofluorocarburi prin adoptarea unui sistem de licențe pentru hidrofluorocarburi, interzicerea utilizării acestora în sectoare care nu mai au nevoie de ele, alocarea cotelor de hidrofluorocarburi printr-un sistem de licitare și deplina punere în aplicare a Regulamentului privind gazele fluorurate[8], prin interzicerea tuturor utilizărilor inutile a hexafluorurilor de sulf reprezintă oportunități clare de a ajuta UE să își realizeze obiectivele asumate prin Acordul de la Paris;
54. subliniază că este necesară integrarea nivelului de ambiție în ceea ce privește schimbările climatice în toate politicile UE, inclusiv în politica comercială; invită insistent Comisia să se asigure că toate acordurile comerciale semnate de UE sunt pe deplin compatibile cu Acordul de la Paris, deoarece acest lucru nu numai că ar îmbunătăți măsurile la nivel mondial privind schimbările climatice, ci ar garanta, de asemenea, condiții de concurență echitabile pentru sectoarele afectate;
Maximizarea potențialului climatic al pădurilor în contextul unei bioeconomii durabile
55. susține o gestionare activă și sustenabilă a pădurilor la nivel național, însoțită de mijloace concrete pentru a stimula o bioeconomie eficientă și durabilă a Uniunii, având în vedere potențialul considerabil al pădurilor de a contribui la consolidarea eforturilor europene în domeniul climei (prin sechestrarea, stocarea și substituirea carbonului) și la realizarea obiectivului privind emisiile zero până în 2050 cel târziu; recunoaște necesitatea adaptării la schimbările climatice și a stopării pierderii biodiversității și degradării serviciilor ecosistemice în UE până în 2020, precum și necesitatea de a crea politici bazate pe date concrete, care să ajute la aplicarea și finanțarea măsurilor UE de conservare a biodiversității;
56. subliniază că managementul sustenabil al a pădurilor trebuie să fie comercial mai competitiv și trebuie susținute măsuri practice cu efecte semnificative de sechestrare și stocare a dioxidului de carbon, cum ar fi utilizarea lemnului ca material de construcții, atât în orașe, cât și în zonele rurale, ca înlocuitor al combustibililor fosili și ca instrument pentru o mai bună retenție a apei;
57. recunoaște potențialul semnificativ, dar care este, în cele din urmă, limitat, de împădurire a suprafețelor în Europa; consideră, prin urmare, că inițiativele de împădurire trebuie să fie completate de inițiative și stimulente concrete care să vizeze îmbunătățirea potențialului de sechestrare, asigurând și îmbunătățind, în același timp, sănătatea terenurilor forestiere existente pentru a obține beneficii pentru climă, pentru bioeconomia durabilă și pentru biodiversitate; susține, prin urmare, împădurirea terenurilor agricole abandonate sau productive doar marginal, agrosilvicultura și reducerea la minimum a conversiei zonelor forestiere în alte utilizări ale terenurilor;
58. subliniază că măsurile și politicile UE afectează, de asemenea, absorbanții de carbon naturali, terenurile și pădurile din afara Europei, iar strategia UE care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero ar trebui să asigure că măsurile întreprinse de UE nu au efecte climatice dăunătoare în țările terțe; invită, în această privință, Comisia și statele membre să promoveze norme internaționale stricte în cadrul de reglementare de la Paris, în special în legătură cu articolul 6 din Acordul de la Paris, pentru a preveni lacunele în contabilizarea măsurilor de împădurire, precum și dubla contabilizare a acestor măsuri, ceea ce ar putea reduce eficacitatea eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice;
59. subliniază că este necesară maximizarea protecției și refacerea terenurilor împădurite și a zonelor umede ca absorbanți naturali de carbon;
60. subliniază rolul produselor forestiere recoltate cu cicluri de viață îndelungate și rolul acestora în sectorul exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii (LULUCF) până în 2030; subliniază că viitorul cadru ar trebui să ia în considerare contribuția acestor produse, inclusiv a celor din categoriile de terenuri agricole, nu doar din categoriile de păduri gestionate și terenuri împădurite;
Cercetare și inovare
61. subliniază că trebuie elaborată o agendă europeană coerentă și strategică în domeniul cercetării și inovării, care să se concentreze asupra modului în care se poate crea o economie cu emisii nete zero de GES, precum și că programele de cercetare și inovare la nivelul Uniunii și la nivel național sunt esențiale pentru sprijinirea Uniunii Europene în rolul său de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice;
62. consideră că aspectele legate de schimbările climatice ar trebui incluse în mod corespunzător în pregătirea și implementarea programelor de cercetare și inovare;
63. consideră că, în următoarele două decenii, vor trebui depuse eforturi considerabile în domeniul cercetării și inovării pentru a pune la dispoziția tuturor soluții cu emisii scăzute și zero de dioxid de carbon, făcându-le viabile din punct de vedere economic și social, și pentru a găsi noi soluții pentru realizarea unei economii cu zero emisii nete de GES;
64. subliniază poziția sa potrivit căreia programul Orizont Europa trebuie să contribuie cu cel puțin 35 % din cheltuielile sale la îndeplinirea obiectivelor climatice, după caz, și ca parte a obiectivului general al Uniunii de a integra acțiunile în domeniul climei;
Finanțarea
65. solicită implementarea rapidă a Fondului pentru inovare EU ETS și inițierea primei cereri de propuneri în 2019, pentru a stimula investițiile în aplicarea tehnologiilor industriale revoluționare cu emisii reduse de dioxid de carbon într-o gamă largă de sectoare, nu numai în cel al producției de energie electrică, ci și în sistemele de termoficare și în procesele industriale; solicită o coerență deplină a cadrului financiar multianual 2021-2027 și a programelor sale cu Acordul de la Paris;
66. consideră că, pentru ca Uniunea să atingă un nivel net de zero emisii până cel târziu în 2050, trebuie mobilizate investiții private substanțiale; consideră că pentru aceasta va fi necesară o planificare pe termen lung, stabilitatea și predictibilitatea reglementării pentru investitori și, în consecință, o considerare atentă în viitoarele reglementări ale UE; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se acorde prioritate aplicării Planului de acțiune privind finanțarea sustenabilă, adoptat în martie 2018, inclusiv o calibrare a cerințelor de capital ale băncilor și un tratament prudențial al activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, norme prudențiale pentru societățile de asigurări și o actualizare a obligațiilor investitorilor instituționali și ale administratorilor de active;
67. consideră că, înainte de a fi adoptat, CFM 2021-2027 ar trebui să fie evaluat în raport cu obiectivul de a realiza o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și că trebuie instituit un test standard pentru a asigura neutralitatea cheltuielilor din bugetul UE pentru schimbările climatice;
68. regretă faptul că subvențiile pentru combustibilii fosili sunt în continuare în creștere și se ridică la aproximativ 55 de miliarde EUR pe an; invită insistent UE și statele membre[9] să înceapă imediat diminuarea progresivă a tuturor subvențiilor europene și naționale acordate pentru combustibilii fosili;
69. subliniază importanța creării unui fond pentru tranziția echitabilă, în special pentru regiunile cele mai afectate de decarbonizare, cum ar fi regiunile în care se extrage cărbunele, alături de a viziune globală asupra efectelor sociale ale actualei finanțări în domeniul climatic; subliniază, în acest sens, că trebuie să existe o acceptare largă din partea publicului a strategiei pe termen lung, având în vedere transformările necesare în anumite sectoare;
Rolul consumatorilor și economia circulară
70. subliniază impactul semnificativ al schimbării comportamentelor în ceea ce privește reducerea emisiilor de GES, inclusiv în întregul sistem alimentar, în sectorul transporturilor și, mai ales, în sectorul aviației; invită Comisia să analizeze cât mai curând opțiunile politice, inclusiv în domeniul taxelor de mediu, pentru a încuraja schimbarea comportamentelor; subliniază importanța inițiativelor ascendente, cum ar fi Convenția primarilor, pentru a promova această schimbare;
71. observă că statisticile Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură arată că, din anii 1990 până în prezent, consumul total de carne și de produse de origine animală pe cap de locuitor a scăzut în UE28 și că susținerea acestei tendințe, combinată cu măsuri tehnice de atenuare în privința ofertei, ar putea reduce semnificativ emisiile generate de producția agricolă;
72. subliniază că este important ca UE să realizeze nu numai o înlocuire a energiilor, ci și o înlocuire a produselor/materialelor, de exemplu prin înlocuirea produselor și materialelor bazate pe combustibili fosili sau care generează un nivel ridicat de emisii în timpul producției cu produse bazate pe resurse regenerabile;
73. subliniază că o parte considerabilă a energiei utilizate și prin urmare, a emisiilor de GES, este legată direct de achiziția, prelucrarea, transportul, conversia, utilizarea și eliminarea resurselor; subliniază că ar putea fi realizate economii semnificative în toate etapele lanțului de management al resurselor; subliniază că, prin urmare, creșterea productivității resurselor prin îmbunătățirea eficienței și reducerea risipei de resurse, prin măsuri precum reutilizarea, reciclarea și refabricarea pot reduce semnificativ atât consumul de resurse, cât și emisiile de GES, îmbunătățind, în același timp, competitivitatea și creând oportunități de afaceri și locuri de muncă; evidențiază eficiența măsurilor pentru economia circulară din punctul de vedere al costurilor; subliniază că o abordare mai bună în privința utilizării eficiente a resurselor și a economiei circulare, precum și proiectarea circulară a produselor vor contribui la schimbarea modelelor de producție și consum și la reducerea cantității de deșeuri;
