Propunere de rezoluţie - B9-0343/2020Propunere de rezoluţie
B9-0343/2020
Parlamentul European

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la impactul măsurilor contra COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale

4.11.2020 - (2020/2790(RSP))

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B9-0023/2020
în conformitate cu articolul 136 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Juan Fernando López Aguilar
în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne


Procedură : 2020/2790(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B9-0343/2020
Texte depuse :
B9-0343/2020
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

B9-0343/2020

Rezoluția Parlamentului European referitoare la impactul măsurilor contra COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale

(2020/2790(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

– având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și protocoalele la aceasta,

– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere Carta europeană a drepturilor pacientului,

– având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, raportorilor speciali ai ONU, Agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR) și ale altor organisme ONU cu privire la impactul măsurilor contra COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale,

– având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (ODD),

– având în vedere declarațiile și documentele prezentate de reprezentanții și organismele Consiliului Europei, în special de Secretarul General, Președintele și raportorii Adunării Parlamentare (APCE), de Comisarul pentru drepturile omului, Comisia pentru eficiența justiției (CEPEJ), Comitetul pentru prevenirea torturii și a tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante (CPT), Congresul Autorităților Locale și Regionale și Grupul de state împotriva corupției (GRECO), referitoare la impactul măsurilor împotriva COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale,

– având în vedere publicația Consiliul Europei din 7 aprilie 2020, intitulată „Respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului în contextul crizei sanitare cauzate de COVID-19 - un set de instrumente pentru statele membre”,

– având în vedere documentele relevante ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, inclusiv Compilația de avize și rapoarte ale Comisiei de la Veneția privind starea de urgență[1], publicată la 16 aprilie 2020, raportul din 26 mai 2020 intitulat „Respectarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept în timpul stării de urgență - Câteva reflecții”[2], Observatorul situațiilor de urgență din statele membre ale Comisiei de la Veneția[3], raportul său din 2011 privind statul de drept[4] și lista sa de verificare a criteriilor statului de drept din 2016[5],

– având în vedere solicitarea Președintelui său adresată Comisiei de la Veneția pe 1 iulie 2020, ca urmare a propunerii Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) și a raportului intermediar subsecvent din 8 octombrie 2020 privind măsurile luate în statele membre ale UE ca urmare a crizei COVID-19 și impactul acestora asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale[6],

– având în vedere rezoluțiile APCE din 13 octombrie 2020 referitoare la democrațiile afectate de pandemia de COVID-19[7] și la impactul pandemiei de COVID-19 asupra drepturilor omului și a statului de drept[8],

– având în vedere avizul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 27 aprilie 2020 referitor la proiectul de lege privind normele speciale referitoare la desfășurarea alegerilor generale pentru președintele Republicii Polone, comandat în 2020 (documentul Senatului nr. 99), precum și declarațiile Reprezentantului OSCE pentru libertatea mass-mediei,

– având în vedere declarația privind Ungaria a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Rupert Colville, din 27 martie 2020,

– având în vedere declarația comună din 13 mai 2020 privind Bulgaria a raportorilor speciali ai ONU pentru formele contemporane de rasism și chestiuni legate de minorități,

– având în vedere publicația Institutului internațional pentru democrație și asistență electorală (International IDEA) din 11 mai 2020, intitulată „Parlamentele în criză: provocări și inovații”[9] și cea din 26 martie 2020, intitulată „Alegerile și epidemia de COVID-19”[10],

– având în vedere dezbaterea amplă care a avut loc cu privire la impactul măsurilor contra COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale, cu implicarea cetățenilor, a comunității academice, a societății civile și a societății în general[11],

– având în vedere măsurile Comisiei legate de COVID-19 în toate domeniile sale de competență și eforturile sale de a coordona o reacție europeană la pandemia din domenii variind de la spațiul Schengen la dezinformarea cu privire la virus, de la protecția datelor și a aplicațiilor la procedurile de azil, returnare și relocare,

– având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)[12],

– având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice[13],

– având în vedere Orientările 04/2020 ale Comitetului european pentru protecția datelor (CEPD) referitoare la utilizarea datelor de localizare și a instrumentelor de depistare a contacților în contextul epidemiei de COVID-19 și Orientările 03/2020 privind prelucrarea datelor referitoare la sănătate în scopul cercetării științifice în contextul epidemiei de COVID-19,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2020 intitulată „Orientări în domeniul protecției datelor privind aplicațiile care sprijină combaterea pandemiei de COVID-19” (C(2020)2523),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Raport pe 2020 privind statul de drept: situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2020)0580) și cele 27 de capitole care includ evaluări specifice consacrate fiecărui stat membru (SWD(2020)0300-0326), care abordează impactul măsurilor contra COVID-19 adoptate de statele membre asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale,

– având în vedere declarația din 1 aprilie 2020 a 19 state membre, în care și-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la „riscul de încălcare a principiilor statului de drept, democrației și drepturilor fundamentale care decurg din adoptarea anumitor măsuri de urgență”[14],

– având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale[15],

– având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19[16],

– având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19[17],

– având în vedere Rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice[18],

– având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la COVID-19: coordonarea la nivelul UE a evaluărilor sanitare și a clasificării riscurilor și consecințele pentru spațiul Schengen și piața unică[19],

– având în vedere Rezoluția din 17 septembrie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept[20],

– având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale[21],

– având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la statul de drept și drepturile fundamentale în Bulgaria[22],

– având în vedere nota de informare publicată de Departamentul său tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale la 23 aprilie 2020, intitulată „Impactul măsurilor contra COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale în UE”[23], care sintetizează principalele constatări ale exercițiului de monitorizare lansat prin intermediul sintezelor săptămânale privind măsurile contra COVID-19 adoptate de statele membre,

– având în vedere informările Centrului european pentru cercetare și documentare parlamentară privind activitatea parlamentară în timpul epidemiei de COVID-19[24],

– având în vedere notele de informare ale Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) legate de starea de urgență ca răspuns la criza provocată de coronavirus în mai multe state membre, precum și alte informări relevante pe această temă[25],

– având în vedere cele cinci buletine ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) referitoare la implicațiile pandemiei de coronavirus în UE în ceea ce privește drepturile fundamentale[26],

– având în vedere declarația din 18 iunie 2020 a Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell, privind combaterea dezinformării în contextul COVID-19 și impactul asupra libertății de exprimare,

– având în vedere Evaluarea Europol pe 2020 privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată online (IOCTA) din 5 octombrie 2020,

– având în vedere raportul Europol din 19 iunie 2020 intitulat „Exploatarea izolării: agresorii și victimele abuzurilor sexuale asupra copiilor pe internet în timpul pandemiei de COVID-19”,

– având în vedere raportul Europol din 30 aprilie 2020 intitulat „Dincolo de pandemie - cum va modela COVID-19 peisajul european al formelor grave de criminalitate și criminalității organizate”,

– având în vedere activitatea pentru pregătirea prezentei rezoluții desfășurată de Grupul de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale (DRFMG) al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), inclusiv raportul acestuia către Comisia LIBE din 10 iulie 2020[27],

– având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la impactul măsurilor contra COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale (O-000065/2020 – B9-0023/2020),

– având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

A. întrucât pandemia de COVID19 a creat dificultăți în întreaga UE și a afectat profund populația; întrucât mai multe zone din lume, inclusiv UE, se confruntă cu un al doilea val de infectare cu COVID-19, iar guvernele adoptă noi măsuri restrictive pentru a aborda problema creșterii semnificative a numărului de cazuri, recurgând inclusiv la reintroducerea măsurilor de izolare și a celor sanitare, la utilizarea măștilor și la amenzi mai aspre în caz de nerespectare;

B. întrucât măsurile de urgență adoptate de guverne care respectă statul de drept, drepturile fundamentale și principiul responsabilității democratice sunt necesare pentru a combate pandemia și ar trebui să reprezinte piatra de temelie a tuturor eforturilor de combatere a răspândirii COVID-19; întrucât prerogativele exercitate în contextul unei situații de urgență necesită un control suplimentar pentru a se asigura că ele nu sunt utilizate ca pretext pentru a aduce schimbări de mai lungă durată echilibrului puterilor; întrucât aceste măsuri adoptate de guverne ar trebui să fie necesare, proporționale și temporare; întrucât prerogativele excepționale creează riscul apariției unor abuzuri de putere din partea puterii executive și de permanentizare în ordinea juridică națională chiar și după încheierea situației de urgență și, prin urmare, este necesar să se asigure o supraveghere parlamentară și judiciară adecvată, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, precum și măsuri de compensare pentru limitarea acestui risc;

C. întrucât criza COVID-19 este fără precedent; întrucât, în viitor, este necesar să fie redefinite metodele de gestionare a crizelor, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE;

D. întrucât o serie de state membre ale UE au declarat starea de urgență[28] pe baza constituțiilor[29] lor, fapt ce a cauzat, în unele cazuri, probleme de ordin juridic, în timp ce alte au recurs la prerogativele excepționale prevăzute de dreptul comun[30] sau de legislația ordinară[31] pentru a adopta de urgență măsuri restrictive cu scopul de a contracara epidemia de COVID-19; întrucât aceste măsuri au un impact asupra democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, deoarece afectează exercitarea drepturilor și a libertăților individuale, cum ar fi libertatea de circulație, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea de exprimare și de informare, libertatea religioasă, dreptul la viață de familie, dreptul la azil, principiul egalității și al nediscriminării, dreptul la viață privată și la protecția datelor, dreptul la educație și dreptul la muncă; întrucât aceste măsuri au, de asemenea, un impact asupra economiilor statelor membre;

E. întrucât funcționarea democrațiilor și sistemul de echilibru al puterilor care reglementează funcționarea lor sunt afectate atunci când o situație de urgență sanitară generează schimbări în repartizarea competențelor, permițând, de exemplu, puterii executive să dobândească noi prerogative, în baza cărora poate limita drepturile individuale și poate exercita competențe rezervate în mod obișnuit legiuitorului și autorităților locale, impunând, în același timp, constrângeri asupra rolului parlamentelor, autorităților judiciare, al societății civile și al mass-mediei, precum și asupra activităților și implicării cetățenilor; întrucât, în majoritatea statelor membre, nu există restricții specifice în ceea ce privește activitatea sistemului judiciar, însă măsurile de restricționare au făcut aproape imposibilă funcționarea normală a instanțelor;

F. întrucât controlul judiciar intern, completat de un control extern, continuă să aibă o importanță fundamentală, deoarece drepturile la un proces echitabil și la căi de atac eficiente rămân aplicabile în situațiile de urgență, ceea ce înseamnă că persoanele afectate de măsurile de urgență trebuie să poată beneficia de căi de atac eficiente în cazul în care autoritățile statului aduc atingere drepturilor lor fundamentale, și că trebuie să se garanteze totodată faptul că puterea executivă nu își depășește competențele;

G. întrucât Comisia de la Veneția sprijină starea de urgență constituțională de iure, mai degrabă decât starea de urgență de facto, bazată pe legislația ordinară, întrucât „un sistem bazat pe prerogative constituționale excepționale, aplicabile de iure, poate oferi garanții mai bune în ceea ce privește drepturile fundamentale, democrația și statul de drept și poate proteja mai eficient principiul securității juridice, care constituie fundamentul său”[32];

H. întrucât criza COVID-19 a fost și continuă să fie un test de rezistență pentru democrații și pentru reziliența garanțiilor naționale în favoarea statului de drept și a drepturilor fundamentale;

I. întrucât încrederea în acțiunile guvernelor și ale statelor este esențială pentru asigurarea sprijinului pentru măsurile de urgență adoptate, precum și a punerii în aplicare a acestora; întrucât, pentru a atinge aceste obiective într-un context democratic, este vital ca deciziile adoptate să fie transparente, bazate pe date științifice și democratice, precum și să existe un dialog cu opoziția, societatea civilă și părțile interesate și o implicare adecvată a acestora;

J. întrucât Comisia a monitorizat măsurile de urgență adoptate de guvernele statelor membre pe durata crizei; întrucât Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat la 31 martie 2020 că „măsurile de urgență trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar și să fie strict proporționale. Ele nu trebuie să se aplice pe o durată nedeterminată. În plus, guvernele trebuie să se asigure că astfel de măsuri fac obiectul unui control regulat. Comisia Europeană va monitoriza îndeaproape, într-un spirit de cooperare, aplicarea măsurilor de urgență în toate statele membre”[33] și întrucât comisarul Didier Reynders a făcut o declarație similară la 26 martie 2020;

K. întrucât „aproape toate statele membre ale UE au introdus măsuri de urgență temporare (și anume, limitate în timp) pentru a face față crizei COVID-19[34] [...], în principal prin intermediul legislației ordinare”; întrucât „primele măsuri de urgență au fost introduse, în general, pentru o perioadă cuprinsă între 15 zile și aproximativ o lună în toate statele membre ale UE” și au fost, ulterior, reînnoite cel puțin o dată; întrucât, potrivit Comisiei de la Veneția, „numai câteva dintre statele membre ale UE nu au stabilit un termen-limită pentru aplicarea măsurilor de urgență”[35];

L. întrucât Comisia de la Veneția recomandă ca „declarațiile sau măsurile care nu au un termen-limită specific, inclusiv cele a căror suspendare este condiționată de depășirea situației excepționale, nu ar trebui să fie considerate legale dacă nu există o reexaminare periodică a situației”[36];

M. întrucât măsurile de urgență trebuie să fie nediscriminatorii, iar guvernele nu trebuie să folosească măsurile legislative de urgență pentru a impune limitări ale drepturilor fundamentale; întrucât guvernele trebuie să întreprindă, de asemenea, o serie de acțiuni suplimentare pentru a reduce potențialul impact negativ pe care astfel de măsuri l-ar putea avea asupra vieții oamenilor;

N. întrucât starea de urgență a fost prelungită cel puțin o dată în aproape toate statele membre în care a fost declarată; întrucât Comisia de la Veneția a subliniat că revizuirea declarației privind instituirea stării de urgență și a extinderii aplicării sale, precum și a activării și aplicării prerogativelor excepționale este vitală și că, în acest context, controlul parlamentar și judiciar ar trebui să fie posibil[37];

O. întrucât controlul parlamentar a fost limitat în majoritatea statelor membre ca urmare a utilizării unor competențe executive excepționale, în timp ce rolul jucat de parlamentele din anumite state membre a devenit unul secundar, permițând guvernelor să introducă rapid măsuri de urgență fără un control suficient;

P. întrucât Parlamentul European, în special Comisia LIBE și Grupul său de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale (DRFMG) au monitorizat permanent situația existentă în UE începând din martie 2020 și au organizat schimburi periodice cu părțile interesate, astfel cum se reflectă în documentul de lucru al DRFMG privind impactul COVID-19 asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale[38];

Q. întrucât instituțiile de tipul „Avocatul Poporului” și instituțiile naționale pentru drepturile omului joacă un rol important în detectarea problemelor legate de drepturile fundamentale și în asigurarea controlului, a supravegherii și a măsurilor de remediere și, prin urmare, în protejarea cetățenilor în contextul impunerii de măsuri de urgență;

R. întrucât libertatea de circulație a fost restricționată în toate statele membre prin autoizolare obligatorie sau recomandată și prin interzicerea deplasărilor pentru motive neesențiale; întrucât, ca răspuns la pandemia de COVID-19, majoritatea statelor membre au reintrodus controalele la frontierele interne, au închis parțial sau total aceste frontiere sau le-au închis pentru anumite categorii de călători, inclusiv pentru cetățeni ai UE și membri ai familiilor acestora, precum și pentru resortisanți ai țărilor terțe care își au reședința pe teritoriul lor sau pe cel al unui alt stat membru; întrucât a existat o lipsă clară de coordonare între statele membre și cu instituțiile Uniunii atunci când au fost introduse aceste măsuri[39]; întrucât unele state membre au introdus restricții ilegale și discriminatorii prin faptul că nu li s-a permis resortisanților unui alt stat membru al UE să intre pe teritoriul lor;

S. întrucât libertatea de întrunire și de asociere sunt piloni importanți ai democrației; întrucât capacitatea de a exercita aceste drepturi a fost restricționată din cauza regulilor de distanțare socială necesare și a măsurilor de precauție în materie de protecție a sănătății publice în majoritatea statelor membre; întrucât unele state membre au decis să permită întrunirile în conformitate cu normele privind distanțarea socială, în timp ce altele le-au interzis în totalitate; întrucât, în unele state membre, au fost examinate legi și măsuri controversate care nu au legătură cu starea de urgență, fără ca cetățenii să aibă posibilitatea de a demonstra în mod liber;

T. întrucât libertatea de exprimare a fost limitată în unele state membre sub pretextul combaterii dezinformării; întrucât s-au făcut arestări justificate de emiterea de către persoanele în cauză a unor „declarații alarmiste” sau de „punerea în pericol a siguranței publice”, ca urmare a publicării unor opinii critice pe platformele de comunicare socială; întrucât pandemia de coronavirus a fost însoțită de proliferarea unor informații denaturate, false și înșelătoare, a unor fraude în domeniul protecției consumatorilor, a criminalității informatice și a teoriilor conspirației, precum și de campanii specifice de dezinformare desfășurate de actori străini, care implică numeroase amenințări potențiale pentru cetățenii UE, sănătatea acestora și încrederea lor în instituțiile publice;

U. întrucât autoritățile de aplicare a legii au detectat, în ultimele luni, o creștere globală a cantității de materiale având drept obiect exploatarea sexuală a copiilor partajate online;

V. întrucât infracțiunile grave și criminalitatea organizată sunt favorizate de circumstanțele în schimbare survenite odată cu declanșarea pandemiei; întrucât trebuie recunoscut rolul important al Europol în monitorizarea impactului pandemiei de COVID-19 asupra criminalității grave și organizate și a terorismului în UE încă de la începutul pandemiei;

W. întrucât mass-media joacă un rol fundamental în procesul de control și supraveghere, numărându-se totodată printre sursele principale de informații ale cetățenilor; întrucât libertatea mass-mediei a fost supusă unor presiuni, ca urmare a anulării conferințelor de presă în direct, fără a fi asigurate alternative, și întrucât unele state membre au restricționat accesul la informații privind sănătatea publică și au limitat libertatea de a publica informații privind politica în domeniul sănătății publice; întrucât au fost raportate numeroase situații în care întrebările din partea organelor de presă adresate autorităților guvernamentale au fost respinse sau ignorate; întrucât jurnaliștii și profesioniștii din domeniul mass-mediei trebuie să fie protejați atunci când sunt prezenți la manifestații sau proteste cu scopul de a transmite informații; întrucât unele state membre au restricționat accesul la informații prin extinderea sau suspendarea termenelor-limită în care autoritățile au obligația de a răspunde la cererile care vizează liberul acces la informații;

X. întrucât statele membre ar trebui să asigure protecția avertizorilor de integritate pe durata crizei COVID-19 și ulterior, deoarece demersurile întreprinse de aceste persoane s-au dovedit a fi un instrument eficient pentru combaterea și prevenirea acțiunilor care subminează interesul public[40];

Y. întrucât unele state membre au recurs la măsuri represive disproporționate pentru a asigura respectarea efectivă a restricțiilor, cum ar fi incriminarea încălcării măsurilor de izolare și de carantină, ceea ce s-a concretizat prin aplicarea unor amenzi ridicate și întocmirea de dosare penale de durată[41];

Z. întrucât sistemele de justiție au fost afectate de restricțiile generale, asociate cu închiderea temporară a numeroase instanțe sau cu reducerea activității acestora, având drept rezultat, în unele cazuri, întârzieri în soluționarea cauzelor și perioade mai lungi de așteptare pentru audieri; întrucât drepturile procedurale ale suspecților și dreptul la un proces echitabil se află sub presiune, deoarece accesul la avocați a devenit mai dificil ca urmare a restricțiilor generale și întrucât instanțele recurg tot mai frecvent la audieri online;

AA. întrucât măsurile de luptă împotriva pandemiei care restricționează dreptul la viață privată și la protecția datelor ar trebui să aibă întotdeauna un caracter necesar, proporțional și temporar, precum și un temei juridic solid; întrucât noile tehnologii au jucat un rol important în lupta împotriva pandemiei, dar, în același timp, implică noi provocări semnificative și au suscitat anumite preocupări; întrucât guvernele anumitor state membre au recurs la măsuri extraordinare de supraveghere a cetățenilor lor prin utilizarea dronelor, a vehiculelor de supraveghere ale poliției dotate cu camere de luat vederi, a urmăririi prin intermediul datelor de localizare obținute de la furnizorii de servicii de telecomunicații, prin patrulele efectuate de forțele de poliție și militare, prin monitorizarea respectării carantinei obligatorii cu ajutorul controalelor la domiciliu efectuate de către poliție sau prin introducerea raportărilor obligatorii realizate prin intermediul unei aplicații; întrucât unele state membre au introdus aplicații de depistare a contactelor, deși nu există un consens cu privire la eficacitatea acestora și nu se recurge întotdeauna la sisteme descentralizate, care garantează respectarea confidențialității; întrucât, în unele state membre, redeschiderea spațiilor publice a fost însoțită de colectarea de date prin efectuarea de verificări obligatorii privind temperatura și al chestionarelor, precum și de obligația de a partaja datele de contact, uneori fără a respecta obligațiile care decurg din Regulamentul general privind protecția datelor;

AB. întrucât măsurile de izolare și închiderea frontierelor au avut un impact profund asupra accesului la procedurile de azil; întrucât multe state membre au limitat temporar sau chiar au suspendat procedurile de prelucrare a cererilor de azil, iar majoritatea statelor membre au suspendat transferurile, returnările și relocările efectuate în temeiul Regulamentului Dublin; întrucât unele state membre și-au declarat porturile nesigure sau nu au permis debarcarea migranților salvați în cadrul operațiunilor de căutare și salvare, abandonându-i astfel pe mare într-o situație incertă o perioadă nelimitată de timp și punându-le viețile în pericol; întrucât majoritatea statelor membre au reluat în prezent toate aceste activități; întrucât în mai multe centre de primire a solicitanților de azil au fost raportate focare de COVID-19, având ca rezultat faptul că grupurile vulnerabile au fost expuse direct riscurilor; întrucât taberele supraaglomerate de la frontierele externe ale UE prezintă în continuare un risc deosebit de proliferare pe scară largă a epidemiei, dat fiind faptul că normele privind distanțarea socială nu pot fi aplicate, în timp ce adăposturile și accesul la alimente, apă, instalații sanitare și asistență medicală în domeniul sănătății mentale și fizice, inclusiv pentru cei care au contractat COVID-19, sunt foarte limitate;

