Procedură : 2019/2730(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0007/2019

Texte depuse :

B9-0007/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/07/2019 - 7.4
CRE 18/07/2019 - 7.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{15/07/2019}15.7.2019</Date>
<NoDocSe>B9‑0007/2019</NoDocSe>
PDF 143kWORD 55k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la situația din Venezuela</Titre>

<DocRef>(2019/2730(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Molly Scott Cato, Anna Cavazzini, Jutta Paulus, Hannah Neumann, Pierrette Herzberger‑Fofana, Viola Von Cramon‑Taubadel</Depute>

<Commission>{Verts/ALE}în numele Grupului Verts/ALE</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9‑0007/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Venezuela

(2019/2730(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 10 ianuarie 2019, 26 ianuarie 2019, 24 februarie 2019 și 7 mai 2019 referitoare la Venezuela și numirea, la 28 mai 2019, a lui Enrique Iglesias drept consilier special pentru Venezuela,

 având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 5 iulie 2019 privind situația drepturilor omului în Republica Bolivariană a Venezuelei,

 având în vedere discursul rostit de Michelle Bachelet, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, adresat guvernului din Venezuela, în timpul alocuțiunii sale în fața Consiliului pentru Drepturile Omului, la 5 iulie 2019,

 având în vedere reluarea recentă a procesului de dialog cu guvernul venezuelean, care a avut loc în Barbados, la inițiativa Norvegiei,

 având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 octombrie 2018,

 având în vedere articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Venezuela, în special cele din 8 februarie 2018[1], 3 mai 2018[2], 5 iulie 2018[3], 25 octombrie 2018[4], 31 ianuarie 2019[5] și 28 martie 2019[6],

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitor la situația drepturilor omului în Venezuela, care se bazează pe vizite pe teren și conversații cu sute de martori, victime și părți interesate, evidențiază deteriorarea situației economice și în materie de drepturile omului din Venezuela și atribuie forțelor civile și militare responsabilitatea pentru detențiile arbitrare, relele tratamente aplicate persoanelor care critică guvernul și torturarea acestora, violența sexuală și bazată pe gen în detenție și utilizarea excesivă a forței în timpul demonstrațiilor;

B. întrucât accesul limitat sau inexistent la distribuția de alimente, la apă și la asistență medicală înrăutățește și mai mult situația, care este deja dezastruoasă, și afectează mai ales femeile;

C. întrucât mineritul și exploatarea petrolului, în special în regiunile îndepărtate și în cele cu o biodiversitate bogată, distrug mijloacele de subzistență ale minorităților, cum ar fi comunitățile indigene și de negri, care se confruntă cu acte grave de violență, sunt strămutate de forțele militare și sunt victime ale organizațiilor criminale și ale grupărilor armate în cazul în care se opun acestor activități și își revendică drepturile;

D. întrucât decesul în arest al căpitanului Rafael Acosta Arévalo, se presupune în urma torturii, trebuie să facă obiectul unei anchete amănunțite, iar cei responsabili trebuie să fie aduși în fața justiției;

E. întrucât este imperios necesar să se depășească situația actuală și să se găsească o soluție negociată: tulburările sociale, dificultățile economice și exodul a milioane de venezueleni, penuria gravă de alimente și medicamente și absența unor servicii medicale adecvate, precum și protecția insuficientă a drepturilor omului, insecuritatea și violența pe străzi sunt consecința unei gestionări politice defectuoase și a comportamentului autocrat al guvernului Maduro;

F. întrucât dreptul la proteste pașnice este un drept fundamental al omului, în timp ce orice cerere de protest trebuie să fie încadrată cu atenție, pentru a evita alte acte de violență sau de provocare având în vedere tensiunile actuale;

G. întrucât orice soluție la acest conflict profund și complex trebuie să fie găsită în cadrul statului de drept, să fie în conformitate cu standardele internaționale și să respecte pe deplin democrația și drepturile omului;

H. întrucât recunoașterea internațională a oricărui nou guvern format pe baza autoproclamării riscă să alimenteze o situație deja incendiară, și chiar un război civil, și ar putea produce efecte de propagare în afara Venezuelei, având in vedere riscul creșterii numărului de migranți care fug în țările învecinate;

I. întrucât Uniunea Europeană ar trebui să joace în continuare rolul de mediator între toți actorii implicați în conflict în interiorul țării, rol pe care îl poate juca în mod util, având în vedere legătura strânsă dintre mai multe state membre ale UE și Venezuela;

1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației, descrisă în recentul raport al ONU, și recomandă insistent punerea în aplicare pe deplin a recomandărilor formulate în acest raport, pentru a pregăti o cale de ieșire din criza din ce în ce mai profundă;

2. este consternat de moartea căpitanului Rafael Acosta Arévalo, după ce a fost plasat în detenție și torturat de către forțele venezuelene de combatere a insurgenței, și solicită realizarea unei anchete exhaustive, independente și transparente pentru a stabili motivele și responsabilitatea pentru decesul său, astfel încât instituțiile judiciare să poată impune sancțiuni adecvate;

3. reiterează apelul său de a pune capăt impunității pentru crimele comise în contextul protestelor pașnice; solicită, în acest sens, efectuarea unor anchete amănunțite, independente și imparțiale ale acestor infracțiuni și încălcări, precum și aducerea în fața justiției, în toate aceste cazuri, a autorilor; insistă asupra dreptului la repararea prejudiciului, la măsuri reparatorii și la garanții de nerepetare, precum și asupra necesității de a-i elibera pe toți cei care au fost reținuți în mod arbitrar;

4. invită forțele armate și de securitate să își respecte cu strictețe mandatul, astfel încât armata să poată juca un rol constructiv în conformitate cu obligațiile lor constituționale; condamnă crearea forțelor paramilitare și acțiunile lor, indiferent cine sunt cei care le comandă, și solicită să fie imediat desființate, toate infracțiunile lor să fie anchetate rapid, iar făptașii să fie aduși în fața justiției, în conformitate cu standardele internaționale;

5. subliniază necesitatea de a se abține de la implicarea în proiecte de anvergură în căutarea unor surse de venit pentru a depăși criza economică, având în vedere că aceste proiecte sunt dăunătoare pentru mediu, climă și pun în pericol mijloacele de subzistență ale comunităților din regiune; solicită protecția necondiționată a populației indigene și a negrilor din zonele îndepărtate, care apără mediul împotriva unor activități cum ar fi mineritul aurifer în regiunea Arco Minero del Orinoo din Venezuela;

6. subliniază că, pentru a găsi o soluție definitivă la criză, este indispensabil să se reconstruiască democrația în Venezuela, în toate dimensiunile sale; reiterează faptul că violența nu va duce la pace, ci va destabiliza și mai mult țara;

7. avertizează cu privire la orice repetare a violențelor raportate; insistă asupra faptul că este necesar ca autoritățile din Venezuela să respecte libertatea de exprimare și dreptul la întrunire pașnică; invită toți actorii să renunțe la utilizarea excesivă, disproporționată și arbitrară a forței, fapt interzis în mod clar și fără echivoc în temeiul dreptului internațional;

8. își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la lipsa de legitimitate a alegerilor prezidențiale din mai 2018; subliniază importanța autodeterminării poporului venezuelean și importanța unei exprimări autentice a voinței sale democratice; invită liderii politici să se abțină de la orice acțiune sau apel care ar putea alimenta noi tulburări și instabilitatea politică;

9. împărtășește opinia exprimată de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, în discursul său din 5 iulie 2019, rostit în fața Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, conform căreia „singura cale de a ieși din criză este reunirea la masa dialogului”;

10. își exprimă, în acest sens, mari speranțe pentru procesul de dialog inițiat recent între guvernul Venezuelei și opoziție, în insula Barbados, la invitația prim-ministrului din Barbados, Mia Mottley, și facilitat de Norvegia; salută afirmațiile liderului opoziției și președintelui Adunării Naționale, Juan Guaidó, după o conversație privată cu mediatorul Uniunii Europene, Enrique Iglesias, conform cărora condițiile pentru a găsi o soluție la criza națională sunt îndeplinite;

11. invită actorii europeni să își continue eforturile de mediere și își exprimă sprijinul pentru aceste eforturi, care reprezintă un mijloc de a pune capăt crizei fără a provoca noi valuri de violență; subliniază rolul important pe care Organizația Națiunilor Unite și un cadru internațional trebuie să îl joace în acest context;

12. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că acțiunile recente ale actorilor din Venezuela și din străinătate vor încuraja și mai mult polarizarea, inclusiv la nivel internațional, și riscă să transforme conflictul din Venezuela într-un teatru de război indirect disputat de marile puteri internaționale, cum ar fi SUA, Rusia și China, pentru a ajunge să controleze rezervele de petrol din Venezuela; trage un semnal de alarmă cu privire la riscul potențial ca violențele și tulburările din Venezuela să se propage la țările învecinate și riscul ca acest lucru să conducă în cele din urmă la un război în regiune; îndeamnă toți actorii să excludă în mod explicit orice rezoluție militară și nepașnică a crizei, inclusiv războiul de intensitate redusă;

13. insistă asupra faptului că ar trebui evitate standardele duble în ceea ce privește țările terțe și că UE și statele sale membre ar trebui să fie consecvente în pozițiile lor față de țările terțe; reamintește importanța unui răspuns unit al UE, care să permită Uniunii să aibă o poziție mai credibilă și mai puternică;

14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și guvernului și autorităților din Venezuela și Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane.

 

[1] JO C 463, 21.12.2018, p. 61.

[2] Texte adoptate, P8_TA(2018)0199.

[3] Texte adoptate, P8_TA(2018)0313.

[4] Texte adoptate, P8_TA(2018)0436.

[5] Texte adoptate, P8_TA(2019)0061.

[6] Texte adoptate, P8_TA(2019)0327.

Ultima actualizare: 17 iulie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate