Procedură : 2019/2956(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0042/2020

Texte depuse :

B9-0042/2020

Dezbateri :

Voturi :

PV 15/01/2020 - 10.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0005

<Date>{10/01/2020}10.1.2020</Date>
<NoDocSe>B9-0042/2020</NoDocSe>
PDF 201kWORD 60k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la Pactul ecologic european</Titre>

<DocRef>(2019/2956(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Esther de Lange</Depute>

<Commission>{PPE}în numele Grupului PPE</Commission>

</RepeatBlock-By>

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0040/2020

B9-0042/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Pactul ecologic european

(2019/2956(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

 având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

 având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

 având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

 având în vedere concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2019,

 având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în conformitate cu Acordul de la Paris[1],

 având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 privind schimbările climatice, care va avea loc la Madrid, Spania (COP 25)[2],

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1. salută călduros propunerea privind Pactul ecologic european prezentată de Comisie în persoana Președintei Comisiei Ursula Von der Leyen;

2. subliniază că Pactul ecologic european trebuie să facă parte dintr-o nouă strategie pentru creștere, care să aducă beneficii atât cetățenilor europeni, cât și întreprinderilor europene;

3. salută în special abordarea holistică și implicarea tuturor părților interesate, precum și obiectivul indispensabil privind asigurarea unei legături între politica din domeniul mediului și al climei și competitivitatea tuturor sectoarelor economiei, împreună cu o politică ce conferă prioritate oamenilor; subliniază importanța coerenței dintre politicile Pactului ecologic european și cadrul de politici aflate în vigoare; consideră că Pactul ecologic constituie o oportunitate pentru a evalua coerența politicilor aflate în vigoare la nivelul UE;

4. reamintește faptul că toate sectoarele trebuie să contribuie la realizarea unei economii fără emisii nete de carbon și că toate politicile trebuie să se întemeieze pe dovezi și pe principii științifice;

5. salută în acest sens efectuarea de evaluări ale impactului minuțioase;

6. sprijină principiul neutralității privind impactul asupra climei și reiterează faptul că, potrivit unei analize efectuate de Comisie în noiembrie 2018, atunci când se execută corect, punerea în practică a principiului neutralității privind efectele asupra climei poate genera noi locuri de muncă și creștere economică;

7. subliniază că provocările de la nivel mondial în legătură cu schimbările climatice și deteriorarea mediului impun un răspuns la nivel mondial; subliniază că, deși trebuie vizate obiective ambițioase, este necesar totodată să fie mobilizate și alte regiuni ale lumii pentru ca eforturile tuturor să fie coerente;

Creșterea nivelului ambiției UE pentru 2030 și 2050 în legătură cu schimbările climatice

8. sprijină obiectivul privind realizarea până în 2050 a unei economii cu un impact net zero asupra climei;

9. subliniază că obiectivele Pactului ecologic trebuie să se sprijine pe o evaluare cuprinzătoare a impactului efectuată de un organism independent de supraveghere și reglementare; subliniază că această evaluare trebuie să analizeze fiecare sector în parte și fiecare regiune în parte; consideră, de asemenea, că aceasta trebuie să fie însoțită de o obligație din partea Comisiei ca, atunci când propune noi acte legislative sau revizuiește cadrul juridic în vigoare din domeniile industrial, energetic și al cercetării, să realizeze evaluări obligatorii privind randamentul investițiilor și să țină seama de eventualul impact asupra prețurilor la energie în diferite regiuni și sectoare;

10. sprijină obiectivul UE privind reducerea cu cel puțin 50%, față de 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, potrivit propunerii Președintei Comisiei; observă că acest obiectiv se va baza pe o evaluare solidă a impactului, fiind posibilă stabilirea unui obiectiv mai ridicat dacă sunt întrunite anumite condiții, inclusiv în cadrul negocierilor internaționale și în urma evaluării urmărilor economice și ținând seama de nevoia de a menține competitivitatea economică și de a include toți cetățenii; recunoaște faptul că obiectivul de 50 % este deja un obiectiv foarte ambițios, deoarece, chiar dacă legislația în vigoare este aplicată strict și Regatul Unit dă dovadă de o cooperare deplină cu UE în materie de politici climatice, vom putea realiza numai 45 %;

11. subliniază că este important să asigurăm competitivitatea industriei noastre, astfel încât măsurile existente pentru evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon să poată fi înlocuite numai dacă se poate implementa în totalitate un sistem de ajustare la frontiere compatibil cu regulile OMC, care să nu ducă la denaturări importante în alte domenii; consideră că politica UE privind clima și politica sa industrială trebuie să fie strâns legate, pentru a se evita relocarea emisiilor de carbon și a investițiilor și a se proteja locurile de muncă; consideră că, pentru a se asigura condiții echitabile de concurență, ar putea fi nevoie de anumite măsuri; declară că, în acest caz, este disponibil să examineze, pe baza unei evaluări a impactului aprofundate, posibilitatea introducerii unui mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, compatibil cu normele OMC, care poate să completeze măsurile existente menite să combată relocarea emisiilor de carbon; subliniază că un astfel de mecanism trebuie să fie integrat în strategia noastră industrială, astfel încât să stimuleze industria să fabrice produse ecologice și competitive, evitând totodată relocarea emisiilor de carbon, fără însă a submina oportunitățile comerciale;

Asigurarea unei aprovizionări sigure cu energie ecologică și la prețuri accesibile

12. subliniază că pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris, sunt necesare măsuri concrete de punere în aplicare și de asigurare a aplicării la nivel național și la nivelul Uniunii; consideră că, înainte de punerea lor în aplicare, ar trebuie revizuite Directiva privind eficiența energetică și Directiva privind promovarea energiei din surse regenerabile, pentru a garanta securitatea juridică a investițiilor;

13. sprijină obiectivul Comisiei de a majora proporția energiei ecologice, abordabile ca preț și sigure; atrage atenția asupra importanței interconexiunilor transfrontaliere pentru realizarea unei piețe a energiei pe deplin integrate și consideră că infrastructura energetică a UE trebuie să evolueze în aceeași direcție și în același ritm, pentru a sprijini această tranziție energetică; consideră că este important să se acorde un rol mai proeminent gazelor naturale ca sursă energetică de tranziție și să se introducă hidrogenul în sectorul transportului și în cel industrial, pentru a sprijini gradul mai mare de electrificare a economiei; subliniază că se impune o abordare strategică față de nodurile energetice din UE, pentru a realiza cele mai eficace investiții în energia fotovoltaică, energia eoliană și în alte surse sustenabile de energie;

14. subliniază că este important să se garanteze un echilibru just care să determine nu numai ecologizarea uniunii energetice, ci și siguranța acesteia și accesibilitatea prețurilor pentru consumatorii, cetățenii și întreprinderile europene; consideră că Uniunea Europeană trebuie să prevadă o finanțare adecvată pentru a le asigura consumatorilor prețuri abordabile la energie;

15. atrage atenția asupra potențialului ridicat al sectorului construcțiilor în ceea ce privește reducerea CO2 și salută propunerea respectivă a Comisiei, mai ales propunerea privind reducerea obstacolelor normative de la nivel național care se află în calea renovărilor; încurajează promovarea construcțiilor din lemn și utilizarea materialelor de construcție ecologice în clădirile publice;

16. sprijină ideea adoptării unor măsuri bazate pe piață în sectorul construcțiilor, pe baza unei evaluări corespunzătoare a impactului; consideră extrem de important ca toate măsurile să țină seama de efectul lor asupra competitivității întreprinderilor europene și să fie contracarată relocarea activităților în alte țări ca reacție la diferențele apărute în normele de mediu;

17. subliniază că, în conformitate cu principiul subsidiarității, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), deciziile privind profilul energetic național se iau la nivelul statelor membre; recunoaște rolul pe care îl poate avea în profilul energetic energia nucleară, ca tehnologie cu emisii reduse de dioxid de carbon, cu condiția să existe suficiente măsuri care să asigure cel mai ridicat nivel posibil al siguranței și prevederi pentru dezafectare, ținându-se seama și de aspectele transfrontaliere;

Mobilizarea industriei pentru o economie ecologică și circulară

18. sprijină în totalitate capitolul referitor la industrie și angajamentul Comisiei de a prezenta o strategie pentru industrie încă în martie 2020; sprijină poziția Comisiei potrivit căreia industriile mari consumatoare de energie, cum ar fi cea siderurgică, chimică și de fabricare a cimentului, nu pot lipsi din economia UE, fiind totodată de importanță crucială modernizarea și decarbonizarea acestora;

19. consideră că propunerea Comisiei privind Pactul ecologic trebuie să fie aliniată cu o politică industrială coerentă care să stimuleze competitivitatea europeană și să-i asigure UE un loc de frunte pe plan mondial; consideră că, pentru a sprijini măsurile incluse în Pactul ecologic, Uniunea Europeană are nevoie de un proces de reindustrializare, de modernizare a bazei sale industriale, de consolidare a pieței sale interne și de elaborare a unui cadru industrial competitiv, inclusiv a unei strategii eficace pentru IMM-uri;

20. consideră că este necesar să fie analizate și revizuite normele UE privind achizițiile publice, pentru a le asigura întreprinderilor din UE condiții de concurență cu adevărat echitabile, mai ales celor care fabrică produse sustenabile sau prestează servicii sustenabile, de exemplu în domeniul transportului de călători, care ar putea să se confrunte cu o concurență neloială din partea unor întreprinderi din țări terțe ce beneficiază de ajutoare de stat sau de alte avantaje care subminează echitatea condițiilor de concurență, sau care nu beneficiază de un acces egal la achizițiile publice din țări terțe;

21. consideră că trebuie creat un cadrul european adecvat care să sprijine promovarea modelelor de afaceri ecologice și să abordeze problemele și dificultățile specifice cu care se confruntă industria la decarbonizarea economiei, cum ar fi prețurile la energia electrică și la gaze, tehnologiile disponibile [cogenerarea, gazele naturale, hidrogenul, captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) și utilizarea acestuia (CUSC)] și procesele industrial pentru emisiile de CO2;

22. salută planul de acțiune al UE privind economia circulară și invită Comisia să prezinte un cadru cuprinzător care să încurajeze industria în acest sens;

23. consideră că, pentru a fi reușită, o economie ecologică și circulară impune o politică industrială integrală, inclusiv pentru IMM-uri; subliniază că este necesar să fie generată o valoare pentru cetățeni, mediu și economie; subliniază că această strategie trebuie să includă transformarea digitală și ecologică și trebuie să întărească competitivitatea întreprinderilor europene; consideră că îmbunătățirea și menținerea calificărilor lucrătorilor din UE va reprezenta un avantaj competitiv pentru industria UE;

24. sprijină măsuri ambițioase pentru a promova tehnologiile revoluționare, inclusiv siderurgia ecologică, și solicită fonduri semnificative pentru aceste tehnologii; sprijină crearea unei legături solide cu tehnologiile digitale; subliniază că promovarea tehnologiilor și finanțarea trebuie să fie strâns legate de noua strategie privind IMM-urile și de inițiativele legislative menționate în aceasta, pentru a garanta un acces rapid la piață;

Accelerarea tranziției către o mobilitate sustenabilă și inteligentă

25. recunoaște faptul că sectorul transporturilor joacă un rol determinant în cadrul economiei noastre și că reducerea emisiilor din acest sector constituie o provocare; subliniază că trebuie să se acorde o importanță egală tuturor modurilor de transport;

26. consideră că transportul maritim trebuie să contribuie la tranziția ecologică, iar UE trebuie să ajute acest sector să renunțe la utilizarea păcurii grele; subliniază, de asemenea, că UE trebuie să-și intensifice eforturile în sensul realizării unui acord internațional în domeniul transportului maritim și să promoveze obiective mai ambițioase, precum și să analizeze posibilitatea includerii transportului maritim din interiorul UE în sistemul său de comercializare a certificatelor de emisii;

27. încurajează Comisia să înăsprească și să aplice mai devreme dispozițiile Schemei de compensare a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA) și să sprijine adoptarea unui obiectiv pe termen lung privind reducerea emisiilor din sectorul aviației;

28. sprijină ideea adoptării unor măsuri bazate pe piață în sectorul transporturilor, pe baza unei evaluări corespunzătoare a impactului; consideră extrem de important să se țină seama în mod corespunzător de efectul tuturor măsurilor asupra competitivității întreprinderilor europene, să fie menținut un nivel abordabil al prețurilor în ceea ce privește mobilitatea și să fie contracarată relocarea activităților în alte țări ca reacție la diferențele apărute în normele de mediu;

29. încurajează decarbonizarea infrastructurii transporturilor și a sistemelor de mobilitate cu ajutorul noilor tehnologii și al digitalizării; invită Comisia să analizeze noile tehnologii și servicii, cum ar fi mobilitatea multimodală, electrică, autonomă, aeriană de joasă altitudine și la cerere, ca elemente esențiale ale reducerii emisiilor de GES și solicită să fie utilizată digitalizarea și să fie promovate vehiculele pe deplin autonome, deoarece acestea vor contribui la reducerea drastică a GES și a CO2, precum și a accidentelor mortale și a celor ce se soldează cu răniți;

30. recunoaște faptul că transportul multimodal are nevoie de îmbunătățiri, mai ales operațiunile multimodale de transport de marfă care implică transportul feroviar și pe căi acvatice, inclusiv transportul maritim pe distanțe scurte; solicită măsuri legislative care să valorifice potențialul transportului feroviar de marfă pe distanțe lungi și invită Comisia să îmbunătățească coridoarele de transport feroviar de marfă, precum și coordonarea, răspunderea și flexibilitatea în ceea ce privește capacitatea, în strânsă legătură cu dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (TEN-T);

31. subliniază că spațiul feroviar unic european constituie o condiție indispensabilă pentru tranziția modală; invită insistent Comisia să prezinte o strategie până la sfârșitul lui 2020, urmată de propuneri legislative concrete până la sfârșitul lui 2021, care să vizeze eliminarea tuturor formelor de protecționism și a fragmentării pieței interne, factori ce afectează competitivitatea UE;

32. îndeamnă Comisia să elaboreze un cadru european coordonat de norme privind căile navigabile interioare; invită Comisia să sprijine activ măsurile intermodale care implică căile navigabile interioare, mai ales legăturile transfrontaliere dintre sistemele navigabile naționale, care trebuie îmbunătățite;

33. subliniază că, în pofida unor inițiative europene de calitate, cum ar fi sistemele de transport inteligente (STI), Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS), SafeSeaNet și serviciile de informații fluviale (RIS), noua strategie a UE privind transporturile trebuie să facă față provocărilor legate de realizarea lor fragmentată, mai ales în ceea ce privește sistemele de transport inteligent cooperativ (C-STI) și SESAR, ceea ce împiedică realizarea interoperabilității;

34. repetă că programul „Cerul unic european” (SES) poate de unul singur determina reducerea cu cel puțin 10 % a emisiilor atribuite aviației, fără costuri majore; solicită, așadar, adoptarea unei foi de parcurs normative clare pentru sectorul aviației, bazată pe soluții tehnologice, care să țină seama de infrastructură și de cerințele pentru combustibilii alternativi și să vizeze eficientizarea operațiunilor; solicită ca SES, programul „Clean Sky”, SESAR și sistemele UE de navigație prin satelit să fie finanțate în continuare și în mod mai consistent;

35. invită Comisia să propună până la sfârșitul lui 2020 o strategie pentru finalizarea rețelei de bază TEN-T, inclusiv în ceea ce privește instalarea până în 2030 a echipamentelor digitale necesare precum ERTMS și 5G, urmată de propuneri legislative care să asigure implementarea corespunzătoare a strategiei și respectarea angajamentelor asumate de statele membre;

36. invită statele membre să se angajeze să asigure fonduri corespunzătoare și să accelereze ritmul implementării strategiilor inovatoare, al instalării infrastructurii de încărcare și al introducerii combustibililor alternativi, cooperând totodată cu privire la aspectele tehnice pentru a realiza un sistem pe deplin funcțional; invită Comisia să analizeze posibile măsuri tehnice care să permită fabricarea unor cantități importante de combustibili alternativi după 2030, precum și integrarea combustibililor alternativi în toate proiectele de infrastructură noi;

37. invită Comisia să abordeze problema actualelor deficiențe tehnologice și financiare ale combustibililor sintetici, prezentând diverse opțiuni pentru a stimula fabricarea acestora și accesul lor pe piață, precum și mijloace suplimentare pentru cercetare; subliniază importanța examinării opțiunilor pentru asigurarea unei proporții minime a combustibililor sintetici, care ar putea apărea în timp;

38. îndeamnă Comisia să revizuiască Directiva privind infrastructura pentru combustibili alternativi și Regulamentul privind TEN-T pentru a accelera răspândirea vehiculelor și a navelor cu emisii zero și cu emisii scăzute;

„De la fermă la consumator”: conceperea unui sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

39. salută strategia „De la fermă la consumator” anunțată în 2020 și solicită insistent ca fermierii și pescarii să fie incluși în elaborarea unor eventuale măsuri; subliniază că fermierii din UE vor avea un rol central în soluționarea dificultăților cu care se va confrunta Pactul ecologic european; subliniază în acest sens importanța unui sprijin economic suplimentar și a unui nivel ridicat de finanțare a politicii agricole comune (PAC);

40. subliniază că fermierii trebuie să primească bugetul necesar și toate instrumentele necesare pentru combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, în special pentru a putea reacționa mai bine la situațiile volatile și la crize; subliniază, de asemenea, că trebuie să li se permită să se organizeze și să investească în tranziția către sisteme agricole mai sustenabile bazate pe o dublă performanță, care vor avea un impact pozitiv asupra mediului și vor îmbunătăți competitivitatea agriculturii UE;

41. subliniază că strategia „De la fermă la consumator” trebuie să abordeze chestiunea responsabilității consumatorilor și faptul că cererea publică pentru sisteme alimentare mai durabile nu este însoțită de capacitatea lanțului de aprovizionare cu alimente de a genera prețuri și venituri sustenabile pentru fermieri;

42. subliniază, de asemenea, că strategia „De la fermă la consumator” trebuie să trateze modul în care legislația UE în materie de concurență afectează sustenabilitatea lanțului de aprovizionare cu alimente, aspect exemplificat de presiunea exercitată asupra producătorilor, și faptul că aceasta nu recunoaște contribuția importantă a producătorilor primari la furnizarea de alimente de înaltă calitate și de bunuri publice pentru societate, pentru care societatea nu este recompensată în prezent în măsură suficientă;

43. subliniază importanța încurajării elaborării și aplicării de tehnologii inovatoare noi care să-i ajute pe fermieri să răspundă provocărilor legate de climă și de mediu și invită Comisia să clarifice cadrul legislativ al UE privind noile tehnici de selecție pentru a asigura securitatea juridică a fermierilor și producătorilor de semințe și a garanta faptul că noile tehnici de selecție vor putea contribui la obiectivele Pactului ecologic;

44. insistă ca obiectivele de reducere a utilizării pesticidelor să facă obiectul unei evaluări adecvate a impactului;

45. subliniază că produsele alimentare și furajele importate în UE trebuie să respecte normele de mediu ale UE; sprijină angajamentul privind reducerea deșeurilor alimentare și combaterea fraudelor cu alimente și subliniază importanța creării unui cadru juridic care să asigure respectarea de către produsele alimentare importate a normelor de mediu ale UE;

46. consideră că trebuie să încurajăm transparența față de consumatori prin etichetarea obiectivă, nediscriminatorie și neînșelătoare, executată în mod sustenabil și eficient din punct de vedere economic, pentru a intensifica comerțul transfrontalier la nivelul pieței interne, în special prin crearea de noi instrumente, cum ar fi cele bazate pe tehnologia block-chain, și prin introducerea unei abordări paneuropene, inclusiv a indicării țării de origine pe etichetele anumitor produse alimentare, fără însă a fragmenta piața internă și fără a îngreuna cooperarea transfrontalieră a producătorilor;

47. se pronunță ferm în favoarea încurajării producerii și consumului de produse agricole europene care contribuie la un mod de viață sănătos, de exemplu îndemnând statele membre să aplice fructelor și legumelor, printre alte produse, cote de TVA specifice; se arată îngrijorat de problemele grave ce afectează lanțul de aprovizionare cu alimente, care nu recompensează fermierii pentru produsele alimentare de înaltă calitate și pentru bunurile publice generate pentru societate, produsele alimentare fiind vândute în mod obișnuit consumatorilor finali la prețuri nerentabile;

Conservarea și refacerea ecosistemelor și a biodiversității

48. reamintește importanța transversală a sectorului forestier și a gestionării durabile a pădurilor pentru a găsi soluții durabile la provocările epocii noastre; subliniază că o gestionare durabilă și activă a pădurilor joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor și țintelor politicii UE în domeniul climei și al energiei și, prin urmare, ar trebui să fie unul dintre obiectivele-cheie ale Strategiei UE pentru păduri în cadrul Pactului ecologic european; subliniază că sectorul forestier absoarbe în mod permanent 10 % din emisiile de CO2 ale UE și, prin urmare, constituie un absorbant enorm de carbon;

49. sprijină cu fermitate recunoașterea de către Comisie a faptului că pădurile sunt esențiale pentru atenuarea schimbărilor climatice în Europa și că stimulentele pentru gestionarea durabilă a pădurilor vor face parte din Pactul ecologic; insistă asupra faptului că reducerile disproporționate ale celui de-al doilea pilon al PAC sunt inacceptabile și nu vor contribui la asigurarea acestui sprijin; insistă asupra necesității de a lua în considerare alte resurse financiare pentru a sprijini gestionarea durabilă a pădurilor și ecologizarea orașelor;

50. subliniază rolul multidimensional al pădurilor și modul în care dimensiunile lor economice, sociale și de mediu contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea și la dezvoltarea bioeconomiei, promovând astfel creșterea economică și creând locuri de muncă de-a lungul întregului lanț valoric; solicită, prin urmare, ca Strategia UE pentru păduri pentru perioada de după 2020 să constituie o parte integrantă și fundamentală a Pactului ecologic european, pentru a asigura coordonarea și sinergiile între diferitele politici legate de păduri; reamintește, în acest context, că printre obiectivele noii strategii a UE pentru păduri ar trebui, de asemenea, să se numere împădurirea eficientă, conservarea și restaurarea pădurilor în Europa, pentru a contribui la creșterea absorbției de CO2, a reduce incidența și amploarea incendiilor forestiere, astfel cum se subliniază în comunicarea Comisiei;

51. reamintește că beneficiile pădurilor și ale sectoarelor forestiere depășesc cu mult biodiversitatea și atenuarea schimbărilor climatice; subliniază că pădurile și sectorul forestier contribuie la economiile locale și naționale și la economia UE în ansamblu, la dezvoltarea rurală și la recreere; îndeamnă, prin urmare, ca strategia UE pentru păduri să nu devină subordonată strategiei în domeniul biodiversității, ci ar trebui să fie o strategie holistică, puternică și independentă;

52. reamintește că solurile la nivel mondial conțin aproximativ dublul cantității de carbon care se află în atmosferă; recunoaște potențialul de sechestrare a carbonului în solurile de pășune, cu condiția să se aibă în vedere circumstanțele regionale; sprijină consolidarea pajiștilor pentru sechestrarea carbonului prin gestionarea pășunilor, cultivarea de specii furajere favorabile, aplicarea de îngrășăminte și irigare, precum și refacerea pajiștilor degradate și a biodiversității pășunilor;

53. subliniază necesitatea de a conserva biodiversitatea și salută angajamentul Comisiei de a prezenta o strategie în domeniul biodiversității până în martie 2020; solicită îmbunătățirea finanțării pentru conservarea rețelei Natura 2000, pentru a se adapta mai bine la efectele schimbărilor climatice, protejând și conservând în același timp fermele familiale; consideră că este important să se ofere statelor membre mai multă flexibilitate în atingerea obiectivelor în materie de biodiversitate, inclusiv posibilitatea de a-și adapta eforturile în acest sens în conformitate cu cele mai bune practici și experiențe din alte state membre;

54. salută lansarea inițiativei în materie de biodiversitate „Natur’Africa”; reamintește concluziile recente privind deteriorarea situației pădurilor lumii și subliniază importanța lor sistemică în ceea ce privește clima, biodiversitatea și rolul lor de patrie pentru popoarele indigene; invită Comisia să stabilească norme obligatorii pentru lanțuri de aprovizionare durabile și să promoveze utilizarea durabilă a terenurilor, împădurirea, sistemele de certificare și sursele alternative de venit pentru comunitățile locale;

55. solicită instituirea unei monitorizări sistematice și standardizate a speciilor sălbatice;

O strategie de reducere a poluării la zero pentru un mediu fără substanțe toxice

56. sprijină adoptarea unor noi acte legislative care să asigure o mai bună calitate a aerului, dar insistă asupra faptului că această legislație ar trebui să aibă o abordare mai largă, vizând, de exemplu, sursele de poluare ale transportului maritim și nu ar trebui să se axeze numai pe măsuri simbolice, cum ar fi interzicerea autoturismelor pe bază de motorină în orașe;

57. sprijină principiul „o substanță-o evaluare” și reiterează faptul că orice interzicere a substanțelor chimice ar trebui introdusă numai dacă există alternative practice disponibile, iar sarcina administrativă, în special pentru IMM-uri, este redusă;

58. invită Comisia să introducă obligativitatea legală a evaluării toxicității cronice a substanțelor chimice;

Finanțarea Pactului ecologic european și asigurarea unei tranziții echitabile

59. subliniază că Pactul ecologic european, ca noua strategie a UE în materie de creștere, va trebui să fie sprijinit în comun de bugetul UE, de finanțarea acordată de BEI și de alte instituții financiare, precum și de bugetele naționale, și ar trebui să i se pună la dispoziție mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele; subliniază, prin urmare, contribuția financiară suplimentară necesară pentru a acoperi investițiile semnificative necesare în acest domeniu;

60. subliniază rolul esențial al cadrului financiar multianual (CFM) 2021-2027 pentru realizarea Pactului ecologic european, care ar trebui să includă o integrare importantă a aspectelor legate de climă în politicile și programele din cadrul CFM pentru următoarea perioadă; consideră că Pactul ecologic european sprijină și mai mult poziția Parlamentului cu privire la nivelul de finanțare pentru următorul CFM, astfel cum s-a subliniat în raportul intermediar privind CFM și în rezoluțiile ulterioare; se opune cu fermitate oricărei încercări de a reduce nivelul de finanțare al următorului CFM, care ar pune în pericol implementarea, credibilitatea și caracterul incluziv al Pactului ecologic european; subliniază poziția sa de lungă durată potrivit căreia noile inițiative ar trebui să fie finanțate întotdeauna prin credite noi și nu ar trebui să fie în detrimentul altor politici; consideră, prin urmare, că finanțarea oricăror propuneri legislative noi care decurg din Pactul ecologic european ar trebui să fie calculată în plus față de propunerile anterioare privind următorul CFM ale Comisiei; își reiterează sprijinul pentru propunerile Comisiei de stabilire a unor noi resurse proprii, care corespund obiectivelor esențiale ale UE, inclusiv combaterii schimbărilor climatice și protecției mediului;

61. salută principiul unui Mecanism pentru o tranziție justă în valoare de 100 miliarde EUR și solicită alocarea de resurse financiare suficiente acestui proiect relevant; este convins că finanțarea solidă a acestui instrument va fi un element-cheie pentru a ajunge la un consens cu privire la următorul CFM și pentru implementarea cu succes a Pactului ecologic european; consideră că este important să se asigure un cadru de monitorizare adecvat pentru a da curs utilizării acestui mecanism de către statele membre;

62. subliniază că Mecanismul pentru o tranziție justă trebuie să fie mult mai mult decât un fond, ținând seama de nevoile întreprinderilor, ale IMM-urilor, ale regiunilor și ale persoanelor; consideră că un Mecanism credibil și solid pentru o tranziție justă, bazat pe activitatea de pregătire a Platformei UE pentru regiunile carbonifere aflate în tranziție, trebuie să sprijine tranziția către o energie curată, în special în toate regiunile mari consumatoare de cărbune și carbon; consideră că acest fond ar trebui să fie dedicat în primul rând tuturor regiunilor cu o utilizare intensă a cărbunelui și cu emisii ridicate de dioxid de carbon aflate în tranziție, inclusiv regiunilor care utilizează turba drept combustibil; consideră că ritmul de tranziție al fiecăreia dintre aceste regiuni carbonifere și maturitatea proiectelor ar trebui să reprezinte factori-cheie pentru aprobarea proiectelor; subliniază că acest fond va necesita resurse bugetare suplimentare, prin credite noi, precum și o linie bugetară separată în următorul CFM, nu ar trebui să reducă sau să înlocuiască alte programe de finanțare ale UE și trebuie să aibă prioritate dacă apar noi posibilități de finanțare bugetară;

63. sprijină obiectivul de a include considerentele de mediu în bugetele naționale; insistă cu fermitate asupra faptului că Pactul de stabilitate și de creștere nu trebuie slăbit, deoarece nu ar trebui să le transmitem generațiilor viitoare datorii ecologice sau financiare nesustenabile;

64. subliniază că Pactul ecologic ar trebui să se reflecte pe deplin în următorul CFM; insistă asupra necesității de a majora în mod substanțial fondurile destinate dezvoltării climatice în următoarea perioadă bugetară, cu un accent deosebit pe securitatea alimentară, pe agricultura inteligentă și durabilă, pe energia durabilă, pe silvicultură și biodiversitate, pe apă și salubritate;

65. subliniază că o parte considerabilă din finanțarea solicitată de Pactul ecologic va trebui să provină din bugetele statelor membre; subliniază că această finanțare nu poate fi considerată o măsură unică în temeiul normelor fiscale ale UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, dacă nu există o politică bugetară sustenabilă, iar finanțele statelor membre sunt credibile, un viitor model de finanțare a Pactului ecologic european ar putea fi pus în pericol; solicită, prin urmare, ca „investițiile ecologice” publice să fie tratate în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere la fel ca orice altă cheltuială publică; subliniază că, indiferent de modelul de finanțare ales, acesta nu trebuie să submineze sustenabilitatea finanțelor publice în UE și trebuie să mențină ratingul de credit AAA existent al BEI; subliniază, cu toate acestea, că investițiile durabile în cadrul Pactului ecologic ar trebui să fie cu adevărat suplimentare și să nu conducă la o excludere a finanțării de pe piață; subliniază, în plus, că finanțarea BEI ar trebui să vizeze în primul rând IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie, pentru a stimula tranziția proceselor de producție către o economie mai ecologică;

66. consideră că promovarea Pactului ecologic va necesita un număr mare de proiecte viabile, în deceniile viitoare, pentru a realiza obiectivele ambițioase ale acestuia; consideră, prin urmare, că trebuie concepute stimulente corespunzătoare, într-un cadru UE cuprinzător, pentru a sprijini inițiativele sectorului privat; consideră că agregarea acestor proiecte, inclusiv a celor transfrontaliere și regionale, trebuie să facă parte din răspuns; consideră necesar să se ofere un serviciu de consiliere cuprinzător, precum Platforma europeană de consiliere în materie de investiții (FEIS), pentru a ajuta sectorul privat să se adapteze cu succes cerințelor de reglementare;

67. consideră că este extrem de important ca orice stimulente financiare sau nefinanciare stabilite în cadrul Pactului ecologic să nu fie subminate de împovărarea excesivă a solicitanților cu proceduri administrative suplimentare; subliniază, dimpotrivă, că accesibilitatea rapidă și simplificată trebuie să fie cel mai important principiu care stă la baza punerii în aplicare a Pactului ecologic; consideră că cerințele de capital trebuie să fie bazate pe riscuri și să fie concepute în primul rând pentru a menține stabilitatea sectorului bancar; prin urmare, se opune introducerii oricărui factor de sprijin ecologic;

68. solicită, în special, UE să își intensifice finanțarea în domeniul climei pentru țările în curs de dezvoltare, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate, statele insulare mici în curs de dezvoltare și țările fragile, și să acorde prioritate investițiilor în consolidarea rezilienței, inovare, adaptare și tehnologii cu emisii reduse de carbon și infrastructură favorabilă climei; consideră că sunt necesare mai multe eforturi în ceea ce privește schimbul de cunoștințe, consolidarea capacităților și transferul de tehnologie către țările în curs de dezvoltare;

69. reamintește că asistența pentru dezvoltare este indispensabilă, dar nu suficientă pentru a ajuta țările partenere să își atingă obiectivele în materie de climă și pentru a sprijini tranziția lor către un model economic mai sustenabil; subliniază necesitatea de a dezvolta metode inovatoare de finanțare și de a mări cât mai mult rolul companiilor private, al instituțiilor financiare și al băncilor de dezvoltare în punerea în aplicare a acțiunilor climatice și a ODD, în special prin crearea de stimulente adecvate și promovarea parteneriatelor public-privat;

Mobilizarea cercetării și stimularea inovării

70. subliniază că dezvoltarea și inovarea tehnologică și a cercetării sunt esențiale pentru tranziția către o societate curată; consideră că, în lumea în schimbare de astăzi, industria Europei, inclusiv IMM-urile, trebuie să se adapteze pentru a avea un avans comparativ cu concurenții; subliniază necesitatea de a încuraja investițiile în cercetare și inovare;

71. susține cu fermitate angajamentul clar față de cercetare și inovare în cadrul Pactului ecologic; reamintește importanța asigurării unui buget ambițios pentru Orizont Europa și solicită Consiliului și Comisiei să accepte poziția Parlamentului privind finanțarea propusă a programului; subliniază că alte fonduri ale UE ar trebui să aloce un procent mai mare din buget pentru cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor curate;

72. subliniază că propunerea actuală a Comisiei se concentrează în principal pe reducerea emisiilor de CO2; solicită Comisiei să sprijine cercetarea, inclusiv cercetarea de frontieră, și adoptarea de tehnologii inovatoare în ceea ce privește dezvoltarea capacităților de absorbție a CO2 și dezvoltarea noilor tehnologii în materie de emisii negative, inclusiv cele mai recente evoluții științifice în domeniul agriculturii rezistente la schimbările climatice;

73. subliniază că este important să se încurajeze tehnologiile digitale, cum ar fi inteligența artificială, tehnologia 5G și supercalculul, pentru a concepe mai bine politicile climatice și de mediu; consideră că investițiile adecvate în cercetarea și inovarea digitală vor fi esențiale pentru ca industria europeană să își mărească competitivitatea la nivel mondial, contribuind în același timp la atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice, se așteaptă ca Pactul ecologic european să stabilească o strategie cuprinzătoare și ambițioasă, bazată pe tehnologie și știință, în vederea atingerii obiectivului unei Europe neutre climatic până cel târziu în 2050;

74. consideră că Pactul ecologic european este, de asemenea, o ocazie de a stabili legături între diferitele sectoare implicate, care ar trebui să aibă beneficii simbiotice; consideră, în acest sens, că bioeconomia ne oferă șansa de a crea astfel de beneficii simbiotice în diferite sectoare și de a completa economia circulară; subliniază necesitatea de a investi în cercetare și inovare pentru a găsi noi modalități de a face ca economia noastră să fie mai sustenabilă și mai eficientă, sectorul agricol fiind o parte a soluției;

Principiul „nu cauza prejudicii” – integrarea sustenabilității în toate politicile UE

75. salută ideea de a reduce birocrația, care împiedică investițiile în tehnologii ecologice și solicită experților din toate domeniile să contribuie la principiul „numărului constant” în acest sens;

UE ca lider mondial

76. salută călduros capitolul intitulat „UE ca lider mondial”, deoarece este esențial ca UE să își asume rolul de lider atât timp cât este responsabilă de 9 % din emisiile mondiale și reprezintă 6,8 % din populația sa; subliniază, totuși, că pragurile de declanșare periculoase pot fi evitate doar dacă alte economii urmează o politică ambițioasă privind clima și își majorează contribuțiile stabilite la nivel național;

77. subliniază necesitatea unei aprovizionări externe suplimentare cu surse regenerabile de energie și că politica energetică trebuie să devină un aspect central al politicii externe și de vecinătate a UE;

78. solicită numirea unui ambasador al UE pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, care să fie însărcinat, în numele UE, să colaboreze cu țările terțe și cu marile economii mondiale, să le mobilizeze sprijinul pentru a atinge un nivel net al emisiilor egal cu zero până în 2050 și chiar să deschidă calea către obiective mai ambițioase; consideră, în acest context, că Parlamentul European, ca instituție, ar trebui să conducă prin puterea exemplului și să devină o instituție neutră din punct de vedere climatic până în 2050;

79. invită Comisia și Consiliul să pregătească summitul UE-China în vederea ajungerii la un acord între cele două părți privind eforturi comune, concertate;

80. salută angajamentul de a utiliza politica comercială pentru a facilita punerea în aplicare a Acordului de la Paris și alte obiective importante de mediu; subliniază că politicile climatice, comerciale și industriale ar trebui să meargă mână în mână; subliniază că, pentru a crea condiții de concurență echitabile la nivel mondial, toate măsurile ar trebui să fie întotdeauna conforme cu normele OMC, pe baza unei evaluări aprofundate a impactului, să fie integrate într-o strategie industrială și să nu pună în pericol oportunitățile comerciale;

81. reamintește că schimbările climatice subminează progresele în materie de dezvoltare și de reducere a sărăciei și pot obliga milioane de oameni să trăiască în sărăcie extremă până în 2030; insistă, prin urmare, asupra faptului că Pactul ecologic și punerea în aplicare a Agendei 2030 ar trebui să fie strâns legate între ele; afirmă că marii emițători de CO2, inclusiv UE, au datoria morală de a ajuta țările în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice și să prevină migrația involuntară, provocată de schimbările climatice;

82. subliniază faptul că protecția climei și a mediului este o sarcină mondială, cu responsabilități diferențiate; subliniază că piețele internaționale ale carbonului pot contribui la reducerea costurilor și la creșterea nivelului de ambiție al altor economii; subliniază, prin urmare, că este extrem de important să se stabilească un cadru obligatoriu pentru mecanismele de dezvoltare curată în temeiul articolului 6 din Acordul de la Paris, care ar trebui să includă garanțiile necesare pentru a preveni dubla contabilizare și a asigura o înaltă calitate a proiectelor;

83. consideră că cooperarea UE cu țările în curs de dezvoltare ar trebui să integreze strategiile privind clima, ca o componentă esențială, într-o abordare adaptată și bazată pe nevoi, ar trebui să asigure implicarea părților interesate de la nivel local și regional, inclusiv a guvernelor, a sectorului privat și a societății civile, și ar trebui să fie aliniată cu planurile naționale și strategiile climatice ale țărilor partenere;

84. salută accentul pus pe diplomația în domeniul climei și insistă asupra faptului că, pentru a obține rezultate, UE trebuie să adopte o poziție unitară, să asigure consecvența și coerența tuturor politicilor sale și de-a lungul ciclului de elaborare a politicilor în general, în conformitate cu principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare durabilă, și ar trebui să utilizeze toate instrumentele sale externe relevante ca pârghie pentru înregistrarea de progrese colective; subliniază, în plus, că toate activitățile externe ale UE ar trebui să fie supuse unui „control ecologic”;

85. subliniază că strategia globală pentru Africa și viitorul acord de parteneriat ACP-UE reprezintă oportunități unice de realizare a aspectelor externe ale Pactului ecologic, de revizuire a parteneriatului UE cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește clima și mediul și de aliniere a politicilor UE la cele mai recente angajamente internaționale ale sale;

86. reiterează importanța reconcilierii dezvoltării durabile și a creșterii pe termen lung și consideră că orice parteneriat cu țările în curs de dezvoltare ar trebui să țină seama în mod corespunzător de impactul economic și social al politicilor climatice, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și acordând o atenție deosebită nevoilor IMM-urilor;

87. subliniază că UE ar trebui să ia măsuri adaptate nevoilor populației locale pentru a menține creșterea economică a țărilor în curs de dezvoltare;

88. subliniază necesitatea de a limita exporturile de deșeuri ale UE, de a consolida economia circulară la nivel mondial și de a introduce o interdicție la nivel mondial a articolelor din plastic de unică folosință;

°

° °

89. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

 

[1] Texte adoptate, P8_TA(2019)0217.

[2] Texte adoptate, P9_TA(2019)0079.

Ultima actualizare: 14 ianuarie 2020Notă juridică - Politica de confidențialitate