Procedură : 2019/2988(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0090/2020

Texte depuse :

B9-0090/2020

Dezbateri :

Voturi :

PV 12/02/2020 - 11.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0031

<Date>{05/02/2020}5.2.2020</Date>
<NoDocSe>B9‑0090/2020/REV.</NoDocSe>
PDF 170kWORD 55k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la o strategie a UE pentru a eradica mutilarea genitală a femeilor în întreaga lume</Titre>

<DocRef>(2019/2988(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Frances Fitzgerald, Elissavet Vozemberg‑Vrionidi, Cindy Franssen, Pernille Weiss, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Maria da Graça Carvalho, Ewa Kopacz, Christine Schneider</Depute>

<Commission>{PPE}în numele Grupului PPE</Commission>

<Depute>Pina Picierno, Maria Noichl, Vilija Blinkevičiūtė, Evelyn Regner, Predrag Fred Matić, Lina Gálvez Muñoz, Alessandra Moretti</Depute>

<Commission>{S&D}în numele Grupului S&D</Commission>

<Depute>Chrysoula Zacharopoulou, María Soraya Rodríguez Ramos, Samira Rafaela, Katalin Cseh, Moritz Körner, Michal Šimečka, Hilde Vautmans, Irène Tolleret, Radka Maxová, Sylvie Brunet, Karen Melchior, Caroline Nagtegaal</Depute>

<Commission>{Renew}în numele Grupului Renew</Commission>

<Depute>Pierrette Herzberger‑Fofana, François Alfonsi, Karima Delli, Gwendoline Delbos‑Corfield, Ernest Urtasun, Terry Reintke, Heidi Hautala, Monika Vana, Petra De Sutter, Alice Kuhnke</Depute>

<Commission>{Verts/ALE}în numele Grupului Verts/ALE</Commission>

<Depute>Assita Kanko, Jadwiga Wiśniewska, Jessica Stegrud, Derk Jan Eppink, Andżelika Anna Możdżanowska, Veronika Vrecionová, Joanna Kopcińska, Beata Mazurek</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

<Depute>Eugenia Rodríguez Palop, Miguel Urbán Crespo, Idoia Villanueva Ruiz, Pernando Barrena Arza, Manon Aubry, Manuel Bompard, Niyazi Kizilyürek, Giorgos Georgiou, Anne‑Sophie Pelletier, Petros Kokkalis, Elena Kountoura, Stelios Kouloglou, José Gusmão, Dimitrios Papadimoulis</Depute>

<Commission>{GUE/NGL}în numele Grupului GUE/NGL</Commission>

</RepeatBlock-By>

AMENDAMENTE

B9‑0090/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie a UE pentru a eradica mutilarea genitală a femeilor în întreaga lume

(2019/2988(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere articolele 8 și 9 din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JHA a Consiliului („Directiva privind drepturile victimelor”)[1], ale cărei dispoziții se aplică și în cazul victimelor mutilării genitale feminine (MGF),

 având în vedere articolele 11 și 21 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională („Directiva privind condițiile de primire”)[2], care menționează explicit victimele MGF printre categoriile de persoane vulnerabile care ar trebui să beneficieze de asistență medicală adecvată în cursul procedurilor de azil,

 având în vedere articolul 20 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (denumită în continuare „Directiva privind condițiile pentru protecția internațională”)[3], în care MGF, ca formă gravă de violență psihologică, fizică sau sexuală, este inclusă printre motivele care trebuie luate în considerare pentru acordarea protecției internaționale,

 având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale feminine[4], în care se solicită încetarea MGF peste tot în lume prin măsuri de prevenire, de protecție și legislative,

 având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „Eliminarea mutilării genitale a femeilor”[5],

 având în vedere rezoluția sa din 7 februarie 2018 referitoare la toleranța zero față de mutilarea genitală a femeilor (MGF)[6],

 având în vedere Rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului și democrația în lume, în special rezoluția sa din 15 ianuarie 2020[7],

 având în vedere Concluziile Consiliului din iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală feminină,

 având în vedere Concluziile Consiliului din 8 martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor în Uniunea Europeană,

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013 intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (COM(2013)0833),

 având în vedere Declarația comună din 6 februarie 2013 cu ocazia Zilei internaționale împotriva mutilării genitale a femeilor, în cuprinsul căreia Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și cinci comisari au reafirmat angajamentul UE față de combaterea MGF în relațiile sale externe,

 având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, în special obiectivul 14 (b), care menționează explicit MGF, și luând în considerare actuala revizuire a Planului de acțiune, precum și negocierile pentru reînnoirea sa,

 având în vedere experiența dobândită prin implementarea Angajamentului strategic al Comisiei pentru egalitatea de gen 2016-2019 și prin continuarea măsurilor stabilite în planul de acțiune din comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013,

 având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, în special obiectivul 5.3 referitor la eliminarea tuturor practicilor vătămătoare, precum căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și forțate și mutilarea genitală a femeilor,

 având în vedere Conferința internațională din 1994 privind populația și dezvoltarea (CIPD) de la Cairo și Programul de acțiune al acesteia, precum și rezultatele conferințelor de revizuire ulterioare, în special reuniunea la nivel înalt de la Nairobi privind CIPD25 și angajamentul pentru eradicarea MGF,

 având în vedere Platforma de acțiune de la Beijing și rezultatele conferințelor ulterioare de revizuire,

 având în vedere Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II), în special prioritatea tematică B, care are un indicator specific pentru MGF și luând în considerare actuala revizuire a acestuia, precum și negocierile pentru reînnoirea sa,

 având în vedere angajamentul Președintei Comisiei de a adopta măsuri de combatere a violenței împotriva femeilor, conform Orientărilor sale politice,

 având în vedere viitoarea Strategie preconizată a UE pentru egalitatea de gen,

 având în vedere raportul din 2013 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) cu privire la „Mutilarea genitală a femeilor în Uniunea Europeană și Croația”, precum și următoarele două rapoarte, intitulate „Estimarea riscului de mutilare genitală a fetelor din Uniunea Europeană”, referitoare la Irlanda, Portugalia și Suedia în 2015 și, respectiv, Belgia, Grecia, Franța, Italia, Cipru și Malta în 2018,

 având în vedere Convenția Consiliului Europei din 2014 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), care prevede, la articolul 38, incriminarea MGF de către toate statele părți,

 având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)01092016/0062(NLE))[8],

 având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen[9],

 având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 13 septembrie 2017 privind necesitatea de a se intensifica eforturile de prevenire și combatere a mutilării genitale a femeilor și a căsătoriilor forțate în Europa,

 având în vedere orientările OMS privind tratarea complicațiilor medicale cauzate de mutilarea genitală a femeilor,

 având în vedere rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 5 iulie 2018, intitulată „Eradicarea mutilării genitale a femeilor”,

 având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 27 iulie 2018 privind intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eradicarea mutilării genitale a femeilor,

 având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 14 noiembrie 2018 privind intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eradicarea mutilărilor genitale a femeilor,

 având în vedere Acordul de la Cotonou și procesul în curs de revizuire a acestuia,

 având în vedere inițiativa Spotlight UE-ONU din septembrie 2017 pentru eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor,

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât MGF este considerată, la nivel internațional, o încălcare gravă și sistematică a drepturilor omului, o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor și o manifestare a inegalității de gen, care nu este legată de nicio religie sau cultură, și este recunoscută acum ca o problemă globală, care afectează cel puțin 200 de milioane de femei și fete din 30 de țări, conform rapoartelor statistice ale UNICEF, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) și OMS; întrucât, cu toate acestea, există dovezi că MGF este practicată în peste 90 de țări de pe toate continentele;

B. întrucât, potrivit datelor UNFPA din 2018, dacă tendințele populației își continuă direcția de până acum, 68 de milioane de fete din întreaga lume vor fi expuse, până în 2030, riscului de MGF, cu o creștere anuală preconizată de la 4,1 milioane estimate în 2019 la 4,6 milioane pe an până în 2030;

