Procedură : 2019/2870(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0069/2020

Texte depuse :

B9-0069/2020

Dezbateri :

Voturi :

PV 30/01/2020 - 5.10
CRE 30/01/2020 - 5.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{22/01/2020}22.1.2020</Date>
<NoDocSe>B9‑0069/2020</NoDocSe>
PDF 142kWORD 48k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarației Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați</Titre>

<DocRef>(2019/2870(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Jadwiga Wiśniewska, Elżbieta Rafalska</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9‑0069/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați

(2019/2870(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (3) și articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

 având în vedere articolele 8, 151, 153 și 157 și Protocolul nr. 2 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

 având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

 având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special obiectivele 1, 5, 8 și 10, precum și obiectivele și indicatorii aferenți,

 având în vedere Raportul anual al Comisiei din 2019 privind egalitatea între femei și bărbați în UE,

 având în vedere concluziile Consiliului din 13 iunie 2019 intitulate „Eliminarea diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați: principalele politici și măsuri”,

 având în vedere concluziile Consiliului din 22 noiembrie 2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”,

 având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisie privind o mai bună legiferare[1],

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați rămâne o prioritate pentru toate statele membre;

B. întrucât statelor membre le revine principala responsabilitate de a asigura progresul social și creșterea economică, de exemplu pe calea reformelor structurale la nivel național și a unor politici bugetare solide; întrucât inițiativele Uniunii nu pot și nu trebuie să încerce să înlocuiască responsabilitățile naționale în acest sens;

C. întrucât politicile privind egalitatea de gen reprezintă motoarele creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii și o condiție prealabilă pentru promovarea prosperității, competitivității și ocupării forței de muncă, precum și a incluziunii și coeziunii sociale;

D. întrucât, pe întreg teritoriul UE, veniturile femeilor sunt disproporționat mai mici decât cele ale bărbaților; întrucât, potrivit datelor Eurostat, remunerația brută pe oră este mai mică în rândul femeilor comparativ cu cea a bărbaților iar diferența de remunerare între femei și bărbați în Uniune este în continuare de aproximativ 16 %, fiind în scădere foarte lentă sau chiar în creștere în unele state membre; întrucât, în plus, indicatorul referitor la diferența de remunerare globală arată o disparitate de aproximativ 40 % în UE-28;

E. întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați este definită ca diferența dintre salariul brut mediu pe oră al bărbaților și cel al femeilor, exprimată ca procent din salariul brut mediu pe oră al bărbaților; întrucât diferența dintre veniturile salariale lunare brute ale bărbaților și femeilor în rândul angajaților cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani (7 %) a fost de peste cinci ori mai mică decât cea din rândul angajaților cu vârsta de 65 de ani sau mai mare (disparitate de gen de 38 %); întrucât sărăcia este concentrată în principal în familiile în care femeile sunt singurele aducătoare de venituri, 35 % dintre mamele singure din UE fiind expuse riscului de sărăcie în 2017, față de 28 % dintre tații singuri[2];

F. întrucât peste jumătate din femeile cu dizabilități, în vârstă de muncă, sunt inactive din punct de vedere economic; întrucât, în toate statele membre, rata deprivării materiale severe a femeilor cu dizabilități este mai mare decât cea a femeilor fără dizabilități;

G. întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați este rezultatul unei întregi serii de dezechilibre de gen pe piața forței de muncă, inclusiv segregarea de gen în domeniul educației, al formării și ocupării forței de muncă, segregarea profesională, dezechilibrul de gen în funcțiile de conducere și decizionale și faptul că femeile lucrează mai frecvent cu fracțiune de normă;

H. întrucât 30,8 % dintre femeile angajate cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani din UE au lucrat cu fracțiune de normă în 2018, față de 8 % dintre bărbați;

I. întrucât munca cu fracțiune de normă pentru a îngriji copiii sau adulții aflați în incapacitate a fost declarată mai frecvent de femei (29 %) decât de bărbați (6 %); întrucât îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă, a membrilor de familie bolnavi sau cu handicap și a adulților aflați în incapacitate necesită dedicație, este rareori plătită și nu este apreciată la adevărata valoare de către societate, chiar dacă are o importanță socială enormă, contribuie la bunăstarea socială și poate fi măsurată prin indicatori economici precum PIB-ul;

J. întrucât, deși femeile reprezintă aproape 60 % dintre absolvenții din UE, ele rămân în mod disproporționat subreprezentate în știință, tehnologie, inginerie și matematică (STIM) și în carierele digitale; întrucât, drept urmare, disparitatea în ceea ce privește ocupațiile îmbracă forme noi și, în ciuda investițiilor în educație, tinerele prezintă în continuare o probabilitate de două ori mai mare decât tinerii de a fi inactive din punct de vedere economic;

K. întrucât UE dispune de mijloace pentru a ajuta statele membre să facă schimb de bune practici cu scopul de a susține acele state membre care au nevoie, în special în domeniul egalității de gen și al diferențelor de remunerare între femei și bărbați,

1. invită statele membre să își intensifice eforturile de a reduce diferența de remunerare dintre femei și bărbați prin aplicarea principiului remunerației egale pentru muncă egală sau pentru muncă de valoare egală la nivel național, inclusiv prin măsuri de îmbunătățire a transparenței salariale;

2. invită Comisia și statele membre să pună în aplicare politici care promovează încadrarea în muncă a femeilor și independența lor financiară și îndeosebi politici care promovează integrarea pe piața muncii a femeilor din grupurile marginalizate;

3. invită statele membre să adopte măsuri eficace pentru a promova egalitatea în domeniul educației și al ocupări forței de muncă cu scopul de a corecta segmentarea pieței muncii prin investiții în educația formală, informală și non-formală, în învățarea pe tot parcursul vieții și în formarea profesională pentru femei, ca să li se asigure acces la locuri de muncă și oportunități de înaltă calitate, astfel încât să se recalifice și să își perfecționeze competențele pentru viitoarele cereri de pe piața muncii; solicită, în special, o mai bună promovare a antreprenoriatului, a disciplinelor STIM, a educației digitale și a alfabetizării financiare pentru fete de la o vârstă timpurie, pentru a combate stereotipurile educaționale existente și a garanta accesul unui număr mai mare de femei în sectoare aflate în plină dezvoltare și cu nivel ridicat de remunerare;

4. invită statele membre să ia măsuri și să pună în aplicare în mod eficace măsurile existente la nivelul UE pentru a facilita concilierea vieții profesionale cu viața de familie, de exemplu prin îmbunătățirea furnizării de servicii de îngrijire accesibile, de calitate și la prețuri abordabile;

5. invită Comisia și statele membre să adopte o abordare integrată în toate acțiunile care vizează eliminarea diferenței de remunerare între femei și bărbați și promovarea egalității de gen, inclusiv prin favorizarea sinergiilor între strategiile de ocupare a forței de muncă și alte politici economice și sociale, cum ar fi tineretul, educația, fiscalitatea, prestațiile familiale, protecția socială și asistența medicală, în conformitate cu competențele lor;

6. invită Comisia și statele membre să încurajeze dialogul cu părțile interesate relevante, inclusiv cu partenerii sociali, întreprinderile, organismele naționale de promovare a egalității și organizațiile active în acest domeniu;

7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

 

[1] JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

[2] Calcul realizat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), statisticile Uniunii Europene referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC).

Ultima actualizare: 27 ianuarie 2020Aviz juridic - Politica de confidențialitate