PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la necesitatea unei formațiuni a Consiliului dedicate egalității de gen
9.12.2020 - (2020/2896(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Irène Tolleret, Samira Rafaela, Karen Melchior, María Soraya Rodríguez Ramos, Chrysoula Zacharopoulou, Sylvie Brunet, Radka Maxová, Susana Solís Pérez, Nathalie Loiseau, Sophia in ’t Veld
în numele Grupului Renew
Maria da Graça Carvalho, Frances Fitzgerald
în numele Grupului PPE
Maria Noichl
în numele Grupului S&D
Alice Kuhnke, Gwendoline Delbos‑Corfield, Diana Riba i Giner, Sylwia Spurek, Ernest Urtasun, Monika Vana
în numele Grupului Verts/ALE
Eugenia Rodríguez Palop, Elena Kountoura
în numele Grupului GUE/NGL
B9‑0402/2020
Rezoluția Parlamentului European referitoare la necesitatea unei formațiuni a Consiliului dedicate egalității de gen
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și articolele 8, 10, 19, articolul 153 alineatul (1) litera (i), articolele 157 și 236 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului,
– având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului din 2 iulie 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (Directiva privind combaterea discriminării) (COM(2008)0426),
– având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă[1],
– având în vedere propunerea Comisiei din 14 martie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),
– având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), care intrat în vigoare la 1 august 2014,
– având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 4 martie 2016 privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0109),
– având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen[2],
– având în vedere rezoluția sa din 30 ianuarie 2020 referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați[3],
– având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE[4],
– având în vedere Indicele egalității de gen pe 2020 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), publicat la 28 octombrie 2020,
– având în vedere raportul EIGE din 19 noiembrie 2020 referitor la inegalitățile de gen în îngrijire și remunerare în UE,
– având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”,
– având în vedere concluziile Consiliului din 2 decembrie 2020 intitulate „Eliminarea diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați”,
– având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 2, 3, 9 și 15 ale acestuia,
– având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, convenite în 2015, în special obiectivele 5 și 8,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 noiembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP) III – O agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE” (JOIN(2020)0017),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025” (COM(2020)0565),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât egalitatea de gen reprezintă o valoare fundamentală și un obiectiv esențial al UE; întrucât dreptul la egalitatea de tratament și la nediscriminare este un drept fundamental consacrat în tratate și în Carta drepturilor fundamentale și ar trebui pe deplin respectat;
B. întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, în temeiul căruia, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;
C. întrucât discriminarea pe criterii de gen și de identitate de gen se intersectează adesea cu discriminarea pe alte criterii, cum ar fi rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de alt tip, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală, declanșând discriminare dublă și multiplă; întrucât o perspectivă intersecțională, orizontală și integrarea perspectivei de gen în politicile UE sunt esențiale pentru realizarea egalității de gen și a egalității în general;
D. întrucât este esențială o perspectivă intersecțională, orizontală în orice politică privind egalitatea de gen pentru a recunoaște și a aborda aceste multiple amenințări în materie de discriminare; întrucât politicile UE nu au adoptat până acum o abordare intersecțională și au pus accentul în principal pe dimensiunea individuală a discriminării, care nu îi vizează dimensiunea instituțională, structurală și istorică; întrucât o analiză intersecțională nu numai că ne permite să înțelegem barierele structurale, ci și oferă dovezile necesare pentru a stabili valori de referință și a deschide calea către politici strategice și eficace împotriva discriminării sistemice, excluziunii și inegalităților de gen;
E. întrucât, potrivit Indicelui egalității de gen al EIGE pe 2020, niciun stat membru al UE nu a reușit încă să asigure pe deplin egalitatea între femei și bărbați; întrucât progresele UE în ceea ce privește egalitatea de gen sunt încă lente, valoarea indicelui îmbunătățindu-se în medie cu un punct o dată la doi ani; întrucât, în acest ritm, va fi nevoie de peste 60 de ani pentru ca UE să ajungă la egalitatea de gen;
F. întrucât violența de gen în toate formele sale constituie o discriminare și o încălcare a drepturilor omului înrădăcinată în inegalitatea de gen, la perpetuarea și consolidarea căreia contribuie; întrucât violența de gen este unul dintre cele mai mari obstacole în calea realizării egalității de gen; întrucât un sondaj realizat în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a arătat că una din trei femei a fost victima violenței fizice sau sexuale de la vârsta de 15 ani, că 55 % dintre femei s-au confruntat cu una sau mai multe forme de hărțuire sexuală și că, în medie, o dată la două zile și jumătate, o femeie moare ca urmare a violenței domestice; întrucât o viață lipsită de violență este o condiție prealabilă pentru egalitate; întrucât în UE se înregistrează în fiecare an aproximativ 3 500 de femicide legate de violența domestică;[5] întrucât datele comparabile defalcate pe gen și care iau în considerare dimensiunea de gen sunt esențiale pentru a reflecta amploarea deplină a violenței de gen, pentru a face inegalitățile vizibile și pentru a crea politici specifice; întrucât datele defalcate pe gen și care iau în considerare dimensiunea de gen lipsesc încă în diferite domenii de politică ale UE și ale statelor membre;
G. întrucât, după cele mai recente date ale Comisiei, diferența de remunerare pe oră între femei și bărbați în UE este de 16 %, deși există diferențe semnificative de la un stat membru la altul; întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați se ridică la 40 % când sunt luate în considerare ratele de ocupare a forței de muncă și participarea generală pe piața forței de muncă; întrucât situația este și mai gravă atunci când femeile se pensionează, deoarece pensiile lor sunt cu aproximativ 37 % mai mici decât ale bărbaților, ca urmare a diferenței de remunerare între femei și bărbați, precum și a altor factori; întrucât rata ocupării forței de muncă în UE, care variază semnificativ de la un stat membru la altul, era în continuare mai ridicată în rândul bărbaților (79 %) decât în rândul femeilor (67,4 %) în 2018; întrucât 31,3 % dintre femeile angajate cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani din UE au lucrat cu fracțiune de normă în 2018, față de 8,7 % dintre bărbați; întrucât femeile sunt suprareprezentate în economia informală, în locurile de muncă cu fracțiune de normă involuntară și în cele precare și prost plătite;
H. întrucât serviciile de îngrijire neremunerate și activitățile casnice sunt prestate majoritar de către femei, ceea ce afectează ocuparea forței de muncă și avansarea în carieră și contribuie la disparitățile de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea și pensiile; întrucât estimările arată că, în sectorul îngrijirii, 80 % dintre servicii sunt furnizate de îngrijitori informali care sunt în cea mai mare parte femei (75 %), inclusiv femei migrante;
I. întrucât, prin urmare, femeile sunt încă subreprezentate și se confruntă cu diverse forme de discriminare pe piața muncii și întrucât obiectivul este de a le oferi aceleași oportunități la locul de muncă ca bărbaților pentru a reduce aceste decalaje;
J. întrucât, potrivit comunicării Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulate „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” (COM(2020)0014), îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a copiilor și a serviciilor de îngrijire pe termen lung reprezintă o modalitate de a garanta că responsabilitățile de îngrijire sunt repartizate cu mai multă echitate între femei și bărbați, pentru a se facilita participarea femeilor la piața muncii pe picior de egalitate cu bărbații;
K. întrucât disparitățile de gen și barierele structurale persistă în multe domenii, reducând femeile și bărbații la rolurile lor tradiționale și limitând posibilitățile femeilor de a beneficia pe deplin de dreptul lor fundamental la egalitate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, munca și remunerarea;
L. întrucât femeile sunt subreprezentate în funcțiile de decizie, inclusiv în sectorul economic, iar paritatea de gen în organismele alese este departe de a fi atinsă; întrucât, potrivit EIGE, mai puțin de o treime dintre parlamentarii din UE sunt femei; întrucât majoritatea organismelor decizionale nu dispun de expertiză în domeniul egalității de gen;
M. întrucât opiniile stereotipice cu privire la rolurile de gen contribuie la inegalitățile de gen și la perpetuarea violenței de gen; întrucât este în interesul întregii societăți să se combată inegalitățile de gen și întrucât participarea bărbaților la eforturile de combatere a inegalității de gen și a violenței de gen este esențială;
N. întrucât accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente este esențial pentru realizarea egalității de gen; întrucât refuzul accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente (SRHR) este o formă de violență de gen; întrucât Parlamentul a abordat SRHR în cadrul programului „UE pentru sănătate”, adoptat recent, pentru a garanta accesul în timp util la produsele necesare pentru respectarea, în condiții de siguranță, a SRHR;
O. întrucât s-au înregistrat evoluții pozitive în UE, dar se mai pot aduce îmbunătățiri, deoarece asistăm la o reacție serioasă împotriva egalității de gen și a drepturilor femeilor, inclusiv în domeniul SRHR; întrucât acest regres trebuie combătut, iar egalitatea de gen și drepturile femeilor trebuie protejate la cel mai înalt nivel politic;
P. întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact disproporționat asupra femeilor și fetelor ca urmare a inegalităților existente, care au condus, printre altele, la o creștere exponențială a violenței de gen și a ratei de abandonare a pieței muncii; întrucât este esențial să se integreze o perspectivă de gen în toate etapele răspunsului la criza provocată de pandemia de COVID-19;
Q. întrucât, ocupând cele mai precare locuri de muncă din societatea noastră, femeile au fost cel mai grav afectate în timpul pandemiei de COVID-19 de șomajul parțial, de riscul de a-și pierde locul de muncă și de munca la distanță impusă de lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor; întrucât o cincime dintre femeile din UE erau deja expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială[6]; întrucât femeile constituie, de asemenea, 85 % dintre familiile monoparentale, care sunt și mai expuse riscului de precaritate și de sărăcie crescută; întrucât se preconizează că 500 de milioane de persoane[7] din lume vor ajunge într-o situație de sărăcie în lunile următoare, majoritatea fiind femei; întrucât sărăcia și excluziunea socială au cauze structurale care trebuie eradicate și inversate, în special prin intermediul unor politici privind ocuparea forței de muncă, locuințele, mobilitatea și accesul la serviciile publice;
R. întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat importanța integrării UE, precum și a consolidării cooperării și dialogului dintre statele membre, a schimbului de soluții și a furnizării de acțiuni și răspunsuri coordonate la nivelul UE, inclusiv în domeniul egalității de gen;
S. întrucât, pentru prima dată, integrarea perspectivei de gen va reprezenta o prioritate orizontală în cadrul financiar multianual 2021-2027, în urma unui acord între Parlament și Consiliu, și ar trebui să fie însoțită de evaluări ale impactului fiecărei propuneri legislative și de politică, precum și de o monitorizare și evaluare a programelor care să integreze perspectiva de gen, inclusiv prin urmărirea fondurilor dedicate egalității de gen; întrucât integrarea dimensiunii de gen în buget ar trebui, de asemenea, monitorizată la cel mai înalt nivel politic în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență și al principalelor programe de finanțare ale UE; întrucât egalitatea de gen și respectarea drepturilor femeilor și fetelor sunt condiții prealabile pentru redresarea economică și dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii;
T. întrucât, după opt ani de la aprobare, Convenția de la Istanbul nu a fost încă ratificată de toate statele membre, nici de UE; întrucât, în prezent, Convenția de la Istanbul este cel mai important instrument internațional pentru prevenirea și combaterea violenței de gen;
U. întrucât, în mai multe rezoluții, cum ar fi rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen, Parlamentul a solicitat Consiliului să activeze „clauza pasarelă” prevăzută la articolul 83 alineatul (1) din TFUE pentru a include violența de gen pe lista de infracțiuni recunoscute la nivelul UE; întrucât Parlamentul a solicitat, în repetate rânduri, o directivă pentru prevenirea și combaterea violenței de gen;
V. întrucât, la șapte ani de când Comisia și-a prezentat propunerea, iar Parlamentul și-a adoptat poziția în primă lectură, nu s-a ajuns încă la un acord în legătură cu Directiva privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație), propunerea fiind blocată în Consiliu de atunci;
W. întrucât, la doisprezece ani de la propunerea Comisiei, nu s-a ajuns încă la un acord în legătură cu Directiva Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, propunerea fiind blocată în Consiliu de atunci;
X. întrucât, în concluziile sale din 10 decembrie 2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”, Consiliul a evidențiat că „în timp ce provocările vechi subzistă, unele noi apar. Obiectivele stabilite pentru egalitatea de gen nu au fost îndeplinite în întregime” și a invitat Comisia și statele membre „să consolideze egalitatea de gen [...] prin promovarea activă a dialogului politic la nivel înalt privind aspectele legate de egalitatea de gen la nivelul UE și la cel mai înalt nivel politic”;
Y. întrucât dialogul politic la nivel înalt și dialogul la nivelul UE s-au dovedit a fi eficiente în reducerea disparităților dintre statele membre și în promovarea integrării europene în majoritatea domeniilor de politică; întrucât un dialog structurat la cel mai înalt nivel politic este esențial pentru a proteja și a promova drepturile femeilor și egalitatea de gen prin adoptarea unei legislații a Uniunii care să țină seama de dimensiunea de gen;
Z. întrucât rolul Consiliului de colegiuitor al UE este esențial; întrucât formațiunile Consiliului trebuie să fie concepute pentru a răspunde provocărilor și priorităților politice actuale; întrucât lipsa unei formațiuni a Consiliului dedicate egalității de gen crește riscul adoptării unei legislații care nu ține seama de dimensiunea de gen;
AA. întrucât actuala Comisie a demonstrat un angajament ferm față de promovarea egalității de gen în orientările politice ale Președintei sale și prin acțiuni ulterioare;
AB. întrucât aspectele legate de egalitatea de gen sunt tratate în prezent la nivelul Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori, care nu reflectă în mod corespunzător toate aspectele de abordat;
AC. întrucât Parlamentul a solicitat deja instituirea unei noi formațiuni a Consiliului pentru miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen;
AD. întrucât mai multe președinții ale Consiliului Uniunii Europene au depus eforturi pozitive pentru a organiza reuniuni informale pentru miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen și pentru a include chestiunile legate de egalitatea de gen pe agendele programelor; întrucât această practică trebuie instituționalizată printr-un for specializat permanent;
AE. întrucât o acțiune unitară este esențială pentru convergența și armonizarea ascendentă a drepturilor femeilor în Europa prin intermediul unui pact puternic între statele membre bazat pe împărtășirea și aplicarea celei mai ambițioase legislații a Uniunii și pe aplicarea celor mai bune practici în vigoare în prezent în UE;
AF. întrucât, deși există o comisară responsabilă în mod exclusiv pentru egalitate și Parlamentul are o comisie destinată drepturilor femeilor și egalității de gen, nu există o formațiune specifică a Consiliului privind egalitatea de gen, iar miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen nu dispun de un forum specific și oficializat pentru discuții;
AG. întrucât Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, are dreptul să stabilească (sau să modifice) lista formațiunilor în cadrul cărora se reunește Consiliul, altele decât cea a Consiliului Afaceri Generale și cea a Consiliului Afaceri Externe,
1. regretă că miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen nu dispun de un for instituțional specific pentru a se asigura că reprezentanții statelor membre se întâlnesc în mod regulat, discută, legiferează, iau decizii politice și fac schimb de bune practici; subliniază că prin reunirea miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen se va crea un for mai bine orientat și mai eficient pentru cooperare, asigurând o mai bună integrare a egalității de gen în strategiile și procesele politice ale UE, o abordare coerentă și coordonarea tuturor politicilor conexe;
2. subliniază importanța reunirii miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen într-un singur for oficial specific care să adopte măsuri și acte legislative comune și concrete pentru a aborda provocările din domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen și pentru a garanta că aspectele legate de egalitatea de gen sunt discutate la cel mai înalt nivel politic, ținând seama de formele distincte de discriminare la care sunt supuse femeile victime ale rasismului, femeile care aparțin minorităților etnice, religioase și lingvistice, femeile în vârstă, femeile cu dizabilități, femeile rome, femeile LBTI, femeile refugiate și cele migrante, precum și femeile care sunt expuse riscului excluziunii sociale;
3. reliefează importanța semnalului politic exprimat prin instituirea unei formațiuni a Consiliului privind egalitatea de gen; afirmă că o formațiune specifică a Consiliului privind egalitatea de gen, care să le permită miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen să se întâlnească și să discute în mod regulat, va sprijini integrarea perspectivei de gen în legislația Uniunii, precum și dialogul și cooperarea între statele membre, schimbul de bune practici și de acte legislative și capacitatea de a oferi răspunsuri comune la problemele de la nivelul UE și va contribui la reducerea decalajelor dintre statele membre și la armonizarea protecției drepturilor femeilor și a egalității de gen în Europa printr-o abordare intersecțională;
4. subliniază că o formațiune specifică a Consiliului privind egalitatea de gen ar reprezenta un element-cheie în deblocarea negocierilor referitoare la principalele dosare legate de egalitatea de gen, și anume ratificarea Convenției de la Istanbul, adoptarea Directivei privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) și a Directivei Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (Directiva privind combaterea discriminării), precum și promovarea altor aspecte de gen care ar trebui să fie abordate în următorii ani, cum ar fi includerea violenței de gen pe lista de infracțiuni recunoscute la nivelul UE, precum și adoptarea unei viitoare directive privind violența de gen;
5. invită Consiliul și Consiliul European să înființeze o formațiune a Consiliului privind egalitatea de gen, pentru a facilita integrarea perspectivei de gen în toate politicile și actele legislative ale UE;
6. invită Consiliul European să hotărască cu majoritate calificată și să modifice lista formațiunilor în care se reunește Consiliul, în conformitate cu articolul 236 din TFUE și cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului;
7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
- [2] Texte adoptate, P9_TA(2019)0080.
- [3] Texte adoptate, P9_TA(2020)0025.
- [4] Texte adoptate, P9_TA(2020)0286.
- [5] https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2018/630296/EPRS_BRI(2018)630296_EN.pdf
- [6] Eurostat, 2018.
- [7] Potrivit ONG-urilor (Oxfam) și ONU.