AC. întrucât închisorile sunt expuse unui risc deosebit de ridicat de apariție a unor focare de infectare cu COVID-19, deoarece normele de distanțare socială și de igienizare sunt adesea imposibil de pus în aplicare, iar măsurile sanitare au condus la limitarea timpului petrecut de deținuți în aer liber, precum și la interdicții privind vizitatorii, care afectează dreptul deținuților de a comunica cu familiile lor; întrucât sănătatea personalului din penitenciare a fost expusă unor riscuri deosebite în timpul acestei pandemii; întrucât, în unele state membre, anumite categorii specifice de deținuți au fost eliberați cu scopul de a reduce riscurile pentru sănătate în timpul pandemiei;

AD. întrucât aplicarea restricțiilor pentru combaterea pandemiei de COVID-19 ar trebui să fie proporțională și nediscriminatorie, pentru a evita direcționarea măsurilor cu precădere către persoanele care aparțin minorităților etnice și grupurilor marginalizate; întrucât pandemia afectează în mod disproporționat populația de etnie romă, femeile și copiii romi făcând adesea parte din grupurile cele mai vulnerabile, în special în cazul persoanelor care trăiesc în medii afectate de excluziune socială și marginalizare și care nu au acces la apă potabilă sau la servicii sanitare, fiindu-le aproape imposibil să se urmeze regulile de distanțare socială sau să respecte măsuri stricte de igienă; întrucât au fost raportate cazuri în care s-au manifestat atitudini de rasism și xenofobie în mai multe state membre, în care practicile discriminatorii au vizat persoane aparținând unor clase sociale sau naționalități specifice; întrucât persoanele de origine asiatică și de etnie romă au fost ținta discursurilor de incitare la ură și a agresiunilor; întrucât anumiți politicieni din unele state membre au utilizat relatările mass-mediei privind întoarcerea în masă a lucrătorilor migranți romi din țări cu o prevalență ridicată a COVID-19 pentru a alimenta temerile cu privire la răspândirea virusului, favorizând intensificarea atitudinilor negative și a stereotipurilor;

AE. întrucât copiii se confruntă cu un risc disproporționat de excluziune socială și economică din cauza măsurilor de izolare și sunt expuși unui risc crescut de încălcare a drepturilor lor fundamentale din cauza abuzurilor, a violenței, a exploatării și a sărăciei; întrucât numeroase state membre au înregistrat o creștere a numărului cazurilor de violență domestică, ce se datorează măsurilor de izolare; întrucât femeile și fetele,[42] copiii și persoanele LGBTI+ reprezintă categorii ale populației expuse în mod disproporționat riscurilor în contextul măsurilor de izolare, deoarece interacționează cu persoanele care comit abuzuri un timp mai îndelungat și li se poate bloca accesul la sprijin social și instituțional; întrucât sprijinul acordat de comunități pentru aceste grupuri vulnerabile a fost restricționat în mod dramatic, în contextul măsurilor luate ca răspuns la pandemie;

AF. întrucât accesul egal la asistență medicală, un drept consacrat la articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale, poate fi pus în pericol ca urmare a măsurilor luate pentru stoparea răspândirii COVID-19, în special pentru grupurile de persoane aflate în situații vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă sau persoanele cu boli cronice, persoanele cu dizabilități, persoanele LGBTI+, copiii, părinții, femeile însărcinate, persoanele fără adăpost, migranții în general, inclusiv migranții fără forme legale, solicitanții de azil, refugiații și minoritățile etnice, precum și alte categorii de minorități; întrucât serviciile în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente au fost afectate în timpul crizei sanitare; întrucât penuria de medicamente, redirecționarea resurselor alocate către alte măsuri de asistență medicală și anularea bruscă a accesului la anumite tratamente, inclusiv la tratamente asociate cu fertilizarea in vitro și la tratamente de tranziție, pot crea riscuri pentru pacienții care suferă de alte boli[43]; întrucât doliul, izolarea, presiunea suplimentară asupra echilibrului dintre viața profesională și cea privată resimțit de părinți și de personalul din prima linie, pierderile de venituri și teama sunt factori care favorizează apariția problemelor de sănătate mintală sau care le exacerbează pe cele existente, conducând la o creștere a cererii de servicii de asistență medicală în domeniul sănătății mintale și la apariția unei nevoi urgente de a crește finanțarea pentru aceste servicii;

AG. întrucât în mai multe state membre au fost amânate alegerile programate[44], iar într-un stat membru un referendum[45], ca urmare a măsurilor de izolare impuse în prima fază a crizei sanitare; întrucât, după începerea celei de a doua etape a pandemiei, au fost organizate din nou alegeri; întrucât organizarea sau a amânarea alegerilor este o chestiune delicată din punctul de vedere al asigurării unui echilibru, cu privire la care Comisia de la Veneția a dezvoltat reflecții și orientări[46]; întrucât votul universal, liber, secret și direct exprimat este posibil numai atunci când sunt garantate campaniile electorale deschise și corecte, libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei și libertatea de întrunire și de asociere în scopuri politice;

AH. întrucât dispozițiile tratatelor din domeniul libertății, securității și justiției nu trebuie să afecteze exercitarea responsabilităților care le revin statelor membre în ceea ce privește menținerea ordinii publice și apărarea securității interne, respectând limitele impuse de valorile Uniunii în materie de democrație, stat de drept și drepturi fundamentale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 din TUE;

AI. întrucât, în conformitate cu tratatele, limitele aplicabile competențelor Uniunii sunt guvernate de principiul atribuirii competențelor, iar utilizarea competențelor Uniunii este guvernată de principiile subsidiarității și proporționalității;

1. reamintește că, chiar și într-o stare de urgență, principiile fundamentale ale statului de drept, democrației și respectării drepturilor fundamentale trebuie să prevaleze, precum și că toate măsurile de urgență, derogările și limitările trebuie să facă obiectul unor condiții generale: cea a necesității, cea a proporționalității în sens restrâns și cea a caracterului temporar, condiții care au fost aplicate și interpretate cu regularitate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a diverselor instanțe constituționale (și de altă natură) ale statelor membre[47];

2. consideră că reacțiile la criză au demonstrat, în ansamblu, soliditatea și reziliența sistemelor democratice naționale; subliniază că măsurile extraordinare ar trebui să fie însoțite de o comunicare intensificată între guverne și parlamente; solicită un dialog mai intens cu părțile interesate, inclusiv cu cetățenii, cu societatea civilă și cu opoziția politică, cu scopul de a obține un sprijin larg pentru măsurile extraordinare și de a se asigura că acestea sunt puse în aplicare cât mai eficient posibil, evitând totodată măsurile represive și asigurând accesul liber la informații al jurnaliștilor;

3. invită statele membre să se asigure că, atunci când se adoptă, se evaluează sau se revizuiesc măsuri ce ar putea restricționa funcționarea instituțiilor democratice, statul de drept sau drepturile fundamentale, aceste măsuri respectă recomandările organismelor internaționale precum ONU și Consiliul Europei, inclusiv Comisia de la Veneția, și raportul Comisiei privind situația statului de drept în UE; invită din nou statele membre să nu abuzeze de prerogativele excepționale pentru a adopta legi care nu au de-a face cu obiectivele legate de situația de urgență sanitară provocată de pandemia de COVID-19, cu scopul de a eluda controlul parlamentar;

4. invită statele membre:

– să ia în calcul posibilitatea de a ieși din situația de urgență sau de a limita în alt mod impactul acesteia asupra democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale

– să evalueze normele constituționale și instituționale în vigoare în sistemele lor interne din perspectiva recomandărilor Comisiei de la Veneția, de exemplu, prin trecerea de la starea de urgență de facto, întemeiată pe legislația obișnuită, la o stare de urgență de jure, întemeiată pe constituție, oferind astfel garanții mai bune pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în cazul unei situații de urgență[48]; atunci când se menține o stare de urgență de facto, să definească în mod explicit într-un act legislativ obiectivele, conținutul și domeniul de aplicare al delegării de competențe de la puterea legislativă către puterea executivă;

– să se asigure că atât declararea și posibila prelungire a stării de urgență, pe de o parte, cât și activarea și aplicarea prerogativelor excepționale, pe de altă parte, sunt supuse unui control parlamentar și judiciar eficient, atât intern, cât și extern, și să se asigure că parlamentele au dreptul de a pune capăt stării de urgență[49];

– să se asigure că, dacă se transferă competențe legislative executivului, orice act juridic emis de executiv face obiectul unei aprobări parlamentare ulterioare și încetează să producă efecte dacă nu obține această aprobare într-o anumită perioadă de timp[50]; să încerce să rezolve problema utilizării excesive a legislației accelerate și a legislației de urgență, problemă evidențiată și de Comisie în raportul său privind statul de drept pe 2020 (COM(2020)0580);

– să analizeze cum se poate garanta mai bine rolul central al parlamentelor în situații de criză și de urgență, în special rolul lor în monitorizarea și controlul situației la nivel național;

– să ia în considerare punctul de vedere al Comisiei de la Veneția, conform căruia parlamentele trebuie să își desfășoare sesiunile plenare și nu ar trebui să permită înlocuirea temporară a membrilor lor, nici să le reducă prezența (chiar și în mod proporțional)[51];

– să examineze reflecțiile Comisiei de la Veneția cu privire la alegeri și să analizeze posibilitatea de a utiliza metode de votare la distanță, cum ar fi votul prin corespondență, votul pe internet, urnele mobile și votul prin procură, precum și votul anticipat, în special în cazul unei pandemii;

5. invită statele membre să aplice măsurile legate de COVID-19 ținând seama în mod corespunzător de proporționalitatea măsurilor de executare; afirmă că, în aplicarea măsurilor legate de COVID-19, trebuie să se respecte drepturile fundamentale ale UE și statul de drept și consideră că egalitatea de tratament a persoanelor este esențială în această privință;

6. invită statele membre ca, atunci când au în vedere impunerea de noi limitări ale libertății de circulație, să evalueze măsurile pe care le-au pus în aplicare ce au limitat libertatea de circulație, să dea dovadă de maximă reținere și să asigure respectarea deplină a dreptului UE, în special a Codului frontierelor Schengen și a Directivei privind libera circulație; reamintește că, în conformitate cu Codul frontierelor Schengen, evaluarea necesității controlului la frontierele interne și a prelungirii acestuia, atunci când este introdus ca acțiune imediată, ar trebui monitorizată la nivelul Uniunii; invită Comisia, în acest sens, să exercite un control adecvat asupra aplicării acquis-ului Schengen și, în special, să evalueze măsurile luate deja de statele membre, precum și oportunitatea și calitatea notificărilor efectuate de statele membre, să monitorizeze îndeaproape evoluțiile și, dacă este necesar, să reamintească statelor membre obligațiile lor legale și să adopte avize; încurajează Comisia să se folosească de prerogativele sale pentru a cere statelor membre informații suplimentare; invită Comisia să informeze într-o măsură mai mare Parlamentul cu privire la modul în care își folosește prerogativele de care dispune în temeiul tratatelor; reamintește că este important să se integreze în mai mare măsură spațiul Schengen, pe baza evaluărilor și recomandărilor Comisiei;

7. invită statele membre să respecte dreptul la viața de familie, în special al familiilor care trăiesc și lucrează în state membre diferite și nu numai, și să permită impunerea unor restricții doar atunci când acest lucru este absolut necesar și proporțional; cere statelor membre să permită reunificarea cuplurilor și a familiilor separate de măsurile legate de COVID-19, indiferent de starea civilă a acestora, și să se abțină de la impunerea unor cerințe exagerate acestor persoane pentru a dovedi faptul că sunt într-o relație;

8. invită statele membre să limiteze libertatea de întrunire numai atunci când acest lucru este strict necesar și justificabil, având în vedere situația epidemiologică locală, și atunci când este proporțional, și să nu se folosească de faptul că demonstrațiile sunt interzise pentru a adopta măsuri controversate, chiar dacă nu au legătură cu COVID-19, care ar merita o dezbatere publică și democratică adecvată;

9. încurajează statele membre să ia măsuri menite să asigure dreptul la educație în timpul acestei pandemii; invită statele membre ca, având în vedere valurile recrudescente ale pandemiei, să ofere mijloacele necesare pentru un cadru sigur în care să garanteze continuitatea orelor de școală și să se asigure că fiecare elev are, într-adevăr, acces la acestea;

10. invită statele membre să respecte dreptul la viață privată și la protecția datelor și să se asigure că toate măsurile noi de supraveghere sau urmărire, adoptate în deplină consultare cu autoritățile de protecție a datelor, sunt strict necesare și proporționale, au un temei juridic solid, scopuri limitate și caracter temporar; invită Comisia să monitorizeze aceste măsuri, având în vedere Recomandarea sa (UE) 2020/518 din 8 aprilie 2020 privind un set comun de instrumente la nivelul Uniunii pentru utilizarea tehnologiei și a datelor în scopul de a combate criza provocată de pandemia de COVID-19 și de a ieși din această criză, în special în ceea ce privește aplicațiile mobile și utilizarea datelor anonimizate privind mobilitatea[52];

11. reamintește că cea mai bună metodă de combatere a dezinformării este să se protejeze și să se garanteze dreptul la informare și libertatea de exprimare, oferind sprijin pentru a asigura pluralismul mass-mediei și un jurnalism independent; în acest context, invită statele membre să asigure transparența atunci când adoptă măsuri și să le pună cetățenilor la dispoziție informații și date cuprinzătoare, actualizate, precise și obiective privind situația sănătății publice și măsurile luate pentru a o controla, să combată dezinformarea care urmărește să discrediteze sau să denatureze cunoștințele științifice privind riscurile pentru sănătate și care se referă la măsurile guvernamentale justificate de combatere a răspândirii COVID-19, având mare grijă să nu creeze un efect de descurajare a libertății de exprimare și a jurnaliștilor, a lucrătorilor din domeniul sănătății sau din alte domenii prin incriminări sau sancționări disproporționate; subliniază că pandemia a dus la o creștere a stigmatizării migranților și la înmulțirea cazurilor de discriminare, situație agravată de dezinformare și de știrile false[53], inclusiv de incidente rasiste și xenofobe împotriva persoanelor care aparțin minorităților etnice, precum și de discursuri de incitare la ură împotriva persoanelor cu dizabilități și a refugiaților[54]; subliniază că dezinformarea este o problemă în continuă evoluție care poate influența negativ procesele democratice și dezbaterile sociale cu impact asupra tuturor domeniilor de politică, poate submina încrederea cetățenilor în democrație și descuraja cooperarea europeană și solidaritatea; reamintește că Parlamentul lucrează deja la un set de posibile măsuri, în cadrul Comisiei sale speciale privind ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii Europene, inclusiv privind dezinformarea (INGE);

12. cere să se facă noi investiții semnificative în capacitățile strategice de comunicare ale UE, în conformitate cu Planul de acțiune împotriva dezinformării, pentru a intensifica cooperarea și coordonarea cu statele membre și pentru a folosi pe deplin mecanismele existente, cu scopul de a înlesni cooperarea concretă cu statele membre și cu partenerii internaționali în domeniul comunicării strategice;

13. consideră că jurnaliștii au o misiune mai dificilă ca urmare a măsurilor legate de pandemia de COVID-19, din cauza, de exemplu, a limitării accesului fizic la conferințele de presă, a faptului că autoritățile publice nu răspund sau dau răspunsuri inadecvate la întrebările adresate, precum și că nu se mai pot depune cereri privind libertatea de informare sau de acces la documente sau că termenele de răspuns la acestea sunt prelungite; regretă că, deși jurnalismul de calitate este mai necesar ca oricând, dat fiind mai ales rolul acestuia în combaterea dezinformării, care este tot mai prezentă, consecințele economice ale acestei crize afectează și viabilitatea financiară a canalelor media, în special a mass-mediei independente și a jurnaliștilor, subminând astfel și mai mult pluralismul mass-mediei în UE; este îngrijorat de lipsa de transparență care există în unele state membre cu privire la plasarea de reclame și acordarea de subvenții către mass-media, precum și de concentrarea tot mai mare a proprietății asupra mass-mediei din unele state membre; subliniază că nu ar trebui să se aducă modificări substanțiale sectorului mass-mediei în timpul unei situații de urgență de facto sau de jure;

14. invită statele membre să garanteze drepturile acuzaților, inclusiv accesul neîngrădit al acestora la un avocat, și să evalueze posibilitatea de a desfășura audieri online ca o soluție și o alternativă la audierile în instanță sau la transferul persoanelor suspectate către alte state membre ale UE în conformitate cu mandatul european de arestare; invită statele membre să asigure respectarea tuturor principiilor care reglementează procedurile judiciare, inclusiv dreptul la un proces echitabil; invită statele membre să protejeze drepturile și sănătatea tuturor persoanelor din penitenciare, în special dreptul la asistență medicală, dreptul de a avea vizitatori, dreptul la a petrece timp în aer liber și la activități educaționale, profesionale sau recreative;

15. recunoaște că majoritatea statelor membre și-au reluat procedurile de azil și că unele state a profitat de perioada recentă, în care s-au depus mai puține cereri noi, pentru a reduce numărul cererilor nesoluționate; invită statele membre să garanteze accesul deplin la o procedură de azil, să mențină dreptul individual la azil, astfel cum este consacrat în Carta drepturilor fundamentale, și să desfășoare proceduri de relocare și returnare demnă, cu respectarea deplină a dreptului internațional; în plus, cere să se acorde sau să se reinstituie dreptul solicitanților de azil de a beneficia de serviciile unui traducător cât mai curând; îndeamnă statele membre să pună la dispoziție structuri adecvate de sănătate mintală și fizică în centrele de primire, având în vedere condițiile sanitare precare, mediul cu risc ridicat și vulnerabilitatea populațiilor de refugiați în timpul pandemiei de COVID-19; invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan pentru a aborda în mod cuprinzător situația taberelor de la frontierele externe ale UE și să abordeze efectiv situația solicitanților de azil; invită statele membre să permită debarcările și să se asigure că acestea au loc doar în locuri sigure, în conformitate cu dreptul internațional relevant și cu dreptul relevant al Uniunii, și aceasta cât mai curând posibil;

16. consideră că discriminarea a luat amploare în timpul pandemiei și că anumite grupuri au fost ținta discursurilor de incitare la ură și a unor măsuri discriminatorii; invită statele membre să combată aceste discursuri de incitare la ură, să pună capăt acestor măsuri discriminatorii și să le combată; invită autoritățile naționale și, în special, autoritățile locale să își consolideze eforturile de combatere a atitudinilor negative față de romi, să lupte împotriva stereotipurilor negative și să implice chiar ele persoane de origine romă în identificarea și punerea în aplicare a unor măsuri de combatere a pandemiei; în plus, invită, statele membre să își continue eforturile de combatere a homofobiei și a transfobiei, deoarece pandemia a agravat discriminarea și inegalitățile cărora le cad victime persoanele LGBTI +;

17. invită statele membre să garanteze în mod efectiv tuturor femeilor și fetelor accesul sigur și în timp util la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, precum și la serviciile de sănătate necesare în timpul pandemiei de COVID-19, în special accesul la contracepție, inclusiv la contracepția de urgență, și la servicii de avort;

18. invită statele membre să asocieze la procesul de luare a deciziilor experți independenți în democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, ori de câte ori este necesar; invită statele membre să facă uz de cunoștințe de specialitate și să consulte în mod activ o gamă largă de experți și părți interesate, inclusiv instituții naționale în domeniul drepturilor omului, instituții de tipul „Avocatul Poporului” și societatea civilă, atunci când iau noi măsuri;

19. invită statele membre să vegheze la respectarea dreptului la alegeri libere și corecte; reamintește recomandarea Comisiei de la Veneția potrivit căreia adoptarea unor reforme ale codurilor electorale în această perioadă ar trebui să aibă loc numai după o dezbatere amplă și cu un consens larg, pentru a garanta că nu se comit abuzuri și că există încredere în procesul electoral și în legitimitatea acestuia; subliniază că partidele care concurează pentru sprijinul alegătorilor trebuie să aibă drepturi egale de a desfășura campanii electorale și că corectitudinea alegerilor desfășurate în timpul stărilor de urgență ar putea fi pusă sub semnul întrebării[55]; invită statele membre să analizeze consecințele instituționale ale oricărei decizii de a amâna alegerile; subliniază că, potrivit Comisiei de la Veneția, normele specifice privind amânarea alegerilor nu ar trebui să fie adoptate de puterea executivă, nici de o majoritate simplă în parlament, ci ar trebui să fie prevăzute de constituție sau de o lege organică și că decizia de a amâna alegerile ar trebui luată, de preferință, de parlament într-un termen rezonabil înainte de alegeri, dacă este posibil, înainte de lansarea campaniei oficiale[56];

20. invită Comisia să ceară de urgență efectuarea unei evaluări independente și cuprinzătoare a măsurilor luate în „primul val” al pandemiei COVID-19, pentru a desprinde învățăminte, a face schimb de bune practici și a consolida cooperarea, să se asigure că măsurile luate în timpul valurilor următoare ale pandemiei sunt eficace, specifice, bine justificate de situația epidemiologică specifică, absolut necesare și proporționale și să limiteze impactul acestora asupra democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale; salută faptul că o primă evaluare de acest fel a măsurilor luate de statele membre împotriva COVID-19 apare în primul raport anual privind statul de drept al Comisiei; invită Comisia și Consiliul să se angajeze în negocierea unui acord interinstituțional privind un mecanism eficient de monitorizare a statului de drept, a democrației și a drepturilor fundamentale, astfel cum se solicită în Rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care ar urma să evalueze situația din toate statele membre în mod echitabil și cu sârguință și ar contribui la protejarea în mai mare măsură a statului de drept și a valorilor Uniunii în situații extraordinare, cum ar fi pandemia actuală;

21. invită încă o dată instituțiile UE și statele membre să tragă concluziile corecte în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 și să se implice într-o cooperare mult mai strânsă în domeniul sănătății, având în vedere povara imensă cu care s-au confruntat cetățenii în încercarea de a-și gestiona sănătatea fizică și mintală în timpul acestei pandemii, inclusiv prin crearea unei uniuni a europene a sănătății, așa cum s-a propus în Rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice[57];

22. invită Comisia să monitorizeze mai departe măsurile adoptate, să își intensifice activitățile de coordonare a statelor membre, să îndrume în mod activ autoritățile în gestionarea pandemiei în concordanță cu statul de drept democratic și cu drepturile fundamentale, să acționeze în justiție și să folosească alte instrumente disponibile ori de câte ori este necesar și să ia în considerare opțiunile pe care le are pentru a garanta respectarea valorilor fundamentale ale Uniunii, precum și să ia inițiativa de a se asigura că se pune capăt cât mai curând măsurilor restrictive; cere Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) să comunice în continuare efectele măsurilor luate împotriva COVID-19 asupra drepturilor fundamentale;

23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Organizației Națiunilor Unite.

 

 

Ultima actualizare: 9 noiembrie 2020
Aviz juridic - Politica de confidențialitate