PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la Conferința privind viitorul Europei

9.1.2020 - (2019/2990(RSP))

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Zdzisław Krasnodębski
în numele Grupului ECR

B9‑0038/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Conferința privind viitorul Europei

(2019/2990(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea prezentată Președintele Comisiei în orientările politice ca noua Comisie să organizeze o conferință privind viitorul Europei,

– având în vedere articolul 48 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât este necesar ca instituțiile Uniunii Europene să restabilească legătura cu cetățenii statelor membre și să răspundă preocupărilor lor cu privire la orientarea și activitățile UE;

B. întrucât există o nevoie urgentă să se reevalueze în profunzime operațiunile UE și să se facă o reformă semnificativă pentru a-i permite să contribuie mai bine:

–  la asigurarea siguranței cetățenilor și a frontierelor sale;

–  la respectarea drepturilor și suveranității statelor sale membre și, în special, a dreptului lor de a-și proteja tradițiile naționale, cultura națională și patrimoniul creștin comun;

–  la crearea de locuri de muncă și de prosperitate;

–  la dezvoltarea unei economii sustenabile realiste;

–  la îmbunătățirea eficienței și eficacității sale;

–  la cooperarea cu partenerii globali,

1. consideră că un proces de conferință cu adevărat deschis ar putea fi util pentru a facilita o dezbatere cu privire la viitorul Europei, întrucât, în mod clar, UE s-a îndepărtat foarte mult de cetățenii statelor membre; subliniază, cu toate acestea, că inițiativa conferinței va răspunde acestor așteptări doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții și se stabilesc în mod ferm principii-cheie care să-i guverneze funcționarea;

2. subliniază că această conferință, care ar trebui denumită „Conferința privind viitorul Uniunii Europene”, trebuie să evite o abordare care să presupună că scopul ei este doar de a discuta diverse opțiuni pentru o mai mare integrare europeană, fără a pune sub semnul întrebării acquis-ul comunitar actual;

3. solicită ca înainte de conferință să se realizeze o revizuire independentă a acquis-ului comunitar, care să includă un control aprofundat al SEAE și o analiză costuri-beneficii a programelor și agențiilor UE;

4. este profund îngrijorat de faptul că membrii unei facțiuni federaliste, bine reprezentate la Bruxelles și în instituțiile UE, vor încerca să domine conferința, preluând controlul asupra agendei și a operațiunilor sale pentru a manipula conferința în sensul sprijinirii obiectivelor lor;

5. insistă că, pentru a avea succes, procesul conferinței trebuie, prin urmare, să se bazeze pe trei principii-cheie:

–  pluralism și diversitate;

–  recunoașterea legitimității democratice a instituțiilor naționale;

–  respectarea democrației constituționale;

Pluralism și diversitate

6. subliniază că, în virtutea angajamentului său privind pluralismul, conferința nu trebuie să fie utilizată doar pentru a promova ortodoxia integraționistă a Uniunii, ci ar trebui să fie o ocazie pentru a discuta, în mod egal, propuneri diferite, divergente;

7. ia act de faptul că există și alte alternative, la fel de valabile, la ortodoxia federalistă tradițională, cum ar fi propunerile de reîntoarcere a Uniunii într-o comunitate europeană de națiuni suverane, bazată pe conceptul eurorealist al unei Europe confederale, care să respecte legitimitatea democratică și drepturile statelor membre; solicită ca aceste opțiuni, ca și multe altele, să fie discutate pe picior de egalitate și în mod echitabil în cadrul conferinței și al reuniunilor sale publice conexe;

8. insistă, prin urmare, asupra faptului că participanților la conferință și la reuniunile sale conexe trebuie să li se ofere o șansă echitabilă de a discuta despre întrebări precum:

–  dacă integrarea europeană a mers prea departe și în ce domenii;

–  dacă anumite competențe ar trebui să fie înapoiate statelor membre;

–  dacă votul prin majoritate ar trebui să nu mai fie procedura standard în anumite domenii;

–  dacă drepturile de veto naționale existente ar putea fi extinse prin oficializarea Compromisului de la Luxemburg, astfel încât vetourile naționale să poată fi invocate din nou în apărarea unor „interese naționale foarte importante”;

–  dacă metoda de vot în cadrul Consiliului nu ar trebui revizuită (în special după Brexit);

