Procedură : 2019/2956(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0040/2020

Texte depuse :

B9-0040/2020

Dezbateri :

Voturi :

PV 15/01/2020 - 10.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0005

<Date>{10/01/2020}10.1.2020</Date>
<NoDocSe>B9-0040/2020</NoDocSe>
PDF 264kWORD 79k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la Pactul ecologic european</Titre>

<DocRef>(2019/2956(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Bas Eickhout</Depute>

<Commission>{Verts/ALE}în numele Grupului Verts/ALE</Commission>

</RepeatBlock-By>

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0040/2020

B9-0040/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Pactul ecologic european

(2019/2956(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere principiul precauției, consacrat la articolul 191 din TFUE,

 având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

 având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și intrarea sa în vigoare în Uniune la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap[1],

 având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

 având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

 având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD),

 având în vedere cele mai recente și mai cuprinzătoare dovezi științifice privind efectele dăunătoare ale schimbărilor climatice, prezentate în Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „Încălzirea globală cu 1,5°C”, cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC și raportul de sinteză la acesta, Raportul special al IPCC privind schimbările climatice și terenurile și Raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare,

 având în vedere pericolul uriaș de pierdere a biodiversității, descris în rezumatul destinat factorilor de decizie din Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, publicat la 29 mai 2019 de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES),

 având în vedere cea de-a 25-a Conferință a părților la CCONUSC (COP25), care a avut loc la Madrid, Spania, între 2 și 15 decembrie 2019,

 având în vedere cea de-a 26-a Conferință a părților la CCONUSC, care va avea loc în decembrie 2020, precum și faptul că toate părțile la CCONUSC trebuie să își crească contribuțiile stabilite la nivel național, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris,

 având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP 15), care va avea loc în Kunming, China, în octombrie 2020, unde părțile vor trebui să decidă asupra cadrului global post-2020 pentru a stopa pierderea biodiversității,

 având în vedere cel de-al zecelea raport de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) privind emisiile de gaze cu efect de seră din noiembrie 2019 (raportul pe 2019 privind decalajele la nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră ),

 având în vedere primul raport de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) privind producția de combustibili fosili din decembrie 2019 (raportul pe 2019 privind decalajele la nivelul producției),

 având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Mediul european — starea și perspectiva 2020”,

 având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

 având în vedere depășirea a patru din nouă limite ale resurselor planetei, astfel cum sunt definite de Centrul pentru reziliență din Stockholm pentru a măsura un spațiu de manevră sigur pentru umanitate, precum și starea generală a sistemului terestru,

 având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul ecologic european” (COM(2019)0640),

 având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în conformitate cu Acordul de la Paris[2],

 având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 privind schimbările climatice, care va avea loc la Madrid, Spania (COP 25)[3],

 având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu[4],

 având în vedere concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2019 privind schimbările climatice,

 având în vedere constatările și recomandările Comitetului pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus în ceea ce privește comunicarea Accc/C/2008/32 (partea Ii) privind respectarea de către Uniunea Europeană a obligațiilor care îi revin, adoptate de Comitetul pentru controlul conformității al Convenției de la Aarhus la 17 martie 2017,

 având în vedere rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (DRM)[5],

 având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre în contextul ODD-urilor pentru 2030[6],

 având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice[7],

 având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului[8]

 având în vedere Declarația ministerială de la Malta din 30 martie 2017 intitulată „MedFish4Ever”,

 având în vedere evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu din 2019 (COM (2019)0149),

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât dovezile științifice privind un pericol grav și iminent pentru bunăstarea oamenilor de pe planetă, ca urmare a daunelor aduse mediului de activitatea umană au fost recunoscute în mod oficial de către guverne la nivel internațional, cel puțin de la Summitul Pământului de la Rio, care a avut loc în 1992;

B. întrucât „Limitele creșterii economice”, un raport din 1972 privind simularea computerizată a creșterii exponențiale a economiei și a populației, cu o aprovizionare finită cu resurse, s-a dovedit a fi un avertisment riguros din punct de vedere științific, dar, din păcate, a fost ignorat de factorii de decizie în ultimele decenii;

C. întrucât Raportul Stern, publicat în 2006, a concluzionat că beneficiile unei acțiuni puternice și rapide în domeniul schimbărilor climatice depășesc cu mult costurile inacțiunii; întrucât, ținând seama de faptul că, fără acțiune, costurile totale ale schimbărilor climatice vor fi echivalente cu pierderea a cel puțin 5 % din produsul intern brut (PIB) la nivel mondial în fiecare an, acum și pentru totdeauna;

D. întrucât cele mai recente rapoarte fundamentate științific ale IPCC, IPBES și AEM, printre altele, arată în mod clar că politicile adoptate până în prezent sunt departe de a împiedica depășirea catastrofală a capacității planetei de a sprijini prosperitatea oamenilor — în special prin depășirea limitei de 1,5 °C a încălzirii globale, diminuarea biodiversității, perturbarea fluxurilor biogeochimice și, prin urmare, riscul de colaps ecologic;

E. întrucât aceste rapoarte, alături de altele, precizează, de asemenea, că măsurile de politică și tehnologiile eficiente pentru a evita această depășire nu numai că există, ci sunt și fezabile din punct de vedere social și economic, și că factorii de decizie trebuie să asigure punerea lor în aplicare în următorul deceniu;

F. întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru special publicat în aprilie 2019 și sondajului Eurobarometru din toamna anului 2019, schimbările climatice reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare pentru cetățenii UE, 93 % dintre cetățenii UE considerând că schimbările climatice reprezintă o problemă gravă;

G. întrucât Parlamentul a îndemnat noua Comisie să se asigure că toate propunerile sale sunt pe deplin aliniate cu obiectivul de limitare a încălzirii globale la sub 1,5 °C și de stopare a pierderii biodiversității;

H. întrucât tranziția către un model socioeconomic sustenabil și favorabil incluziunii prezintă beneficii sociale, de mediu și economice și evită costuri sociale, de mediu și economice viitoare care depășesc extrem de mult investițiile financiare necesare pentru tranziție;

I. întrucât UE a aprobat 5 000 de miliarde de euro pentru salvarea băncilor în timpul crizei financiare și BCE a mobilizat 2 400 de miliarde de euro în perioada 2015-2019 pentru programul său de relaxare cantitativă (QE);

J. întrucât literatura de specialitate a arătat că tranziția către o dietă bazată în mai mare măsură pe plante ar reduce presiunea asupra terenurilor, ar reduce emisiile din sectorul agricol și ar contribui la refacerea ecosistemelor;

K. întrucât asigurarea unei tranziții echitabile constă în distribuirea beneficiilor fără discriminare, adresându-se în mod activ persoanelor excluse social, în special pentru a eradica inegalitățile inacceptabile care persistă în UE, aplicând în același timp principiul „poluatorul plătește (și nu este plătit)” în atribuirea costurilor;

L. întrucât principiul precauției, astfel cum este consacrat în TFUE, ar trebui să stea la baza tuturor acțiunilor întreprinse în contextul Pactului ecologic european, pentru a contribui la salvgardarea sănătății și a mediului;

M. întrucât UE este responsabilă pentru aproximativ 10 % din emisiile globale și, prin urmare, UE trebuie să utilizeze toate mijloacele aflate la dispoziția sa pentru a prelua o poziție puternică pe plan internațional pentru a ridica nivelul de ambiție al partenerilor săi internaționali, în special SUA, China, India, Rusia, Japonia și Brazilia;

N. întrucât tranziția echitabilă implică, de asemenea, dreptul persoanelor la un acces deplin la justiție și la aplicarea integrală a acesteia în ceea ce privește obligațiile în materie de climă și mediu ale Uniunii, ale statelor sale membre și ale sectorului privat;

O. întrucât Comitetul pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus a constatat că UE nu respectă alineatele (3) și (4) ale articolului 9 din Convenție în ceea ce privește accesul cetățenilor la justiție deoarece nici Regulamentul Aarhus, nici jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene nu implementează sau nu respectă obligațiile care decurg din aceste alineate, făcând astfel obligatorie o revizuire a regulamentului în temeiul Convenției, mai degrabă decât opțională, astfel cum se sugerează în comunicarea EGD;

P. întrucât, la 20 decembrie 2019, Curtea Supremă a Țărilor de Jos a recunoscut că schimbările climatice încalcă drepturile omului, în special articolele 2 și 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, și că statele membre sunt obligate să acționeze oricare ar fi măsurile luate de partenerii internaționali; întrucât toate statele membre sunt semnatare ale Convenției și aderarea Uniunii la Convenție este prevăzută de Tratatul de la Lisabona;

Q. întrucât Comisia a inițiat o evaluare și un exercițiu de verificare a adecvării pentru a vedea în ce măsură normele la nivelul Uniunii contribuie la combaterea infracțiunilor împotriva mediului și sporesc protecția mediului, în vederea unei posibile revizuiri a acestor norme privind infracțiunile împotriva mediului; întrucât acest lucru trebuie să se desfășoare în mod clar într-un mod coerent cu ambițiile stabilite în Pactul ecologic european,

Un plan de acțiune coerent și cuprinzător pentru rezolvarea situației de urgență în domeniul climei și al mediului

1. reiterează, în urma declarației sale privind o situație de urgență în domeniul climei și al mediului, că o acțiune imediată și ambițioasă este esențială pentru limitarea încălzirii globale la 1,5 °C și pentru evitarea pierderii masive a biodiversității; salută în acest sens publicarea comunicării Comisiei intitulată „Pactul ecologic european”; consideră că Uniunea ar trebui să adopte un plan de acțiune transformator, cuprinzător, incluziv, nediscriminatoriu și coerent pentru a asigura o tranziție echitabilă din punct de vedere social, în toate regiunile și diferitele sectoare ale economiei, în vederea asigurării prosperității pentru toți, în limitele resurselor planetei;

2. subliniază că tuturor persoanelor care trăiesc în Europa ar trebui să li se acorde dreptul fundamental la un mediu sigur, curat, sănătos și sustenabil și la un sistem climatic stabil, fără discriminare, și că acest drept trebuie să fie pe deplin executoriu prin intermediul sistemului de justiție de la nivel național și de la nivelul UE;

3. subliniază că Pactul ecologic european este un proiect transformator care trebuie să schimbe în mod fundamental crearea de valoare în economiile noastre prin reintegrarea modelului nostru economic în economia noastră socială de piață; subliniază că, deși inegalitatea veniturilor în UE între grupurile cu venituri ridicate și cele cu venituri scăzute chiar a crescut după criză, cota de venituri de 20 % la nivelul inferior a scăzut din 2008 până la doar 7,7 % din venitul național total; ponderea investițiilor (private și publice) în UE în comparație cu PIB-ul rămâne în prezent sub nivelurile dinaintea crizei, și se ratează șansa ca nivelurile ridicate persistente de economii să fie transformate într-o utilizare productivă; subliniază faptul că economia noastră este foarte dominată de imperative financiare, urmarea fiind o viziune pe termen scurt nesustenabilă în economia reală; ia act de faptul că există un risc crescut de a transforma investițiile fosile în active depreciate, cu posibile consecințe perturbatoare pentru piețele financiare, investitori și instituțiile financiare;

4. solicită elaborarea unui Pact ecologic european, care să abordeze situația actuală a investițiilor insuficiente și a inegalității, beneficiind de mediul predominant cu dobânzi scăzute pentru investițiile private și publice pentru ecologizarea economiei noastre, reducând inegalitățile și asigurând în viitor bunuri publice esențiale; solicită transformarea sectorului financiar pentru a restabili legătura cu economia reală, limitând, în același timp, instabilitatea financiară sistemică, în special prin abordarea riscului de depreciere a activelor; recunoaște că economiile noastre, care trec printr-o transformare fundamentală și perturbatoare, se vor confrunta cu pierderi de locuri de muncă în anumite sectoare în care Pactul ecologic european poate și trebuie să ofere soluții îndrăznețe, oferind noi locuri de muncă de calitate, securitate socială și perspective pentru majoritatea regiunilor afectate;

5. subliniază că, deși Uniunea și statele sale membre au reușit să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 23 % între 1990 și 2018, urmărind în același timp creșterea economică, amprenta ecologică a Europei rămâne considerabilă, fapt confirmat de Agenția Europeană de Mediu; subliniază că cercetările sugerează că ar fi nevoie de 2,8 Pământuri pentru a susține cererea globală de resurse naturale, necesară pentru producția și consumul europene; subliniază, prin urmare, că obiectivul Pactului ecologic european ar trebui să fie nu numai de a reduce semnificativ emisiile interne de gaze cu efect de seră ale Uniunii, ci și de a aborda aspectele legate de emisiile importate și amprenta totală a Uniunii la nivel mondial;

6. regretă profund definirea actuală de către Comisie a Pactului ecologic european ca fiind o „nouă strategie de creștere”, în condițiile în care obiectivul său principal trebuie, dimpotrivă, să fie acela de a asigura o prosperitate împărtășită în interiorul limitelor resurselor planetei; insistă ca Comisia să clarifice faptul că o creștere a valorii economice adăugate, astfel cum este definită în mod tradițional, este profund subordonată eficacității în ceea ce privește realizarea obiectivelor climatice și a altor obiective în materie de mediu atunci când se optează între opțiunile de politică din cadrul Pactului ecologic european; invită, prin urmare, Comisia să depună eforturi pentru a găsi alternative la PIB ca mijloc de măsurare a prosperității și bunăstării în Uniune și în statele sale membre;

7. consideră Pactul ecologic european drept o oportunitate unică de a revigora democrația europeană spre un model de guvernanță economică și publică mai echitabil, mai favorabil incluziunii, bazat pe cooperare, transparență și răspundere; invită Comisia să profite de această ocazie pentru a îndeplini aceste obiective în cadrul abordării sale privind transformarea ecologică;

8. este ferm convins că ambiția în domeniul mediului a Pactului ecologic european ar trebui să orienteze toate activitățile noii Comisii, în special prin asigurarea faptului că toate propunerile legislative și nelegislative noi, precum și legislația relevantă existentă, sunt coerente cu obiectivul de limitare a încălzirii globale la sub 1,5 °C, de stopare a pierderii biodiversității și de respectare a limitelor resurselor planetei;

9. este ferm convins că Pactul ecologic european ar trebui să promoveze o abordare integrată și să reunească toate sectoarele pentru a le plasa pe același drum spre același obiectiv; consideră că integrarea diferitelor politici în vederea unei viziuni holistice este valoarea adăugată reală a Pactului ecologic european și, prin urmare, ar trebui consolidată; invită Comisia să conceapă și să pună în aplicare Pactul ecologic european ca un cadru generic, cu o structură de guvernanță adecvată, cu strategii detaliate, integrate și transformatoare pentru fiecare sector pentru a stabili modul în care fiecare sector va contribui la obiectivele și țintele Pactului ecologic european, alături de o estimare a nevoilor de finanțare relevante;

10. solicită ca agenda transformațională a Pactului ecologic european să fie așezată în centrul unui semestru european reînnoit, astfel încât să se asigure, prin măsuri obligatorii, contribuția tuturor statelor membre la politicile socioeconomice, macroeconomice și fiscale și faptul că acestea sunt în deplină concordanță cu obiectivele și țintele Pactului ecologic european;

11. insistă asupra faptului că o tranziție echitabilă, pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă, nu se poate limita la atenuarea anumitor efecte economice asupra întreprinderilor, ci trebuie, în mod obligatoriu, să abordeze problema inegalităților economice, regionale, geografice, de vârstă, de gen și a altor inegalități din UE prin asigurarea faptului că beneficiile — inclusiv noi locuri de muncă în sectoarele ecologice, facturi mai mici la energie, aer și apă curate — sunt distribuite într-un mod care reduce aceste inegalități, în timp ce costurile sunt suportate în principal de cei care au profitat de-a lungul istoriei de activitățile care se fac răspunzătoare pentru criza climatică;

12. regretă lipsa de perspective, acțiuni și obiective legate de gen în comunicarea europeană privind Pactul ecologic european și îndeamnă Comisia Europeană să includă integrarea dimensiunii de gen și acțiuni privind clima și mediul din perspectiva genului la toate nivelurile; invită Comisia să dea curs angajamentului asumat de Președinta von der Leyen de a promova egalitatea de gen în toate procesele de elaborare a politicilor, precum și propunerilor prezentate de vicepreședintele Timmermans de a urmări o „dublă abordare privind egalitatea de gen și schimbările climatice” și „a adopta măsuri de remediere a aspectelor legate de egalitatea de gen și de climă în toate aspectele politicii europene de dezvoltare”; reamintește că participarea semnificativă și egală a femeilor la organismele decizionale și la politicile și acțiunile de la nivelul UE, național și local în domeniul climei este esențială pentru atingerea obiectivelor climatice pe termen lung;

Creșterea nivelului ambiției UE pentru 2030 și 2050 în legătură cu schimbările climatice

13. salută recunoașterea faptului că actuala CSN a Uniunii nu este în conformitate cu angajamentul Uniunii de a respecta obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris și invită Comisia și statele membre să intensifice de urgență acțiunile de combatere a schimbărilor climatice; invită Comisia să prezinte până în martie 2020 o lege europeană ambițioasă privind clima, care să stabilească un buget al carbonului pentru Uniune și care să consacre în dreptul Uniunii, în temeiul responsabilității Uniunii de a acționa pe baza celor mai recente dovezi științifice într-un mod compatibil cu obiectivul de menținere a încălzirii globale sub 1,5 °C, un obiectiv sporit la nivelul întregii economii de reducere a emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu cel puțin 65 % până în 2030, în comparație cu nivelurile din 1990, precum și obiectivul de a atinge un nivel net de emisii de GES egal cu zero în Uniune până în 2040;

14. invită Comisia să revizuiască și să alinieze, cât mai curând posibil, până în iunie 2021 cel târziu, toate instrumentele de politică legate de climă și de energie ale Uniunii cu ambiția în materie de schimbări climatice pe termen mediu și lung și să remedieze urgent orice lacună sau incompatibilitate care există în politicile actuale ale Uniunii sau în angajamentele internaționale, în special în ceea ce privește tratarea biocombustibililor și a biomasei forestiere în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile și al EU ETS, și să prezinte, până în iunie 2020, un plan strategic al Uniunii pentru metan, care să includă obiective, instrumente și opțiuni de politici specifice de reducere treptată, pentru a aborda rapid și a reduce drastic emisiile de metan în toate sectoarele relevante, și anume agricultura, deșeurile și energia;

15. regretă faptul că Comisia nu a identificat în mod specific în cadrul Pactului ecologic european planuri de revizuire a regulamentelor privind gazele fluorurate cu efect de seră; îndeamnă Comisia să profite de oportunitatea oferită de revizuirea în 2020 a Regulamentului privind gazele fluorurate, pentru a remedia deficiențele cunoscute care stau în calea ambițiilor climatice ale Uniunii, cum ar fi comerțul ilegal cu hidrofluorocarburi (HFC) și măsurile insuficiente împotriva utilizării hexafluorurilor de sulf (SF6);

16. salută obiectivul de a asigura o tarifare eficientă a carbonului în întreaga economie și invită Comisia să realizeze o reformă ambițioasă a EU ETS pentru a asigura neutralitatea climatică până în 2040, inclusiv prin creșterea substanțială a factorului de reducere liniară, prin eliminarea tuturor certificatelor gratuite, prin introducerea unui prag pentru prețul dioxidului de carbon eficace și în creștere și prin extinderea EU ETS la transportul maritim; salută angajamentul Comisiei de a introduce un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, pentru a asigura condiții de concurență echitabile în comerțul internațional; consideră că revizuirea Directivei privind impozitarea energiei ar trebui să pună capăt scutirii fiscale injuste și dăunătoare pentru mediu care se aplică în prezent în sectorul aviației și în cel maritim și să asigure o tarifare eficientă și echitabilă a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate sectoarele care nu fac obiectul EU ETS; subliniază că astfel de măsuri ar trebui concepute cu grijă, astfel încât să nu crească inegalitățile și încurajează ferm alocarea unor venituri fiscale suplimentare pentru reducerea inegalităților, absorbind costurile pentru persoanele cele mai afectate de tranziție și asigurându-se că nimeni nu este lăsat în urmă în tranziția către un continent neutru din punct de vedere climatic;

17. consideră că toate măsurile existente privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon ar trebui înlocuite cu politici și instrumente care să asigure internalizarea tuturor costurile legate de emisiile de gaze cu efect de seră (GES); salută, în acest sens, propunerea de a institui un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, care să fie compatibil cu normele OMC, precum și faptul că se dorește ca acest mecanism să constituie o alternativă la măsurile existente, nu să le completeze, dar regretă profund faptul că introducerea sa este condiționată de persistența unui decalaj între Uniune și partenerii săi internaționali;

18. subliniază că soluțiile bazate pe natură pot ajuta Uniunea și statele sale membre să își atingă obiectivele în privința reducerii emisiilor de GES și a biodiversității; insistă ca soluțiile bazate pe natură să aibă un rol de completare a măsurilor de reducere la sursă a emisiilor de GES; este alarmat de tendințele negative în ceea ce privește protejarea, conservarea și îmbogățirea resurselor naturale și a biodiversității în Europa, astfel cum au fost semnalate de raportul „Starea Mediului” 2020; solicită, în acest context, lansarea unei strategii privind „soluțiile naturale în domeniul climei”, care să includă un cadru juridic prin care să se protejeze starea ecologică bună a ecosistemelor, să se pună în aplicare o politică vizând reducerea la zero a degradării mediului și să se refacă ecosistemele degradate, inclusiv prin protejarea deplină a cel puțin 30 % din ecosistemele terestre și marine și prin gestionarea durabilă a restului teritoriilor;

19. invită Comisia să își continue activitatea în ceea ce privește strategia pe termen lung, pentru a include un nou scenariu având drept element central o economie cu un nivel înalt de eficiență în domeniul utilizării energiei și a resurselor și bazată integral pe energie din surse regenerabile, și care să acorde prioritate soluțiilor ecosistemice, în defavoarea tehnologiilor de eliminare a dioxidului de carbon, care ar implica riscuri semnificative pentru ecosisteme, biodiversitate și securitatea alimentară, în vederea transmiterii acestuia către CCONUSC până în 2020, în conformitate cu Acordul de la Paris;

20. salută faptul că s-a anunțat lansarea unui Pact climatic european până în martie 2020, pentru a permite cooperarea cu actorii publici și nestatali în domeniul acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice; recunoaște rolul important care le revine autorităților locale și regionale în îndeplinirea obiectivelor legate de climă; invită vicepreședinte executiv pentru Pactul ecologic european să ia măsurile necesare pentru a implica pe deplin autoritățile locale și regionale, precum și reprezentanții societății civile, în procesul de concepere, punere în aplicare, monitorizare și evaluare a Pactului ecologic european; solicită să se promoveze abordarea bazată pe o guvernanță pe mai multe niveluri și ca actorii locali și regionali să fie recunoscuți ca reprezentând nivelurile de guvernare cele mai adecvate pentru a realiza o tranziție decisivă în direcția unei economii fără emisii de carbon;

21. își reiterează apelul pentru o revizuire a Regulamentului Aarhus, a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător și a Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, astfel încât să se asigure punerea în aplicare în toate statele membre și la nivelul Uniunii a principiului „poluatorul plătește”, inclusiv prin norme clare privind răspunderea întreprinderilor pentru daunele aduse mediului și accesul la justiție pentru victimele poluării și ale infracțiunilor împotriva mediului;

22. consideră că există un conflict fundamental și ireconciliabil între interesele industriei combustibililor fosili și politicile care sunt necesare în conformitate cu Pactul ecologic european; insistă, prin urmare, asupra necesității ca decidenții politici și reprezentanții lor la nivelul Uniunii sau al statelor membre să fie pe deplin transparenți și să își asume în totalitate răspunderea în legătură cu poziția asumată în relațiile cu sectorul combustibililor fosili sau cu cei care acționează pentru a promova interesele sale; insistă, de asemenea, asupra necesității de a lua măsuri pentru a se asigura că sectorul combustibililor fosili și cei care acționează pentru a-i promova interesele se comportă și acționează într-un mod pe deplin responsabil și transparent; solicită Comisiei să relanseze negocierile privind un Registru interinstituțional actualizat al transparenței, pentru a include o participare relevantă a Consiliului UE și a tuturor reprezentanțelor permanente în cadrul acestui mecanism;

23. salută anunțul potrivit căruia Comisia va deveni neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2030; reamintește că, încă din 2016, Parlamentul European a devenit neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon, în principal prin intermediul politicilor sale în domeniul mediului și legate de EMAS, al compensării emisiilor de carbon care nu mai pot fi reduse și al certificatelor de energie electrică ecologică; consideră că Parlamentul ar trebui să își intensifice acțiunile în domeniul climei, instituind politici pentru a deveni, la nivel intern, neutru din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2030; încredințează Biroului Parlamentului European sarcina de a lansa discuții și a ajunge la un acord, până la sfârșitul anului 2020, privind o foaie de parcurs pentru atingerea acestui obiectiv;

Asigurarea unei aprovizionări sigure cu energie curată și la prețuri accesibile

24. salută aspirația Comisiei de a decarboniza sistemul energetic, astfel încât UE să poată ajunge la emisii nete egale cu zero până cel târziu în 2050 și, de preferință, până în 2040; salută, în continuare, prioritatea acordată eficienței energetice; în acest context, invită Comisia și statele membre să pună în aplicare principiul „eficiența energetică pe primul loc” în toate sectoarele și politicile; regretă faptul că Comisia nu abordează efectul de recul generat în urma măsurilor de creștere a eficienței energetice, în condițiile în care s-a demonstrat în mod empiric că acest efect anulează un procent semnificativ din câștigurile inițiale; invită Comisia să abordeze în mod corespunzător acest efect în momentul elaborării viitoarelor politici și măsuri;

25. consideră că Pactul ecologic european reflectă o dinamică importantă și unică pentru definirea unei viziuni orientate către un sistem energetic cu o eficiență maximă a utilizării energiei, bazat în totalitate pe surse regenerabile de energie, care să poată răspunde așteptărilor cetățenilor din UE; îndeamnă Comisia să dezvolte urgent un scenariu suplimentar, care să asigure utilizarea în proporție de 100 % a surselor regenerabile de energie, compatibil cu obiectivul realizării neutralității climatice până în 2040;

26. invită Comisia să revizuiască toate actele legislative relevante în domeniul energiei până cel târziu în iunie 2021, pentru face posibilă impunerea unui obiectiv obligatoriu în domeniul eficienței energetice de cel puțin 45 % pentru 2030 și a unui obiectiv obligatoriu în domeniul energiei regenerabile de cel puțin 40 % pentru 2030, ca măsură necesară pentru o economie eficientă din punct de vedere energetic și bazată pe energie din surse regenerabile în proporție de 100 %, respectând totodată obiectivul stabilit pentru 2030 de reducere cu 65 % a emisiilor de GES; insistă asupra necesității definirii, de către Comisie, a unor obiective obligatorii pentru 2030, specifice fiecărui stat membru, atât în ceea ce privește eficiența energetică, cât și energia din surse regenerabile, precum și asupra nevoii de a asigura că toate actele legislative conexe sunt clare, au forță executorie și sunt lipsite de lacune;

27. solicită să se pună capăt imediat subvențiilor directe și indirecte pentru energia nucleară și cea bazată pe combustibili fosili la nivelul UE și invită statele membre să introducă aceleași cerințe la nivel național și subnațional; solicită statelor membre, precum și fondurilor de pensii publice și private să renunțe pe deplin la combustibilii fosili; solicită eliminarea treptată până în 2030, din rândul surselor folosite pentru generarea de energie electrică, a energiei nucleare, a lignitului, a cărbunelui, a turbei și a petrolului de șist, precum și introducerea, până în 2040, a interdicției de a utiliza combustibilii fosili, asigurând în același timp o tranziție justă și favorabilă incluziunii;

28. subliniază că țările partenere trebuie să fie pe deplin integrate în cadrul politicilor prevăzute de Pactul ecologic și să poată beneficia, de asemenea, de finanțare, în special pentru cercetare și pentru o tranziție justă; relevă necesitatea tranziției energetice în țările din Balcanii de Vest, cu referire la producția de energie pe bază de cărbune și lignit pentru consumul intern de energie electrică și termică, precum și pentru importurile de energie electrică în UE;

29. insistă asupra faptului că UE trebuie să acorde prioritate obiectivului de combatere a sărăciei, inclusiv a sărăciei energetice, precum și celui privind justiția socială; sprijină ideea includerii unui obiectiv de atins în materie de reducere a sărăciei energetice și adoptarea unei definiții armonizate a sărăciei energetice;

30. invită Comisia să configureze piața gazelor naturale în conformitate cu principiul „eficiența energetică pe primul loc” și cu obiectivul eliminării treptate a utilizării combustibililor fosili, pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2040; consideră că cea de a patra listă de proiecte de interes comun este expusă riscului de a genera o dependență de carbon și, prin urmare, ar periclita obiectivul de a atinge neutralitatea climatică până în 2040; consideră că posibila contribuție a gazului din surse regenerabile este limitată și solicită, prin urmare, restricționarea utilizării acestuia în sectoarele greu de decarbonizat, asigurându-se, în același timp, că modalitățile de folosire a gazului din surse regenerabile se limitează la biogaz sau la hidrogenul obținut exclusiv din surse regenerabile, în urma unor procese eficiente din punct de vedere energetic și utilizând exclusiv materiile prime durabile disponibile;

31. reamintește că energia nucleară reprezintă o tehnologie nesigură, nesustenabilă și nerentabilă din punctul de vedere al costurilor și, prin urmare, recunoaște că aceasta nu reprezintă o soluție de combatere a schimbărilor climatice, solicitând așadar UE, statelor membre și BEI să nu mai finanțeze această tehnologie și să redirecționeze resursele disponibile către investiții în surse regenerabile de energie, eficiența energetică și dezvoltarea infrastructurilor inteligente; recunoaște că energia nucleară este, prin natura sa, incompatibilă cu un mix energetic din surse regenerabile, ca urmare a caracterului inflexibil al surselor de aprovizionare din industria nucleară, și că recurgerea la acest tip de energie aduce prejudicii dezvoltării de soluții durabile; reamintește că nicio țară din lume nu dispune de un depozit geologic de adâncime pentru evacuarea pe termen lung a deșeurilor nucleare, fapt ce cauzează daune semnificative și pe termen lung mediului; propune revizuirea Tratatului Euratom, pentru a consacra principiile referitoare la securitate, în special în ceea ce privește dezafectarea centralelor nucleare și depozitarea deșeurilor radioactive, precum și obligația instituirii unei asigurări de răspundere specifice;

Lucrări de construcție și de renovare eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor

32. salută inițiativa propusă de a încuraja un val de renovări în Europa, precum și măsurile menite să faciliteze accesul la finanțare pentru renovarea clădirilor; insistă cu fermitate asupra faptului că o astfel de inițiativă trebuie să presupună o atenție deosebită acordată locuințelor sociale și locuințelor închiriate;

33. subliniază că fiecare cetățean european are nevoie de o locuință pe care să și-o poată permite și care să fie salubră și sigură; regretă că măsurile fără caracter legislativ și inițiativele ambițioase care au fost lansate nu și-au îndeplinit cu succes obiectivele în trecut, iar actualele acte legislative nu sunt în măsură să abordeze în mod adecvat provocările existente;

34. solicită să se adopte măsurile legislative și să se realizeze investițiile necesare pentru a crește rata anuală de renovare a clădirilor la 3 %, precum și pentru a asigura faptul că parcul imobiliar existent este renovat, astfel încât să îndeplinească standardul de consum de energie aproape egal cu zero (nZEB); respinge ideea extinderii EU ETS la emisiile din sectorul construcțiilor, deoarece acest lucru ar însemna diminuarea responsabilității aferente acțiunilor publice și ar putea conduce la facturi mai mari la energie pentru locatari și proprietarii de locuințe;

35. subliniază rolul comunităților energetice ale cetățenilor și importanța integrării sectorului într-o economie durabilă; solicită ca politicile imobiliare să devină holistice și incluzive, astfel încât să combine funcțiile industriale, energetice și asociate cu mobilitatea și cu serviciile sociale pe care le îndeplinesc locuințele, locurile de muncă și clădirile publice, în beneficiul cetățenilor europeni;

