B9‑0131/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la căutarea și salvarea pe Marea Mediterană

(2019/2755(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere Convenția de la Geneva a Organizației Națiunilor Unite din 1951, Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 (UNCLOS), Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1974 (SOLAS) și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare din 1979 (SAR),

– având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine din 2018,

– având în vedere Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate[1] (Directiva privind facilitarea),

– având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune, aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală[2] (Directiva privind returnarea),

– având în vedere audierea pe tema căutării și salvării pe mare în Mediterana, organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 3 octombrie 2019,

– având în vedere întrebările adresate Consiliului (O-000024/19 - B9‑0052/2019) și Comisiei (O-000025/19 - B9‑0053/2019) privind căutarea și salvarea pe Marea Mediterană,

– având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, în cursul ultimilor cinci ani, Europa s-a confruntat cu o criză a migrației fără precedent, care nu s-a terminat;

B. întrucât Marea Mediterană a devenit una dintre rutele preferate ale migranților care vin în Europa din Africa și din alte părți ale lumii;

C. întrucât a acorda asistență migranților ilegali la traversarea Mării Mediterane poate constitui introducere ilegală de persoane, care este o infracțiune gravă;

D. întrucât anumite nave ce aparțin ONG-urilor desfășoară operațiuni de căutare și salvare pe Marea Mediterană fără a se coordona cu centrele de coordonare relevante instituite în temeiul Convenției internaționale privind căutarea și salvarea pe mare;

E. întrucât navele improprii pentru navigat pun viața oamenilor în pericol, cauzând nu numai decese, ci și perturbări ale navelor comerciale în Marea Mediterană;

F. întrucât statele membre costiere și statele membre cu o frontieră externă sunt lăsate să se confrunte cu rezultatele politicii ușilor deschise aplicate de Angela Merkel,

1. recunoaște că statelor membre trebuie să li se permită să reintroducă frontierele interne, dacă este necesar, pentru a garanta securitatea internă a Uniunii Europene și a statelor sale membre;

2. subliniază că comandanții și echipajul navelor ONG-urilor ar trebui să se abțină să faciliteze introducerea ilegală de migranți sub pretextul activităților de căutare și salvare, deoarece aceasta constituie o infracțiune; subliniază, de asemenea, că ei trebuie să urmeze instrucțiunile pe care le primesc de la centrele de coordonare a operațiunilor de căutare și salvare și să respecte legislația națională a statelor membre;

3. invită Comisia să monitorizeze și să investigheze activitățile de căutare și salvare ale ONG-urilor care își desfășoară activitatea în Marea Mediterană, în special ale celor finanțate de Uniunea Europeană; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a împiedica ONG-urile să devină companii de taximetrie pentru migranții ilegali, deoarece acest lucru creează un factor de atracție care pune și mai multe vieți în pericol;

4. confirmă că Frontex poate efectua operațiuni de căutare și salvare numai dacă acest lucru este solicitat de un stat membru, deoarece astfel de operațiuni sunt de competența statelor membre; ia act de faptul că Frontex nu este autorizată să returneze migranți în Libia, spre deosebire de ONG-urile care își desfășoară activitatea în Marea Mediterană;

5. ia act de eșecul politic al acordului temporar de la Malta în ceea ce privește debarcarea și repartizarea migranților salvați în zona centrală a Mării Mediterane; reamintește că este necesară o abordare pe termen lung, în strânsă cooperare cu țările terțe, în special cu țările de origine ale imigranților, care să înlocuiască cadrul existent și soluțiile ad hoc ineficiente;

6. reafirmă că migranții ilegali care nu au primit azil ar trebui să fie returnați în țara lor de origine de îndată ce acest lucru este posibil în mod rezonabil; îndeamnă statele membre și Uniunea Europeană să inițieze programe pentru a asigura condiții acceptabile în centrele de primire din țările terțe;

7. invită statele membre ale Uniunii să asigure un echilibru între drepturile migranților și drepturile cetățenilor Uniunii, precum și să protejeze modul de viață european atunci când decid dacă să acorde sau nu drepturi de ședere sau de azil migranților din țări terțe; invită statele membre să reafirme protecția limitată acordată în temeiul dreptului internațional persoanelor persecutate și să reitereze faptul că migranții economici nu se califică pentru această protecție;

8. consideră că Europa nu ar trebui să fie văzută ca o „destinație a tuturor posibilităților” pentru oportuniști economici din Africa sau speculanți din alte regiuni de pe glob;

9. se opune creării mai multor căi legale de migrație și respinge cu deosebită fermitate dispozițiile Pactului mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine din 2018;

10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Frontex, Biroului European de Sprijin pentru Azil și Europol.