PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la legea adoptată de Republica Populară Chineză privind securitatea națională în Hong Kong și la necesitatea ca UE să apere gradul ridicat de autonomie al Hong Kong-ului
10.6.2020 - (2020/2665(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Kati Piri, Evelyne Gebhardt, Tonino Picula
în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0169/2020
B9‑0171/2020
Rezoluția Parlamentului European referitoare la legea adoptată de Republica Populară Chineză privind securitatea națională în Hong Kong și la necesitatea ca UE să apere gradul ridicat de autonomie al Hong Kong-ului
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Hong Kong, în special cea din 17 iulie 2019 referitoare la situația din Hong Kong[1], cea din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Gui Minhai, editor deținut în China[2], cea din 4 februarie 2016 referitoare la cazul editorilor de carte din Hong Kong dispăruți[3], cea din 15 decembrie 2005 referitoare la situația drepturilor omului din Tibet și Hong Kong[4], cea din 8 aprilie 2003 referitoare la cel de-al treilea și cel de-al patrulea raport anual al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong[5], cea din 19 decembrie 2002 referitoare la Hong Kong[6], cea din 26 octombrie 2000 referitoare la primul și cel de-al doilea raport anual al Comisiei privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong[7], cea din 8 octombrie 1998 referitoare la Comunicarea Comisiei către Consiliu privind Uniunea Europeană și Hong Kong: după 1997[8] și cea din 10 aprilie 1997 referitoare la situația din Hong Kong[9],
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China, în special cea din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-China[10] și cea din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și China[11],
– având în vedere recomandările sale din 13 decembrie 2017 adresate Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind Hong Kong-ul, la 20 de ani de la retrocedarea acestuia[12],
– având în vedere Legea fundamentală a Regiunii Administrative Speciale (RAS) Hong Kong, adoptată la 4 aprilie 1990, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1997,
– având în vedere Declarația comună din 19 decembrie 1984 adoptată de Guvernul Regatului Unit și Guvernul Republicii Populare Chineze cu privire la chestiunea referitoare la Hong Kong, cunoscută, de asemenea, sub denumirea de Declarația comună chino-britanică,
– având în vedere raportul comun din 8 mai 2019 al Comisiei și al VP/ÎR către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Regiunea Administrativă Specială Hong Kong: raport anual pe 2018” (JOIN(2019)0008), și celelalte 20 de rapoarte similare care l-au precedat,
– având în vedere cel de-al 13-lea dialog structurat anual care a avut loc la Hong Kong la 28 noiembrie 2019,
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR către Parlamentul European și Consiliu din 12 martie 2019, intitulată „UE-China – O perspectivă strategică” (JOIN(2019)0005),
– având în vedere politica „o singură Chină” a UE,
– având în vedere declarațiile ÎR/VP din 22 mai 2020 și 29 mai 2020 privind Hong Kong,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât garanțiile din Declarația comună chino-britanică din 1984 și Legea fundamentală din 1990 a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong (RAS Hong Kong) prevăd că Hong Kong-ul își va menține autonomia și independența puterii executive, legislative și judiciare, precum și drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, de întrunire, de asociere și a presei timp de 50 de ani de la retrocedarea suveranității; întrucât atât Declarația comună, cât și Legea fundamentală consacră principiul „o țară, două sisteme”, astfel cum a fost convenit între China și Regatul Unit;
B. întrucât, în 2003, guvernul din Hong Kong a încercat să transpună legea din 2003 (referitoare la dispoziții legislative) privind securitatea națională pentru a respecta cerința prevăzută la articolul 23 din Legea fundamentală potrivit căreia trebuie să promulge „în mod autonom” o legislație privind securitatea națională; întrucât proiectul de lege a fost abandonat după demonstrații în masă;
C. întrucât, în 2019, a fost propusă o lege de modificare a legii privind extrădarea care prevede să se permită extrădarea în China, ceea ce a dus la proteste masive în Hong Kong în 2019-2020, proiectul de lege fiind ulterior retras;
D. întrucât cea de-a treia sesiune a celui de-al 13-lea Congres Național al Poporului a dezbătut proiectul de lege „Decizie a Congresului Național al Poporului privind instituirea și finalizarea sistemului juridic și a mecanismelor de punere în aplicare ale Regiunii Administrative Speciale Hong Kong pentru menținerea securității naționale”, prezentat de Comitetul permanent al Congresului Național al Poporului pentru revizuire; întrucât decizia a fost promulgată la 28 mai 2020; întrucât proiectul de lege cuprinde șapte articole: articolul 1 reafirmă importanța principiului „o țară, două sisteme” și a „administrării pe baza legii” și afirmă că „statul” va „completa” mecanismele juridice și de asigurare a respectării legii pentru a menține securitatea națională; articolul 2 prevede că statul va opri și pedepsi utilizarea Hong Kong-ului de către „forțe externe” pentru activități separatiste, subversive sau distructive; articolul 3 prevede că menținerea suveranității Chinei este responsabilitatea constituțională a Hong Kong-ului și solicită, de asemenea, ca Hong Kong-ul să pună în aplicare legea privind securitatea națională „cât mai curând posibil”, iar organele sale executive, legislative și judiciare să „oprească și să pedepsească comportamentele care pun în pericol securitatea națională”; articolul 4 prevede că Hong Kong-ul are obligația de a înființa instituții pentru a proteja securitatea națională și prevede o prezență a administrației centrale în Hong Kong pentru a menține securitatea națională; articolul 5 prevede că șefului executiv al Hong Kong-ului trebuie să prezinte rapoarte periodice cu privire la securitatea națională; articolul 6 autorizează Comitetul permanent al Congresului Național al Poporului să elaboreze o lege privind securitatea națională, iar apoi să o includă în anexa III la Legea fundamentală; articolul 7 prevede că decizia produce efecte din momentul promulgării sale;
E. întrucât articolul 18 alineatul (3) din Legea fundamentală prevede că legile care urmează să fie adăugate în anexa III la Legea fundamentală de către Comitetul permanent al Congresului Național al Poporului (NPCSC) „se limitează la cele referitoare la apărare și afaceri externe, precum și la alte aspecte legate de autonomia [RAS Hong Kong], astfel cum sunt specificate în prezenta lege” și, prin urmare, există preocupări legate de faptul că articolul 18 alineatul (3) nu acordă NPCSC competența de a legifera în aceste domenii în Hong Kong;
F. întrucât există suspiciuni serioase în ceea ce privește două aspecte reglementate de lege: în primul rând, absența consultărilor și faptul că nu a existat nicio garanție că o eventuală lege ar fi în conformitate cu Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care este „consacrat în Legea fundamentală”; în al doilea rând, prezența organelor de securitate ale Chinei continentale, prevăzută la articolul 4 din decizie, deși nu este clar dacă agenții acestora sunt obligați să respecte legislația din Hong Kong sau în ce fel prezența lor poate fi compatibilă cu articolul 22 alineatul (1) din Legea fundamentală, care interzice imixtiunea în afacerile gestionate de RAS Hong Kong „în mod autonom”;
G. întrucât tabăra pandemocratică din Hong Kong, organizațiile pentru drepturile omului și comunitatea internațională au criticat decizia ca fiind o amenințare la adresa principiului „o țară, două sisteme”, a statului de drept și a libertăților civile și o încălcare directă a angajamentelor internaționale ale Chinei;
H. întrucât, la 6 iunie 2020, 17 din 18 consilii districtuale au organizat o reuniune comună pentru a discuta dispozițiile legii privind securitatea națională, la care au fost prezenți 329 dintre cei 458 de consilieri, iar toate cele 17 consilii districtuale au solicitat retragerea legii privind securitatea națională;
I. întrucât UE și Parlamentul sprijină cu fermitate principiul „o țară, două sisteme” și gradul ridicat de autonomie al Hong Kong-ului în China;
J. întrucât, în ultimii ani, locuitorii din Hong Kong au ieșit de mai multe ori în stradă într-un număr fără precedent, exercitându-și dreptul fundamental de a se întruni și de a protesta; întrucât, în loc să reducă tensiunile actuale din politica și societatea din Hong Kong, această lege intensifică și mai mult tulburările existente; întrucât, prin interzicerea „subversiunii” ca act care pune în pericol securitatea națională a Chinei, protecția libertății de întrunire și a libertății de exprimare în Hong Kong nu mai este garantată;
K. întrucât noua lege privind securitatea națională împuternicește guvernul Hong Kong-ului numit de China să reprime protestatari pașnici pentru „acte și activități care pun în pericol securitatea națională”, cu sprijinul Republicii Populare Chineze (RPC) continentale și al serviciile de securitate speciale din Hong Kong; întrucât, potrivit relatărilor, serviciile de asigurare a respectării legii din China continentală funcționează în Hong Kong în mod ilegal; întrucât orice operațiune a serviciilor de asigurare a respectării din RPC în Hong Kong reprezintă o încălcare gravă a principiului „o țară, două sisteme”;
L. întrucât, la alegerile Consiliului districtual din Hong Kong din 24 noiembrie 2019, tabăra prodemocrată a înregistrat o victorie remarcabilă, obținând 388 din cele 479 de locuri și 17 din cele 18 consilii districtuale, în contextul unei participări la vot fără precedent de 71 %;
M. întrucât Uniunea Europeană este profund îngrijorată de legea RPC privind securitatea națională în Hong Kong; întrucât aceasta este o problemă sensibilă, cu posibile consecințe de amploare pentru Hong Kong și cetățenii săi, pentru cetățenii UE și cetățenii străini, pentru organizațiile societății civile din UE și internaționale, precum și pentru încrederea mediului de afaceri în Hong Kong; întrucât aproximativ 2 200 de întreprinderi din UE își au sediul în Hong Kong, iar aproximativ 350 000 de cetățeni ai UE locuiesc acolo; întrucât intrarea în vigoare a legii privind securitatea națională ar crește riscurile pentru cetățenii UE din Hong Kong,
1. condamnă introducerea unilaterală a legii privind securitatea națională de către Beijing în Hong Kong, acesta fiind un atac amplu asupra autonomiei orașului, a statului de drept și a libertăților fundamentale; subliniază că integritatea principiului „o țară, două sisteme” este grav amenințată;
2. solicită retragerea completă a legii „Decizie a Congresului Național al Poporului privind instituirea și finalizarea sistemului juridic și a mecanismelor de punere în aplicare ale Regiunii Administrative Speciale Hong Kong pentru menținerea securității naționale”, care ar afecta statutul internațional al Hong Kong-ului, erodând autonomia acestuia, independența sistemului de justiție și respectarea drepturilor omului; subliniază că legea va genera pierderi de talente, va afecta procesele de afaceri și a declanșat noi proteste în Hong Kong în ultimele săptămâni;
3. subliniază că introducerea legii privind securitatea națională ar fi considerată o încălcare a angajamentelor și a obligațiilor RPC în temeiul dreptului internațional, și anume a Declarației comune chino-britanică, și amenință să dăuneze grav relației de încredere dintre China și UE și cooperării lor viitoare;
4. invită Comisia să utilizeze toate mijloacele aflate la dispoziția sa, alături de negocierile în curs pentru un acord bilateral de investiții, să facă presiuni asupra autorităților chineze pentru a menține gradul ridicat de autonomie al Hong Kong-ului, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor săi și ale organizațiilor independente ale societății civile și să îmbunătățească situația drepturilor omului pe continent și în Hong Kong; solicită din nou să se includă în acord un capitol obligatoriu privind dezvoltarea durabilă și solicită integrarea unei clauze de penalitate solide pentru cazurile de încălcare a tratatului;
5. invită Comisia și statele membre să abordeze chestiunea legii privind securitatea națională în Hong Kong ca prioritate majoră pe ordinea de zi a summitului prevăzut între UE și China, cu participarea tuturor celor 27 de state membre, și să abordeze în mod ferm problema în cadrul consultărilor diplomatice de pregătire a summitului;
6. condamnă cu fermitate toate cazurile de încălcare a drepturilor omului în Hong Kong, în special arestările arbitrare, predările, mărturisirile forțate, custodia incommunicado și încălcarea libertăților de publicare și de exprimare; solicită să înceteze imediat actele de încălcare a drepturilor omului și de intimidare politică; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la practicile raportate de detenție secretă, tortură și rele tratamente, precum și de mărturisiri forțate;
7. solicită abandonarea necondiționată a tuturor acuzațiilor împotriva protestatarilor pașnici din Hong Kong și eliberarea lor imediată, inclusiv a lui Martin Lee, Margaret Ng, Lee Cheuk-yan, Benny Tai, Jimmy Lai, Albert Ho și Leung Kwok-hung; solicită anchete independente, imparțiale, eficace și prompte cu privire la utilizarea forței de către poliția din Hong Kong împotriva protestatarilor;
8. solicită eliberarea imediată și necondiționată a editorului suedez Gui Minhai, aflat în detenție în RPC;
9. solicită instituțiilor UE și statelor membre să ofere tot sprijinul necesar activiștilor pentru drepturile omului din Hong Kong, în conformitate deplină cu orientările UE relevante;
10. solicită statelor membre care fac parte din Consiliul de Securitate al ONU să facă demersurile necesare pentru a convoca o „reuniune Arria” pentru a discuta situația din Hong Kong cu activiști, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) și raportori speciali ai ONU; solicită, în acest context, analizarea posibilității ca Secretarul General al ONU sau Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului să numească un trimis special al ONU pentru situația din Hong Kong;
11. solicită instituțiilor UE și statelor membre să monitorizeze și să raporteze cu privire la pregătirile pentru organizarea alegerilor pentru Consiliul legislativ (planificate pentru luna septembrie), acordând o atenție deosebită eventualei obstrucționări discriminatorii a participării unor candidați la alegeri și riscului ca noua lege privind securitatea națională să fie utilizată pentru a împiedica procesul electoral și a submina drepturile fundamentale și politice ale cetățenilor din RAS Hong Kong, astfel cum sunt prevăzute în Legea fundamentală;
12. solicită din nou realizarea unei reforme sistematice care să permită alegerea directă a șefului executivului și a Consiliului legislativ, astfel cum se prevede în Legea fundamentală, și solicită să se ajungă la un acord cu privire la un sistem electoral democratic, echitabil, deschis și transparent, care să le acorde cetățenilor din RAS Hong Kong dreptul de a alege candidații și de a candida la alegeri pentru toate funcțiile de conducere;
13. invită UE, statele sale membre și comunitatea internațională să depună eforturi în vederea instituirii unor mecanisme adecvate de control al exporturilor pentru a bloca accesul Chinei la tehnologiile utilizate pentru a încălca drepturile omului;
14. invită statele membre să ajungă rapid la un acord cu privire la un regim de sancțiuni al UE la nivel mondial pentru încălcarea drepturilor omului și invită Consiliul să adopte sancțiuni specifice și înghețarea activelor funcționarilor chinezi responsabili de elaborarea și punerea în aplicare a politicilor care încalcă drepturile omului;
15. reamintește că este important ca UE să continue să ridice problema încălcărilor drepturilor omului în China, în special cazul minorităților din Tibet și Xinjiang, în toate dialogurile politice și pe tema drepturilor omului cu autoritățile chineze, în conformitate cu angajamentul UE de a avea o poziție puternică, clară și unitară în raport cu această țară; reamintește, de asemenea, că, în procesul său de reformă aflat în derulare și în contextul implicării sale tot mai mari la nivel mondial, China a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând numeroase tratate internaționale privind drepturile omului; solicită, prin urmare, UE să continue dialogul cu China pentru a se asigura că aceasta își respectă angajamentele;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze și Consiliului legislativ din Hong Kong.
- [1] Texte adoptate, P9_TA(2019)0004.
- [2] JO C 224, 27.6.2018, p. 78.
- [3] JO C 35, 31.1.2018, p. 46.
- [4] JO C 286 E, 23.11.2006, p. 52.
- [5]. JO C 64 E, 12.3.2004, p. 130.
- [6]. JO C 31 E, 5.2.2004, p. 261.
- [7] JO C 197, 12.07.2011, p. 115.
- [8] JO C 328, 26.10.1998, p. 139.
- [9] JO C 132, 28.4.1997, p. 222.
- [10] JO C 433, 23.12.2019, p. 103.
- [11] JO C 399, 24.11.2017, p. 92.
- [12] JO C 369, 11.10.2018, p. 156.