–  dacă parlamentele naționale nu ar trebui să poată invoca principiul subsidiarității pentru a bloca propuneri legislative specifice prin intermediul unei proceduri eficiente de tip „cartonașul roșu”;

–  dacă nu ar trebui să se reanalizeze chestiunea supremației dreptului Uniunii în raport cu dreptul constituțional național;

–  dacă dreptul de inițiativă legislativă nu ar trebui extins la parlamentele naționale;

–  dacă rolurile și responsabilitățile care revin fiecărui colegislator nu necesită clarificări;

Legitimitatea democratică a instituțiilor naționale;

9. reamintește că instituțiile cu cea mai mare legitimitate democratică din Uniunea Europeană sunt instituțiile statelor membre; subliniază că Parlamentul European nu deține niciun fel de legitimitate unică sau specială cu privire la chestiunile europene care să justifice preluarea controlului asupra conferinței și că ar trebui reamintit în permanență că alegerile europene reprezintă un agregat de alegeri naționale separate, ce privesc în mare parte chestiuni de ordin național, și nu reprezintă un exercițiu electoral unic privind viitorul Europei; insistă, de asemenea, că această conferință ar trebui să evite o abordare corporatistă și ar trebui să garanteze că instituțiile alese în mod democratic din statele membre sunt puse în centrul acestui proces;

10. reafirmă că competențele Uniunii Europene nu sunt inerente, așa cum se întâmplă în cazul statelor, ci că trebuie conferite prin tratate; subliniază că principiile subsidiarității și proporționalității reglementează exercitarea competențelor UE, astfel încât să se asigure că ele sunt exercitate cât mai aproape de cetățeni, în conformitate cu principiul proximității, prevăzut la articolul 10 alineatul (3) din TUE; consideră că Uniunea trebuie să se concentreze asupra abordării provocărilor importante în domeniile în care poate aduce valoare adăugată; subliniază că resursele sunt limitate și că este în mod clar necesar să se reflecteze asupra modului în care se stabilește ordinea de prioritate a activităților și asupra modului în care resursele disponibile ar putea fi folosite mai eficient;

Democrația constituțională

11. insistă asupra faptului că trebuie să se recunoască, de la bun început și de către toate părțile implicate, că astfel de exerciții de consultare publică, cum ar fi această inițiativă de conferință, oricât de bine ar fi structurate și organizate, nu pot substitui - și, prin urmare, nu pot contesta - legitimitatea democratică a instituțiilor parlamentare instituite prin constituție; subliniază, prin urmare, că nu pot exista argumente democratice în favoarea punerii în aplicare automate a vreuneia dintre concluziile conferinței; propune, în schimb, ca concluziile sale să fie prezentate în mod oficial Consiliului European, Parlamentului European și Comisiei, pentru a-i permite fiecărei instituții să pregătească un răspuns oficial și măsurile ulterioare pe care le consideră de cuviință, pentru ca dezbaterea să poată avansa;

12. subliniază că singura conferință care poate propune în mod oficial modificarea tratatelor este o „conferință a reprezentanților guvernelor statelor membre”, astfel cum se prevede la articolul 48 alineatul (4) din TUE, și că, în conformitate cu acest articol, astfel de modificări pot intra în vigoare numai „după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu normele lor constituționale”;

Aspecte organizatorice

13. propune ca plenul conferinței să cuprindă aproximativ 200 de membri cu drepturi depline, deținători ai unui mandat democratic, după cum urmează:

–  un reprezentant al fiecărui stat membru;

–  120 de deputați desemnați de statele membre (cu delegații naționale care să cuprindă între doi și 15 membri);

–  60 de membri ai Parlamentului European;

și 50 de observatori cu drepturi depline de a lua cuvântul, dar fără drept de vot:

–  27 de membri ai Comisiei Europene;

–  președintele Consiliului European;

–  11 persoane nominalizate de Comitetul Regiunilor;

–  11 persoane nominalizate de Comitetul Economic și Social European;

14. propune ca și alte persoane să poată fi invitate să participe la sesiuni plenare specifice, în calitate de martori experți, după caz, fără a fi membri sau observatori ai conferinței;

15. subliniază că, în pregătirea conferinței, o reuniune preliminară a președinților parlamentelor naționale ar putea reprezenta o ocazie utilă pentru un schimb de opinii, pentru a vedea cum să se asigure o implicare cât mai deplină a deputaților naționali; subliniază, în acest sens, că este la latitudinea statelor membre să decidă, în conformitate cu dreptul lor constituțional, cine le va reprezenta parlamentele naționale; observă, în special, că, așa cum este consacrat în Declarația 51 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), adunările parlamentare ale comunităților și regiunilor pot acționa ca componente ale sistemului parlamentar național sau ale camerelor parlamentelor naționale; sugerează că membrii Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii ale parlamentelor Uniunii Europene (COSAC) ar trebui, de asemenea, să fie implicați pe deplin în pregătirea conferinței;

16. propune să existe un organism unic, stabilit în prealabil, dar care să provină din rândul membrilor săi titulari și observatori, denumit „Comitetul director”, care să coordoneze procesul conferinței; insistă că acest Comitet director trebuie să aibă o componență pluralistă și să includă deputați din cadrul instituțiilor statelor membre, ca și din cadrul instituțiilor UE; recomandă ca acest Comitet director să fie format din aproximativ 40 de membri, printre care:

–  trei membri ai Consiliului, care să reprezinte trioul;

–  trei comisari;

–  paisprezece deputați în Parlamentul European (câte doi membri din fiecare grup politic);

–  câte un membru din fiecare dintre cele 27 de parlamente naționale;

–  copreședinții conferinței;

17. propune ca Comitetul director să fie pe deplin responsabil de luarea deciziilor politice referitoare la lucrările conferinței, inclusiv cu privire la:

–  organizarea de forumuri cetățenești, în cooperare cu parlamentele naționale;

–  alegerea subiectelor, temelor, programelor, vorbitorilor și grupurilor de experți;

–  documentația care urmează să fie distribuită;

–  comandarea sondajelor de opinie;

18. subliniază că, deși Comitetul director poate crea grupuri de lucru care să se concentreze asupra unor aspecte organizatorice specifice, aceste grupuri nu ar trebui să dispună de o autoritate independentă de luare a deciziilor, ci ar trebui să dețină doar responsabilitățile delegate de către Comitetul director;

19. propune ca trei copreședinți ai conferinței să fie desemnați după cum urmează: doi deputați naționali nominalizați de Consiliul European și un deputat în Parlamentul European nominalizat de Parlamentul European; insistă că persoanele nominalizate trebuie să reflecte un echilibru politic și geografic; propune ca cei trei copreședinți să fie membri ai Comitetului director;

20. subliniază că este important ca în cadrul conferinței să se asigure solidaritatea dintre generații, reamintind că societatea este un parteneriat al tuturor membrilor săi - trecut, prezent și viitor; subliniază că este important ca forumurile cetățenești asociate conferinței să fie echilibrate și reprezentative în ceea ce privește vârsta, diversitatea, geografia și mediul social și economic; ia act de faptul că anumite reuniuni cetățenești specifice ar putea, cu toate acestea, să aibă loc cu privire la anumite aspecte care s-ar putea abate de la acest principiu, atunci când este oportun să se facă acest lucru, cum ar fi în cazul reuniunilor de tineret sau al reuniunilor referitoare la chestiuni specifice (de exemplu, problemele cu care se confruntă comunitățile urbane sau rurale);

21. insistă că forumurile cetățenești ar trebui să fie organizate în primul rând la nivel național și că dezbaterile organizate la nivel național ar trebui rezumate în cadrul unor conferințe civice tematice transnaționale; subliniază că selecția participanților la toate aceste reuniuni trebuie să se facă pe deplin independent și fără ingerințe politice; solicită ca participanții să fie selectați de către institute de sondaj consacrate și respectate, care să dispună de expertiza profesională relevantă;

22. insistă asupra faptului că, în toate consultările publice legate de procesul conferinței, fie că este vorba de reuniuni efective sau de alte forme de consultare, cum ar fi sondajele de opinie sau inițiativele de mobilizare a platformelor de comunicare socială, trebuie să se asigure pluralismul; subliniază că acest lucru înseamnă că toate programele, listele de vorbitori, grupurile de experți, literatura și documentele, printre altele, trebuie să fie echilibrate și trebuie să asigure că se prezintă o mare varietate de puncte de vedere diferite, care să reflecte diversitatea de opinii din Europa, pentru a stimula o dezbatere aprofundată;

23. propune ca membrii plenului conferinței să dispună de aceleași mijloace și de același sprijin pentru publicarea rapoartelor minoritare ca și pentru publicarea rapoartelor majoritare;

°

° °

24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.