Procedură : 2019/2730(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0011/2019

Texte depuse :

B9-0011/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/07/2019 - 7.4
CRE 18/07/2019 - 7.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{15/07/2019}15.7.2019</Date>
<NoDocSe>B9‑0011/2019</NoDocSe>
PDF 141kWORD 52k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la situația din Venezuela</Titre>

<DocRef>(2019/2730(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Manu Pineda Marín, Mick Wallace, Younous Omarjee, Clare Daly, Manuel Bompard, Giorgos Georgiou, Niyazi Kizilyürek, Leila Chaibi, Özlem Demirel, Sandra Pereira, Manon Aubry, Sira Rego</Depute>

<Commission>{GUE/NGL}în numele Grupului GUE/NGL</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9‑0011/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Venezuela

(2019/2730(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite din 1945, și în special Capitolul 1, articolul 1 alineatul (2) care menționează obiectivul de „a dezvolta relații prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în drepturi a popoarelor și dreptului lor de a dispune de ele însele, și să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale”,

 având în vedere principiul neintervenției prevăzut în Carta ONU,

 având în vedere articolul 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și articolul 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, potrivit cărora „toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele” și „în virtutea acestui drept, ele își determină liber statutul politic și își asigură liber dezvoltarea economică, socială și culturală”,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

 având în vedere Constituția Republicii Bolivariene a Venezuelei,

 având în vedere articolul 2 din Carta ONU, care conține angajamentul statelor membre ale ONU de a susține egalitatea suverană a tuturor statelor și de a le respecta integritatea teritorială și independența politică,

 având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în Republica Bolivariană a Venezuelei (A/HRC/41/18),

 având în vedere faptul că Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a adoptat o rezoluție la 14 iulie 2019, prezentată de Republica Bolivariană a Venezuelei pe perioada președinției sale a Mișcării țărilor nealiniate (NAM), în favoarea consolidării cooperării internaționale în domeniul drepturilor omului, în vederea contracarării consecințelor negative ale măsurilor coercitive unilaterale, care sunt, de fapt, sancțiuni,

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Venezuela s-a confruntat cu o tentativă de lovitură de stat, Juan Guaidó autoproclamându-se președinte interimar al țării; întrucât acest act nu are niciun temei constituțional sau juridic, dat fiind că premisele articolelor constituționale invocate nu au fost îndeplinite;

B. întrucât Statele Unite, unele state membre ale UE și Grupul de la Lima l-au recunoscut în mod unilateral pe Juan Guaidó în funcția de președinte interimar, încălcând dreptul internațional; întrucât ingerința externă, care include mai ales amenințarea cu intervenția a SUA, a agravat această situație;

C. întrucât UE a făcut mai multe declarații cu intenția de a interveni în situația internă din Venezuela și de a o influența; întrucât ingerința externă, destabilizarea, campaniile de dezinformare, manipularea opiniei publice și violența promovate de unele sectoare ale opoziției împotriva suveranității, independenței, păcii și stabilității democratice a țării și împotriva poporului venezuelean au fost denunțate cu mai multe ocazii;

D. întrucât situația economică și socială din Venezuela s-a deteriorat enorm ca urmare a creșterii sancțiunilor economice și financiare impuse de SUA și UE, ceea ce a condus la hiperinflație, la deficite de aprovizionare, la accentuarea sărăciei și la penuria de medicamente și de echipamente medicale;

E. întrucât măsurile coercitive unilaterale sunt contrare principiilor dreptului internațional; întrucât acest aspect a fost subliniat în mod repetat de ONU, și în special de raportorul special, privind impactul negativ al măsurilor coercitive unilaterale asupra exercitării drepturilor omului; întrucât sancțiunile provoacă perturbări în orice stat și, atunci când afectează economia, pot avea un impact devastator asupra cetățenilor din țările în curs de dezvoltare;

F. întrucât soluționarea pașnică a conflictelor și a situațiilor interne în toate țările se întemeiază pe dialog; întrucât statele membre trebuie să încurajeze un dialog constructiv cu guvernul venezuelean pentru a găsi soluții la problemele concrete cu care se confruntă în prezent în Venezuela; întrucât guvernul Venezuelei și opoziția au convenit recent să se angajeze într-un dialog de pace permanent, ca urmare a discuțiilor din Barbados, facilitate de Norvegia;

1. condamnă ferm tentativa de lovitură de stat din Venezuela, proclamarea ilegală a lui Juan Guaidó ca președinte interimar al țării și recunoașterea lui Juan Guaidó de către SUA, unele state membre ale UE și așa-numitul Grup de la Lima, încălcând dreptul internațional; subliniază că recunoașterea internațională a oricărui nou guvern, bazată pe autoproclamare și o lovitură de stat, subminează grav democrația și statul de drept și riscă să destabilizeze și mai mult situația politică din Venezuela și din regiune; consideră că stabilitatea politică și socială a Venezuelei este un factor decisiv pentru asigurarea păcii în întreaga regiune;

2. regretă profund faptul că Consiliul European și statele membre nu au condamnat tentativa de lovitură de stat; respinge recunoașterea lui Juan Guaidó ca președinte interimar al Venezuelei;

3. solicită insistent Statelor Unite și statelor membre ale UE să își respecte angajamentul de a respecta dreptul internațional, în special principiul neamestecului în afacerile interne ale altor state și obligația de a se abține de la utilizarea sau amenințarea cu forța;

4. sprijină eforturile forțelor democratice, ale guvernului și ale poporului venezuelean de a căuta ei înșiși soluții la provocările politice și economice și de a promova consolidarea dialogului național din Venezuela, în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață și a dezvoltării economice și sociale a Venezuelei;

5. subliniază că sancțiunile impuse Venezuelei au cauzat și continuă să aducă prejudicii din ce în ce mai grave vieții și sănătății umane, inclusiv, potrivit estimărilor, peste 40 000 de decese între 2017 și 2018; consideră că aceste sancțiuni corespund definiției pedepselor colective ale populației civile, astfel cum este descrisă în convențiile internaționale de la Geneva și Haga, ceea ce le face ilegale în conformitate cu dreptul internațional și tratatele internaționale; solicită ridicarea de urgență a sancțiunilor economice și financiare împotriva Venezuelei, care au contribuit în mare măsură la deteriorarea economiei țării și a situației sociale a cetățenilor săi;

6. ia act de criza socială și economică cu care se confruntă Venezuela și subliniază importanța stabilității politice pentru redresarea sa; denunță instrumentalizarea acestei crize de către cei care încearcă să crească ingerința externă și militează pentru o campanie de intervenție în această țară; reamintește că activitățile și asistența internaționale ar trebui să se desfășoare numai cu aprobarea Guvernului Venezuelei, astfel cum se prevede în Rezoluția 46/182 a Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 1991;

7. reamintește că politica de dezvoltare socială a fiecărei țări trebuie determinată doar de propriul său popor;

8. respinge orice acțiune internațională care încalcă obiectivele și principiile Cartei ONU, cum ar fi respectarea necondiționată a obligației de a nu interveni în chestiuni care țin de competența națională a statelor, indiferent de țara, continentul sau regiunea lumii de care este vorba, având în vedere faptul că aceste principii sunt consacrate și în tratatele UE;

9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și guvernului din Venezuela și Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane.

 

Ultima actualizare: 17 iulie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate