B9‑0071/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 4 octombrie 2019 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor și de rectificare a regulamentului menționat

(C(2019)07227 – 2019/2843(DEA))

Parlamentul European,

– având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei din 4 octombrie 2019 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor și de rectificare a regulamentului menționat (C(2019)07227),

– având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006[1], în special articolul 37 alineatul (5), articolul 53 alineatul (1) și articolul 53a alineatul (6),

– având în vedere principiul proporționalității consacrat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 111 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât dioxidul de titan (TiO2) este un oxid de titan larg răspândit în mod natural, existent într-o serie de forme cristaline, inclusiv rutil, bromurat și anatază;

B. întrucât TiO2 este un compus inert, stabil din punct de vedere termic, incombustibil și insolubil care nu este clasificat ca periculos în cadrul Sistemului global armonizat de clasificare și etichetare a substanțelor chimice al Organizației Națiunilor Unite;

C. întrucât TiO2, datorită capacității sale de a dispersa lumina și de a absorbi lumina ultravioletă, a fost folosit ca colorant timp de peste un secol la scară largă, creând o piață globală a cărei valoare se anticipează că va depăși 25 miliarde EUR în 2025;

D. întrucât TiO2 este aplicat în mod obișnuit în multe sectoare, care includ cosmetice, medicamente, ceramică, ambalaje, construcții, componente pentru autovehicule și echipamente electrice și electronice;

E. întrucât, la cea de a 14-a adaptare la progresul tehnic a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 (denumit în continuare „Regulamentul CLP”), Comisia a propus o clasificare armonizată a TiO2 ca substanță cancerigenă categoria 2 pentru amestecuri sub formă de pulbere, în pofida dovezilor care indicau un punctaj Klimisch insuficient privind fiabilitatea datelor, a opoziției ferme din partea multor state membre, care și-au exprimat preocupările legate de baza de dovezi științifice, precum și a potențialelor implicații negative stabilite de acest precedent în ceea ce privește clasificarea altor compuși pe bază de pulbere;

F. întrucât articolul 37 alineatul (5) din Regulamentul CLP prevede că Comisia adoptă, fără întârzieri nejustificate, acte delegate privind includerea substanței în cauză, împreună cu elementele relevante de clasificare și etichetare din anexa VI partea 3 tabelul 3.1, în cazul în care constată că armonizarea clasificării și etichetării substanței respective este „corespunzătoare”; prin urmare, Regulamentul CLP nu stabilește obligația Comisiei de a proceda la clasificarea armonizată, ci prevede, în schimb, că Comisia ar trebui să aibă în vedere și soluții alternative;

G. întrucât articolul 5 din Protocolul nr. 2 prevede, printre altele, că „Proiectele de acte legislative au în vedere necesitatea de a proceda astfel încât orice obligație, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naționale, autorităților regionale sau locale, operatorilor economici și cetățenilor să fie cât mai redusă posibil și proporțională cu obiectivul urmărit”;

H. întrucât Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[2] (denumit în continuare „Regulamentul REACH”) a respins clasificările 1A și 1B în materie de carcinogenitate pe baza faptului că efectele negative ale TiO2 asupra plămânilor de șobolan, atunci când există o suprasaturare a plămânilor cu TiO2, nu reprezintă o caracteristică intrinsecă a acestei substanțe, ci sunt legate de forma sa de pulbere, care prezintă un risc după o perioadă lungă de inhalare de concentrații extreme (250 mg/m³), de peste 18 luni, din cauza solubilității scăzute a acesteia în plămâni;

I. întrucât această concluzie se bazează în mare parte pe un studiu realizat pe șobolani[3]; întrucât autorii studiului respectiv și CER instituit în conformitate cu Regulamentul REACH au afirmat că „nu există dovezi științifice convingătoare care să pună sub semnul întrebării relevanța la om a adenocarcinomului pulmonar observat la șobolani”; întrucât unii participanți de renume la procesul de consultare publică în legătură cu adaptarea la progresul tehnic, cum ar fi Asociația germană de asigurare de accidente de muncă, au declarat că nu dețin „nicio dovadă de cazuri de cancer pulmonar la locurile de muncă în care se folosește dioxidul de titan”[4]; întrucât ar putea fi introduse standarde de expunere la TiO2 la locul de muncă prin intermediul unor limite armonizate de expunere profesională (LEP) în cadrul legislației privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, astfel cum au propus multe state membre și alte părți interesate;

J. întrucât există potențiale efecte în aval ale acestei clasificări a carcinogenității pentru produsele care conțin TiO2 în stare solidă și lichidă, care, deși au fost testate cu rigurozitate pentru siguranța lor, pot fi stigmatizate ca potențial nesigure; întrucât acest lucru ar putea induce consumatorii în eroare și ar putea crea incertitudine în mediul de afaceri;

K. întrucât clasificarea carcinogenității nu corespunde contextului de inovare predominant în multe discipline științifice și ar putea pune capăt utilizării TiO2 în aplicațiile de mediu pentru purificarea aerului și a apei, soluțiile de răcire a atmosferei și reducerea concentrației de substanțe toxice și periculoase[5][6][7];

L. întrucât ar putea fi afectate în mod negativ și reciclarea și reutilizarea într-o economie circulară, deoarece clasificarea ar stabili noi obligații pentru tratarea și eliminarea deșeurilor care conțin 1 % sau mai mult TiO2 (de exemplu, materiale plastice, tapet, reziduuri de vopsele, porțelan și mobilă), deoarece acestea ar fi clasificate ca fiind periculoase, chiar dacă nu există un risc potențial pentru sănătatea umană; întrucât nu există, în prezent, alternative viabile din punct de vedere comercial care să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și să ofere, în același timp, eficacitatea și funcționalitatea de care dispune TiO2;

M. întrucât TiO2 este, în prezent, evaluat în conformitate cu Regulamentul REACH, iar acest proces va garanta o evaluare mai cuprinzătoare și mai detaliată,

1. formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2. consideră că regulamentul delegat al Comisiei nu ar fi trebuit să fie adoptat în conformitate cu Regulamentul CLP, dat fiind că se aplică substanțelor care sunt periculoase din cauza proprietăților lor individuale și că o evaluare mai cuprinzătoare și detaliată a TiO2 este încă în curs de desfășurare în temeiul Regulamentului REACH;

3. consideră că regulamentul delegat al Comisiei depășește ceea ce este necesar și proporțional pentru a aborda posibilele riscuri pentru sănătate care decurg din expunerea la pulberea de TiO2la locul de muncă și riscă să stigmatizeze substanța sub alte forme ca fiind nesigură;

4. invită Comisia să retragă regulamentul delegat și să ia în considerare alte opțiuni, cum ar fi o limită armonizată de expunere profesională (LEP) pentru TiO2 în cadrul legislației privind sănătatea în muncă;

5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.