36. subliniază că inițiativele existente, cum ar fi inițiativa „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente”, necesită bugete mai mari și nu și-au valorificat încă pe deplin potențialul; solicită instrumente de finanțare specifice pentru noile modele de afaceri, cum ar fi societățile de servicii energetice (SSE), o combinație între serviciile de consultanță gratuite privind renovarea clădirilor și o facilitate extinsă și finanțată corespunzător de asistență europeană pentru energie locală (ELENA), pentru a identifica și a grupa proiectele de renovare la scară mică în cadrul unor proiecte eligibile pentru finanțare, precum și introducerea unor servicii suplimentare de consultanță gratuite și a unor pachete pentru îmbunătățirea eficienței energetice destinate cetățenilor;

Mobilizarea industriei pentru o economie ecologică și circulară

37. salută angajamentul pentru o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei și circulară și, prin urmare, invită Comisia să se asigure că toate acțiunile orientate către realizarea unei astfel de economii sunt pe deplin aliniate la strategia de reducere a poluării la zero pentru un mediu fără substanțe toxice, în vederea obținerii de cicluri de materiale netoxice;

38. solicită stabilirea unor obiective obligatorii la nivelul UE pentru a reduce consumul primar de materii prime și a crește eficiența utilizării resurselor, cu scopul de a ajunge la o economie circulară durabilă și ecologică cel târziu până în 2050;

39. solicită internalizarea costurilor externe prin impozitarea adecvată a resurselor și subliniază faptul că este necesar ca politicile macroeconomice și de contabilitate economică să respecte nevoia de a menține consumul de resurse în limitele planetare;

40. salută faptul că, în martie 2020, Comisia va adopta strategia industrială a Uniunii, cu scopul de a aborda dubla provocare a transformării ecologice și a celei digitale, însă subliniază că strategia industrială trebuie să fie în concordanță cu obiectivul de asigurare a neutralității climatice până în 2040 și că reînnoirea industriei europene trebuie să se axeze pe eficiența energetică și a utilizării resurselor și pe o abordare ce privilegiază economia circulară ecologică și bazată ciclul de viață, dacă se dorește ca industria europeană să își mențină competitivitatea și să devină lider mondial în producția ecologică; solicită introducerea unui raport periodic de monitorizare axat pe competitivitatea și rezistența la criză a industriei ecologice și a IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate care își desfășoară activitatea în mod ecologic;

41. solicită ca politica industrială a UE să orienteze investițiile către creativitate, competențe, inovare, tehnologii și soluții sustenabile și să promoveze modernizarea bazei industriale a Europei prin intermediul unei politici care să țină seama de lanțurile valorice și care să includă toate sectoarele și actorii industriali, inclusiv IMM-urile, și să fie aplicabilă în toate regiunile UE; subliniază că strategia în acest domeniu trebuie să se bazeze pe un cadru de reglementare pe termen lung, care să includă obiective și indicatori clari, să măsoare progresele înregistrate și să se bazeze pe procese incluzive și transparente, ce garantează coerența politicilor;

42. salută faptul că Comisia va adopta un nou plan de acțiune privind economia circulară, care va include o politică privind „produsele durabile”, prin care se va acorda prioritate reducerii cantității de materiale utilizate și reutilizării acestora înainte de reciclare, pentru a orienta procesul de tranziție al tuturor sectoarelor; subliniază rolul sistemelor cu cicluri multiple, în special pentru ambalajele industriale și recipientele destinate produselor alimentare, cum ar fi sticlele de apă, și solicită crearea unui sistem de garanție la nivelul UE;

43. solicită luarea de măsuri ferme împotriva evacuărilor intenționate și neintenționate de microplastice și cere, de asemenea, să se adopte măsuri suplimentare pentru a combate utilizarea materialelor plastice de unică folosință; sprijină intenția Comisiei de a revizui normele privind transferurile de deșeuri, astfel încât să se pună capăt exporturilor de deșeuri în afara UE;

44. invită Comisia să revizuiască legislația privind proiectarea ecologică, astfel încât aspectele vizate de aceasta să fie extinse dincolo de eficiența energetică, inclusiv adoptând măsuri pentru etichetarea clară a posibilităților de reciclare și a potențialului de reparare a produselor; solicită, de asemenea, Comisiei să prezinte, până în martie 2020, planul de lucru privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică pentru perioada 2020-2024, și să adopte măsurile vizate pentru fiecare grupă specifică de produse, de îndată ce acestea sunt finalizate;

45. solicită insistent includerea de către Comisie a materialelor textile în strategia sa industrială și să se ofere stimulente pentru reciclarea textilelor în cadrul UE;

46. salută intenția Comisiei de a acorda sustenabilității un rol central în cadrul sectorului digital; insistă, în acest context, asupra îmbunătățirii eficienței energetice și a performanței economiei circulare chiar în cadrul sectorului digital propriu-zis, de la rețelele în bandă largă până la centrele de date și la dispozitivele din domeniul TIC; solicită, în acest sens, crearea unei strategii ecologice a UE în domeniul tehnologiei informației, care să prevadă aplicarea unor standarde concrete în materie de eficiență energetică pentru centrele de date, precum și adoptarea unei directive privind proiectarea ecologică în domeniul IT, care să stabilească standarde și obiective obligatorii în materie de eficiență energetică, economii de resurse, potențial de reciclare și posibilități de reparare ale dispozitivelor IT, să se instituie un „drept de reparare” pentru dispozitivele digitale periferice, să se definească cerințele privind standardele de eficiență pentru platformele video, spre exemplu prin dezactivarea pornirii automate ca setare implicită, introducerea unui buton vizibil care să permită redarea exclusivă a conținutului audio sau a unor setări implicite aplicabile rezoluției video a serviciilor de streaming sau de video la cerere, precum și crearea unui grup european de reflecție pentru cele mai bune practici în domeniul digital, cu scopul de a înregistra exemple de bune practici în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a digitalizării și a le pune la dispoziția întreprinderilor și a administrațiilor;

47. reamintește că asigurarea unor lanțuri de aprovizionare sustenabile și echitabile, prin utilizarea sistematică a criteriilor de atribuire bazate pe sustenabilitate în achizițiile publice, reprezintă un instrument-cheie pentru realizarea obiectivelor Pactului ecologic european; invită Comisia să analizeze în detaliu ce ajustări legislative și nelegislative ale actualului cadru de achiziții publice sunt necesare pentru a asigura coerența deplină cu obiectivele Pactului ecologic european, în special pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2040, și să elaboreze un plan de acțiune concret în acest domeniu, care să implice obiective măsurabile specifice și o monitorizare a progreselor înregistrate de fiecare stat membru în acest sens;

Accelerarea tranziției către o mobilitate sustenabilă și inteligentă

48. subliniază că sectorul transporturilor este singurul sector în care emisiile au crescut din 1990 și salută recunoașterea clară a faptului că toate modurile de transport (rutier, feroviar, aerian și maritim) vor trebui să contribuie pe deplin la decarbonizarea sectorului transporturilor, în conformitate cu obiectivul de a ajunge la o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei; sprijină cu fermitate obiectivul internalizării tuturor costurilor pentru mediu și sănătate pe care le implică sectorul transporturilor, care se ridică în prezent la aproximativ 1 000 de miliarde EUR anual și care se reflectă în recentul studiu privind externalitățile și internalizarea costurilor, comandat de Comisie;

49. consideră că orientarea generală pentru proiectele și politica în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe o înțelegere cuprinzătoare a tuturor costurilor externe pe termen scurt și lung; solicită, prin urmare, o strategie cuprinzătoare pentru internalizarea completă a acestor costuri, prin măsuri care să integreze principiile „poluatorul și utilizatorul plătește”, precum și abordarea „de la extracție la ardere” („well-to-wheel”); consideră că astfel de măsuri ar trebui să garanteze condiții de concurență echitabile pentru toate modurile de transport, însă acestea nu ar trebui să se limiteze, de exemplu, la un sistem cuprinzător de taxare rutieră, eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili, cum ar fi combustibilii pentru aviație și cei maritimi, posibila interconectare între infrastructurile feroviare ale statelor membre și accesibilitatea transporturilor cu emisii scăzute din punctul de vedere al prețurilor, scutirea de TVA în cazul biletelor de avion și revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat pentru a opri investițiile în extinderea aeroporturilor;

50. regretă profund faptul că dimensiunea socială a unei politici de transport incluzive, nediscriminatorii și pe deplin accesibile este absentă din propunerile Comisiei, având în vedere faptul că mulți lucrători din sectorul transporturilor au condiții de muncă precare, iar actualul context este marcat de inegalități sociale și îmbătrânirea populației; subliniază că, pe lângă costurile pentru mediu și sănătate, condițiile precare de muncă ale lucrătorilor din acest sector duc în mod artificial la scăderea costului călătoriilor și permit dezvoltarea unor modele de afaceri nesustenabile din punct de vedere social și ecologic;

51. salută accentul pus pe extinderea infrastructurii de încărcare pentru vehiculele electrice, care fac parte din soluția de reducere a emisiilor generate de transportul rutier; solicită, cu toate acestea, un plan de mobilitate urbană mai cuprinzător, pentru a reduce congestionarea și a îmbunătăți calitatea vieții în localități și orașe, urmărind în special obiectivul de a reduce spațiul disponibil pentru autoturismele individuale și de a-l înlocui cu spațiu pentru mobilitatea publică, activă și micromobilitate; regretă absența unei strategii de mobilitate pentru zonele rurale, care sunt de regulă mai izolate și care vor necesita investiții semnificative în domeniul transportului public în vederea asigurării conectivității, cu reducerea concomitentă a emisiilor;

52. îndeamnă insistent Comisia să sprijine statele membre care doresc să interzică, începând de la o anumită dată, vânzările de noi vehicule echipate cu motoare cu combustie și consideră că este necesar să se impună, cel târziu până în 2030, interzicerea la nivelul UE a motoarelor cu combustie pentru autoturismele și vehiculele utilitare ușoare noi, cu scopul de a îndeplini obiectivul de atingere a neutralității climatice până în 2040, evitându-se totodată fragmentarea pieței unice; reamintește poziția sa de respingere a extinderii EU ETS la transportul rutier și solicită, în schimb, consolidarea standardelor privind emisiile de CO2 în cazul autoturismelor, camionetelor și vehiculelor grele;

53. reamintește faptul că, potrivit datelor AEM, aproximativ 412 000 de decese premature în 2016 au fost cauzate de poluarea aerului; solicită, în acest sens, modernizarea obligatorie a tuturor vehiculelor diesel din UE care nu respectă standardele Uniunii și înființarea unei agenții a UE pentru testarea nivelului emisiilor, precum și adoptarea standardelor EURO 7 pentru emisiile generate de vehicule, astfel încât să se țină seama de toate emisiile, inclusiv de cele cauzate de pneuri și de frâne; solicită să se ofere finanțare din partea UE pentru tehnologiile și infrastructura de teledetecție;