74. subliniază importanța politicii privind produsele, cum ar fi achizițiile publice ecologice și proiectarea ecologică; subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică[10] a contribuit în mod semnificativ la obiectivele UE în materie de climă prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 320 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an și că, potrivit estimărilor, până în 2020, consumatorii din UE vor economisi în total până la 112 miliarde EUR, sau aproximativ 490 EUR pe gospodărie și pe an, ca urmare a directivei; subliniază necesitatea de a stabili cerințele economiei circulare ca parte a standardelor UE privind proiectarea ecologică și de a extinde metodologia actuală privind proiectarea ecologică la alte categorii de produse, pe lângă produsele cu impact energetic;
Uniunea Europeană și combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial
75. subliniază importanța multiplicării inițiativelor și a unui dialog susținut în cadrul forurilor internaționale relevante, precum și importanța unei diplomații efective în domeniul climei pentru a determina luarea unor decizii politice similare, care să crească nivelul ambiției în ceea ce privește schimbările climatice în alte regiuni și în țările terțe; invită UE să-și mărească finanțarea în domeniul climei și să depună eforturi susținute pentru a încuraja statele membre să sporească ajutorul financiar acordat de acestea țărilor terțe pentru domeniul climatic (ajutor pentru dezvoltare, mai degrabă decât împrumuturi), care ar trebui să se acorde pe lângă asistența pentru dezvoltare externă și nu ar trebui să fie contabilizat de două ori, atât ca ajutor pentru dezvoltare, cât și ca ajutor financiar în domeniul climei;
76. regretă faptul că multe alte țări importante economic nu se ocupă încă de strategii pentru 2050; solicită, prin urmare, Consiliului și Comisiei să intensifice eforturile diplomatice în domeniul climei și să ia și alte măsuri adecvate pentru a încuraja și celelalte economii majore, astfel încât să putem îndeplini împreună obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris;
77. subliniază importanța unei diplomații puternice și a unei poziții de avangardă a UE în domeniul climei și al energiei pentru a consolida cooperarea și ambiția globală și multilaterală în combaterea schimbărilor climatice și realizarea unei dezvoltare durabile; solicită Comisiei și statelor membre să pledeze pentru cadre și acțiuni comune în forurile ONU;
78. subliniază că Summitul ONU privind schimbările climatice din septembrie 2019 ar reprezenta momentul ideal pentru ca liderii să anunțe obiective mai ambițioase în ceea ce privește CSN; consideră că UE ar trebui să adopte cu mult timp în avans o poziție privind actualizarea CSN, astfel încât să se prezinte la summit bine pregătită și într-o cooperare strânsă cu o coaliție internațională a părților care sprijină adoptarea unor obiective mai ambițioase în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice;
79. subliniază utilitatea consolidării interoperabilității dintre instrumentele de politică ale UE și echivalentele lor din statele terțe, în special în ceea ce privește mecanismele de stabilire a prețului carbonului; invită Comisia să continue și să intensifice cooperarea și sprijinul pentru dezvoltarea unor mecanisme de stabilire a prețului carbonului în afara Europei, pentru a continua reducerea emisiilor și a îmbunătăți echitatea condițiilor la nivel mondial; subliniază importanța stabilirii unor garanții de mediu pentru a asigura o reducere reală și continuă a emisiilor de GES; invită Comisia, prin urmare, să pledeze pentru norme internaționale solide, legate de articolul 6 din Acordul de la Paris, pentru a evita deficiențele de contabilizare și dubla contabilizare a reducerilor emisiilor;
°
° °
80. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2018)0430.
- [2] UNEP, „The Emissions Gap Report 2018” (Raportul pe 2018 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră), p. 10.
- [3] Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
- [4] http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563472/IPOL_STU(2015)563472_EN.pdf
- [5] https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-efficiency/buildings
- [6] Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).
- [7] Van Dingenen, R., Crippa, M., Maenhout, G., Guizzardi, D., Dentener, F., „Global trends of methane emissions and their impacts on ozone concentrations” (Tendințele globale ale emisiilor de metan și impactul acestora asupra concentrației de ozon), EUR 29394 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2018, ISBN 978-92-79-96550-0, doi:10.2760/820175, JRC113210.
- [8] Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195).
- [9] Prețurile și costurile energiei în Europa, COM(2019)0001, p. 10.
- [10] Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).