Procedură : 2019/2956(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0041/2020

Texte depuse :

B9-0041/2020

Dezbateri :

Voturi :

PV 15/01/2020 - 10.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{10/01/2020}10.1.2020</Date>
<NoDocSe>B9-0041/2020</NoDocSe>
PDF 209kWORD 63k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la Pactul ecologic european</Titre>

<DocRef>(2019/2956(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Alexandr Vondra, Anna Zalewska</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9-0041/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Pactul ecologic european

(2019/2956(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată ecologic european (COM(2019)0640),precum și anexele,

 având în vedere concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2019,

 având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „Încălzirea globală cu 1,5°C”, cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC (AR5) și raportul de sinteză la acesta, Raportul special al IPCC privind schimbările climatice și terenurile și Raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare;

 având în vedere amenințarea uriașă de pierdere a biodiversității, descrisă în Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice publicat de Platforma interguvernamentală științifico-politică pentru biodiversitate și serviciile ecosistemice (IPBES) la 31 mai 2019,

 având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21), cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

 având în vedere cea de-a 24-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 24), cea de-a 14-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP14), precum și a treia parte a primei sesiuni a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1.3), desfășurată la Katowice, Polonia, în perioada 2-14 decembrie 2018, cea de a 25-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 25), cea de a 15-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP15) și cea de a doua sesiune a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA2), desfășurată la Madrid, Spania, în perioada 2-15 decembrie 2019,

 având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

 având în vedere Declarația din Silezia privind solidaritatea și tranziția echitabilă, adoptată la începutul Conferinței privind schimbările climatice COP24,

 având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu (AEM) din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european - starea și perspectivele 2020: cunoștințe necesare pentru tranziția către o Europă durabilă”,

 având în vedere raportul științific independent al Grupului de consilieri științifici al Comisiei Europene din 24 septembrie 2019 intitulat „Scientific Advice to European Policy in a Complex” („Consultanță științifică pentru politica europeană într-o lume complexă”) (avizul științific nr. 7),

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât articolul 15 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale”;

B. întrucât, în octombrie 2014, statele membre au convenit în unanimitate asupra obiectivelor UE în materie de climă și energie vizând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030 în comparație cu 1990, asigurarea unei ponderi de cel puțin 32 % a energiei din surse regenerabile și de îmbunătățire a eficienței energetice cu cel puțin 32,5 %;

C. întrucât Comisia a prezentat Pactul ecologic european la 11 decembrie 2019 și a stabilit principalele scopuri și obiective politice ale UE înainte ca Consiliul European să ajungă la un consens legat de obiectivul neutralității climatice;

D. întrucât este esențial ca UE să acționeze unitar și consensual atunci când urmărește să își realizeze obiectivele în domeniul climei, luând în considerare preocupările statelor membre cu venituri mai scăzute care sunt încă dependente de combustibilii fosili;

E. întrucât Pactul ecologic european stabilește obiective și o foaie de parcurs pentru a face din UE prima regiune care ajunge la neutralitate climatică până în 2050, ceea ce merge dincolo de calendarul de reducere a gazelor cu efect de seră prevăzut în Acordul de la Paris;

F. întrucât AEM estimează că angajamentele existente ale statelor membre de reducere a emisiilor pentru 2030 vor conduce la o reducere cu 36 % a emisiilor, sub obiectivul de 40 %; întrucât retragerea Regatului Unit din UE va reduce această cifră la mai puțin de 34 %; întrucât, în aceste condiții, o reducere de 50 % sau mai mult pare a fi foarte implauzibilă și va necesita un nivel de investiții fără precedent;

G. întrucât realizarea neutralității climatice va antrena diversificări și transformări economice substanțiale, dar și schimbări semnificative ale modelelor de afaceri și ale politicilor interne; întrucât aceste schimbări vor crea noi oportunități, dar și provocări socioeconomice majore în multe regiuni și sectoare industriale;

H. întrucât aceste efecte vor fi distribuite inegal pe teritoriul UE, creând învingători și învinși; întrucât acest lucru justifică necesitatea unui fond solid și cuprinzător de tranziție echitabilă, precum și a unui mecanism de sprijin care să garanteze că „nimeni nu este lăsat în urmă”;

I. întrucât rezultatele COP25 au demonstrat că există încă multe probleme care trebuie abordate la nivel mondial înainte ca Acordul de la Paris să poată realiza o reducere substanțială globală a emisiilor de gaze cu efect de seră; întrucât UE încă trebuie să își protejeze industriile împotriva concurenței neloiale din partea regiunilor cu angajamente mai puțin stricte în domeniul climei;

J. întrucât statele membre își păstrează dreptul de a stabili condițiile pentru exploatarea resurselor sale energetice, opțiunile legate de diferite surse de energie și structura generală a aprovizionării cu energie, conform articolului 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

1. ia act de comunicarea Comisiei privind Pactul ecologic european și salută obiectivul acesteia de a face economia UE mai sustenabilă; recunoaște că această comunicare cuprinde un set de inițiative ambițioase pentru a înlesni tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, angajându-se totodată să acționeze constructiv ca să realizeze o stare ecologică mai bună și să păstreze locurile de muncă, competitivitatea economice și bunăstarea;

2. este îngrijorat de faptul că decizia Comisiei de a prezenta un astfel de plan amplu și ambițios, pe un termen atât de scurt, plasează urgența politică înaintea evaluării solide a impactului; constată că propunerea de calendar legislativ poate afecta negativ credibilitatea și valoarea elaborării de politici europene bazate pe date concrete, precum și generarea resurselor financiare necesare pentru atingerea obiectivelor propuse;

3. subliniază îngrijorările legate de amploarea Pactului ecologic european, care urmărind să abordeze în comun provocările economice, sociale și de mediu și având consecințe foarte importante asupra multor sectoare, poate contribui la erodarea competențelor, subminând principiile subsidiarității și proporționalității UE și clauza de flexibilitate (articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), în detrimentul autorității decizionale din statele membre;

4. consideră că dezvoltarea poate fi considerată sustenabilă doar atunci când li se acordă o prioritate egală societății, mediului și economiei în elaborarea politicilor publice;

5. consideră că tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon poate crea noi locuri de muncă în industriile emergente și poate utiliza tehnologiile emergente, dar că ea poate și antreneze costuri sociale și pierderi de locuri de muncă în sectoarele industriale și energetice convenționale, afectând adesea în mod disproporționat lucrătorii cei mai experimentați; consideră că transformarea cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie să fie acceptabilă din punct de vedere social și să asigure accesul la locuri de muncă decente în economiile care depind încă de combustibilii fosili;

6. denunță orice decizie a Comisiei care vizează revizuirea legislației adoptate recent și care încă nu a fost implementată integral, deoarece acest lucru va submina certitudinea juridică și în materie de reglementare a acquis-ului în domeniul mediului;

7. invită Comisia să folosească pe deplin principiul inovării în pregătirea legislației în cadrul Pactului ecologic european; semnalează că acest lucru va garanta că noile propuneri de măsuri sprijină inovarea și înlesnesc un cadru de reglementare mai favorabil inovării;

8. salută angajamentul Comisiei de a aplica principiul numărului constant („one in, one out”), prin care fiecare propunere legislativă care creează noi sarcini trebuie să degreveze populația și întreprinderile de o sarcină existentă echivalentă la nivelul UE în același domeniu de politică;

9. subliniază că procesul decizional politic privind măsurile legislative trebuie să realizat în mod coordonat și își exprimă profunda îngrijorare că, fără un consens politic deplin, propunerile individuale din pachet ar putea deveni prea ambițioase și ar amenința realizarea obiectivelor generale ale Acordului european ecologic; accentuează că e nevoie de o coordonare eficientă a tuturor măsurilor relevante, pentru a se asigura că acestea acționează în mod concertat în realizarea obiectivelor principale și nu intră în conflict cu alte obiective legislative atunci când sunt aplicate;

10. avertizează că, în timp ce sondajele de opinie, cum ar fi sondajul Eurobarometru privind clima, demonstrează sprijinul pentru acțiuni generale sau nespecificate privind clima, adesea nu sunt clar specificate costurile sau schimbările în modul de viață pe care trebuie să le suporte oamenii pentru a realiza aceste acțiuni; consideră, așadar, că sprijinul popular poate fi fragil și că, atunci când este expus la magnitudinea schimbărilor asociate cu Pactul ecologic european, opinia multor cetățeni ai UE se poate schimba dacă nu beneficiază de un sprijin adecvat; subliniază că este important să se asigure sprijin popular pentru toate acțiunile descrise în Pactul ecologic european, plecând de la analize corecte și oneste ale impactului lor probabil și ale costurilor preconizate;

11. recunoaște responsabilitatea instituțională a Parlamentului de a-și reduce amprenta de carbon; propune ca Parlamentul să adopte propriile măsuri de reducere a emisiilor, inclusiv să își înlocuiască flota de vehicule cu vehicule cu emisii zero, și invită urgent toate statele membre să convină asupra unui sediu unic pentru Parlamentul European;

Obiective climatice mai ambițioase ale UE pentru 2030 și 2050

12. remarcă faptul că UE a adoptat recent legi de aplicare a obiectivului de reducere cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, convenit în unanimitate de către Consiliul European în 2014, și este încă în curs de implementare a legislației relevante; își exprimă, prin urmare, rezerve serioase legate de fezabilitatea politică și economică a intenției Comisiei de a majora obiectivul de reducere pentru 2030 la nici șase ani de la adoptarea obiectivului anterior;

13. reamintește evaluarea Comisiei Juncker, care a concluzionat că aplicarea integrală a legislației existente în domeniul climei ar duce la o reducere cu 45 % a emisiilor până în 2030, fără o modificare formală a obiectivului; este profund îngrijorat, însă, de evaluarea contradictorie făcută de SEE, potrivit căreia politicile UE în domeniul climei vor conduce la o reducere a emisiilor de doar 36 % până în 2030 și că această cifră ar putea ajunge la 34 % după retragerea Regatului Unit din UE;

14. se opune oricărei creșteri imediate a contribuției UE actuale stabilite la nivel național (CSN) în temeiul Acordului de la Paris, deoarece UE trebuie încă să aplice legile bazate pe obiectivul actual obligatoriu de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990 până în 2030 (și anume, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), faza IV (2021-30), Regulamentul privind partajarea eforturilor etc.); remarcă faptul că orice propunere de creștere a obiectivelor UE de reducere a emisiilor trebuie să se bazeze pe o evaluare a impactului cuprinzătoare pentru a analiza toate riscurile asociate și trebuie să se alinieze ciclului de planificare, implementare și analiză a progreselor contribuțiilor la nivel național;

15. invită Comisia la Von der Leyen să ia în considerare concluziile anterioare ale Comisiei, care a refuzat să crească obiectivul de reducere al UE pentru 2030, și să își reconsidere poziția, deoarece suntem îngrijorați că această creștere semnificativă se va baza pe dovezi nefiabile, ceea ce ar conduce la probleme economice și sociale grave în multe regiuni și ar expune industriile din UE la concurență din partea regiunilor cu standarde de mediu semnificativ mai scăzute;

16. consideră că un plan de creștere a obiectivului UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până la cel puțin 50 %, eventual chiar 55 %, va necesita investiții financiare fără precedent și schimbări ale modelelor economice, ceea ce va aduce beneficii statelor membre cu venituri mai mari, eventual în detrimentul statelor membre mai sărace, care sunt încă dependente în mare măsură de finanțarea politicii de coeziune;

17. sprijină scopurile și obiectivele Acordului de la Paris, inclusiv acela de a atinge neutralitatea climatică în a doua jumătate a acestui secol; consideră că toate părțile la Acordul de la Paris ar trebui să depună eforturi pentru a atinge acest obiectiv cât mai curând posibil;

18. subliniază că este îngrijorat de faptul că deja Comisia s-a angajat să realizeze neutralitatea climatică până în 2050 fără a realiza o evaluare cuprinzătoare a impactului sau fără a elabora un plan detaliat de finanțare a acestui obiectiv (inclusiv dispoziții pentru o tranziție echitabilă) și fără a aștepta Consiliul European să își îndeplinească rolul său de stabilire a direcției politice pe termen lung a UE, astfel cum se prevede la articolul 15 din TUE;

19. consideră că UE poate îndeplini obiective pe termen lung, cum ar fi neutralitatea climatică, doar dacă acționează în mod consensual; consideră, așadar, că ar trebui să se țină seama de preocupările tuturor statelor membre, precum și ale regiunilor, autorităților locale, industriilor și societății civile din aceste state;

20. ia act de intenția Comisiei de a propune un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon; subliniază că acesta este doar unul dintre instrumentele posibile printre alte multe posibile politici ce ar putea fi introduse pentru a rezolva problema relocării emisiilor de dioxid de carbon, dar că impactul său trebuie evaluat cu mare grijă; atenționează, așadar, că o propunere privind o propunere privind taxa pe emisiile de dioxid de carbon, care ar trebui să fie o soluție de ultimă instanță în cazul în care un acord internațional rămâne nefezabil, ar trebui să fie pe deplin compatibilă cu normele OMC și să fie însoțită de o evaluare aprofundată a impactului, împreună cu alte opțiuni de politici evaluate pe deplin, care să analizeze efectele asupra sectoarelor și produselor potențial afectate, asupra competitivității UE și asupra implicațiilor și repercusiunilor comerciale mai ample;

21. constată că, dacă UE își atinge obiectivul de a deveni primul continent neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon înainte de 2050, va avea un efect marginal asupra emisiilor globale (aproximativ 9 %); consideră, prin urmare, că este imperativ ca și alte economii importante să își îndeplinească angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris pentru a realiza neutralitatea climatică în a doua jumătate a acestui secol; consideră că UE trebuie să acorde prioritate unei bune legiferări, îndeplinindu-și angajamentele existente luate prin Acordul de la Paris și să profite de influența sa diplomatică pentru a crește cooperarea cu țări terțe, ridicând astfel nivelul de ambiție la nivel mondial;

Aprovizionarea cu energie curată, sigură și la prețuri accesibile

22. subliniază că realizarea obiectivelor privind clima și energia pentru 2030 și 2050 nu trebuie să submineze dreptul fiecărui stat membru de a-și stabili propriul mix energetic și trebuie să respecte principiul neutralității tehnologice;

23. consideră că energia nucleară poate juca un rol în îndeplinirea obiectivelor climatice deoarece nu emite gaze cu efect de seră și poate asigura, de asemenea, o parte semnificativă a producției de energie electrică în UE; consideră, însă, că din cauza deșeurilor pe care le produce, această energie necesită o strategie pe termen mediu și lung care să țină seama de progresele tehnologice (laser, fuziune etc.) și care să vizeze îmbunătățirea sustenabilității întregului sector; îndeamnă Comisia, în acest sens, să ia în considerare rolul indispensabil al energiei nucleare ca soluție pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon atunci când pregătește legislația secundară în cadrul de facilitare a investițiilor sustenabile;

24. subliniază că gazele naturale trebuie să devină și ele o sursă esențială de energie dacă UE dorește să își atingă obiectivele ambițioase legate de climă; reamintește rolul lor important ca „combustibil de tip punte”, care reduce în mod semnificativ emisiile de particule și de CO 2 și este un element catalizator pentru utilizarea pe scară largă a surselor regenerabile de energie cu mult după 2030; este preocupat de decizia Băncii Europene de Investiții (BEI) de a nu mai finanța proiecte de exploatare a gazelor naturale fără captarea și stocarea de CO2;

25. își exprimă sprijinul pentru cea de a patra listă de proiecte de interes comun, care conține o serie de proiecte esențiale în domeniul gazelor, cu scopul de a dezvolta o rețea de transport a gazelor bine conectată și rezistentă la șocuri pentru UE și țările învecinate;

26. subliniază că, potrivit Agenției Internaționale a Energiei, reducerea emisiilor de metan din activitățile din sectorul gazelor naturale este una dintre cele cinci mari oportunități globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a realiza obiectivul ambițios de reducere cu 2 °C și că jumătate din aceste emisii ar putea fi evitate sau reduse la un cost net egal cu zero; reamintește că sectorul gazelor a înregistrat progrese semnificative în limitarea emisiilor de metan în Europa, cu o scădere a emisiilor de metan cu 61 % în comparație cu nivelurile din 1990, în timp ce consumul de gaze a crescut cu 25 %;

27. salută intenția Comisiei de a pregăti orientări pentru a sprijini statele membre în abordarea problemei sărăciei energetice, o problemă profundă în întreaga UE, care predomină în special în statele membre din est și din sud; atrage atenția că există diferite cauze ale sărăciei energetice, care variază în întreaga UE, inclusiv prețurile la energie, scăderea veniturilor gospodăriilor și locuințele ineficiente energetic, precum și faptul că opiniile experților cu privire la modul de tratare a problemei diferă semnificativ; reamintește că, potrivit estimărilor, ar fi necesare investiții între 55 și 110 miliarde EUR pentru a rezolva problema ineficienței energetice doar în gospodăriile cu venituri mici;

28. subliniază că pentru programele de încălzire centralizată din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) trebuie acordate în continuare alocările cu titlu gratuit, deoarece acestea oferă energie termică la prețuri accesibile pentru cetățeni, reduc poluarea cu surse de căldură mai puțin eficiente și produc energie în mod eficient prin cogenerare;

Mobilizarea industriei pentru o economie curată și circulară

29. constată că, în anumite industrii, emisiile de gaze cu efect de seră reprezintă o componentă inevitabilă a procesului de producție și că, în prezent, nu există tehnologii cu emisii zero, viabile din punct de vedere comercial; subliniază că industriile mari consumatoare de energie reprezintă o parte esențială a economiei UE, oferind peste 6 milioane de locuri de muncă directe și fiind responsabile de lanțuri valorice multiple;

30. cere, prin urmare, o strategie industrială nouă și integrată a UE pentru industriile mari consumatoare de energie, pentru a finaliza tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon în UE; reamintește rolul pe care îl vor juca politicile publice în stimularea inovării industriale prin modernizare și raționalizare, conducând la reducerea costurilor de capital ale proiectelor cu emisii reduse de carbon și la crearea de noi produse cu emisii scăzute de carbon; este de acord cu Comisia că industriile mari consumatoare de energie, cum ar fi industria siderurgică, sunt indispensabile și îndeamnă Comisia să adopte o abordare strategică coerentă în ceea ce privește managementul lor, pentru a asigura creșterea economică și ocuparea forței de muncă la nivelul întregului sector;

31. îndeamnă Comisia să prezinte o propunere, cât mai curând posibil, plecând de la restricționarea propusă de Agenția Europeană pentru Produse Chimice cu privire la utilizările intenționate ale microplasticelor în produsele introduse pe piața UE pentru a evita sau a reduce răspândirea lor în mediul înconjurător;

32. consideră că înlesnirea și încurajarea reparării produselor ar putea fi benefică, atât pentru a prelungi durata de viață a produselor, cât și pentru a crește piețele secundare pentru repararea produselor și furnizarea de piese de schimb; remarcă eforturile pozitive depuse recent în sectorul autovehiculelor pentru a sprijini un sector independent și dinamic de reparații și consideră că acest model ar putea fi adoptat în sectoarele în care produsele pot fi reparate;

33. consideră că economia circulară este esențială pentru o politică reușită privind clima, având în vedere emisiile ridicate de gaze cu efect de seră provenite din consumul de materiale de-a lungul diferitelor etape ale lanțului valoric al economiei liniare (de exemplu, extracția, producerea, transportul, utilizarea și eliminarea materialelor); salută, așadar, adoptarea de către Comisie a planului de acțiune care include o inițiativă privind produsele sustenabile și se axează în special pe sectoare economice cu o utilizare intensivă a resurselor, cum ar fi sectorul textilelor, al construcțiilor, al produselor electronice și al materialelor plastice; se așteaptă ca acest plan de acțiune să fie foarte important pentru elaborarea de noi politici care să promoveze modelele circulare de producție și de consum de-a lungul întregului lanț valoric;

34. consideră că obsolescența programată afectează grav consumatorii și contravine așteptărilor lor legate de produse care să dureze mai mult și mai eficiente; reamintește că sustenabilitatea produselor și perioadele de sprijin, inclusiv pentru bunurile digitale, au fost tratate expres în legislația privind protecția consumatorilor adoptată recent; invită Comisia să evalueze impactul acestor noi măsuri și să propună noi obligații dacă este necesar;

35. subliniază faptul că noile modele de afaceri care apar în economia colaborativă au potențialul de a sprijini opțiuni economice mai ecologice, inclusiv conectarea persoanelor cu produsele pe care le pot închiria sau partaja cu alte persoane, ceea ce înseamnă că nu mai este nevoie să cumpere propriile produse; consideră, în plus, că dezvoltarea serviciilor digitale a permis consumatorilor să fie mai exigenți, inclusiv în ceea ce privește impactul asupra mediului; consideră că ar trebui să fie încurajate astfel de servicii și obstacolele în reglementarea națională ar trebui eliminate pentru a permite furnizarea acestor servicii în toate statele membre;

36. subliniază posibilele beneficii ale etichetării electronice, care pot permite un acces simplu și simplu la informațiile legate de reglementare, inclusiv conformitatea cu cerințele sau standardele aplicabile în materie de produse, detaliile privind compoziția și accesul la servicii de reparații și de orientare la sfârșitul ciclului de viață și invită Comisia să introducă etichete electronice pentru produsele care se pretează la așa ceva, inclusiv produsele reglementate; consideră că se pot face economii eliminând necesitatea unor manuale de utilizare tipărite și a altor documente asociate care însoțesc produsele acum;

37. consideră că Regulamentul privind produsele pentru construcții (CPR) a sprijinit dezvoltarea unei piețe comune a produselor pentru construcții în UE, dar că există încă dificultăți; remarcă faptul că întârzierile și deficiențele legate de standardizare au împiedicat aplicarea cerințelor armonizate și invită Comisia să se ocupe de acest aspect înainte de a aplica măsuri suplimentare; subliniază că RDC poate sprijini alegeri mai sustenabile atunci când sunt aplicate efectiv; reamintește că, spre deosebire de previziuni, RDC a crescut costurile de asigurare a conformității iar întreprinderile mici și microîntreprinderile au avut mari dificultăți în acest sens; îndeamnă Comisia să țină seama de dificultățile în implementare atunci când analizează orice analiză aprofundată a Regulamentului privind dispozițiile comune și a obligațiilor sale;

Accelerarea tranziției către o mobilitate sustenabilă și inteligentă

38. se arată îngrijorat de faptul că acordul provizoriu încheiat recent cu privire la pachetul privind mobilitatea I, în special cerința de returnare a vehiculelor grele în statul membru de stabilire o dată la opt săptămâni, contravine atât scopului propunerilor legislative inițiale ale Comisiei de a reduce efectele negative asupra mediului, cât și obiectivelor UE privind schimbările climatice, stabilite de Comisie în cadrul noului pact ecologic european, inclusiv obiectivului de a realiza o UE neutră din punct de vedere climatic până în 2050, întrucât această cerință ar duce la o creștere semnificativă a numărului de curse de camioane fără încărcătură pe drumurile europene și, împreună cu restricțiile la operațiunile de cabotaj, va duce ulterior la o creștere substanțială a emisiilor de CO2, a poluării și a congestionării în sectorul transporturilor; reamintește că această cerință de returnare obligatorie a vehiculelor grele de marfă nu a făcut parte din propunerile Comisiei și nu a făcut obiectul unui studiu de impact și prin urmare îndeamnă Comisia să ia măsuri imediate, inclusiv un studiu de impact complet, pentru a elimina această cerință și a rezolva inconsecvențele și contradicțiile aferente din toată legislația și toate politicile relevante ale UE;

39. se arată sceptic față de abordarea „mărime universală” în ce privește taxele de drum pentru vehiculele grele de marfă (Directiva „Eurovigneta”) și ambiția Comisiei de a extinde domeniul de aplicare al directivei menționate anterior pentru o mai mare uniformitate a taxelor de drum în sectorul transportului rutier și insistă că statele membre ar trebui să își mențină dreptul de a-și adapta politicile de taxare rutieră și posibilitatea de a oferi în continuare permise pe durată determinată;

40. subliniază cât este de important să se mărească ponderea modurilor de transport cu emisii scăzute, cum ar fi căile navigabile interioare, transportul maritim și transportul feroviar și subliniază necesitatea de a mări capacitatea căilor ferate și a căilor navigabile interioare și de a asigura accesul adecvat la „ultimul kilometru” și legături feroviare corespunzătoare cu infrastructura feroviară de interconectare la terminalele căilor navigabile interioare, precum și nodurile de transport din zonele portuare; subliniază că transportul combinat trebuie să devină un instrument funcțional și eficient al pieței unice europene a transportului de mărfuri, sprijinind operațiunile de transport multimodal de marfă;

41. se opune încercărilor de a extinde sistemul EU ETS la transportul rutier, întrucât acest sector are deja standarde de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar includerea sectorului în cadrul EU ETS ar putea duce la o reglementare excesivă, oneroasă, putând fi o povară financiară grea pentru consumatori;

42. se arată preocupat de planurile Comisiei de a reevalua scutirea fiscală pentru combustibilii de aviație, care ar putea intra în conflict cu dispozițiile articolului 24 din Convenția din 1944 privind aviația civilă internațională (Convenția de la Chicago), care stabilesc cadrul juridic pentru aviația civilă internațională; ia act de faptul că scutirea companiilor aeriene de la plata impozitelor și taxelor vamale naționale pentru o serie de bunuri folosite în aviație, inclusiv piese, hangare și combustibili, este un element standard al acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene încheiate între țări; subliniază că fără un acord internațional privind impozitarea carburanților de aviație, este foarte probabil ca măsurile de a impune taxe la zborurile internaționale (fie la nivel național, fie la nivelul UE) să încurajeze supraalimentarea cu carburant, prin care transportatorii să își încarce aeronavele cât mai aproape de maximum posibil, ori de câte ori aterizează în afara UE pentru a evita plata taxelor; consideră că, dacă este să se introducă o taxă la combustibilul de aviație, ea trebuie să aibă o dimensiune mondială și să reflecte mărimea și eficiența consumului de carburant ale aeronavei;

„De la fermă la consumator”: conceperea unui sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

43. subliniază contribuția esențială a sectorului agricol al Uniunii la securitatea alimentară, la menținerea zonelor rurale ale Europei și la protecția mediului; subliniază că trebuie asigurată durabilitatea economică, ecologică și socială în noua politică agricolă comună (PAC) și în strategia „de la fermă la consumator”, modernizarea și accesul la cercetare și inovare fiind un obiectiv transversal; arată că este nevoie de o abordare de la bază la vârf, care să implice fermieri din toate generațiile, acordând o atenție deosebită tinerilor fermieri, compensații financiare adecvate și stimulente pentru soluții reciproc avantajoase, ținând cont de condițiile locale;

44. invită Comisia să le asigure fermierilor din UE accesul la cele mai bune instrumente disponibile, de pildă noi tehnici de selecționare a plantelor și agricultura de precizie; este nemulțumit de ritmul lent în care se pun la dispoziție instrumentele în prezent și roagă Comisia să dea prioritate evaluării noilor tehnici și produse, sprijinindu-se pe avize științifice, și să actualizeze legislația când este necesar pentru a asigura accesul agricultorilor la aceste instrumente;

45. cere condiții de concurență echitabile pentru sectorul agricol și invită Comisia să evalueze cu atenție coerența propunerilor din cadrul Pactului ecologic european cu politicile comerciale, pentru ca viabilitatea sectorului agricol european să nu fie subminată prin concurența neloială generată de standardele de producție inegale;

46. subliniază că toate nivelurile lanțului alimentar, precum și consumatorii, trebuie să contribuie la durabilitatea sistemelor alimentare prin reducerea deșeurilor și maximizarea cantității produselor folosite ca alimente și furaje; solicită Comisiei să își continue eforturile menite să întărească poziția de negociere a producătorilor primari, pentru a se asigura că costurile suplimentare prilejuite de inițiativele pentru sustenabilitate pot fi recuperate după comercializarea produselor;

47. subliniază că reducerea arbitrară a cantității produselor de protecție a plantelor utilizate (PPP) nu aduce beneficii nici sănătății polenizatorilor, nici sectorului agricol; arată că în concordanță cu Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor (Directiva 2009/128/CE), statele membre au încercat deja și au abandonat, în planurile lor naționale de acțiune (de ex. Danemarca), obiectivele de reducere, deoarece această abordare nu reflectă complexitatea gestionării dăunătorilor și a bolilor în diferite condiții locale prin gestionarea integrată a dăunătorilor;

48. subliniază importanța abordării bazate pe știință în autorizarea substanțelor active, a transparenței și a comunicării eficiente privind riscurile pentru a asigura acceptabilitatea deciziilor de gestionare a riscului și încrederea consumatorilor;

49. invită Comisia să își îmbunătățească comunicarea externă pentru a informa populația, într-un mod adecvat și ușor de înțeles despre necesitatea de a folosi PPP pentru o producție alimentară sigură și accesibilă, precum și despre orice impact dovedit asupra sănătății umane și a mediului; reține că aici trebuie inclusă o explicație privind diferența dintre pericol și risc, riscurile acceptabile și utilizările sigure garantate și să contextualizeze pericolele și riscurile utilizării de PPP împreună cu alte substanțe chimice de uz casnic; recomandă ca aceste informații să fie ușor accesibile și să informeze utilizatorii cu privire la posibilele măsuri de atenuare a riscurilor;

50. subliniază că fructele de mare sustenabile au potențialul de a contribui la succesul strategiei de la fermă la consumator în efortul de a realiza o alimentație durabilă; pledează pentru o atitudine de toleranță zero față de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat; subliniază necesitatea de a îmbunătăți procedura de control și conformitatea importurilor de produse de pescuit și acvacultură cu legislația UE;

Conservarea și refacerea ecosistemelor și a biodiversității

51. constată cu îngrijorare că, după cum se indică în Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al IPBES, natura se degradează la nivel mondial într-un ritm nemaivăzut în istoria omenirii, iar rata dispariției speciilor se accelerează; felicită, prin urmare, Comisia pentru intenția de a prezenta, până în martie 2020, o strategie ambițioasă în materie de biodiversitate – urmată de o acțiune specifică în 2021 – care să stabilească poziția UE în perspectiva de a avea un rol principal la cea de a 15-a Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CBD COP15), programată să aibă loc în octombrie 2020 în Kunming, China, cu obiective globale de protejare a biodiversității și noi obiective măsurabile de abordare a cauzelor primare ale pierderii biodiversității în UE;

52. observă că poluarea, extinderea urbană, impermeabilizarea solului și distrugerea habitatelor reprezintă cauze majore ale distrugerii biodiversității; reamintește că evaluarea globală a biodiversității și a serviciilor ecosistemice realizată de IPBES arată că, din 1992 încoace, suprafața zonelor urbane s-a dublat; invită Comisia să facă o evaluare despre rolul zonelor urbane și al orașelor în conservarea biodiversității care să fie utilizată în programe precum agenda urbană a UE, pentru a contribui la elaborarea politicilor de protecție a biodiversității;

53. invită Comisia să propună un set cuprinzător de măsuri bazate pe obligația de diligență, inclusiv legislație, pentru a limita amprenta de consum a UE asupra terenurilor, care va asigura lanțuri de aprovizionare durabile și fără defrișare pentru produsele introduse pe piața UE, precum și un plan de acțiune privind uleiul de palmier;

54. subliniază că silvicultura și serviciile agro-forestiere, care aduc beneficii climei și biodiversității, țin de competența statelor membre; remarcă că trebuie valorificate cunoștințele de specialitate ale proprietarilor forestieri când se promovează gestionarea durabilă și utilizarea eficientă a materiilor prime;

55. sprijină dezvoltarea economiei albastre, deoarece contribuie la creșterea economică globală, în special în regiunile de coastă și insule;

56. subliniază că este important să se utilizeze o parte din fondurile disponibile pentru a atenua impactul și riscurile de instabilitate hidrologică, activitate seismică, eroziune costieră și stabilitate a țărmului, care au devenit mai frecvente în ultimele două decenii;

Ambiția de a reduce poluarea la zero pentru un mediu fără substanțe toxice

57. așteaptă rezultatul verificării de către Comisie a efectelor perturbatorilor endocrini, care va fi folosit pentru o evaluare mai amplă a măsurii în care legislația UE privind substanțele chimice își îndeplinește obiectivul de protecție a sănătății umane și a mediului prin reducerea la minimum a expunerii la aceste substanțe; avertizează că, deși criteriile de identificare a perturbatorilor endocrini (PE) sunt deja stabilite în temeiul legislației privind PPP-urile și biocidele, este nevoie de prudență în elaborarea și aplicarea de criterii armonizate în alte domenii, având în vedere că trebuie să includă dispoziții legislative care să interzică utilizarea PE, să permită aplicarea unor cerințe stricte și care, fără să se refere explicit la perturbatorii endocrini, să îi reglementeze prin dispoziții generale;

58. subliniază că tranziția către o economie circulară va necesita, în măsura posibilului, eliminarea treptată a substanțelor care stârnesc motive de îngrijorare, astfel încât să se dezvolte cicluri de materiale netoxice, care vor facilita reciclarea și vor fi esențiale pentru a crea o piață funcțională a materiilor prime secundare;

59. îndeamnă Comisia să se bazeze pe abordarea strategică a riscurilor prezentate de produsele farmaceutice în temeiul Directivei-cadru privind apa pentru a pregăti o propunere legislativă privind eliminarea substanțelor farmaceutice în mediu, atât ca rezultat al procesului de fabricație, cât și ca urmare a utilizării și eliminării medicamentelor;

Finanțarea Pactului ecologic european și asigurarea unei tranziții echitabile

60. speră ca resursele bugetare pentru următoarea perioadă de programare financiară să fie proporționale cu planurile prezentate în Pactul ecologic european; reafirmă că a pune un accent puternic pe valoarea adăugată europeană trebuie să rămână un principiu director; respinge tăierile de fonduri la politica de coeziune, care vor submina principalul instrument de investiții de care dispune UE pentru a finanța noi locuri de muncă și creșterea economică, care reduce diferențele teritoriale și promovează dezvoltarea la nivel regional;

61. afirmă insistent că trebuie stabilite obiective mai clare și să ne axăm pe un număr mai mic de indicatori de performanță de înaltă calitate care să definească și să urmărească cheltuielile legate de acțiunile climatice și de combatere a pierderii biodiversității;

62. este preocupat de faptul că fluxurile de venituri propuse pentru contribuțiile pentru ecologizare la bugetul UE ar putea duce la dezechilibre; sprijină sistemul actual de contribuții naționale și subliniază că contribuția din venitul național brut (VNB) reprezintă resursa proprie cea mai echitabilă, deoarece se bazează pe capacitatea economică a fiecărui stat membru; afirmă încă o dată că taxarea veniturilor ține exclusiv de competența statelor membre;

63. recunoaște rolul esențial al instituțiilor financiare ale UE în facilitarea tranziției verzi; ia act, în acest sens, de faptul că BEI și-a dublat obiectivul privind clima pentru 2025 de la 25 % la 50 %; se arată totuși încă o dată dezamăgit de faptul că noua politică de investiții a BEI limitează sprijinul pentru gaze, care rămân o sursă de energie cheie pentru statele membre dependente de combustibilii fosili;

64. îndeamnă Comisia să evalueze temeinic orice potențiale dezavantaje care decurg din facilitarea investițiilor selective, inclusiv dispoziții care reduc cerințele de capital pentru a aloca mai multe fonduri activelor ecologice; invită Comisia să adopte o abordare mai structurată și mai coerentă pentru a limita riscul deprecierii activelor;

65. reamintește că trebuie să se acorde sprijin financiar adecvat regiunilor afectate bazate pe exploatarea intensă a cărbunelui pe perioada tranziției energetice; subliniază că nu toate regiunile pornesc din același punct în tranziția lor către o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, nu toate regiunile au aceleași instrumente și nu toate regiunile vor suporta consecințele în mod egal; subliniază că este esențial ca tranziția să țină cont de particularitățile celor mai vulnerabile regiuni, populații și sectoare; salută decizia BEI de a acorda până la 75 % din valoarea proiectelor legate de tranziția echitabilă celor mai sărace state membre;

66. roagă Comisia să vegheze ca noul Fond pentru o tranziție echitabilă să primească resurse suplimentare, fără a umbla la resursele alocate pentru fondurile politicii de coeziune; consideră că investițiile în tranziția echitabilă ar trebui excluse de la calculul deficitelor naționale evaluate în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere, ceea ce le-ar permite autorităților publice să investească în servicii și în infrastructură;

67. invită Comisia să asigure coeziunea economică, socială și teritorială pe perioada tranzițiilor, acordând o atenție deosebită regiunilor celor mai defavorizate, zonelor afectate de tranziția industrială (în principal regiuni cu mine de cărbune și zone dependente de industrii cu emisii ridicate de dioxid de carbon, cum ar fi industria siderurgică), zonele slab populate și teritoriile cu mediu vulnerabil;

Mobilizarea cercetării și stimularea inovării

68. subliniază rolul pe care trebuie să îl joace cercetarea și inovarea în succesul tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; subliniază că cercetarea și inovarea, inclusiv cercetarea de frontieră, pot sprijini toate sectoarele economiei și că implementarea de noi tehnologii, chiar dacă nu sunt direct legate de impactul asupra mediului, poate avea efecte de propagare pozitive care contribuie la tranziție;

69. subliniază necesitatea ca politicile de cercetare și inovare să extindă accesul la surse de energie neutre din punct de vedere climatic și să promoveze disponibilitatea acestora, la prețuri competitive la nivel mondial; subliniază, în acest sens, că este nevoie de demonstrații la scară industrială ale pentru tehnologiile revoluționare, inclusiv „cărbunele curat”, și necesitatea de a stimula dezvoltarea și introducerea pe piață a proiectelor de captare și stocare a carbonului; încurajează Comisia și statele membre să sprijine proiectele-pilot la scară largă care urmăresc să demonstreze viabilitatea unei tehnologii curate într-un interval de timp de cinci până la zece ani și să încurajeze ulterior implementarea sa pe scară largă;

70. subliniază rolul esențial al programului Orizont Europa ca stimulent al inovării și cercetării în UE, precum și potențialul programului de a aduce pe piață noi tehnologii; consideră important ca această capacitate să fie aprofundată și folosită mai mult pentru a sprijini tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; invită Comisia să strângă colaborarea dintre actorii din domeniul cercetării publice și cei de pe piața industrială pentru a da un impuls aplicări în practică a tehnicilor inovatoare și a încuraja implementarea rapidă a noilor tehnologii;

71. subliniază necesitatea de a coordona programul Orizont Europa cu alte programe ale UE, pentru a evita suprapunerile; consideră, de asemenea, important ca, în cadrul planului strategic al programului Orizont Europa, să existe un grad ridicat de coordonare internă și acțiuni complementare care să implice parteneriate, misiuni și comunități de cunoaștere și inovare, astfel încât să se valorifice beneficiile și eficiența muncii în colaborare;

72. reamintește că în planul strategic al Orizont Europa trebuie să se pună accentul pe strategii și pe tehnologii cu emisii scăzute de carbon, menite să revitalizeze zonele axate puternic pe cărbune și cu emisii ridicate de dioxid de carbon, aflate în tranziție;

73. pune în lumină rolul esențial al Fondului pentru inovare și al Fondului pentru modernizare în cadrul EU ETS și cere să se majoreze numărul de certificate alocate acestora, în măsura disponibilității;

Principiul „nu cauza prejudicii” - Integrarea sustenabilității în toate politicile UE

74. consideră că achizițiile publice pot fi un catalizator important și reține că Comisia se va gândi la modalități de facilitare a achizițiilor publice ecologice; consideră că criteriile de sustenabilitate trebuie să joace un rol în procesul de luare a deciziilor în achizițiile publice, în special dacă sprijină utilizarea eficientă a banilor contribuabililor pe termen lung;

75. semnalează că propunerea în curs a Comisiei referitoare la cel de al 8-lea program de acțiune pentru mediu ar trebui să se alinieze la Pactul ecologic european și să faciliteze realizarea ODD, pentru a obține rezultate și a asigura măsuri previzibile și coordonate în politicile UE de mediu și de combatere a schimbărilor climatice;

76. reamintește rolul important pe care îl joacă principiul precauției în întocmirea politicilor UE; recunoaște că abordarea Comisiei față de aplicarea sa s-a dovedit a fi adecvată și consideră, prin urmare, că nu este necesară nicio revizuire pentru a se asigura că măsurile din Pactul ecologic european sunt în concordanță cu acest principiu;

UE ca lider mondial

77. remarcă faptul că, pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris, UE trebuie să colaboreze cu ceilalți semnatari, deoarece de una singură nu va putea să înfrunte cu succes provocările legate de degradarea mediului și de schimbările climatice; subliniază că UE, în strânsă cooperare cu statele membre, trebuie să colaboreze cu țările terțe, în special cu economiile G20, care produc aproximativ 80 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial;

78. sprijină propunerile pentru o agendă verde pentru Balcanii de Vest. consideră că acest lucru, înscris în procesul de extindere mai larg, va ajuta țările aflate în faza de preaderare să poată aplica acquis-ul în domeniile energiei, climei, agriculturii, transporturilor și mediului;

79. subliniază importanța Strategiei comune UE-Africa, în special având în vedere potențialul enorm al acestui continent de a proteja biodiversitatea și a limita emisiile de gaze cu efect de seră; consideră că orice strategie trebuie să îmbunătățească sănătatea și nivelul de trai al societăților locale;

80. susține că trebuie menținut un dialog strategic cu China, în special pentru pregătirea reuniunii la nivel înalt UE-China de la Leipzig și a CBD COP15; subliniază, cu toate acestea, rolul negativ jucat de China în timpul negocierilor de la COP25 de la Madrid, în special în ceea ce privește transparența angajamentelor de reducere a emisiilor asumate în virtutea Acordului de la Paris;

81. recunoaște că provocările globale legate de climă și mediu pot deveni o sursă de conflicte, generând insecuritate alimentară și fluxuri migratorii care pot afecta, de asemenea, UE și statele sale membre; consideră, prin urmare, că Pactul ecologic european ar trebui să cuprindă și politica externă și de securitate comună a UE;

°

° °

82. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

 

 

 

Ultima actualizare: 14 ianuarie 2020Notă juridică - Politica de confidențialitate