C. întrucât, conform celor mai recente date naționale disponibile pe întreg continentul, se estimează că aproximativ 600 000 de femei și fete din Europa suferă consecințele fizice și psihologice ale MGF pentru toată viața, iar aproximativ 180 000 de fete sunt expuse unui risc ridicat în doar 13 dintre țările europene;

D. întrucât MGF cuprinde toate procedeele care implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale feminine externe, cum ar fi clitoridectomia, excizia, infibulația și alte proceduri dăunătoare și care modifică sau provoacă în mod intenționat leziuni ale organelor genitale feminine în scopuri non-medicale, producând complicații fizice, sexuale și psihologice care pot fi fatale;

E. întrucât MGF este practicată în majoritate asupra fetelor tinere, începând din copilărie până la 15 ani; întrucât, în plus, o fată sau o femeie poate fi supusă MGF în diferite situații, de exemplu înainte de a se căsători sau de a pleca în străinătate;

F. întrucât, creșterea din ultima vreme a procentului de femei și fete care probabil au suferit deja MGF, potrivit datelor Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) din 2018, înseamnă că această problemă este din ce în ce mai importantă, iar numărul persoanelor afectate sau amenințate continuă să crească; întrucât, potrivit UNHCR, în ultimii cinci ani peste 100 000 de femei solicitante de azil care s-ar putea să fi suferit MGF au ajuns în Europa;

G. întrucât, conform UNICEF, s-au făcut progrese, riscul de MGF în cazul fetelor fiind cu o treime mai scăzut astăzi decât era cu 30 de ani în urmă; întrucât, cu toate acestea, luând în considerare toate datele disponibile și având în vedere că au rămas 10 ani până în 2030, obiectivul de dezvoltare durabilă 5.3 privind eradicarea MGF este departe de a fi atins; întrucât, în termeni absoluți, numărul femeilor și fetelor afectate pare, dimpotrivă, să crească și va continua să crească dacă nu se iau de urgență măsuri mult mai puternice pentru a stopa această tendință;

H. întrucât, pentru a accelera schimbarea și a realiza obiectivul eradicării MGF la nivel mondial până în 2030, este imperios necesar ca actualele acțiuni de combatere a acestei practicii la nivel local, național, regional și internațional să fie intensificate, coordonate și valorificate și trebuie provocată o schimbare mai radicală și mai durabilă prin strategii eficiente și cuprinzătoare;

I. întrucât MGF este o formă de violență de gen, iar eliminarea cauzelor profunde ale inegalității de gen la nivelul comunității, inclusiv a stereotipurilor de gen și a normelor sociale dăunătoare, este esențială pentru a pune capăt MGF;

J. întrucât MGF este adesea indisociabilă de alte aspecte legate de inegalitatea de gen și este doar una dintre numeroasele încălcări ale drepturilor femeilor, cum ar fi lipsa accesului la educație pentru fete, inclusiv la o educație sexuală serioasă, lipsa de locuri de muncă pentru femei, imposibilitatea de a deține sau moșteni proprietăți, căsătoriile forțate sau timpurii ale copiilor, violența sexuală și fizică, precum și lipsa serviciilor medicale de calitate, inclusiv a serviciilor legate de sănătatea sexuală și reproductivă și drepturilor aferente;

K. întrucât „medicalizarea” MGF înseamnă practicarea acesteia de către un cadru medical, într-un spital sau într-o unitate medicală; întrucât medicalizarea MGF este o tentativă periculoasă de a legitima această practică și chiar de a realiza profituri;

1. își reiterează angajamentul de a contribui la eradicarea în întreaga lume a practicii MGF ca formă de violență de gen care are consecințe psihologice și fizice de durată asupra femeilor și fetelor și care poate fi uneori fatală;

2. ia act de faptul că recunoașterea grupului „The Restorers” pe lista scurtă pentru Premiul Saharov marchează un pas important în această direcție și în lupta împotriva MGF; recunoaște, de asemenea, rolul important al tinerilor, care își revendică puterea pentru ei și pentru cei din jur, devenind exemple de urmat în cadrul comunităților lor;

3. subliniază că obiectivul principal al oricărei acțiuni legate de MGF trebuie să fie prevenirea acestei practici, prin schimbări societale durabile și emanciparea comunităților, în special a femeilor și a fetelor, oferindu-le educație și informare și creând condițiile necesare pentru capacitarea economică a femeilor și a fetelor; subliniază că protejarea și asistența post-factum a victimelor MGF trebuie să fie o prioritate, oferind protecție și informații adecvate, acces la asistență fizică, psihologică, medicală și sexologică profesionistă și adecvată, precum și susținere, prin investiții mai mari;

4. subliniază că implicarea bărbaților și a băieților în procesul de redefinire a relațiilor de gen și de schimbare a comportamentelor și în susținerea capacitării femeilor și a fetelor este la fel de importantă pentru eliminarea acestei practici dăunătoare; subliniază, de asemenea, importanța implicării liderilor comunității în eradicarea MGF, în special a liderilor tradiționali și religioși și a celor care practică tăierile și circumciziile tradiționale, care au adesea roluri influente în comunități;

5. subliniază că MGF trebuie abordată holist și intersectorial, atacând cauzele profunde ale inegalității de gen, care stau la baza tuturor formelor de violență de gen împotriva tuturor femeilor și fetelor, inclusiv a încălcărilor drepturilor omului, a prejudicierii integrității lor fizice, a sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive, precum și că trebuie în special făcută legătura între MGF și alte practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile timpurii și forțate, aplatizarea sânilor, himenoplastia și testele de virginitate;

6. își exprimă îngrijorarea cu privire la fenomenul din ce în ce mai răspândit al „medicalizării” MGF în unele țări - chiar și în cele în care MGF este ilegală - și la implicarea tot mai mare a personalului medical în această practică; insistă asupra faptului că aceasta reprezintă o reacție inacceptabilă din perspectiva eliminării cauzelor profunde ale MGF, cum au stabilit deja ONU și OMS; invită țările în cauză să scoată explicit în afara legii medicalizarea MGF și să ridice totodată gradul de conștientizare al personalului medical cu privire la această problemă, oferind informații și formare, precum și un control și o aplicare corespunzătoare a legii;

7. subliniază că, în temeiul articolului 38 din Convenția de la Istanbul, statele membre au obligația de a incrimina MGF, precum și incitarea, constrângerea sau determinarea unei fete să se supună acestei practici și că această convenție protejează nu numai fetele și femeile în pericol de a suferi MGF, ci și fetele și femeile afectate de consecințele acestei practici pentru toată viața; ia act cu satisfacție de faptul că dreptul penal din toate statele membre protejează fetele și femeile de MGF, dar este extrem de preocupat de aparenta sa ineficiență, întrucât doar câteva cazuri au ajuns în fața unei instanțe din UE;

8. ia act de faptul că, în multe țări din UE, este posibilă și urmărirea în justiție pentru MGF practicată în străinătate, în conformitate cu principiul extrateritorialității, care interzice implicit și luarea copiilor în țări terțe pentru a li se practica MGF; remarcă faptul că incriminarea trebuie însoțită de urmăriri penale și investigații; subliniază că interesul superior al copilului trebuie întotdeauna considerat primordial și că în procesul de urmărire penală și condamnare a membrilor de familie care practică MGF trebuie luate măsuri pentru ca fetele și copiii implicați să nu fie expuși din nou riscului, ca o consecință a procedurii;