54. solicită un angajament reînnoit pentru acțiuni decisive privind siguranța rutieră care să includă un obiectiv „Viziunea zero” până în 2030 și un angajament de reducere a limitelor de viteză, de asigurare în mai mare măsură a respectării codului rutier și de sporire a centrelor urbane fără mașini, acordând prioritate mobilității active, reducând necesitatea deplasărilor și acordând prioritate transferului modal către moduri de transport mai sigure și mai curate;

55. subliniază că finalizarea cerului unic european ar putea determina o anumită creștere a eficienței, însă ar putea duce totodată la o intensificare, per ansamblu, a traficului aerian și, prin urmare, nu va contribui la o reducere semnificativă a emisiilor generate de sectorul aviației, necesară pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2040; subliniază în acest sens importanța asigurării transferului modal de la transportul aerian către transportul feroviar și invită Comisia și statele membre să conceapă politici, investiții și stimulente pentru a se asigura că, atunci când acest lucru este fezabil și viabil, deplasările pe calea ferată în Europa, pe distanțe de până la 1 000 km, sunt mai atractive pentru oameni decât alternativele pe calea aerului sau pe șosele; solicită un moratoriu privind noile acorduri în domeniul aviației care vizează creșterea capacității în acest domeniu și deschiderea de noi rute, acest lucru fiind contrar obiectivelor Pactului ecologic;

56. deplânge faptul că Comisia nu intenționează încă să elimine, ci doar să reducă, certificatele de emisii gratuite pentru activitățile de aviație în cadrul EU ETS;

57. subliniază că finanțarea UE în domeniul transporturilor, inclusiv toate fondurile UE relevante (MIE, fondurile ESI, InvestEU etc.), precum și politica de împrumuturi a BEI în sectorul transporturilor, ar trebui concepute astfel încât să se asigure decarbonizarea sectorului transporturilor, acordând prioritate unui transfer modal sustenabil, sporind finanțarea pentru legăturile feroviare carente din rețelele transfrontaliere sau din rețeaua TEN-T, promovând totodată trenurile de noapte și sporind investițiile în transportul public accesibil și la prețuri rezonabile, transportul combinat, mobilitatea activă și mobilitatea ca serviciu; reamintește că investițiile în infrastructuri precum autostrăzi, zone de staționare și aeroporturi duc, în general, la creșterea cererii, la sporirea emisiilor și, deci, sunt contrare obiectivelor Pactului ecologic european; este de opinie că viitoarea revizuire a TEN-T este esențială pentru a corecta cadrul actual, astfel încât să se axeze mai mult pe transferul modal și pe obiective obligatorii pentru trecerea de la transportul rutier la transportul feroviar și cel fluvial; consideră că o coordonare mai strânsă între finanțarea transportului urban și planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD) este esențială pentru stimularea transformării mobilității urbane;

58. invită Comisia să adopte propuneri legislative pentru a elimina emisiile de substanțe poluante generate de transportul maritim (emisii de NOx, SOx și PM) și să perceapă taxe pentru utilizarea de combustibili fosili în transportul maritim, precum și să introducă obligativitatea utilizării energiei electrice de pe țărm și să introducă standarde de eficiență ambițioase pentru navele care fac escală în porturile din UE; invită Comisia să stabilească obiective pentru utilizarea parțială a puterii velelor și a instalațiilor solare și eoliene la bordul navelor, precum și pentru navigarea cu viteză redusă, acestea prezentând avantaje enorme de economisire a combustibilului; invită Comisia să se asigure că toate navele comandate pentru a fi folosite în apele UE au capacitatea de a atinge un nivel de emisii egal cu zero și, în scurt timp, sunt nave cu emisii egale cu zero;

„De la fermă la consumator”: conceperea unui sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

59. salută angajamentul Comisiei de a se asigura că alimentele europene devin un standard global pentru sustenabilitate și remarcă faptul că, pentru a realiza acest lucru, este nevoie ca întregul lanț de aprovizionare cu alimente, de la fermă la consumator, incluzând toți factorii de producție, printre care și importurile de hrană pentru animale, să nu afecteze clima și mediul; regretă, însă, că Comisia nu a profitat de această ocazie pentru a-și revizui propunerea privind viitoarea politică agricolă comună în vederea atingerii acestor obiective;

60. salută faptul că Comisia și-a asumat angajamentul de a se asigura, încă de la început, că planurile strategice vor trebui să reflecte un nivel ridicat de ambiție pentru a reduce în mod semnificativ utilizarea pesticidelor chimice și riscul reprezentat de acestea, precum și utilizarea îngrășămintelor și a antibioticelor; reamintește necesitatea de a se trece la o biodiversitate ridicată, la sisteme agroecologice, prin soluții bazate pe ecosisteme, cum ar fi gestionarea integrată a dăunătorilor, rotația culturilor cu leguminoase și alte practici agricole ecologice;

61. consideră că o reformă amplă a politicii agricole comune este esențială pentru a asigura coerența cu obiectivele UE în materie de climă și de biodiversitate:

(i) plățile ar trebui efectuate numai pentru atenuarea schimbărilor climatice, pentru refacerea biodiversității, pentru bunăstarea animalelor și, în special, pentru reducerea utilizării pesticidelor; Comisia va aproba numai plăți cuplate pentru efective de animale cu o densitate redusă;

(ii) plățile directe ar trebui să fie limitate la maximum 50 000 EUR pe exploatație, pe an (excluzând costurile cu forța de muncă), suma rezultată în urma plafonării fiind alocată pentru plățile redistributive pentru primele hectare, prin aceasta evitându-se ca subvențiile să ajungă în mod disproporționat la actorii cei mai mari;

(iii) 50 % din pachetele financiare naționale pentru FEGA ar trebui să fie alocate unor programe ecologice care îndeplinesc criterii ambițioase, compatibile cu obiectivele UE în materie de climă și de biodiversitate, fermierilor care trec la practici sustenabile, în special agroecologia; Comisia verifică nivelul ridicat de ambiție și eficacitatea programelor ecologice ale statelor membre și monitorizează îndeaproape rezultatele punerii în aplicare a acestora;

(iv) un FEADR bine finanțat ar trebui să fie direcționat către sprijinirea fermierilor și a comunităților rurale în vederea restructurării fundamentale a economiilor locale și regionale astfel încât să devină sisteme sustenabile din punct de vedere ecologic și social, bazate în special pe evitarea risipei de alimente și pe lanțuri de aprovizionare cu alimente mai scurte, protejarea naturii și promovarea ocupării forței de muncă în zonele rurale;

62. invită Comisia să dea curs apelurilor formulate în Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2019 referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune, inclusiv să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a se asigura că statele membre evaluează în mod corespunzător formulele pesticidelor, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție în cauza C-616/17;

63. invită Comisia să propună legislație care să cuprindă un angajament obligatoriu la nivelul UE de a reduce drastic utilizarea pesticidelor sintetice cu 50 % până în 2025, cu contribuții naționale obligatorii, în scopul eliminării lor treptate în decurs de 15 ani; solicită interzicerea exportului din UE a pesticidelor care sunt interzise în UE; solicită ca autorizarea în caz de urgență a pesticidelor să fie strict limitată la reale situații de urgență, impunându-se norme detaliate privind notificările, explicații complete și detaliate și obligația de a face publice respectivele notificări;

64. invită Comisia să pună în aplicare, în cele din urmă, un plan european complet privind proteinele vegetale, cu scopul de a reduce importul de produse care duc la o intensificare a despăduririlor;

65. invită Comisia și statele membre să asigure adoptarea de urgență a ansamblului orientărilor EFSA din 2013 privind albinele și îndeamnă statele membre ca, până atunci, să își alinieze în consecință evaluările privind pesticidele; invită, de asemenea, Comisia să acționeze în conformitate cu poziția Parlamentului potrivit căreia ar trebui să existe o interdicție a tuturor pesticidelor pe bază de neonicotinoide;

66. consideră că este important să se stabilească standarde mai ridicate în legislația privind bunăstarea animalelor și să se inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care sistematic nu respectă normele în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației existente privind bunăstarea animalelor, indiferent dacă este vorba de standarde privind transportul animalelor sau creșterea acestora; pentru a reduce considerabil transportul animalelor, Comisia ar trebui, de asemenea, să sprijine abatoarele locale și mici și să interzică exportul de animale vii în afara UE;

67. îndeamnă Comisia să adopte cât mai curând o directivă privind solurile, cu scopul de a pune capăt degradării terenurilor, care duce la pierderea de soluri, de terenuri și de capacitate de absorbție a carbonului;

68. subliniază că este imperios necesar să se pună capăt exploatării excesive a resurselor biologice marine în scopul garantării productivității activităților de pescuit, al protejării biodiversității marine și al menținerii rezilienței oceanului în fața impactului schimbărilor climatice; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să pună în aplicare integral cerințele politicii comune în domeniul pescuitului referitoare la exploatarea sustenabilă a resurselor halieutice și reducerea la minimum și, în măsura posibilităților, eliminarea impactului negativ al activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine;

69. invită Comisia să analizeze în continuare modalitățile prin care se poate promova trecerea la activități de pescuit favorabile climei, cu un impact redus și sustenabile în toate bazinele maritime europene;

70. subliniază că trebuie să se întreprindă urgent acțiuni legislative în ceea ce privește materialele care intră în contact cu alimentele și limitele maxime de reziduuri de pesticide în alimente; îndeamnă Comisia să interzică aditivii alimentari potențial periculoși și care nu sunt necesari;

71. invită Comisia să revizuiască etichetarea pentru a spori transparența în ceea ce privește toate substanțele prezente în produsele alimentare și să îmbunătățească etichetarea nutrițională (Nutriscore), indicarea pe etichetă a țării de origine și etichetarea privind bunăstarea animalelor; îndeamnă Comisia să introducă în cele din urmă profiluri nutriționale în cadrul Directivei privind mențiunile de sănătate;

72. solicită să nu se acorde noi autorizații pentru OMG-uri (atât din import, cât și cultivate), deoarece procedura de autorizare nu ține seama în mod corespunzător de riscurile la adresa sănătății și de impactul asupra biodiversității; invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare deplină și rapidă a hotărârii CJUE privind noile OMG-uri (așa-numitele „noi tehnici de reproducere a animalelor”) și să se asigure că noile OMG-uri nu sunt dereglementate; subliniază că orice procedură de autorizare ar trebui să fie pe deplin democratică; subliniază importanța biodiversității naturale atât în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, cât și atenuarea acestora;

Conservarea și refacerea ecosistemelor și a biodiversității

73. salută anunțul privind Strategia pentru 2030 în domeniul biodiversității, care urmează să fie publicată până în martie 2020; consideră că o strategie ambițioasă este esențială pentru ca Uniunea să deschidă calea către COP15 de la Kunming și să determine încheierea un acord cu caracter juridic obligatoriu pentru protejarea și refacerea biodiversității la nivel mondial; subliniază că Strategia UE în domeniul biodiversității ar trebui să abordeze toate cauzele principale ale pierderii biodiversității în UE, în special practicile agricole, forestiere și de pescuit nesustenabile, precum și să stabilească obiective obligatorii pentru ca Uniunea și statele sale membre să protejeze cel puțin 30 % din zonele terestre și marine ale Uniunii și să refacă cel puțin 30 % din ecosistemele degradate până în 2030, promovând în același timp interconectivitatea lor și asigurând o finanțare suficientă și o gestionare eficace a acestora;

74. subliniază necesitatea eforturilor de conservare a oceanelor și a coastelor, atât pentru atenuarea schimbărilor climatice, cât și pentru adaptarea la acestea, de protejare și de refacere a ecosistemelor marine și de coastă, astfel cum se subliniază în raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera, prin reducerea la minimum a impactului activităților de pescuit și al acvaculturii, dar și al industriilor extractive asupra ecosistemelor marine, precum și prin reducerea la minimum a poluării marine și a emisiilor generate de transportul maritim; consideră că politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să vizeze eliminarea pescuitului excesiv și refacerea stocurilor peste niveluri care să permită obținerea producției maxime durabile și îndeamnă statele membre să aplice acest principiu atunci când distribuie cotele de pescuit;

75. salută angajamentul țărilor din jurul Mării Mediterane de a dezvolta o guvernanță cuprinzătoare, de a îmbunătăți colectarea datelor și evaluarea științifică, de a institui un cadru de gestionare a pescuitului bazat pe ecosistem, de a dezvolta o cultură a respectării normelor și de a elimina pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat, de a sprijini pescuitul artizanal și acvacultura sustenabile și de a obține mai multă solidaritate și coordonare;

76. încurajează ferm Comisia să își intensifice acțiunile de protejare și refacere a pădurilor din Uniune și din întreaga lume; își reiterează apelul de a bloca accesul pe piețele UE al produselor obținute în urma despăduririlor și de a se introduce obligații de diligență pentru întreprinderile care introduc pe piața Uniunii produse asociate riscului de despădurire, cum ar fi soia, uleiul de palmier, eucaliptul, carnea de vită, pielea și cacao; invită Comisia să nu mai autorizeze soia modificată genetic, al cărei import constituie cauza unor despăduriri masive în țări precum Brazilia și Argentina; ia act de rolul populațiilor indigene și al comunităților forestiere din ce în ce mai amenințate, care sunt protectori și gardieni ai ecosistemelor forestiere;

77. subliniază neconcordanțele care există în prezent între obiectivele Uniunii în materie de biodiversitate și politica sa în domeniul bioenergiei; invită, prin urmare, Comisia să adopte criterii mai stricte de sustenabilitate pentru bioenergie, în vederea asigurării faptului că contribuția acesteia nu afectează biodiversitatea și ecosistemele;

78. remarcă faptul că noile măsuri de împădurire nu pot compensa pădurile seculare, nici din punctul de vedere al absorbției de carbon, nici din punctul de vedere al biodiversității; avertizează că pădurile cu o diversitate biologică bogată nu trebuie să fie înlocuite cu plantații sărace în specii și insistă asupra faptului că conceptul eronat de „compensare a biodiversității” nu ar trebui să fie utilizat ca instrument de politică; solicită o strategie europeană de restaurare ecologică a Europei și de reconstrucție a unei păduri paneuropene;

79. subliniază importanța sporirii atât a acoperirii, cât și a eficacității rețelelor de suprafețe protejate, cu scopul de a atenua schimbările climatice și de adaptare la acestea, precum și pentru a permite refacerea biodiversității afectate de multipli factori de stres; invită Comisia și statele membre să își unească eforturile pentru a ajunge la un acord asupra unui obiectiv global ambițios privind zonele protejate care să cuprindă suprafețe marine și terestre conectate și gestionate în mod eficace, cu o acoperire de cel puțin 30 % până în 2030; încurajează Uniunea și statele membre să realizeze Centura verde europeană ca proiect-pilot și o parte semnificativă a infrastructurii verzi europene;

80. invită Comisia să stabilească criterii obligatorii pentru asigurarea unei gestionări adecvate a habitatelor faunei și florei și a zonelor Natura 2000, să interzică activitățile dăunătoare și utilizarea pesticidelor în zonele protejate și în apropierea acestora și să consolideze monitorizarea și inspecțiile efectuate de autorități independente; invită Comisia să consolideze Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător în conformitate cu recomandările Parlamentului European din rezoluția sa adoptată la 26 octombrie 2017; invită Comisia să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu respectă legislația privind protecția naturii;

81. subliniază faptul că, deseori, pot apărea amenințări la adresa biodiversității din cauza diverselor infrastructuri planificate, în domenii precum transportul, producția și distribuția de energie, instalațiile de gestionare a deșeurilor sau activitățile miniere; reamintește că impactul ecologic al unor astfel de proiecte trebuie evaluat în mod corespunzător din primele faze de planificare, împreună cu efectele asupra activităților socioeconomice existente, cum ar fi agricultura; reamintește că scopul și spiritul subiacente legislației relevante a UE îl constituie prevenirea, în cea mai mare măsură posibilă, a prejudiciilor grave la adresa habitatelor și speciilor prin cea mai bună alternativă posibilă, care poate fi inclusiv nerealizarea proiectului; îndeamnă Comisia să își îndeplinească rolul de gardian al tratatelor și în acest domeniu, mergând dincolo de comunicarea sa actuală privind „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune” și examinând în mod corespunzător posibilele cazuri de încălcare a legislației UE expuse de cetățeni și de organizații;

82. subliniază că este important să se ajungă la un acord cu privire la un nou instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic, în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, referitor la conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale, până la sfârșitul anului 2020, și invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a ajunge la un acord cu privire la un tratat mondial ambițios în cadrul celei de-a patra reuniuni a Comitetului interguvernamental care va avea loc la New York în martie 2020;

83. solicită să se acorde un statut juridic ecosistemelor terestre și marine și invită Comisia și statele membre să promoveze un statut internațional pentru bunurile comune globale cu ocazia Convenției privind biodiversitatea (COP15) de la Kunming;

84. reamintește limitele planetei în ceea ce privește agenda privind creșterea albastră, care ar trebui să se dezvolte numai în limitele ecologice;

Ambiția de a reduce poluarea la zero pentru un mediu fără substanțe toxice

85. salută ambiția de a reduce poluarea la zero pentru un mediu fără substanțe toxice și recunoașterea faptului că acest lucru necesită mai multe măsuri de prevenire a poluării, precum și măsuri de curățare și remediere a poluării; se așteaptă ca Comisia să alinieze viitoarea strategie industrială și planul de acțiune privind economia circulară, cu ambiția sa de a reduce poluarea la zero;

86. invită Comisia să aplice în mod corespunzător Regulamentul REACH, în conformitate cu hotărârea pronunțată în cauza T-837/16 (Suedia/Comisia Europeană);

87. solicită să se ia măsuri pentru a elimina toate lacunele de reglementare din legislația Uniunii privind substanțele chimice și pentru a asigura coerența între toate sectoarele, pentru a accelera înlocuirea substanțelor chimice toxice cu alternative netoxice, utilizând, ori de câte ori este posibil, o abordare de grup, pentru a pune în aplicare toate cele patru elemente ale strategiei demult așteptate privind un mediu netoxic, în special în ceea ce privește perturbatorii endocrini și nanomaterialele, și să se ia măsuri împotriva substanțelor chimice foarte persistente;

88. solicită acțiuni cuprinzătoare împotriva tuturor poluanților relevanți pentru a restabili funcțiile naturale ale apelor subterane, costiere, marine și de suprafață;

89. îndeamnă Comisia să revizuiască Directiva privind calitatea aerului pentru a alinia valorile-țintă la cele mai recente recomandări ale OMS și să introducă o valoare pe termen scurt pentru PM2.5;

90. solicită o revizuire a Directivei Seveso pentru a asigura sănătatea mediului, aplicarea unei strategii fără emisii poluante/fără toxicitate la toate activitățile industriale, precum și o revizuire a Directivei offshore pentru a interzice forajul offshore;

Finanțarea Pactului ecologic european și asigurarea unei tranziții echitabile

Continuarea finanțării și a investițiilor „verzi” și asigurarea unei tranziții echitabile

91. salută recunoașterea nevoilor de finanțare considerabile pentru a atinge obiectivele stabilite în comunicarea EGD și necesitatea unui plan de investiții; salută, de asemenea, recunoașterea în comunicare a faptului că sustenabilitatea ar trebui să fie integrată mai mult în cadrul de guvernanță corporativă și într-un cadru de investiții sustenabil, pentru a se asigura că sectorul privat contribuie în mod eficace la obiectivele Pactului ecologic și nu le pune piedici;

92. salută recentele declarații ale președintelui nou numit al BCE, potrivit cărora instituția, în cele două roluri ale sale de supraveghere monetară și bancară, ar trebui să contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice, în special prin achiziționarea de obligațiuni țintite în cadrul programelor sale și prin asigurarea unei evaluări prudente a riscurilor climatice și a altor riscuri pentru mediu în sistemul bancar; subliniază că este de competența SEBC să sprijine politicile economice generale din Uniune cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care includ un nivel ridicat de protecție și îmbunătățirea calității mediului, precum și justiție și protecție sociale; îndeamnă Comisia să colaboreze cu BCE în acest sens pentru a asigura coerența acțiunilor promise în comunicarea EGD;

93. regretă profund faptul că estimările Comisiei prezentate în comunicare nu tratează cheltuielile necesare pentru adaptarea la schimbările climatice sau pentru alte provocări în materie de mediu, cum ar fi biodiversitatea, și nici investițiile publice necesare pentru a aborda costurile sociale ale tranziției sau costurile inacțiunii;

94. se așteaptă ca Comisia să prezinte un plan de finanțare clar care să definească destinația investițiilor, care să mobilizeze fonduri anuale cu mult peste nivelul de 2 % din PIB-ul Uniunii, pentru a se asigura că toate sectoarele care au nevoie de investiții pentru tranziție au resursele necesare pentru decarbonizarea și protejarea biodiversității fără a lăsa pe nimeni în urmă și care să acopere diferitele domenii de acțiune, printre care transportul durabil, energia din surse regenerabile, economiile de energie și eficiența resurselor și refacerea absorbanților de carbon și a biodiversității, precum și costurile sociale ale tranziției;

95. pentru a asigura caracterul cuprinzător și coerența finanțării necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în comunicare, este nevoie de un plan de finanțare adecvat care să stabilească clar sursele financiare publice și private care vor fi mobilizate, la nivelul Uniunii, la nivel național și local, pentru ce acțiuni vor fi alocate și cum se prevede ca respectivele cheltuieli să contribuie la îndeplinirea obiectivelor;

96. subliniază că este esențial, pentru coerența politicilor, ca toate investițiile Uniunii să respecte clima și biodiversitatea și ca întreg bugetul Uniunii să fie 100 % compatibil cu obiectivele Acordului de la Paris; solicită ca BEI să fie transformată de urgență într-o veritabilă bancă pentru climă;

97. regretă că menținerea obiectivului de 25 % în CFM pentru cheltuielile legate de schimbările climatice nu este în coerență cu obiectivele stabilite în Comunicarea Comisiei; insistă nu numai ca cel puțin 50 % din CFM să fie dedicat acțiunilor în domeniul climei, dar și ca restul să respecte clima și biodiversitatea; insistă să se instituie o obligație juridică pentru ca planificarea tuturor cheltuielilor în temeiul noului CFM să facă obiectul unei analize aprofundate a rezistenței la schimbările climatice cu ajutorul unui instrument introdus în mod special în acest scop propus de Comisia Europeană și de Parlamentul European;

98. insistă, de asemenea, ca bugetul Uniunii să fie pe deplin în conformitate cu angajamentele și obiectivele sale internaționale și să nu mai finanțeze, direct sau indirect, infrastructurile de cerere sau de ofertă de combustibili fosili, nici în Uniune, nici în străinătate;

99. consideră că trebuie încurajată coerența, eliminând toate subvențiile dăunătoare, inclusiv prin intermediul ajutoarelor de stat și a subvențiilor indirecte, cum ar fi scutirile de taxe, care contribuie la continuarea practicilor dăunătoare, subminează eforturile în favoarea climei și biodiversității și utilizează resurse valoroase care sunt necesare pentru o tranziție echitabilă către o economie neutră din punct de vedere climatic și favorabilă biodiversității;

100. este ferm convins că partea de venituri din bugetul Uniunii, și nu doar componenta de cheltuieli, trebuie să fie pe deplin compatibilă cu obiectivele stabilite în comunicare; subliniază că reforma resurselor proprii ar trebui să conducă la o mai bună aliniere cu politicile și prioritățile Uniunii;

101. salută propunerile Comisiei privind resursele proprii, în special cu privire la taxa pe materiale plastice și resursele proprii bazate pe ETS; subliniază necesitatea de a avea în vedere de urgență noi taxe pentru a crește resursele proprii ale Uniunii și a reduce dependența de contribuțiile naționale;

102. subliniază necesitatea de a transfera impozitarea în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” dincolo de mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, pentru a include taxele de mediu la nivel european, de exemplu pe combustibilii fosili, pe zboruri și pe materiale plastice, ale căror venituri ar trebui alocate pentru îndeplinirea obiectivelor sociale și de mediu ale EGD; recunoaște beneficiile aduse de taxele europene armonizate care înlocuiesc taxele naționale și reduc sarcinile administrative pentru întreprinderi și consumatori;

103. insistă asupra necesității de a valorifica succesele inițiativei privind finanțele sustenabile pentru a asigura o transparență deplină cu privire la gradul de sustenabilitate al sistemului financiar al Uniunii, incluzând pe lista neagră cele mai nocive investiții, a prezenta o etichetă ecologică pentru produsele financiare și a redirecționa fluxurile de investiții către tranziția ecologică a economiei;

104. așteaptă cu interes extinderea domeniului de aplicare a taxonomiei Uniunii, astfel încât să acopere activitățile dăunătoare mediului; solicită adoptarea rapidă a standardului Uniunii privind obligațiunile ecologice și integrarea diligentă a factorilor ESG în cadrul prudențial al băncilor și al altor intermediari financiari, precum și integrarea riscurilor de mediu în cadrul testelor de rezistență;

Ecologizarea bugetelor naționale și transmiterea de semnale de preț corecte

105. salută recunoașterea de către Comisie a rolului esențial pe care îl joacă în tranziție bugetele naționale și că acest rol este serios afectat de cadrul actual de guvernanță economică și de tratamentul investițiilor care promovează obiectivele Pactului ecologic european din cadrul normelor fiscale ale Uniunii;

106. insistă că este esențial să se adopte o abordare coerentă pentru a răspunde nevoilor considerabile de investiții la nivel național care sunt necesare pentru a realiza obiectivele ambițioase prezentate în comunicare, cu scopul de a se asigura că normele fiscale ale Uniunii și procesul semestrului european sunt revizuite:

  să se asigure că obiectivele în materie de politici climatice, de mediu și sociale sunt tratate ca fiind la fel de importante și obligatorii ca obiectivele privind datoria și deficitul în evaluarea bugetelor statelor membre;

  să elimine barierele din calea investițiilor necesare pentru acțiunile în domeniul climei, repartizând valoarea cheltuielilor de investiții pe durata de viață a formării brute de capital legat de investițiile publice care respectă cerințele pentru investițiile durabile din Regulamentul privind taxonomia;

107. insistă, de asemenea, că coerența necesită o revizuire a normelor privind ajutoarele de stat (în special Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare și Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie) pentru ca ele să fie pe deplin în concordanță cu obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și cu obiectivele de mediu și pentru a descuraja puternic subvențiile pentru combustibilii fosili, inclusiv ajutorul deghizat acordat pentru combustibilii fosili, cum ar fi ajutorul pentru închiderea minelor de cărbune și compensarea activelor depreciate sau extinderea aeroporturilor;

108. consideră că este necesar să se instituie un proces de audit pentru a verifica coerența deciziilor în materie de ajutoare de stat cu obiectivul Uniunii de zero emisii nete până în 2040;

Activarea educației și a formării profesionale

109. salută propunerea privind un cadru de competențe europene pentru a contribui la dezvoltarea și evaluarea cunoștințelor, a abilităților și a atitudinilor referitoare la schimbările climatice și la dezvoltarea durabilă, precum și inițiativa propusă de a mobiliza 3 miliarde EUR pentru investiții în infrastructura școlară durabilă;

110. consideră că promovarea „mobilității verzi” în cadrul programului Erasmus + 2021-2027 este o chestiune de coerență cu obiectivele comunicării;

Asigurarea unei tranziții echitabile

111. salută că în comunicare se recunoaște necesitatea unei agende pentru o tranziție echitabilă și favorabilă incluziunii; regretă că în comunicare nu sunt înaintate propuneri care să vizeze combaterea inegalităților sociale și economice dincolo de recalificare și crearea de locuri de muncă în noi sectoare economice;

112. regretă profund că nevoile de investiții prezentate în comunicare nu țin seama de costurile sociale ale tranziției și de costurile adaptării la schimbările climatice, care trebuie să fie toate acoperite pentru a asigura o tranziție echitabilă;

113. invită Comisia să sprijine Mecanismul pentru o tranziție justă cu politici sociale solide, în special în ceea ce privește eradicarea sărăciei și securitatea socială; invită Comisia să prezinte, în cadrul unei agende privind tranziția echitabilă, o directivă-cadru europeană pentru un venit minim, întrucât eradicarea sărăciei permite oamenilor să se adapteze la schimbare; invită Comisia să evalueze cu atenție efectele distributive ale instrumentelor, existente și noi, ale politicii climatice și să se asigure că politicile sale sunt cât se poate de progresive din punct de vedere distributiv, pentru a reduce la minimum potențialele efecte sociale negative;

114. insistă ca fondurile Mecanismului pentru o tranziție justă să fie furnizate numai atunci când un plan eficient și obligatoriu de eliminare a resurselor fosile a fost legiferat la nivelul statelor membre și să nu se irosească fonduri pentru a oferi beneficii în primul rând întreprinderilor mari din industria minieră a cărbunelui, în special pentru a subvenționa ceea ce face parte din obligațiile lor ca întreprindere, cum ar fi siturile de curățare și apele, ci, în schimb, cetățenii de rând să fie principalii beneficiari;

115. insistă asupra faptului că, pentru a fi în coerență cu obiectivele comunicării, o parte esențială a unei tranziții juste ar trebui să fie un program major care să vizeze ecologizarea fondului locativ, precum și construirea de noi locuințe sociale cu un consum de energie aproape egal cu zero. subliniază că acest lucru nu numai că ar contribui în mod semnificativ la combaterea schimbărilor climatice și la accesibilitate, ci ar crea, de asemenea, locuri de muncă ecologice pe termen lung, ar reduce gradul de îndatorare a gospodăriilor și ar trata probleme legate de sănătate;

116. insistă asupra unui proces cu adevărat transparent de accesare a fondurilor destinate să asigure o tranziție echitabilă, astfel încât acestea să poată fi monitorizate îndeaproape pentru a asigura eficiența, consecvența și incluziunea;

117. insistă că zonele rurale ar trebui să beneficieze de aceleași oportunități ca zonele urbane, pentru a asigura o tranziție justă în întreaga societate;

118. își exprimă dezacordul profund cu propunerea Comisiei de a se baza în principal pe instrumente financiare, inclusiv InvestEU, pentru finanțarea tranziției juste;

119. solicită o reformă a politicilor Uniunii în materie de fuziuni, ținând seama de impactul social și de mediu al fuziunilor potențiale;

120. invită Comisia Europeană să realizeze evaluări sistematice ale impactului de gen și să aloce fonduri specifice pentru egalitatea de gen în acțiunile și politicile climatice relevante ale Pactului ecologic european;

Mobilizarea cercetării și stimularea inovării

121. salută accentul pus de Comisie pe necesitatea de a lucra în mod intersectorial și interdisciplinar, precum și de a aplica o abordare sistemică agendei de cercetare și inovare a Uniunii; regretă că cheltuielile Uniunii în domeniul cercetării și inovării legate de climă nu sunt proporționale cu amploarea urgenței climatice și de mediu; subliniază necesitatea de a crește cheltuielile Uniunii pentru cercetare și inovare în cadrul programului Orizont Europa cu cel puțin 50 % (de la 35 % în prezent) pentru tehnologiile, produsele și întreprinderile inovatoare responsabile și soluțiile netehnologice, punând capăt investițiilor publice în activitățile de cercetare și inovare legate de combustibilii fosili; subliniază necesitatea de a integra în mod sistematic aspectele legate de climă și rezistența la schimbările climatice în toate programele de cercetare și inovare ale Uniunii;

122. consideră că este esențial ca Pactul ecologic să promoveze o schimbare sistemică și nu soluții tehnologice aplicate în faza finală care mențin un sistem nesustenabil și dependența de intrări. avertizează cu privire la așa-numitul „principiu al inovării” folosit frecvent de industrie pentru a promova inovarea de orice fel, cu orice preț; constată că adesea există deja tehnici și soluții mai simple, mai ieftine și mai eficiente, la o scară mai adecvată, cum ar fi agroecologia, care ajută la înfruntarea crizei climatice și a crizei biodiversității; invită Comisia să sprijine doar inovarea care este benefică pentru public, este participativă, sustenabilă, nu aduce prejudicii și respectă principiul precauției;

123. susține promovarea proiectelor industriale-cheie care vizează reducerea emisiilor și a resurselor și utilizarea mai bine orientată a „proiectelor importante de interes european comun” (PIIEC) pentru proiecte rezistente la schimbările climatice care au o valoare adăugată reală pentru realizarea unei economii cu un nivel net al emisiilor egal cu zero;

124. deplânge faptul că viitoarea strategie dedicată IMM-urilor nu face parte din EGD; reafirmă că IMM-urile reprezintă temelia economiei europene; subliniază necesitatea de a interconecta strâns IMM-urile și strategia industrială, precum și obiectivul de a atinge neutralitatea climatică până în 2040; de a lansa un program ambițios în materie de ecoinovare/„Unicorni verziˮ, cu măsuri și fonduri dedicate pentru a sprijini IMM-urile și întreprinderile nou-înființate din sectoarele climei și economiei circulare, inclusiv un ghișeu unic pentru informare și consiliere, cu privire la aspecte cum ar fi finanțarea, funcționarea în cadrul pieței interne, precum și cu privire la modul de a lua în considerare sustenabilitatea și utilizarea eficientă a resurselor de la stadiul de proiectare și ca parte integrantă a planurilor lor de afaceri și a funcționării acestora;

125. subliniază că inovarea ar trebui să fie stimulată în tehnologiile importante pentru tranziția către economii durabile, cum ar fi celulele fotovoltaice și bateriile care vizează creșterea eficienței lor energetice, a eficienței în utilizarea resurselor și a posibilității lor de reciclare;

Principiul „nu cauza prejudicii” – integrarea sustenabilității în toate politicile UE

126. salută angajamentul luat în comunicare față de principiul potrivit căruia toate acțiunile și politicile Uniunii ar trebui să își unească eforturile pentru ca Uniunea să realizeze o tranziție justă și reușită către un viitor durabil. constată că această cerință minimă nu numai că maximizează eficacitatea acțiunii, dar și evită risipa de resurse publice;

127. salută faptul că Comisia va alinia toate inițiativele viitoare de politică la obiectivele Pactului ecologic, însă subliniază necesitatea de a evalua, de asemenea, coerența legislației existente cu obiectivele stabilite în comunicare și de a lua în considerare costul lipsei de acțiune;

128. salută angajamentul Comisiei de a intensifica eforturile pentru a se asigura că legislația și politicile sunt puse în aplicare și implementate în mod eficace; invită Comisia să ia măsuri rapide în cazul în care dreptul Uniunii este încălcat, în special pentru a elimina lacunele în materie de punere în aplicare identificate în evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu din 2019 și pentru a accelera procedurile referitoare la încălcarea legislației privind protecția mediului;

129. își exprimă satisfacția că expunerile de motive care însoțesc toate propunerile legislative și actele delegate vor include o secțiune specifică în care se va explica modul în care inițiativa respectivă respectă principiul „nu cauza prejudicii”; solicită ca această măsură să fie extinsă pentru a include actele de punere în aplicare și măsurile privind procedura de reglementare cu control;

130. subliniază rolul esențial al principiului precauției ca motor al inovării benefice și al bunei legiferări, precum și faptul că acesta a contribuit la introducerea pe piață a unor produse noi și mai sigure și a încurajat inovațiile care promovează durabilitatea ecologică, socială și economică;

131. insistă că numai inovațiile care contribuie la soluționarea durabilă a principalelor provocări socioeconomice și ecologice, protejând, în același timp, drepturile consumatorilor, ar trebui să beneficieze de sprijin public;

Uniunea Europeană ca lider mondial

132. salută intenția Comisiei de a se asigura că respectarea Acordului de la Paris este un element esențial al tuturor viitoarelor acorduri comerciale și că toate substanțele chimice, materialele, alimentele și alte produse introduse pe piața europeană respectă pe deplin reglementările și standardele relevante ale Uniunii; observă, în acest sens, că respectarea principiilor și a obiectivelor Acordului de la Paris ar trebui să constituie o condiție pentru acordarea de asistență bugetară țărilor terțe și pentru acordurile de parteneriat;

133. își exprimă satisfacția că Comisia recunoaște că provocările globale legate de climă și de mediu reprezintă un factor semnificativ de multiplicare a amenințărilor și o sursă de instabilitate; observă, în acest sens, că preocupările legate de securitatea climatică și disponibilitatea de a asigura respectarea guvernanței de mediu la nivel mondial ar trebui să fie integrate în toate acțiunile de politică externă ale Uniunii și că Uniunea ar trebui să dezvolte capacități de monitorizare a riscurilor legate de schimbările climatice, care ar trebui să includă adecvarea la conflicte, politici de prevenire a crizelor și o abordare anticipativă a dimensiunilor geopolitice ale decarbonizării, prin contracararea efectelor acesteia prin strategii de acțiune pe termen lung;

134. subliniază că toate fondurile Uniunii destinate adaptării la schimbările climatice ar trebui să cuprindă garanții privind drepturile omului; sprijină, de asemenea, includerea garanțiilor privind drepturile omului și egalitatea de gen în toate mecanismele articolului 6 din Acordul de la Paris, precum și aplicarea unui mecanism de plângeri pentru comunitățile afectate de aplicarea mecanismelor articolului 6;

135. regretă lipsa oricărei mențiuni în scrisoarea de misiune a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe privind importanța acțiunii externe, în concordanță cu obiectivele EGD; se așteaptă ca acest lucru să fie remediat prin definirea unui mandat clar pentru a utiliza toată influența de care dispune Uniunea în relațiile sale cu partenerii globali, pentru a asigura cel mai înalt nivel de ambiție în ceea ce privește clima și biodiversitatea; solicită încetarea importurilor de gaze de șist din țări care nu sunt membre ale Uniunii;

136. observă că o agendă comercială globală, bazată pe consumul excesiv de resurse naturale care depășește cu mult limitele planetei noastre, conduce la distrugerea habitatelor din țările terțe și favorizează înlocuirea producției sustenabile cu monoculturi nesustenabile și dependente de substanțe chimice, practicile de dumping și exportul și importul simultan, total nejustificate, al acelorași mărfuri și bunuri; invită Comisia să revizuiască în profunzime politica comercială a Uniunii pentru a se asigura că aceasta este pe deplin în concordanță cu ambițiile stabilite în comunicare;

137. subliniază faptul că consolidarea transparenței, a sustenabilității și a responsabilității în cadrul lanțurilor valorice globale este o condiție esențială și necesară pentru a pune comerțul în serviciul dezvoltării durabile. pentru a realiza acest lucru, invită Comisia să propună rapid un cadru juridic al Uniunii care să introducă obligația de diligență la nivelul întreprinderilor pentru întreprinderile din Uniune pe tot parcursul lanțurilor lor de aprovizionare;

138. invită Comisia să revizuiască, de asemenea, acordurile comerciale existente pentru a integra mai bine în aceste acorduri bilaterale obiectivele de dezvoltare durabilă, dispozițiile ambițioase privind mediul și clima, precum și standardele sociale și de muncă și a stimula astfel partenerii să adopte strategii în domeniul climei în conformitate cu Acordul de la Paris;

139. invită Comisia să se asigure că respectarea Acordului de la Paris, a obiectivelor de dezvoltare durabilă și a dispozițiilor ambițioase în materie de mediu și climă constituie o cerință obligatorie și strict aplicată în toate capitolele acordurilor comerciale și de investiții existente și noi; consideră că persoana care va ocupa noul post de responsabil cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială ar trebui să fie în măsură să asigure implementarea efectivă a respectării normelor, inclusiv de către actorii europeni din străinătate și de către subcontractanții acestora, dar și suspendarea acordurilor în caz de nerespectare a normelor:

140. consideră că Acordul UE-Mercosur, în special dispozițiile sale din capitolele privind accesul pe piață, normele sanitare și fitosanitare, barierele tehnice în calea comerțului, proprietatea intelectuală, materiile prime și energia, contravin obiectivelor din Pactul ecologic european și, prin urmare, acordul ar trebui renegociat în întregime ținând seama pe deplin de condițiile care să pună capăt schimbărilor climatice și să protejeze mediul și biodiversitatea;

141. invită Comisia ca, în cadrul eforturilor sale de promovare a UE ca lider al negocierilor internaționale privind clima și biodiversitatea, să elaboreze un plan de acțiune concret pentru îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Planului de acțiune privind egalitatea de gen reînnoit pe 5 ani, convenit cu ocazia COP25 (programul de lucru consolidat de la Lima), să promoveze egalitatea de gen în cadrul procesului CCONUSC și să desemneze un punct de contact permanent al UE pe probleme de gen și schimbări climatice, care să dispună de resurse bugetare suficiente, pentru a pune în aplicare și a monitoriza acțiuni climatice responsabile din perspectiva egalității de gen, atât în UE, cât și la nivel mondial;

142. insistă asupra faptului că niciun nou acord comercial sau de investiții nu ar trebui să includă mecanisme de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) sau orice tratament privilegiat similar pentru investitori; invită Uniunea și statele membre să se retragă din Tratatul privind Carta energiei care îi permite sectorului combustibililor fosili să introducă acțiuni în justiție pentru venituri pierdute;

143. subliniază că UE trebuie să își asume un rol în asigurarea unei tranziții echitabile și în bune condiții în toate părțile lumii, în special în regiunile care depind în mare măsură de producția de combustibili fosili și unde instabilitatea politică ar putea avea consecințe grave;

144. subliniază că este nevoie să se accelereze în continuare transformarea ecologică prin urmărirea obiectivelor EGD și în cadrul relațiilor externe ale UE, în special cu partenerii săi eurasiatici, în conformitate cu Strategia UE privind conectarea Europei cu Asia din 2018, care menționează ca prim principiu conectivitatea sustenabilă;

145. îndeamnă Comisia și statele membre să aplice o gestionare a pescuitului internațional care să fie în concordanță cu cerințele politicii comune în domeniul pescuitului și cu menținerea unui ocean mondial sănătos, productiv și rezilient; subliniază în special necesitatea ca Uniunea și statele sale membre să urmeze cele mai bune avize științifice disponibile, astfel încât să se stabilească posibilități de pescuit care să asigure o probabilitate foarte mare de a menține sau de a reface populațiile de pești peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile cât mai curând posibil;

146. consideră că este esențial pentru coerența Pactului ecologic european să se pună capăt exportului de emisii ca urmare a importului de bunuri (inclusiv de produse agricole) obținute aplicând standarde mai scăzute decât cele ale UE, precum și exportului de deșeuri de orice tip;

°

° °

147. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

 

[1] JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

[2] Texte adoptate, P8_TA(2019)0217.

[3] Texte adoptate, P9_TA(2019)0079.

[4] Texte adoptate, P9_TA(2019)0078.

[5] JO C 346, 27.9.2018, p. 184.

[6] JO C 458, 19.12.2018, p. 9.

[7] JO L 198, 25.7.2019, p. 105.

[8] JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

Ultima actualizare: 14 ianuarie 2020Notă juridică - Politica de confidențialitate