Procedură : 2019/2993(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0276/2019

Texte depuse :

B9-0276/2019

Dezbateri :

PV 18/12/2019 - 22
CRE 18/12/2019 - 22

Voturi :

PV 19/12/2019 - 6.7
CRE 19/12/2019 - 6.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{17/12/2019}17.12.2019</Date>
<NoDocSe>B9‑0276/2019</NoDocSe>
PDF 152kWORD 50k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la reprimarea violentă a recentelor proteste din Iran</Titre>

<DocRef>(2019/2993(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Cornelia Ernst, Manuel Bompard</Depute>

<Commission>{GUE/NGL}în numele Grupului GUE/NGL</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9‑0276/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la reprimarea violentă a recentelor proteste din Iran

(2019/2993(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cea din 19 septembrie 2019 referitoare la Iran, referitoare la Iran, în special situația apărătorilor drepturilor femeilor și a deținuților cu dublă cetățenie UE-iraniană[1], cea din 14 martie 2019 referitoare la Iran, în special la cazul apărătorilor drepturilor omului[2], cea din 13 decembrie 2018 referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh[3], cea din 31 mai 2018 referitoare la situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană[4], cea din 3 aprilie 2014 referitoare la strategia UE față de Iran[5], cea din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea[6] și cea din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran în urma acordului nuclear[7],

 având în vedere declarația din 8 decembrie 2019 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell Fontelles, în numele UE, privind protestele recente din Iran,

 având în vedere declarația din 21 noiembrie 2019 a purtătorului de cuvânt referitoare la evoluțiile din Iran,

 având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura și libertatea de exprimare online și offline,

 având în vedere orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

 având în vedere raportul prezentat la 30 ianuarie 2019 de către Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

 având în vedere raportul secretarului general al ONU din 8 februarie 2019 cu privire la situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

 având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Statele Unite au reintrodus sancțiuni economice împotriva Iranului după ce președintele Donald Trump a renunțat la Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) în mai 2018; întrucât președintele Trump a declarat că dorește să exercite o „presiune maximă” asupra guvernului iranian „pentru a-l determina să renegocieze acordul”; întrucât în mai 2019 administrația SUA a sistat derogările de la aplicarea de sancțiuni americane secundare pentru principalii importatori de petrol iranian, ceea ce a împiedicat țări terțe să cumpere petrol iranian; întrucât președintele Trump a declarat că decizia „a urmărit să reducă la zero exporturile de petrol ale Iranului, lipsind regimul de principala sa sursă de venit”; întrucât, la 14 februarie 2019, Secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a declarat CBS News că „situația poporului iranian este mult mai rea (cu sancțiunile impuse de SUA) și suntem convinși că aceasta va face poporul iranian să se revolte și să schimbe comportamentul regimului”; întrucât Brian Hook, responsabilul actual cu politica SUA față de Iran, a admis că „ar trebui să considerăm drepturile omului o problemă importantă în relațiile SUA cu China, Rusia, Coreea de Nord și Iran”, deoarece „exercitarea de presiuni asupra acestor regimuri în materie de drepturile omului este un mod de a le face să suporte costuri, de a aplica contrapresiuni și de a recâștiga inițiativa strategică”; întrucât în decembrie 2019 SUA au impus sancțiuni celei mai mari companii maritime și celei mai mari companii aeriene iraniene pentru presupusa asistență pe care acestea au acordat-o guvernului iranian în dezvoltarea de rachete balistice, ceea ce contravenea sancțiunilor ONU;

B. întrucât reintroducerea, în 2018, a sancțiunilor americane, în special a celor impuse sectorului energetic, naval și financiar, a afectat mai ales exporturile de petrol – care constituie cea mai importantă sursă de valută a Iranului; întrucât, ca urmare a sancțiunilor, produsul intern brut (PIB) al Iranului s-a contractat, potrivit estimărilor, cu 4,8 % în 2018 și se preconizează că va scădea cu încă 9,5 % în 2019, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI);

C. întrucât SUA au restrâns accesul Iranului la piețele financiare mondiale prin includerea a aproximativ 20 de instituții iraniene pe lista teroriștilor internaționali special desemnați, prin includerea a cel puțin 37 de bănci guvernamentale și private iraniene, precum și a societății petroliere naționale iraniene pe lista resortisanților special desemnați și a persoanelor blocate (SDN) cuprinzând persoane care fac obiectul sancțiunilor; întrucât orice societate care se angajează în tranzacții cu resortisanți special desemnați poate face obiectul urmăririi penale în SUA, ceea ce ar genera un risc semnificativ la adresa întreprinderilor, băncilor și instituțiilor financiare mondiale cu rol esențial în facilitarea importului de produse în Iran, inclusiv de medicamente și echipamente medicale esențiale;

D. întrucât rezervele valutare ale Iranului au scăzut la 86 de miliarde USD – cu 20 % sub nivelul din 2013; întrucât, în plus, potrivit unui funcționar de rang înalt al SUA, Brian Hook, Iranul are acces la doar 10 % din rezervele respective din cauza restricțiilor impuse sectorului său financiar;

E. întrucât moneda iraniană a pierdut 50 % din valoare în raport cu dolarul american de la abandonarea de către SUA a acordului nuclear; întrucât deprecierea rialului a fost atribuită problemelor economice ale Iranului și unei mari cereri de valută din partea cetățenilor iranieni, care au constata că valoarea economiilor lor s-a erodat, iar puterea lor de cumpărare a scăzut serios;

F. întrucât președintele Rohani a reușit să reducă inflația la 9 % în 2017; întrucât FMI a estimat că inflația a crescut la 30,5 % în 2018 și că va ajunge la 35,7 % în 2019; întrucât Banca Mondială a afirmat că în Iran inflația a afectat în mod deosebit prețul produselor alimentare, produsele din carne fiind cu 116 % mai scumpe în aprilie 2019 față de aceeași perioadă a anului precedent și că populația rurală a fost afectată în mod disproporționat; întrucât Centrul iranian de statistică a anunțat că rata inflației anuale reflectată în indicele prețurilor de consum (IPC) pentru gospodării a fost la sfârșitul lunii octombrie 2019 de 42 %; întrucât prețurile la alimente și băuturi au crescut cu 61 % față de aceeași perioadă a anului precedent;

G. întrucât sancțiunile impuse de SUA băncilor iraniene au redus drastic capacitatea Iranului de a finanța importurile umanitare, ceea ce reprezintă o gravă amenințare la adresa dreptului iranienilor la asistență medicală și de acces la medicamente esențiale – care se adaugă la contribuția aproape sigură a acestora la penuria constatată – și merge de la lipsa de medicamente esențiale pentru bolnavii de epilepsie la limitarea medicației administrate în chimioterapie pentru iranienii bolnavi de cancer; întrucât cei mai afectați de aceste sancțiuni sunt iranienii care suferă de boli rare și/sau necesită tratament specializat și care nu reușesc să cumpere medicamente sau produse anterior disponibile, inclusiv bolnavii de leucemie, epidermoliză buloasă sau epilepsie, precum și persoane cu leziuni oculare cronice dobândite în urma expunerii la arme chimice în timpul războiului dintre Iran și Irak;

H. întrucât UE și-a reafirmat angajamentul față de JCPOA, inclusiv față de dispozițiile privind comerțul și investițiile străine, și a luat măsuri de protejare a intereselor sale comerciale și economice legitime; întrucât una dintre cele mai importante măsuri a fost instrumentul de susținere a schimburilor comerciale (INSTEX) – o entitate cu scop special, concepută cu scopul special de a menține comerțul cu Iranul; întrucât toate aceste măsuri au eșuat din cauza interdependenței asimetrice dintre Europa și economia SUA, a dimensiunii piețelor din SUA și a rolului global al dolarului american; întrucât UE trebuie să înceapă urgent să își întărească autonomia strategică în domenii precum comerțul și sistemele bancare;

I. întrucât în iulie 2019 Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului în Iran a declarat că „este preocupat nu doar de faptul că sancțiunile și restricțiile bancare vor afecta în mod nejustificat securitatea alimentară și disponibilitatea și distribuția medicamentelor, a echipamentelor și materialelor farmaceutice, ci și de potențialul impact negativ al acestora asupra operațiunilor și programelor Națiunilor Unite și ale altor entități care se desfășoară în această țară”;

J. întrucât în Iran rata șomajului a crescut de la 14,5 % în 2018 la 16,8 % în 2019;

K. întrucât în noiembrie 2019 guvernul iranian a anunțat pe neașteptate că a redus cu 50 % subvențiile pentru benzină și că conducătorii auto de autoturisme personale vor avea dreptul de a cumpăra doar 60 litri lunar; întrucât, procedând astfel, guvernul iranian a urmat recomandările FMI formulate în cursul consultărilor sale din 2018 în baza articolului IV; întrucât creșterea prețului benzinei s-a adăugat la situația economică și socială îngrozitoare cauzată de sancțiunile impuse de SUA;

L. întrucât la 15 noiembrie 2019 s-au declanșat proteste în peste 100 de locuri din întreg Iranul după ce a fost anunțată o creștere cu 50% a prețurilor la carburanți; întrucât, potrivit înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului, există informații contradictorii cu privire la existența uneia sau a mai multor persoane înarmate în rândul protestatarilor;

M. întrucât, potrivit rapoartelor ONU, forțele de securitate au reacționat la proteste prin utilizarea excesivă a forței, inclusiv prin folosirea tunurilor cu apă, a gazelor lacrimogene, a bastoanelor și, în unele cazuri, a muniției de război împotriva demonstranților neînarmați, care nu reprezentau o amenințare iminentă la adresa vieții sau integrității corporale; întrucât, potrivit relatărilor, membrii miliției Basij și ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice au fost implicați în împușcarea protestatarilor;

N. întrucât, potrivit surselor ONU, în timpul celor cinci zile de demonstrații la care, potrivit surselor oficiale, au participat între 120 000 și 200 000 de protestatari, au fost ucise cel puțin 208 persoane, inclusiv 13 femei și 12 copii; întrucât există informații – pe care Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) nu a fost în măsură să le verifice până în prezent – care sugerează că numărul celor uciși este cel puțin dublu;

O. întrucât, potrivit Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, există relatări conform cărora persoanelor care au fost rănite sau vătămate în timpul represiunii li se refuză tratamentul medical în detenție;

P. întrucât, potrivit relatărilor, cel puțin 7 000 de persoane au fost arestate în 28 din cele 31 de provincii ale Iranului, de la începerea protestelor masive la 15 noiembrie 2019; întrucât înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului a afirmat că este „extrem de îngrijorat de tratamentul fizic aplicat acestora, de încălcarea dreptului la un proces echitabil și de posibilitatea ca un mare număr dintre aceștia să fie acuzați de infracțiuni care se pedepsesc cu moartea, pe lângă condițiile în care sunt deținuți”; întrucât există informații conform cărora forțele de securitate încă efectuează raiduri în întreaga țară pentru a aresta cetățeni la domiciliu și la locul lor de muncă;

Q. întrucât Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului deține informații potrivit cărora jurnaliștii care încearcă să informeze despre situație atât în interiorul țării cât și în afara ei sunt intimidați, membrii familiilor jurnaliștilor iranieni care lucrează pentru canale de știri cu sediul în afara Iranului sunt convocați și amenințați cu represalii de către funcționarii serviciilor de informații;

R. întrucât, potrivit OHCHR, mulți dintre protestatarii arestați nu au avut acces la un avocat; întrucât există relatări potrivit cărora există o serioasă supraaglomerare și condiții grele în locurile de detenție, care includ în unele orașe, pe lângă centrele oficiale de detenție, cazărmi, săli de sport și școli;