9. invită Comisia și statele membre să se asigure că viitorul buget al UE, atât intern, cât extern, continuă să sprijine sustenabilitatea implicării comunităților în proiecte și programe, printr-o finanțare adecvată, care să țină seama de realitățile operaționale ale organizațiilor de la nivelul comunităților și de organizațiile și inițiativele conduse de victime și de tineri; în acest scop, invită Comisia și Consiliul să asigure flexibilitatea, accesibilitatea și sustenabilitatea finanțării pe baza sprijinului financiar structural pe termen lung, în cadrul discuțiilor bugetare privind următorul cadru financiar multianual (CFM);

10. salută activitatea desfășurată deja prin intermediul programului „Drepturi, egalitate și cetățenie” și invită Comisia și statele membre să se asigure că viitorul buget al UE ține seama de necesitatea unei mai mare flexibilități și a sinergiei între programele interne și externe de finanțare, pentru a promova bugete adaptate la complexitatea problemei, precum și intervenții transnaționale și transfrontaliere mai cuprinzătoare pentru a eradica MGF la nivel mondial;

11. încurajează Comisia și statele membre să își intensifice colaborarea cu rețelele europene și naționale de profesioniști, inclusiv cu cele din domeniul sănătății, al asistenței sociale, al aplicării legii și al societății civile, și să se asigure că finanțarea UE este direcționată către proiecte care oferă formare și campanii de sensibilizare pentru personalul implicat cu privire la modalitățile eficiente de prevenire, depistare și reacție la cazurile de MGF și de violență împotriva femeilor și fetelor;

12. invită insistent Comisia să se asigure că toate statele membre transpun Directiva privind drepturile victimelor în legislația națională și o aplică întru totul, astfel încât victimele MGF să poată avea acces în UE la servicii confidențiale de asistență specializată, inclusiv asistență și consiliere pentru depășirea traumei, precum și la adăposturi, în situații de urgență;

13. ia act de faptul că accesul la asistență medicală de specialitate, inclusiv psihologică, pentru solicitantele de azil și refugiatele victime ale MGF trebuie considerat o prioritate atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, având în vedere cele mai recente date ale UNHCR;

14. invită Comisia și Consiliul să se asigure că, în cadrul reformei Sistemului european comun de azil (SECA), se aplică omogen pe teritoriul UE cele mai înalte standarde internaționale de protecție privind condițiile de calificare, condițiile de primire și drepturile procedurale, facilitând o cooperare strânsă între statele membre, în special în ceea ce privește femeile vulnerabile care solicită azil sau care au suferit MGF sau alte forme de violență de gen;

15. invită insistent Comisia, având în vedere creșterea numărului de femei și fete victime ale MGF, să inițieze o revizuire a Comunicării din 2013, intitulată „Eliminarea mutilării genitale a femeilor”, pentru a intensifica acțiunile împotriva acestei practici la nivel mondial, precum și să ia măsuri pentru a diminua disparitățile dintre statele membre în ceea ce privește legile, politicile și oferta de servicii, astfel încât femeile și fetele afectate sau expuse riscului de a fi mutilate genital să poată avea acces la standarde egale de tratament în întreaga UE;

16. solicită Comisiei ca viitoarea Strategie privind egalitatea de gen să includă acțiuni de eradicare a MGF și de asistență pentru victime, să conțină un limbaj incluziv, angajamente solide și indicatori clari în toate domeniile de competență ale UE, precum și o raportare periodică și un mecanism de monitorizare solid, astfel încât să asigure responsabilizarea tuturor instituțiilor UE și a statelor membre;

17. invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să intensifice cooperarea cu țările terțe pentru a le încuraja să adopte legi naționale care să interzică MGF, să sprijine autoritățile de aplicare a legii în asigurarea aplicării acestor legi și să acorde prioritate problemei MGF și a altor practici dăunătoare femeilor și fetelor în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului, în special în cadrul dialogurilor sale bilaterale și multilaterale privind drepturile omului și al altor forme de angajament diplomatic; subliniază că UE poate contribui la eradicarea MGF în întreaga lume, prin stabilirea și încurajarea celor mai bune practici în acest domeniu în Uniune;

18. invită Comisia să se asigure că viitorul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen III continuă să includă printre acțiunile sale esențiale eradicarea MGF și asistența pentru victime, ca parte a luptei împotriva tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, prin intermediul unor indicatori concreți și trasabili;

19. invită Comisia, inclusiv SEAE, să se asigure că viitorul nou Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația continuă să includă printre obiectivele sale eradicarea MGF și asistența pentru victime;

20. invită din nou Consiliul să încheie de urgență ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul, aderând la aceasta plenar și fără nicio restricție și să promoveze ratificarea acesteia de către toate statele membre; invită Consiliul și Comisia să integreze în totalitate Convenția în cadrul legislativ și de politici al UE, pentru a asigura prevenirea MGF, protecția femeilor și urmărirea penală a infractorilor, precum și oferirea unor servicii adecvate ca reacție la MGF în toate statele părți;

21. solicită încă o dată Comisiei și statelor membre să integreze prevenirea MGF în toate sectoarele, în special în domeniul sănătății, inclusiv în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, munca socială, azilul, educația, inclusiv educația sexuală, ocuparea forței de muncă, aplicarea legii, justiția, protecția copilului, media, tehnologia și comunicațiile; solicită crearea unor platforme multipartite între diferitele sectoare, pentru o mai bună coordonare a acestei cooperări;

22. salută eforturile Comisiei și promovarea activă a eradicării MGF prin discuții cu societatea civilă la nivel intern și prin dialoguri cu țările partenere în cadrul politicilor externe, precum și angajamentul său de a evalua anual lupta UE împotriva MGF;

23. invită Comisia și statele membre să se asigure că există mecanisme adecvate și structurate pentru a colabora îndeaproape cu reprezentanții comunităților afectate de MGF și cu organizațiile locale ale femeilor, inclusiv cu organizațiile conduse de victime, în cadrul politicilor și al procesului decizional;

24. invită Comisia să se asigure, prin includerea unor clauze privind drepturile omului, că acordurile de cooperare și acordurile comerciale ale UE cu țările terțe sunt negociate și revizuite în funcție de respectarea standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv eliminarea MGF ca încălcare sistematică a drepturilor omului și o formă de violență care împiedică dezvoltarea deplină a femeilor și a fetelor;

25. salută metodologia actualizată cuprinsă în documentul „Estimarea riscului de mutilare genitală a fetelor din Uniunea Europeană: ghid pe etape” (ediția a 2-a), publicat de EIGE, care urmărește să colecteze date mai precise și mai solide; invită Comisia și statele membre să actualizeze datele relevante și să remedieze lipsa de statistici comparabile fiabile la nivelul UE cu privire la prevalența MGF și a tipurilor sale, precum și să implice mediul academic, comunitățile practicante și victimele în procesul de colectare a datelor și de cercetare, printr-o abordare participativă, bazată pe comunitate; invită insistent organizațiile, guvernele și instituțiile UE să colaboreze pentru a oferi informații calitative și cantitative mai precise cu privire la MGF și să le pună la dispoziția publicului larg; încurajează, de asemenea, schimbul de bune practici și cooperarea între autoritățile de resort (poliție și procurori), inclusiv alertele internaționale;

26. invită Comisia să investească fonduri mai sustenabile în cercetarea în domeniul MGF, deoarece o cercetare calitativă și cantitativă aprofundată este singura modalitate de a promova o mai bună înțelegere a fenomenului și de a asigura că acesta este combătut într-un mod adaptat și eficient;

27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

 

[1] JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

[2] JO L 180, 29.6.2013, p. 96.

[3] JO L 337, 20.12.2011, p. 9.

[4] JO C 332 E, 15.11.2013, p. 87.

[5] JO C 93, 24.3.2017, p. 142.

[6] JO C 463, 21.12.2018, p. 26.

[7] Texte adoptate, P9_TA(2020)0007.

[8] JO C 337, 20.9.2018, p. 167.

[9] Texte adoptate, P9_TA(2019)0080.

Ultima actualizare: 11 februarie 2020Aviz juridic - Politica de confidențialitate