PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la operațiunea militară turcă din nord-estul Siriei și consecințele ei
21.10.2019 - (2019/2886(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Kati Piri, Nacho Sánchez Amor
în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0123/2019
B9‑0129/2019
Rezoluția Parlamentului European referitoare la operațiunea militară turcă din nord-estul Siriei și consecințele ei
Parlamentul European,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 17 octombrie 2019 privind Turcia, activitățile de foraj ilegale și MH17,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 14 octombrie 2019 referitoare la Siria,
– având în vedere declarația din 9 octombrie 2019 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, în numele Uniunii, cu privire la recentele evoluții din nord-estul Siriei,
– având în vedere Acordul SUA-Turcia din 17 octombrie 2019,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, printre care Convenția ONU privind drepturile copilului,
– având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,
– având în vedere Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul adițional la aceasta din 1967,
– având în vedere Tratatul NATO din 1949,
– având în vedere Convenția privind armele chimice din 1993,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant din 14 martie 2017, intitulată „Elemente ale Strategiei UE pentru Siria” (JOIN(2017)0011) și concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Siria, care împreună cuprind noua strategie a UE privind Siria,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) referitoare la Siria, în special rezoluția 2254 (2015) din 18 decembrie 2015, rezoluția 2393 (2017) din 19 decembrie 2017 privind autorizarea livrării ajutorului peste frontiere și peste liniile de conflict din Siria și rezoluția 2401 (2018) din 24 februarie 2018 privind o încetare a ostilităților de 30 de zile în Siria pentru a permite livrarea ajutoarelor umanitare,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 71/248 din 21 decembrie 2016 referitoare la instituirea unui mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la anchetarea și urmărirea penală, în temeiul dreptului internațional, a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2011,
– având în vedere statutul de la Roma și documentele de înființare a Curții Internaționale de Justiție și a tribunalelor ad-hoc, printre care Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda și Tribunalul Special pentru Liban,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 6 octombrie, în cursul unei convorbiri telefonice cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, președintele SUA, Donald Trump a anunțat că SUA nu se va opune unei ofensive turce în nord-estul Siriei, pe care președintele Erdogan o anunțase cu câteva zile mai devreme; întrucât, într-o declarație ulterioară, SUA a anunțat retragerea trupelor sale din zonele „imediate”, eliberând efectiv terenul pentru o ofensivă turcă; întrucât, în urma acestui anunț, la 9 octombrie, armata turcă, cu sprijinul milițiilor arabe siriene, a început bombardarea pozițiilor de-a lungul frontierei turco-siriene, cu artilerie și pe cale aeriană, și a declanșat o incursiune la sol în nord-estul Siriei; întrucât Consiliul de Securitate al ONU nu a luat încă nicio măsură în ceea ce privește criza;
B. întrucât guvernul turc a identificat forțele democratice siriene (SDF) ca ținta principală a operațiunilor sale militare din nord-estul Siriei; întrucât SDF a jucat un rol-cheie în coaliția globală împotriva organizației teroriste Daesh; întrucât SDF a pierdut aproximativ 11 000 de luptători în războiul împotriva Daesh; întrucât SDF este condus de unitățile de protecție populară (YPG), pe care Turcia le consideră o emanație a Partidului Muncitorilor Kurzi, care se află pe lista de organizații teroriste a Turciei și a UE ;
C. întrucât, la 17 octombrie, autoritatea sanitară a administrației condusă de kurzi din nord-estul Siriei a raportat că cel puțin 218 de civili, inclusiv 18 de copii, au fost uciși în Siria de la începutul ofensivei turce; întrucât, potrivit autorităților turce, 18 de civili au murit și 150 au fost răniți în Turcia începând cu 15 octombrie, ca urmare a atacurilor cu mortiere, pe care acestea le impută forțelor kurde din Siria;
D. întrucât, potrivit Organizației Națiunilor Unite, peste 130 000 de persoane au fost strămutate de la începutul ofensivei turce; întrucât Turcia susține că a ucis aproape 600 de „teroriști”, iar Observatorul sirian pentru drepturile omului declară că au fost uciși zeci de civili; întrucât armata turcă și aliații săi din milițiile arabe siriene au comis atrocități împotriva luptătorilor din SDF, a politicienilor și activiștilor locali și a populației civile;
E. întrucât se presupune că forțele susținute de Turcia au utilizat muniții încărcate cu fosfor alb; întrucât fotografiile și materialele video de la spitalele din Tal Tamr și al-Hasakah arată copii cu arsuri chimice grave; întrucât Turcia a negat aceste acuzații; întrucât SDF a solicitat organizațiilor internaționale să trimită experți pentru a investiga această problemă; întrucât inspectorii ONU din domeniul armelor chimice au anunțat că au început să colecteze informații în urma acestor acuzații;
F. întrucât se relatează că sute de membri care fac parte din Daesh, unii dintre ei cetățeni ai UE, au fugit din închisorile SDF în cursul ofensivei Turciei; întrucât nu există informații despre locul în care se află aceștia în prezent; întrucât SDF declară că are în detenție aproximativ 10 000 de luptători ai Statului Islamic;
G. întrucât, în diverse provincii, există rapoarte credibile potrivit cărora autoritățile turce rețin în mod arbitrar și returnează în mod forțat numeroși sirieni în nordul Siriei începând din iulie 2019, încălcând obligația internațională a Turciei de a nu returna nicio persoană într-un loc în care aceasta s-ar confrunta cu un risc real de persecuție, tortură sau alte rele tratamente sau o amenințare la adresa vieții sale;
H. întrucât crearea unor zone sigure în Siria generează preocupări serioase cu privire la siguranța persoanelor strămutate din cauza conflictului și a celor care ar putea fi transferate din Turcia; întrucât instituirea unor astfel de zone ar încălca drepturile populației locale, ar produce schimbări demografice fundamentale în zonă și ar fi întâmpinate cu ostilitate și rezistență la nivel local; întrucât zonele sigure în contextul conflictelor militare devin adesea „zone de război” pentru civili;
I. întrucât Consiliul a condamnat operațiunea turcă și s-a angajat să ia primele măsuri în ceea ce privește vânzările de arme către Turcia; întrucât o serie de state membre ale UE au suspendat deja în mod oficial vânzările de arme către Turcia, în conformitate cu dispozițiile Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar;
J. întrucât uniunea vamală dintre Turcia și UE a intrat în vigoare în 1995 și a rămas neschimbată de atunci; întrucât, ca urmare, valoarea schimburilor comerciale bilaterale a crescut de peste patru ori; întrucât, în 2018, Turcia rămânea cel de-al cincilea partener comercial al UE în ansamblu, în timp ce UE este de departe cel mai important partener comercial al Turciei și principala sa sursă de investiții străine directe (ISD); întrucât, în 2018, inițiativa de a moderniza uniunea vamală a fost suspendată de UE din cauza evoluțiilor politice îngrijorătoare din Turcia;
K. întrucât Instrumentul UE pentru refugiații din Turcia oferă o finanțare suplimentară semnificativă pentru sprijinirea refugiaților în Turcia și gestionează un total de 6 miliarde EUR; întrucât, ca urmare a unui aflux fără precedent de persoane care caută refugiu în urma războiului din Siria, Turcia găzduiește în prezent peste 3,6 milioane de refugiați sirieni; întrucât Turcia depune eforturi lăudabile pentru a le oferi acestor refugiați ajutor umanitar și sprijin pentru dezvoltare;
L. întrucât Turcia rămâne un partener-cheie al UE, membru al NATO și un actor important în criza siriană și în regiune; întrucât articolul 1 din Tratatul NATO prevede că părțile la acesta se angajează să soluționeze în mod pașnic orice litigii internaționale în care pot fi implicate, astfel încât pacea, securitatea și justiția internaționale să nu fie puse în pericol, precum și că se abțin, în relațiile lor internaționale, de la amenințări sau de la utilizarea forței în orice mod incompatibil cu obiectivele Organizației Națiunilor Unite;
M. întrucât poziția oficială a UE este de a-și menține angajamentul față de unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statului sirian; întrucât aceste obiective pot fi garantate printr-un o tranziție politică veritabilă în conformitate cu RCSONU 2254 și cu Comunicatul de la Geneva din 2012, negociată de părțile siriene în cadrul procesului de la Geneva, condus de ONU;
N. întrucât, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, guvernul Republicii Arabe Siriene și Comisia pentru negocieri siriene au ajuns la un acord în vederea instituirii unui comitet constituțional credibil, echilibrat și favorabil incluziunii, care să faciliteze găsirea unei soluții politice pentru războiul din Siria;
O. întrucât este obligația comunității internaționale și a statelor individuale de a-i trage la răspundere pe cei responsabili de încălcările dreptului omului și ale dreptului internațional umanitar comise pe durata conflictului sirian, inclusiv prin aplicarea principiului jurisdicției universale și a legislației naționale; întrucât acest lucru se poate realiza fie pe baza căilor de atac existente la nivel național și internațional, cum ar fi instanțele naționale și internaționale, fie prin intermediul tribunalelor penale internaționale ad-hoc care trebuie încă să fie înființate; întrucât, pe lângă o astfel de responsabilitate personală în materie penală, și statele pot fi, în anumite condiții, trase la răspundere pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de tratatele și convențiile internaționale care intră în competența Curții Internaționale de Justiție, printre care se numără Convenția din 1984 împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante și Convenția din 1948 privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid,
1. condamnă cu fermitate invazia Turciei în nord-estul Siriei, ca o încălcare a dreptului internațional, care reprezintă o amenințare gravă la adresa stabilității și a securității relative a regiunii, provoacă strămutarea în masă a civililor și ar putea contribui la reapariția Daesh, rămânând o amenințare la adresa securității cetățenilor din Siria, Turcia, din regiunea extinsă și din UE, precum și de la nivel mondial; regretă că Statele Unite nu sunt un aliat de încredere, din cauza modului în care a fost anunțată și condusă retragerea lor din nord-estul Siriei;
2. invită Turcia să pună capăt imediat și definitiv operațiunilor sale militare din nord-estul Siriei, să declare încetarea definitivă a focului și să-și retragă toate forțele de pe teritoriul sirian;
3. recunoaște și aduce un omagiu SDF, în special femeilor, pentru contribuția lor esențială de aliat în lupta împotriva Daesh și pentru reafirmarea importanței libertății și a drepturilor civile în dezvoltarea vieții sociale, politice și culturale a regiunii cu majoritate kurdă din Siria;
4. ia act de Acordul SUA-Turcia din 17 octombrie privind încetarea temporară a focului; respinge însă dispozițiile sale care legitimează ocupația turcă a „zonei sigure” din nord-estul Siriei; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea profundă cu privire la faptul că acordul impune nu numai strămutarea populațiilor locale de kurzi, yazidiți, asirieni și turkmeni, armeni, arabi și alte minorități, ci și deplasarea acestora în zonele cu majoritate arabă, ceea ce ar crea noi tensiuni și amenințări la adresa siguranței populațiilor civile; insistă asupra faptului că ar trebui să existe o soluție politică globală a conflictului din Siria, bazată pe recunoașterea unității, a suveranității și a integrității teritoriale a statului sirian, cu respectarea deplină a drepturilor tuturor componentelor etnice și religioase ale societății siriene, în cadrul RCSONU 2254 și al Comunicatului de la Geneva din 2012, care a fost negociat de către părțile siriene în cadrul procesului de la Geneva condus de ONU și care pune bazele unei tranziții politice veritabile;
5. salută, în acest sens, lansarea Comisiei constituționale și eforturile lui Geir O. Pedersen, trimis special al Secretarului General al ONU pentru Siria, care ar trebui să ofere o bază credibilă, echilibrată și favorabilă incluziunii pentru procesul politic între sirieni, fără ingerințe externe; solicită includerea SDF în acest proces; reamintește că nu poate exista nicio soluție militară durabilă la acest conflict și invită toate părțile să respecte pe deplin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, prin care se solicită sistarea imediată a ostilităților, ridicarea tuturor asediilor, accesul umanitar deplin și neîngrădit și protejarea lucrătorilor umanitari de toate părțile implicate;
6. respinge ferm planurile Turciei de a crea o zonă sigură de-a lungul frontierei din nord-estul Siriei; subliniază că orice transfer forțat al refugiaților sirieni sau al persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) în această zonă ar constitui o încălcare gravă a dreptului internațional convențional privind refugiații, a dreptului internațional umanitar și a principiului nereturnării; reamintește că orice returnare a refugiaților trebuie să fie sigură, voluntară și demnă și că circumstanțele actuale sunt de natură să împiedice în mod categoric astfel de deplasări; insistă să nu se acorde nicio asistență UE de stabilizare sau de dezvoltare unor astfel de zone;
7. invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, atât timp cât operațiunea militară turcă din Siria continuă, să introducă o inițiativă în Consiliu pentru ca toate statele membre ale UE să oprească imediat și pe deplin toate exporturile de arme către Turcia și alte părți implicate în conflictul din Siria, împotriva cărora există acuzații credibile de încălcări grave ale dreptului internațional, inclusiv de produse cu dublă utilizare, în conformitate cu Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului; salută faptul că unele state membre au pus deja în aplicare această măsură;
8. invită Consiliul să impună măsuri restrictive individuale și specifice, în special înghețarea activelor și interdicții de intrare în UE, împotriva oricărei persoane sau entități responsabile sau implicate sau care a sprijinit, finanțat sau contribuit la planificarea, conducerea sau comiterea unor încălcări grave ale drepturilor omului în contextul operațiunii militare din nord-estul Siriei;
9. invită Consiliul să aibă în vedere, în scopul descurajării, pentru a preveni o escaladare în nord-estul Siriei, suspendarea preferințelor comerciale în temeiul acordului privind produsele agricole și, în ultimă instanță, suspendarea uniunii vamale UE-Turcia;
10. îndeamnă CSONU să pună rapid în aplicare toate instrumentele disponibile pentru a proteja populația civilă afectată;
11. invită autoritățile turce și alte părți implicate în conflict să respecte dreptul umanitar internațional, care impune actorilor relevanți să ia toate măsurile de precauție necesare pentru a evita victimele civile, să investigheze presupusele atacuri ilegale, să ofere sprijin suficient persoanelor strămutate și să se asigure că trupele terestre nu hărțuiesc, nu arestează sau nu maltratează în mod arbitrar rezidenții care aleg să rămână, precum și să asigure siguranța și securitatea personalului de ajutor umanitar;
12. condamnă cu fermitate execuția sumară a unei binecunoscute politiciene kurde, Hevrin Khalaf, comisă, potrivit relatărilor, de combatanții aparținând unui grup aliat al turcilor, Ahrar al-Sharqiya; solicită investigarea uciderii acesteia și a altor execuții sumare și tragerea la răspundere a celor responsabili de aceste crime;
13. este extrem de îngrijorat de acuzațiile de utilizare a fosforului alb de către forțele turce și/sau intermediarii acestora împotriva civililor, ceea ce este interzis de dreptul internațional; sprijină pe deplin activitatea Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), care a demarat ancheta privind posibila utilizare a fosforului alb; solicită ca cei responsabili să fie trași la răspundere;
14. îndeamnă autoritățile turce să nu îi ia în vizor pe jurnaliști și pe apărătorii drepturilor omului pentru pozițiile lor critice din raporturile cu privire la desfășurarea operațiunii militare și să nu recurgă la represalii împotriva acestor părți din Turcia, cum ar fi primarii kurzi aleși în mod democratic, politicienii și activiștii pașnici;
15. îndeamnă toate părțile la conflict, inclusiv Turcia, împreună cu guvernul sirian și forțele kurde, să asigure accesul neîngrădit al organizațiilor umanitare locale și internaționale;
16. invită statele membre ale UE să pregătească planuri de urgență cu privire la amenințările la adresa securității reprezentate de posibila revenire a unor luptători străini din Daesh și să aibă în vedere urmărirea lor penală, în conformitate cu standardele internaționale, pentru atrocitățile comise; subliniază, de asemenea, datoria umanitară de a repatria copiii resortisanților UE în condiții de siguranță;
17. salută angajamentul UE față de ajutorul umanitar continuu acordat vecinilor Siriei, în special Turciei, care continuă să găzduiască milioane de refugiați; consideră inacceptabil faptul că președintele Erdogan se folosește de refugiați ca armă pentru a șantaja UE; invită statele membre să își asume un angajament mult mai puternic în ceea ce privește partajarea responsabilității, pentru a permite refugiaților care părăsesc zonele de război din Siria să găsească o protecție dincolo de regiunea apropiată imediată, prin relocare, structurarea coridoarelor umanitare și sistemele de admisie umanitară, precum și prin introducerea unor regimuri simplificate de reîntregire a familiei și a unor reglementări mai flexibile în materie de vize; solicită UE și statelor membre să ofere finanțare suplimentară guvernului regional al Kurdistanului din Irak pentru a-i permite să facă față afluxului de refugiați din Siria;
18. recunoaște că Turcia are motive legitime de îngrijorare în materie de securitate, dar insistă ca acestea să fie abordate prin mijloace politice și diplomatice, și nu prin acțiuni militare, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul umanitar;
19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Națiunilor Unite, trimisului special al ONU-Ligii Arabe în Siria și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.