S. întrucât la 16 noiembrie 2019 autoritățile iraniene au întrerupt aproape în totalitate accesul la comunicațiile prin internet, privând astfel populația de pe teritoriul Iranului de aproape orice mijloc de comunicare online, utilizând astfel controlul internetului ca un mijloc de a limita conflictele; întrucât blocarea comunicațiilor pe internet este o încălcare a dreptului fundamental la libera exprimare,

1. deplânge profund pierderile de vieți ale atâtor persoane nevinovate și își exprimă solidaritatea profundă cu familiile persoanelor decedate sau rănite;

2. condamnă în cei mai fermi termeni reprimarea protestatarilor care și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; îndeamnă guvernul iranian să respecte aceste drepturi și să dea dovadă de maximă reținere în gestionarea protestelor, în conformitate cu normele și standardele internaționale; îndeamnă autoritățile iraniene să asigure punerea deplină în aplicare a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Iranul este parte; subliniază că nu poate exista nicio justificare pentru uzul excesiv al forței împotriva civililor;

3. invită autoritățile iraniene să garanteze desfășurarea de anchete prompte, independente și imparțiale în legătură cu toate încălcările care au avut loc, inclusiv uciderea protestatarilor și decesele și maltratarea în detenție semnalate și insistă ca cei responsabili să fie trași la răspundere;

4. îndeamnă autoritățile iraniene să elibereze imediat din detenție toți protestatarii care au fost privați în mod arbitrar de libertate și să le asigure dreptul la un proces corect, inclusiv accesul la un avocat liber ales în timpul etapei de anchetare;

5. îndeamnă guvernul iranian să respecte dreptul cetățenilor iranieni de a-și exercita libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere și, pe lângă investigarea încălcărilor care au avut loc deja, să limiteze drastic utilizarea forței de către forțele de securitate, așa cum se prevede în normele și standardele internaționale relevante;

6. condamnă toate măsurile împiedicare sau subminare intenționată a accesului la informații online sau diseminarea acestora produse cu încălcarea dreptului internațional al drepturilor omului și solicită Iranului să se abțină de la astfel de măsuri și să le pună capăt;

7. condamnă decizia luată de SUA la 8 mai 2018 de a se retrage din JCPOA, de a impune sancțiuni severe Iranului și de a aplica o strategie de schimbare a regimului în Iran;

8. subliniază impactul negativ pe care sancțiunile l-au avut asupra situației economice și sociale din Iran, afectându-i în principal pe oamenii obișnuiți și exercitarea drepturilor lor economice și sociale; solicită UE să inițieze un dialog internațional susținut privind sancțiunile, având în vedere efectele lor dezastruoase pentru populația în cauză;

9. reamintește că drepturile omului sunt universale și indivizibile și denunță instrumentalizarea acestora în scopuri geopolitice sau economice; respinge orice acțiune internațională care încalcă obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite în oricare din aspectele sale;

10. reafirmă faptul că respectarea drepturilor omului este o componentă esențială a dezvoltării relațiilor UE-Iran; solicită trimiterea unei delegații a Parlamentului la Teheran care să-și exprime preocuparea cu privire la evenimentele recente și să discute chestiuni de interes reciproc;

11. solicită să se depună eforturi în vederea reconcilierii regionale și a dialogului, a controlului armamentului și a dezarmării;

12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului Iranului, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).

[1] Texte adoptate, P9_TA(2019)0019.

[2] Texte adoptate, P8_TA(2019)0204.

[3] Texte adoptate, P8_TA(2018)0525.

[4] Texte adoptate, P8_TA(2018)0231.

[5] JO C 408, 30.11.2017, p. 39.

[6].JO C 349, 17.10.2017, p. 41.

[7] JO C 215, 19.6.2018, p. 86.

Ultima actualizare: 18 decembrie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate