Propunere de rezoluţie - B9-0422/2020Propunere de rezoluţie
B9-0422/2020

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice

    11.12.2020 - (2020/2532(RSP))

    depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B9‑0075/2020
    în conformitate cu articolul 136 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

    Lídia Pereira, Marek Paweł Balt, Nils Torvalds, Pär Holmgren, Petros Kokkalis
    în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară


    Procedură : 2020/2532(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B9-0422/2020
    Texte depuse :
    B9-0422/2020
    Texte adoptate :

    B9‑0422/2020

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice

    (2020/2532(RSP))

    Parlamentul European,

     având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

     având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris pe data de 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

     având în vedere Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, prezentată în aprilie 2013, și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care însoțesc această strategie,

     având în vedere raportul Comisiei din 12 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice (COM(2018)0738),

     având în vedere Raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu pentru 2018 în ceea ce privește decalajele privind adaptarea,

     având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

     având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2020 privind un regulament de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) (COM(2020)0080),

     având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

     având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

     având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la o încălzire globală de 1,5 °C, cel de-al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului și raportul său de sinteză, raportul său special privind schimbările climatice și terenurile și raportul său special privind oceanele și criosfera într-un context climatic în schimbare;

     având în vedere Evaluarea globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice publicată de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 31 mai 2019,

     având în vedere Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”,

     având în vedere raportul emblematic al Comisiei mondiale privind adaptarea pe 2019, intitulat „Adapt Now: A Global Call for Leadership on Climate Resilience” (Adaptare acum: Un apel global la preluarea unui rol de frunte în domeniul rezilienței la schimbările climatice),

     având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 și viziunea sa pentru 2050,

     având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

     având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică[1],

     având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european[2],

     având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu[3],

     având în vedere raportul bazat pe indicatori al Agenției Europene de Mediu (AEM), din 25 ianuarie 2017, intitulat „Climate change, impacts and vulnerability in Europe 2016” (Schimbările climatice, efectele și gradul de vulnerabilitate în Europa, 2016),

     având în vedere evaluarea indicatorilor realizată de AEM, din 2 aprilie 2019, intitulată „Economic losses from climate-related extremes in Europe” (Pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme în Europa),

     având în vedere raportul AEM din 4 septembrie 2019, intitulat „Climate change adaptation in the agriculture sector in Europe” (Adaptarea sectorului agricol din Europa la schimbările climatice),

     având în vedere raportul AEM din 4 decembrie 2019, intitulat „The European environment state and outlook 2020: knowledge for transition to a sustainable Europe” (Mediul european situație și perspective în 2020: Cunoștințe pentru tranziția către o Europă sustenabilă),

     având în vedere opinia științifică a Grupului independent pentru consultanță științifică din 29 iunie 2020 privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice asupra sănătății,

     având în vedere raportul AEM din 8 septembrie 2020, intitulat „Healthy environment, healthy lives: how the environment influences health and well-being in Europe” (Un mediu sănătos, o viață sănătoasă: Influența mediului asupra sănătății și bunăstării în Europa),

     având în vedere Cadrul de acțiune de la Sendai al ONU pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030,

     având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei[4],

     având în vedere Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei[5],

     având în vedere Cadrul privind adaptarea de la Cancun,

     având în vedere Mecanismul internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune asociate efectelor schimbărilor climatice,

     având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații[6],

     având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)[7],

     având în vedere Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”,

     având în vedere Raportul special nr. 25/2018 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare”,

     având în vedere prognozele Comisiei referitoare la impactul schimbărilor climatice asupra economiei în sectoarele UE, bazate pe o analiză ascendentă (Rapoartele PESETA), în special rapoartele PESETA III și PESETA IV din 2018 și 2020,

     având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice (O-000075/2020B9‑0075/2020),

     având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

     având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

    A. întrucât schimbările climatice observate deja au un impact extins asupra ecosistemelor (și în special asupra biodiversității), asupra sectorului social și a celui economic (ducând la adâncirea inegalității) și asupra sănătății umane; întrucât este important să se prevină apariția amenințărilor multiple și adesea în interacțiune asupra ecosistemelor și asupra faunei și florei sălbatice, inclusiv pierderea și degradarea habitatelor; întrucât se înregistrează în continuare efecte ale schimbărilor climatice la nivel global și în UE și întrucât există dovezi suplimentare că schimbările climatice viitoare vor duce la creșterea numărului evenimentelor extreme asociate cu schimbările climatice în multe regiuni ale UE, precum și în țări terțe și vor declanșa invazii ale unor purtători de boli infecțioase, care ar putea duce la reapariția în UE a unor boli infecțioase eliminate anterior; întrucât adaptarea la schimbările climatice nu este numai în interesul economic al UE, ci este și imperativă pentru bunăstarea publicului larg;

    B. întrucât statele membre, regiunile și sectoarele din UE sunt și se preconizează că vor fi afectate de schimbările climatice în mod diferit; întrucât regiunile costiere și insulare sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice; întrucât capacitatea de adaptare diferă în mod semnificativ de la o regiune UE la alta, iar capacitatea de adaptare a regiunilor insulare și ultraperiferice este limitată; întrucât strategiile de adaptare ar trebui, de asemenea, să încurajeze trecerea la o dezvoltare sustenabilă în zonele vulnerabile, cum ar fi insulele, pe baza unor soluții ecologice și bazate pe natură; întrucât zona mediteraneeană va suferi mai mult din cauza efectelor mortalității umane legate de căldură, a deficitului de apă, a deșertificării, a pierderii habitatelor și a incendiilor forestiere;

    C. întrucât recifele de corali și mangrovele, care sunt absorbanți naturali de carbon cu un rol esențial, sunt expuse riscului din cauza schimbărilor climatice;

    D. întrucât sănătatea solurilor este un factor esențial în atenuarea efectelor deșertificării, deoarece solul reprezintă cel mai mare rezervor de carbon și fundamentul tuturor ecosistemelor și al culturilor de câmp și pentru că acesta are o capacitate semnificativă de retenție a apei și joacă un rol important în îmbunătățirea rezilienței societale la schimbările de mediu;

    E. întrucât există o legătură puternică între sectorul apei, agricultură, pescuit, silvicultură și biodiversitatea terestră și marină, aceste domenii având legătură și cu modificările ce au loc în utilizarea terenurilor, precum și cu schimbările demografice; întrucât efectele schimbărilor climatice înregistrate în alte părți ale lumii pot afecta UE prin intermediul comerțului, al fluxurilor financiare internaționale, al sănătății publice, al migrației și al securității;

    F. întrucât consumul general de energie în sectorul apei în UE este semnificativ și trebuie să fie mai eficient pentru a contribui la obiectivele Acordului de la Paris și la obiectivele UE în domeniul climei pentru 2030 și pentru a putea realiza neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon în 2050;

    G. întrucât Directiva-cadru privind apa (DCA) nu include dispoziții specifice destinate să abordeze efectele schimbărilor climatice; întrucât, în comunicarea sa intitulată „Pactul verde european”, Comisia recunoaște totuși că trebuie restabilite funcțiile naturale ale apelor subterane și de suprafață;

    H. întrucât clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul de energie și 36 % din emisiile de CO2 din UE și întrucât renovarea lor în profunzime, inclusiv renovarea în profunzime efectuată în etape, este, așadar, esențială pentru realizarea obiectivului UE de a atinge până în 2050 un nivel al emisiilor nete de gaze cu efect de seră egal cu zero;

    I. întrucât AEM a estimat că extremele climatice și meteorologice au reprezentat 426 de miliarde EUR în termeni monetari între 1980 și 2017 în statele membre UE-28 și a precizat că se preconizează costuri ridicate ale prejudiciilor cauzate de schimbările climatice, chiar și în condițiile implementării Acordului de la Paris; întrucât aceste costuri ar trebui luate în considerare în analiza cost-beneficiu a măsurilor care urmează să fie puse în aplicare; întrucât investițiile reziliente la schimbările climatice pot limita efectele negative ale schimbărilor climatice și, astfel, pot reduce costurile de adaptare; întrucât efectele schimbărilor climatice în afara UE ar putea avea repercusiuni economice, sociale și politice asupra UE în numeroase moduri, inclusiv prin comerț, fluxuri financiare internaționale, strămutarea provocată de factori climatici și securitate; întrucât investițiile necesare pentru adaptarea la schimbările climatice încă nu au fost evaluate sau incluse în cifrele din cadrul financiar multianual (CFM) privind clima;

    J. întrucât schimbările climatice și efectele conexe pot fi reduse considerabil prin aplicarea la nivel mondial a unei politici ambițioase de atenuare, care să fie compatibilă cu obiectivul de atenuare înscris în Acordul de la Paris; întrucât angajamentele actuale privind reducerea emisiilor nu sunt suficiente pentru realizarea obiectivelor Acordului de la Paris și vor avea ca efect o încălzire globală de peste 3 °C față de nivelul preindustrial;

    K. întrucât se impune o adaptare la schimbările climatice pentru a anticipa efectele negative prezente și viitoare ale schimbărilor climatice și pentru a le face față, dar și pentru a evita sau a reduce riscurile pe termen scurt, mediu și lung legate de schimbările climatice; întrucât o strategie robustă de adaptare a UE este esențială pentru pregătirea regiunilor și a sectoarelor vulnerabile; întrucât eforturile internaționale colective, printre altele, privind dezvoltarea sustenabilă, biodiversitatea și reducerea riscurilor de dezastre ar trebui să fie mai bine integrate în noua strategie;

    L. întrucât mecanismele de finanțare a măsurilor de adaptare, menite să abordeze pierderile și daunele sau strămutările provocate de schimbările climatice, vor fi mai eficace dacă vor include participarea deplină a femeilor, inclusiv a femeilor de la nivel local, la procesele de proiectare, de luare a deciziilor și de punere în aplicare; întrucât luarea în considerare a cunoștințelor femeilor, inclusiv a cunoștințelor la nivel local și indigen, poate să contribuie la progrese în gestionarea dezastrelor, să încurajeze biodiversitatea, să îmbunătățească gestionarea apei, să consolideze securitatea alimentară, să prevină deșertificarea, să protejeze pădurile, să asigure o tranziție rapidă la tehnologiile bazate pe energia din surse regenerabile și să sprijine sănătatea publică;

    M. întrucât pericolele pentru sănătate legate de schimbările climatice vor afecta oamenii, în special unele grupuri vulnerabile (persoanele în vârstă, copiii, lucrătorii în aer liber și persoanele fără adăpost); întrucât aceste pericole cresc, printre altele, morbiditatea și mortalitatea, din cauza fenomenelor meteorologice extreme (caniculă, furtuni, inundații, incendii forestiere) și a bolilor infecțioase emergente (a căror răspândire, sincronizare și intensitate sunt influențate de modificările temperaturii, umidității și precipitațiilor); întrucât schimbările ecosistemelor ar putea crește și riscul prezentat de bolile infecțioase;

    N. întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, schimbările climatice preconizate vor provoca aproximativ 250 000 de decese suplimentare pe an până în 2030;

    O. întrucât refacerea ecosistemelor, cum ar fi pădurile, pajiștile, turbăriile și zonele umede, conduce la schimbări pozitive în ceea ce privește echilibrul de carbon al respectivului sistem de utilizare a terenurilor și reprezintă atât o măsură de atenuare, cât și o măsură de adaptare;

    P. întrucât investițiile în prevenirea dezastrelor de mediu pot îmbunătăți în mod eficace adaptarea la schimbările climatice și pot reduce frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme legate de climă;

    Q. întrucât, conform raportului special al IPCC din 2019 privind schimbările climatice și terenurile, conservarea ecosistemelor cu conținut ridicat de dioxid de carbon are un impact pozitiv imediat în ceea ce privește schimbările climatice; întrucât impactul pozitiv al măsurilor de refacere și al altor măsuri asupra sistemelor de utilizare a terenurilor nu este imediat;

    R. întrucât obiectivul atingerii unei stări ecologice bune a corpurilor de apă este deosebit de important pentru adaptare, starea ecologică a corpurilor de apă fiind supusă unei presiuni tot mai mari din cauza schimbărilor climatice,

    Observații generale

    1. subliniază că este necesară o adaptare atât la nivelul Uniunii în ansamblu, cât și al tuturor țărilor și regiunilor, pentru a reduce la minimum efectele negative și ireversibile ale schimbărilor climatice, aplicând măsuri ambițioase de atenuare în scopul continuării eforturilor de limitare a încălzirii globale la un nivel sub 1,5 °C în comparație cu nivelurile preindustriale, a valorifica pe deplin oportunitățile de creștere economică rezilientă la schimbările climatice și de dezvoltare sustenabilă și a maximiza beneficiile comune cu alte politici și legi privind mediul; în acest context, își reafirmă angajamentul neclintit de a realiza obiectivul global de adaptare, prevăzut în Acordul de la Paris;

    2. recunoaște că orașele și regiunile din UE se confruntă deja cu efecte negative ample ale schimbărilor climatice, cum ar fi precipitațiile extreme, inundațiile și seceta și că aceste fenomene reprezintă riscuri ecologice, economice și în materie de siguranță pentru comunitățile și întreprinderile locale; consideră că viitoarea strategie ar trebui să reflecte această urgență și să propună măsuri adecvate în acest sens;

    3. propune ca natura reactivă a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene să fie completată de o adaptare la schimbările climatice planificată în mod proactiv, care să reducă vulnerabilitatea teritoriului UE și a locuitorilor săi prin creșterea capacității de adaptare și prin reducerea sensibilității acestuia;

    4. își exprimă sprijinul pentru activitatea Comisiei mondiale privind adaptarea de a atrage atenția asupra problemei adaptării;

    5. solicită să se acorde o atenție reînnoită și mai mare adaptării; ca urmare, își exprimă satisfacția cu privire la prezentarea de către Comisie a unei noi strategii, care va fi o componentă-cheie a politicilor UE privind schimbările climatice, și solicită Comisiei să prezinte această strategie fără întârziere; consideră că aceasta este o oportunitate pentru poziționarea UE ca lider global în dezvoltarea rezilienței climatice mondiale prin creșterea finanțării, precum și prin promovarea științei, serviciilor, tehnologiilor și practicilor necesare pentru adaptare; consideră că noua strategie ar trebui să facă parte integrantă din Pactul verde european, în scopul construirii unei UE reziliente prin crearea și susținerea de sisteme cu o mare capacitate de adaptare și de răspuns într-un context climatic în rapidă schimbare, prin stimularea dezvoltării economice sustenabile, asigurarea calității vieții și a sănătății publice, garantarea securității alimentare și de aprovizionare cu apă, respectarea și protejarea biodiversității, adoptarea surselor de energie ecologice și asigurarea dreptății climatice și sociale; salută regimul îmbunătățit de guvernanță al adaptării în cadrul Legii europene a climei;

    6. salută evaluarea Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice, publicată de Comisie în noiembrie 2018, și ia act de concluzia acesteia, potrivit căreia obiectivele ample ale strategiei nu au fost atinse în totalitate, însă au fost înregistrate progrese în toate acțiunile individuale din strategie; consideră, în acest sens, că obiectivele stabilite în noua strategie trebuie să fie mai ambițioase pentru ca UE să fie pregătită pentru a face față efectelor negative preconizate ale schimbărilor climatice;

    7. solicită luarea în considerare a adaptării la schimbările climatice la construirea și la renovarea infrastructurii existente, în toate sectoarele și în amenajarea teritoriului, și solicită integrarea dimensiunii climatice în activitățile de amenajare a teritoriului, la nivelul clădirilor, al întregii infrastructuri relevante, precum și în alte investiții, în special prin examinarea ex ante a activelor în vederea analizării capacității proiectelor de a face față efectelor pe termen mediu și lung ale schimbării climatice în contextul unor diferite scenarii de creștere a temperaturii globale, pentru a afla dacă sunt sau nu eligibile pentru finanțare din partea Uniunii și pentru a asigura cheltuirea eficientă a fondurilor UE pe proiecte de durată și compatibile din punct de vedere climatic; solicită o reformă a standardelor și practicilor în domeniul ingineriei pe întregul teritoriu al UE, pentru a integra riscurile fizice legate de schimbările climatice;

    8. subliniază că infrastructura ecologică contribuie la adaptarea la schimbările climatice prin protejarea capitalului natural, conservarea habitatelor și a speciilor naturale, starea ecologică bună, gestionarea apei și siguranța alimentară;

    9. regretă că strategia din 2013 nu ține seama în mod corespunzător de caracterul stringent al aplicării măsurilor de adaptare; solicită o guvernanță consolidată pentru noua strategie, identificarea domeniilor prioritare și a nevoilor de investiții, inclusiv evaluarea măsurii în care investițiile UE contribuie la reducerea vulnerabilității climatice a Uniunii în general, precum și un proces de analiză cu o frecvență crescută, cu obiective clare, cu o evaluare corespunzătoare și cu indicatori bazați pe cele mai recente date științifice pentru măsurarea progreselor realizate în implementarea strategiei; recunoaște necesitatea de a actualiza în mod continuu măsurile și planurile într-o lume a cărei schimbare este fără precedent; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască și să actualizeze în mod periodic noua strategie, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii europene a climei;

    10. ia act, de asemenea, de faptul că progresele înregistrate în ceea ce privește numărul de strategii de adaptare locale și regionale au fost mai reduse decât s-a preconizat, existând diferențe între statele membre; încurajează statele membre să stimuleze și să sprijine regiunile în punerea în aplicare a planurilor de adaptare și în inițierea acțiunilor; subliniază că strategiile de adaptare ar trebui să țină seama în mod corespunzător de specificitățile teritoriale și de cunoștințele acumulate la nivel local; invită Comisia să se asigure că toate regiunile din UE sunt pregătite să facă față efectelor schimbărilor climatice prin măsuri de adaptare; recunoaște, în acest context, valoarea Convenției primarilor, prin care a fost intensificată cooperarea privind adaptarea la nivel local, și a dialogurilor naționale permanente pe mai multe niveluri în domeniul climei și al energiei, astfel cum prevede Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice; solicită consolidarea rolului adaptării în Pactul climatic european;

    11. subliniază importanța gestionării riscurilor fizice legate de schimbările climatice și solicită integrarea evaluărilor obligatorii ale riscurilor aferente schimbărilor climatice în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, inclusiv în planurile naționale de adaptare;

    12. solicită ca achizițiile publice să servească drept exemplu pozitiv de utilizare a materialelor și serviciilor favorabile climei;

    13. subliniază importanța promovării în continuare, în noua strategie, a adaptării climatice a regiunilor și orașelor, de exemplu prin promovarea unor cadre legislative care să impună strategii de adaptare, precum și o monitorizare adecvată la nivel regional și la nivelul orașelor, după o consultare corespunzătoare cu părțile interesate relevante, inclusiv cu societatea civilă și cu organizațiile de tineret, cu sindicatele și întreprinderile locale, care să fie însoțite de stimulente financiare pentru a sprijini punerea lor în aplicare; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție specială creșterii gradului de pregătire și a capacității de adaptare în regiunile geografice cele mai vulnerabile, precum zonele de coastă, insulele și regiunile ultraperiferice, care sunt afectate cel mai mult de schimbările climatice prin catastrofe naturale și prin perturbări cauzate de fenomenele meteorologice extreme; regretă lipsa vizibilă a perspectivei de gen din strategia de adaptare a Comisiei din 2013 și insistă asupra unei perspective de gen care să ia în considerare pe deplin vulnerabilitatea femeilor și a fetelor și să susțină egalitatea de gen în participare;

    14. subliniază necesitatea de a îmbunătăți cooperarea și coordonarea transfrontalieră în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, precum și în cadrul reacției rapide la dezastre climatice; în acest context, solicită Comisiei să sprijine statele membre în ceea ce privește schimbul de cunoștințe și bune practici cu privire la diferitele eforturi de adaptare la schimbările climatice depuse la nivel regional și local;

    15. subliniază necesitatea ca statele membre, regiunile și orașele să își formeze capacitatea de adaptare pentru a reduce vulnerabilitățile și efectele sociale ale schimbărilor climatice; solicită Comisiei și agențiilor UE să asigure formarea de capacitate și instruirea necesară, precum și un cadru pentru schimbul corespunzător de informații și bune practici între autoritățile locale, sub-naționale și naționale;

    16. subliniază că strategiile de adaptare ar trebui, de asemenea, să încurajeze o schimbare a modelului în zonele vulnerabile, cum ar fi insulele, întemeiată pe soluții ecologice și bazate pe natură și ar trebui să sporească autonomia pentru a asigura condiții de trai mai bune, inclusiv practici agricole și piscicole sustenabile și locale, gestionarea sustenabilă a apei, o utilizare mai intensă a energiilor din surse regenerabile etc., în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, pentru a încuraja reziliența acestor zone și protejarea ecosistemelor lor;

    17. constată nevoia suplimentară de cartografiere a impactului cauzat de schimbările climatice, de exemplu în cazul apariției unor pericole naturale; salută, ca urmare, proiectul Climate-ADAPT al Observatorului UE pentru schimbări climatice și sănătate, a cărui lansare a avut loc deja și încurajează Comisia să dezvolte și să extindă în continuare proiectul pentru a include și alte sectoare;

    18. subliniază sinergiile importante și potențialele compromisuri dintre atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; subliniază că evaluarea actualei strategii de adaptare a evidențiat nevoia de a se pune mai mult accentul pe legătura dintre atenuare și adaptare în politici și planuri; constată că abordările sinergice ale acestor probleme sunt esențiale atât din cauza caracterului urgent al crizelor climatice și de mediu, cât și datorită necesității de a proteja sănătatea umană și de a consolida reziliența sistemelor ecologice și sociale, asigurându-ne că nimeni nu este lăsat în urmă; subliniază faptul că, deși eforturile comune sunt vitale pentru asigurarea unei acțiuni eficace de atenuare, având în vedere natura sa transfrontalieră globală, trebuie să se acorde o atenție deosebită și impactului schimbărilor climatice, precum și costurilor adaptării pentru fiecare regiune, în special pentru regiunile care se confruntă cu dubla provocare de a contribui la efortul global de atenuare și de a suporta, totodată, costurile în creștere necesare pentru a face față efectelor schimbărilor climatice;

    19. consideră că efectele negative ale schimbărilor climatice ar putea depăși capacitățile de adaptare ale statelor membre; consideră, prin urmare, că statele membre și Uniunea ar trebui să colaboreze pentru a evita, a reduce la minim și a contracara pierderile și daunele asociate cu schimbările climatice, astfel cum prevede articolul 8 din Acordul de la Paris; recunoaște necesitatea de a elabora în continuare măsuri menite să abordeze problemele legate de pierderi și daune;

    20. recunoaște că efectele schimbărilor climatice au un caracter transfrontalier, afectând, de exemplu, comerțul, migrația și securitatea; îndeamnă, prin urmare, Comisia să se asigure că noua strategie are o abordare holistică și acoperă întreaga gamă de efecte ale schimbărilor climatice;

    21. subliniază că UE trebuie să fie pregătită pentru strămutarea provocată de schimbările climatice și recunoaște necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru a proteja drepturile umane în cazul populațiilor amenințate de efectele schimbărilor climatice;

    Soluții naturale și infrastructură ecologică

    22. reamintește că schimbările climatice și efectele acestora afectează nu numai populația umană, ci și biodiversitatea și ecosistemele marine și terestre și că, potrivit raportului de referință al IPBES, schimbările climatice constituie, în prezent, al treilea cel mai important factor care determină direct pierderea biodiversității la nivel mondial, iar existența unor mijloace de trai sustenabile va fi vitală pentru atenuarea interferenței antropogene periculoase la nivelul sistemului climatic și pentru adaptarea la acest sistem; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să asigure o mai mare coerență între punerea în aplicare a măsurilor de adaptare și măsurile de conservare a biodiversității care decurg din strategia în domeniul biodiversității pentru 2030;

    23. încurajează dezvoltarea unei rețele transeuropene pentru natură cu adevărat coerentă și rezilientă, care să constea în coridoare ecologice pentru a preveni izolarea genetică, pentru a permite migrația speciilor și pentru a menține și a îmbunătăți ecosistemele sănătoase, permițând totodată dezvoltarea unei infrastructuri tradiționale, dar care să fie rezilientă la schimbările climatice;

    24. subliniază importanța utilizării unor soluții de adaptare naturale și sustenabile, a conservării și a refacerii ecosistemelor marine și terestre, care pot să contribuie în același timp la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptare, la protejarea biodiversității și la combaterea diferitelor tipuri de poluare; solicită ca noua strategie să includă planuri de acțiune ambițioase în vederea intensificării utilizării unor astfel de soluții, cu finanțare adecvată, inclusiv din CFM, din InvestEU și din Facilitatea de redresare și reziliență și propune analizarea portofoliilor de produse financiare disponibile și îmbunătățirea condițiilor de finanțare în vederea remedierii situației actuale necorespunzătoare în ceea ce privește investițiile; solicită, de asemenea, să se utilizeze în mod corespunzător programul LIFE, care să poată să acționeze ca un catalizator pentru inovare în domeniul adaptării și să devină un spațiu de experimentare, dezvoltare și testare a soluțiilor în vederea dezvoltării rezilienței UE în fața riscurilor generate de schimbările climatice;

    25. atrage atenția asupra necesității de a evalua și de a utiliza în continuare potențialul pădurilor, al arborilor și al infrastructurii verzi în adaptarea la schimbările climatice și în furnizarea de servicii ecosistemice, de exemplu al arborilor în zonele urbane, care ar putea reduce temperaturile extreme, pe lângă alte beneficii pe care le-ar putea furniza, precum îmbunătățirea calității aerului; solicită plantarea mai multor arbori în orașe, sprijinirea gestionării sustenabile a pădurilor și aplicarea unei reacții integrate la incendiile forestiere, inclusiv, de exemplu, instruire adecvată pentru pompierii implicați în combaterea acestora, pentru a proteja pădurile UE împotriva distrugerilor cauzate de evenimentele extreme cauzate de schimbările climatice; subliniază că toate măsurile de adaptare pentru reîmpădurire și agricultură trebuie să se bazeze pe cele mai recente cunoștințe științifice și trebuie să fie puse în aplicare cu respectarea deplină a principiilor ecologice;

    26. constată că identificarea zonelor forestiere care au rămas cel mai aproape de starea lor naturală și care ar trebui, prin urmare, să beneficieze de o protecție specială a reprezentat una dintre prioritățile celui de al doilea program de acțiune pentru mediu al UE din 1977; reține, de asemenea, că, deși nu s-au întreprins acțiuni până acum, UE a acordat prioritate acestui aspect și în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030; invită Comisia să alinieze viitoarea strategie a UE de adaptare la schimbările climatice cu obiectivele Strategiei UE în domeniul biodiversității, în special cu privire la protejarea strictă a tuturor pădurilor primare, precum și la obiectivele acesteia în materie de conservare și refacere;

    27. subliniază rolul ecosistemelor forestiere intacte[8] în depășirea factorilor de stres din mediul înconjurător, printre care schimbările climatice, datorită proprietăților inerente ale acestora, care le permit să își crească la maximum capacitatea de adaptare, aceste ecosisteme incluzând linii evolutive adaptate în mod remarcabil pentru a supraviețui în cazul unor variații sezoniere majore de temperatură și în cazul unor perturbări la nivel de peisaj survenite de-a lungul timpului;

    28. subliniază că există mai multe tehnologii care permit replantarea arborilor; înțelege că, în unele cazuri, lucrările de construcții efectuate în orașe pot conduce la distrugerea zonelor verzi și susține, în acest context, replantarea arborilor, oferindu-le o nouă viață, în locuri noi, bine concepute;

    29. invită Comisia și statele membre să includă infrastructura verde în categoria infrastructurii critice pentru a fi avută în vedere programare, finanțare și investiții;

    30. constată că anumite componente ale infrastructurii verzi sunt și ele afectate în condiții de temperaturi ridicate și alte condiții de stres și că, pentru ca acestea să creeze un efect de răcire nu doar fizic, ci și fiziologic, trebuie să le oferim condiții favorabile, sol și umiditate pentru a se putea dezvolta în zonele urbane; subliniază, prin urmare, rolul unei planificări urbane verzi adecvate, care ia în considerare nevoile diferitelor componente ale infrastructurii verzi și nu doar plantarea de arbori;

    31. recunoaște rolul oceanelor în adaptarea la schimbările climatice și subliniază că trebuie să se asigure și să se promoveze sănătatea și reziliența mărilor și oceanelor; amintește că raportul special al IPCC intitulat „Oceanul și criosfera într-un climat în schimbare” precizează că mecanismele climatice depind de sănătatea oceanelor și a ecosistemelor marine, afectate în prezent de încălzirea globală, de poluare, de exploatarea excesivă a biodiversității marine, de acidifiere, dezoxigenare și eroziune costieră; subliniază că raportul IPCC mai arată și că oceanul este o parte a soluției de atenuare și de adaptare la efectele schimbărilor climatice și evidențiază necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea ecosistemelor, precum și de a spori absorbanții naturali de carbon;

    32. atrage atenția că degradarea ecosistemelor costiere și marine amenință securitatea fizică, economică și alimentară a comunităților locale și economia în general și slăbește capacitatea acestora de a asigura servicii ecosistemice critice, cum ar fi alimentele, stocarea carbonului și generarea de oxigen, precum și capacitatea de a susține soluții bazate pe natură pentru adaptarea la schimbările climatice;

    33. avertizează că anumite zone de coastă ar putea fi supuse unor presiuni uriașe din cauza nivelului în creștere al mării și a pătrunderii apei sărate în pânza freatică de coastă folosită pentru extragerea apei potabile, dar și în sistemele de canalizare, precum și din cauza fenomenelor meteorologice extreme, aceste lucruri putând avea consecințe precum deteriorarea culturilor, contaminarea corpurilor de apă, deteriorarea infrastructurii și strămutarea forțată; încurajează dezvoltarea de infrastructură verde în orașele de coastă, care sunt în general situate în apropierea zonelor umede, pentru a conserva biodiversitatea și ecosistemele costiere, precum și pentru a consolida dezvoltarea sustenabilă a economiei, a turismului și a peisajelor de coastă, care contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea rezilienței la schimbările climatice în aceste zone vulnerabile, care sunt deosebit de afectate de nivelul în creștere al mării;

    34. sprijină inițiative, inclusiv elaborarea unor strategii urbane și a unei mai bune amenajări a teritoriului, care vizează folosirea potențialului acoperișurilor și al altor tipuri de infrastructură, precum parcurile, grădinile urbane, acoperișurile și pereții verzi, aparatele de filtrare a aerului, pavajele reci, betonul penetrabil și alte măsuri care pot contribui la scăderea temperaturilor ridicate din mediul urban, la păstrarea și reutilizarea apei pluviale și la producerea de hrană, în același timp reducând poluarea aerului, îmbunătățind calitatea vieții în orașe, reducând riscurile pentru sănătatea umană și protejând biodiversitatea, inclusiv polenizatorii; consideră că elementele de infrastructură precum drumurile, parcările, căile ferate, sistemele de electricitate și de drenaj, printre altele, trebuie să respecte biodiversitatea și să fie reziliente la schimbările climatice;

    35. recunoaște că evaluările autorităților publice cu privire la impactul amenajării teritoriului și al dezvoltării urbane asupra sistemului de apă ar putea oferi autorităților de planificare consultanța necesară cu privire la modalitățile în care se pot efectua lucrări de construcție fără a afecta sistemul de apă; solicită statelor membre să integreze aceste evaluări în abordările lor; invită statele membre să realizeze hărți de hazard și hărți de risc de inundații în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, reducând astfel impactul inundațiilor;

    36. reamintește că schimbările climatice au un impact atât asupra cantității de apă, cât și asupra calității acesteia, întrucât debitul mai mic în corpurile de apă înseamnă o rată de diluție mai scăzută a substanțelor nocive care prezintă o amenințare la adresa biodiversității, a sănătății umane și a rezervei de apă potabilă; solicită, prin urmare, măsuri mai eficiente de gestionare a apei în zonele urbane și rurale, inclusiv crearea unor sisteme sustenabile de evacuare a apei printr-o mai bună amenajare a teritoriului, care să protejeze și să recupereze sistemele naturale de curgere și măsurile naturale de reținere a apei, pentru a contribui la atenuarea inundațiilor și a secetei, pentru a favoriza reîncărcarea pânzei freatice subterane și a asigura disponibilitatea resurselor de apă pentru producția de apă potabilă; subliniază că măsurile de adaptare în domeniul gestionării apei ar trebui să fie în armonie cu măsurile de îmbunătățire a sustenabilității și a circularității în agricultură, de încurajare a tranziției energetice și de conservare și refacere a ecosistemelor și a biodiversității; solicită, în acest sens, stabilirea unei legături strânse între viitorul plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului și noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice;

    37. solicită statelor membre și Comisiei să pună în aplicare pe deplin Directiva 2000/60/CE, care stabilește un cadru pentru acțiunea comunitară în domeniul politicilor privind apa, îmbunătățind calitatea apelor din amonte; constată că măsurile de reținere și captare a apei din corpurile de apă din amonte au un impact asupra corpurilor de apă din aval – inclusiv un impact transfrontalier, ceea ce ar putea împiedica dezvoltarea economică a zonelor din aval și ar putea limita disponibilitatea resurselor de apă potabilă; solicită măsuri politice coerente în diferite zone pentru a contribui la atingerea cel puțin a unei stări ecologice bune a corpurilor de apă în UE și subliniază importanța crucială a asigurării unor fluxuri ecologice care să fie conforme cu DCA și a unei îmbunătățiri semnificative a conectivității ecosistemelor de apă dulce;

    38. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze în continuare reutilizarea apei pentru a preveni conflictele de alocare între diferitele utilizări ale apei, asigurând totodată disponibilitatea suficientă a resurselor de apă pentru producția de apă potabilă, esențială pentru îndeplinirea dreptului omului la apă;

    39. observă consumul ridicat de energie din sectorul apei; invită Comisia să ia în calcul măsuri eficiente din punct de vedere energetic și posibilitatea utilizării apelor uzate epurate ca sursă „in situ” de energie din surse regenerabile; constată că actuala Directivă privind tratarea apelor urbane reziduale nu a fost revizuită de la adoptarea acesteia în 1991; solicită Comisiei să revizuiască Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale pentru a se asigura că aceasta contribuie în mod pozitiv la obiectivele climatice și de mediu ale Uniunii;

    Măsurile de adaptare și consecvența

    40. subliniază că este necesar să se sistematizeze adaptarea la schimbările climatice și să se maximizeze beneficiile comune ale acesteia cu toate politicile UE în domeniu pentru un viitor mai sustenabil, cum sunt politicile în domeniul agriculturii și producției de alimente, al silviculturii, transporturilor, comerțului, energiei, mediului, gestionării apei, clădirilor, infrastructurii, politicile industriale, maritime și de pescuit, politica de coeziune și politicile de dezvoltare locală, precum și politicile sociale și că este necesar ca alte inițiative care fac parte din Pactul verde european să fie consecvente cu măsurile de adaptare la schimbarea climatică și de atenuare a schimbării climatice;

    41. invită Comisia să analizeze în detaliu impactul asupra climei și asupra mediului al tuturor propunerilor legislative și bugetare pertinente și să se asigure că acestea sunt aliniate pe deplin la obiectivul de a limita încălzirea globală la mai puțin de 1,5 °C;

    42. regretă faptul că politicile UE au permis alocarea unor subvenții dăunătoare pentru climă și mediu în perioada 2014-2020, care au contribuit la reducerea rezilienței ecosistemelor UE; solicită ca normele aplicabile în toate domeniile de politică să împiedice utilizarea resurselor publice în acest fel;

    43. invită Comisia să adopte o abordare ambițioasă a viitorului val de renovări și să adopte inițiative adecvate care să asigure renovări aprofundate și etapizate, acordând o atenție deosebită eficienței din punctul de vedere al costurilor; salută, în acest context, obiectivul ambițios al Președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, de a înființa un „Bauhaus european” care să reunească ingineri, arhitecți și alți angajați din sectorul construcțiilor, astfel cum a subliniat în cadrul discursului privind starea Uniunii din 16 septembrie 2020, susținut în Parlamentul European;

    44. solicită ca noua strategie să fie armonizată cu acțiunile și acordurile mondiale precum Acordul de la Paris, ODD-urile și Convenția privind diversitatea biologică; cere Comisiei să identifice în noua strategie acțiuni care promovează și favorizează adaptarea în afara UE, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici, care sunt afectate cel mai puternic de schimbările climatice și de creșterea nivelului mării și să își intensifice asistența tehnică furnizată țărilor în curs de dezvoltare și partajarea de bune practici cu aceste țări, ca parte din acțiunile sale externe;

    45. solicită ca noua strategie de adaptare să promoveze și să dezvolte soluții de adaptare cu țările terțe, în special în părțile lumii cele mai vulnerabile la schimbările climatice și cel mai afectate de acestea; subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida în mod eficace și bine direcționat capacitățile în țările în curs de dezvoltare, de a difuza tehnologiile de adaptare la schimbările climatice și de a garanta responsabilitățile de-a lungul lanțurilor de aprovizionare;

    46. solicită Comisiei să abordeze rapid și în mod adecvat deșertificarea și degradarea solurilor, probleme care afectează deja majoritatea țărilor din Uniune și care reies ca printre cele mai vizibile consecințe ale schimbărilor climatice, precum și să elaboreze o metodologie și indicatori pentru evaluarea dimensiunii acestor probleme; subliniază, de asemenea, necesitatea abordării problemei impermeabilizării solurilor; amintește constatările raportului special al Curții Europene de Conturi intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”, în special necesitatea de a consolida cadrul juridic al UE pentru sol, de a intensifica acțiunile în vederea îndeplinirii angajamentului statelor membre de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE până cel târziu în 2030 și de a aborda mai bine cauzele subiacente ale deșertificării, în special practicile agricole nesustenabile; regretă lipsa unei politici și a unei acțiuni specifice a UE în acest sens; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o strategie a UE pentru combaterea deșertificării în cadrul strategiei de adaptare; solicită fonduri suficiente pentru combaterea deșertificării și a degradării solurilor;

    47. recunoaște efectele inegale ale schimbărilor climatice, precum și faptul că efectele negative vor varia nu doar de la un stat la altul, ci și - mai important - de la o regiune la alta, afectând nevoile de măsuri de adaptare în fiecare dintre regiuni; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze orientări pentru statele membre și pentru regiuni, cu scopul de a le ajuta să își orienteze măsurile de adaptare în cel mai eficace mod;

    48. subliniază necesitatea de a îmbunătăți gradul de pregătire și capacitatea de adaptare ale zonelor geografice cu un nivel ridicat de expunere la schimbările climatice, cum ar fi regiunile insulare și regiunile ultraperiferice ale UE;

    49. recunoaște că efectele negative ale schimbărilor climatice vor afecta în mod special grupurile sărace și defavorizate din societate, deoarece acestea tind să dispună de capacități de adaptare mai reduse și depind într-o măsură mai mare de resursele sensibile la schimbările climatice; subliniază că eforturile de adaptare la schimbările climatice trebuie să abordeze legătura dintre schimbările climatice și multiplele cauze socioeconomice ale vulnerabilității, inclusiv sărăcia și inegalitatea de gen;

    50. solicită sisteme de protecție socială consolidate pentru a proteja regiunile și persoanele cele mai vulnerabile împotriva efectelor negative ale schimbărilor climatice, precum și identificarea grupurilor vulnerabile la elaborarea unor politici echitabile de adaptare la toate nivelurile relevante de guvernanță;

    51. subliniază că selectarea măsurilor de adaptare ar trebui să se facă pe baza unei analize întemeiate pe criterii multiple, de exemplu eficiență, eficacitate, costuri financiare, consecvență cu măsurile de atenuare, perspectivă urbană etc; solicită Comisiei să elaboreze o definiție a integrării dimensiunii climatice ca o modalitate de a asigura faptul că toate măsurile sunt eficace și adecvate scopului urmărit;

    52. subliniază riscul adaptării necorespunzătoare la schimbările climatice și costurile asociate cu aceasta; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze indicatori pentru a evalua dacă Uniunea îndeplinește obiectivele de adaptare, pe baza impactului preconizat;

    53. încurajează dezvoltarea unor metodologii și abordări comune pentru a monitoriza și a evalua eficacitatea acțiunilor de adaptare, recunoscând în același timp că efectele schimbărilor climatice și acțiunile de adaptare sunt locale și specifice contextului;

    Finanțare

    54. solicită majorarea fondurilor la toate nivelurile de guvernanță și mobilizarea de investiții publice și private pentru adaptare; reamintește poziția sa prin care acesta a solicitat stabilirea unui obiectiv privind cheltuielile legate de schimbările climatice de 30 % și a unui obiectiv privind cheltuielile legate de biodiversitate de 10 % în următorul CFM pentru 2021- 2027 și în Next Generation EU, ceea ce ar trebui să contribuie atât la atenuarea schimbărilor climatice, cât și la adaptarea la acestea; solicită ca reziliența climatică să fie considerată drept un criteriu determinant în toate măsurile pertinente de finanțare din partea UE; consideră că, în calitate de bancă pentru climă, Banca Europeană de Investiții (BEI) ar trebui să finanțeze și măsuri de adaptare climatică[9]; solicită BEI, în calitate de bancă pentru climă a UE, să asigure în mod corespunzător finanțarea UE pentru adaptarea la schimbările climatice și să se angajeze la un nivel sporit de ambiție privind adaptarea în foaia sa de parcurs referitoare la banca pentru climă și solicită stimulente mai mari pentru IMM-uri, care pot avea un rol-cheie în dezvoltarea unor soluții de adaptare sustenabile și inovatoare; subliniază că următorul CFM și Fondul de redresare nu ar trebui să conducă la o presiune crescută asupra ecosistemelor și nici la o conectivitate redusă și la o supraexploatare a acestora, întrucât numai utilizarea sustenabilă a naturii va permite Uniunii să se adapteze și să atenueze interferențele antropogene periculoase cu sistemul climatic[10]; solicită acordarea unui sprijin financiar adecvat pentru punerea în aplicare a obiectivelor de protecție și refacere ale Strategiei UE privind biodiversitatea; subliniază necesitatea de a integra incluziunea și dimensiunea de gen în finanțarea adaptării la schimbările climatice;

    55. regretă faptul că metodologia UE de urmărire a fondurilor destinate măsurilor climatice nu face deosebirea între atenuare și adaptare și că a fost dificilă urmărirea acțiunii de alocare privind schimbările climatice, aceasta fiind utilizată mai mult ca un instrument contabil, decât ca un sprijin efectiv pentru planificarea politicilor; solicită ca sistemul de alocare privind schimbările climatice să fie specific fiecărei politici și să includă criterii de monitorizare care să permită comparații între fondurile UE, făcându-se distincția între atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în cadrul tuturor instrumentelor bugetare ale UE;

    56. încurajează utilizarea mai bună a Fondului de solidaritate al UE ca mecanism de finanțare bazat pe principiul „reconstrucției mai temeinice’, care asigură stimulente și pentru adaptarea și planificarea prospectivă;

    57. recunoaște faptul că adaptarea necesită fonduri; reține totuși că inacțiunea ar putea avea costuri mult mai mari; insistă asupra importanței investirii în adaptare, deoarece, pe lângă faptul că salvează vieți și protejează mediul, măsurile de prevenție pot fi mai eficiente din punct de vedere economic; scoate în evidență principiul prevenției și invită Comisia să elaboreze măsuri prin care să garanteze că publicul larg nu va suporta costurile generate din cauză că nu au fost luate măsuri de adaptare și să aplice principiul „poluatorul plătește”, alocând responsabilități în materie de adaptare în sarcina poluatorului; solicită UE și statelor membre să se asigure că investițiile publice iau în considerare schimbările climatice și, în același timp, să stimuleze investițiile private verzi, sustenabile, pentru a cataliza modificările sistemice; consideră că principiul de a nu face rău ar trebui să fie explicit în viitoarea strategie de adaptare, în special pentru a preveni impactul negativ asupra biodiversității și a evita adaptarea necorespunzătoare;

    58. salută propunerea Comisiei de a extinde domeniul de aplicare al Fondului de solidaritate al UE pentru a include urgențele de sănătate publică precum pandemiile;

    Sensibilizarea și cunoștințele și cercetarea în materie de adaptare

    59. subliniază importanța sensibilizării publicului cu privire la efectele schimbărilor climatice, precum evenimentele meteorologice extreme, inclusiv efectele acestora asupra sănătății și mediului, precum și cu privire la necesitatea și beneficiile adaptării, acționând nu numai în rândul decidenților, ci și printr-o informare corespunzătoare și continuă și prin activități educaționale în toate etapele și în toate domeniile vieții; regretă, în acest context, faptul că s-au făcut reduceri bugetare la nivelul unor programe importante precum „UE pentru sănătate” și Erasmus;

    60. recunoaște că nu au fost eliminate deficitele de cunoștințe prioritare și că au apărut noi deficite; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice și să elimine în continuare deficitul de cunoștințe legat, de asemenea, de sectoarele critice pentru a garanta luarea unor decizii în cunoștință de cauză, prin dezvoltarea în continuare a unor instrumente precum Climate-ADAPT și comunitatea de cunoaștere și inovare privind clima a Institutului European de Inovare și Tehnologie (CCI-Climă a EIT); subliniază, în acest sens, importanța unui schimb mai bun de cunoștințe între statele membre, care este în continuare insuficient, precum și a unei coordonări mai bune cu privire la aspecte precum bazinele hidrografice internaționale, dispozitivele de protecție împotriva inundațiilor, codurile din domeniul construcțiilor și construcțiile în zone cu risc potențial ridicat; invită Comisia să instituie un for de analiză și modelare în domeniul adaptării pentru a îmbunătăți utilizarea impactului schimbărilor climatice și a modelelor de adaptare în vederea elaborării politicilor;

    61. evidențiază volumul mare de inovații care stau la baza proiectelor și a măsurilor de adaptare la schimbările climatice, cum ar fi dezvoltarea tehnologiei, serviciile digitale etc. și subliniază că este necesar ca UE să sprijine dezvoltarea și implementarea unor astfel de inițiative;

    62. subliniază importanța sprijinului acordat prin programul Orizont Europa și prin alte mecanisme de finanțare activităților de cercetare și inovare care vizează adaptarea climatică, soluțiile naturale, tehnologiile ecologice și alte soluții care pot contribui la combaterea schimbărilor climatice și a fenomenelor meteorologice extreme; amintește și potențialul programului Orizont Europa de a sprijini reziliența la schimbările climatice la nivelul cetățenilor UE, astfel contribuind la adaptare inclusiv prin transformarea societății; regretă, în acest context, faptul că s-au redus masiv bugetele pentru cercetare și inovare alocate unor programe precum Orizont Europa, întrucât aceste reduceri vor diminua competitivitatea UE în domeniul tehnologiilor de vârf și al soluțiilor de ultimă generație pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; reamintește rolul fundamental pe care îl au cercetătorii în combaterea încălzirii globale și subliniază, în acest sens, importanța unei colaborării științifice strânse între parteneri internaționali; constată că Parteneriatul european pentru inovare în agricultură (PEI-AGRI) poate fi un instrument important pentru dezvoltarea de noi tehnologii și practici pentru adaptarea la schimbările climatice în sistemele agroalimentare;

    63. subliniază importanța fundamentării măsurilor de adaptare pe cele mai recente cunoștințe științifice și pe cele mai noi date accesibile; ia act, în acest context, de activitatea deja desfășurată în cadrul unor programe ale UE, cum ar fi COPERNICUS, și subliniază rolul unei colectări mai bune a datelor pentru a asigura proiecții cât mai exacte; solicită o intensificare a activităților de cercetare și dezvoltare în vederea identificării de soluții inovatoare pentru adaptare, precum și sprijinirea orientată a inovărilor digitale care exploatează puterea digitalizării de a contribui la o transformare sustenabilă;

    64. constată că efectele schimbărilor climatice asupra sănătății vor lua amploare și că, în conformitate cu Raportul Agenției Europene de Mediu (AEM) privind sănătatea și schimbările climatice și conform Lancet Countdown, aceste efecte abia acum încep să fie luate în considerare; subliniază, prin urmare, importanța studierii în continuare a impactului schimbărilor climatice asupra sănătății umane și solicită efectuarea de investiții în cercetări în acest domeniu, o cooperare intersectorială în domeniul evaluării și monitorizării riscurilor și o mai bună cunoaștere și o capacitate crescută în sectorul de sănătate, inclusiv la nivel local, precum și partajarea de bune practici și de informații recente cu privire la riscurile pe care le comportă schimbările climatice pentru sănătatea umană, prin programe ale UE precum Orizont Europa și programul LIFE; solicită ca datele care se colectează să fie direcționate către spațiul european al datelor privind sănătatea;

    65. solicită Comisiei ca, în cadrul strategiei sale, să ia în considerare necesitatea de a se asigura că statele membre dispun de sisteme de sănătate reziliente la schimbările climatice, capabile să anticipeze și să reacționeze la consecințele schimbărilor climatice asupra sănătății oamenilor, în special a celor mai vulnerabili, implicând pe deplin comunitatea din domeniul sănătății în proiectarea de instrumente de adaptare; subliniază că acest lucru ar trebui să includă programe de prevenire, planuri de măsuri de adaptare și campanii de sensibilizare cu privire la efectele schimbărilor climatice asupra sănătății, precum decesele, vătămările, riscul crescut de boli asociate cu alimentele și cu apa ca urmare a temperaturilor extreme, a inundațiilor și a incendiilor, precum și efectele generate de ecosistemele perturbate, care creează riscuri de boală, de schimbarea sezoanelor de prezență a polenului și de alergii; invită Comisia să furnizeze și resursele necesare pentru menținerea și dezvoltarea în continuare a rețelei de supraveghere a bolilor cu transmitere prin vectori și de supraveghere entomologică, precum și implementarea corespunzătoare a acesteia în statele membre;

    Alerta timpurie și reacția rapidă

    66. solicită ca noua strategie să acorde o mai mare atenție prevenirii crizelor și planificării măsurilor de pregătire, gestionării dezastrelor și reacției în caz de dezastru, inclusiv în cazul pandemiilor, exploatând toate sinergiile cu mecanismul consolidat de protecție civilă al Uniunii și cu implicarea activă a agențiilor UE cum ar fi AEM și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC); consideră că statele membre ar trebui să coordoneze elaborarea acestor planuri privind măsurile de pregătire cu mecanismul de protecție civilă al UE prin intermediul Centrului său de coordonare a răspunsului în situații de urgență; invită Comisia să elaboreze orientări privind starea de urgență în caz de caniculă în orașe și să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre în acest context;

    67. îndeamnă statele membre să elaboreze planuri adecvate de prevenire și de intervenție rapidă în cazul dezastrelor climatice precum caniculă, inundații și secetă, care să țină seama de specificul fiecărei regiuni, precum regiunile de graniță sau regiunile de coastă și să includă mecanisme de acțiune transfrontalieră, asigurând partajarea de responsabilități și solidaritatea între statele membre și cu state terțe; insistă asupra necesității de a adopta o strategie de adaptare pentru teritoriile și orașele expuse la consecințele schimbărilor climatice, întemeiată pe o nouă abordare inovatoare, bazată pe ecosisteme, în vederea prevenirii și gestionării riscurilor, în special prin anticiparea zonelor de recul, a zonelor de reținere a apei, a protecțiilor naturale și, în cazurile în care acestea sunt esențiale, a protecțiilor artificiale;

    68. solicită autorităților naționale, regionale și locale să instituie sisteme de alertă timpurie la timp și să elaboreze instrumente adecvate pentru a putea reacționa la evenimente meteorologice extreme și la alte efecte negative ale schimbărilor climatice, precum și la pandemii;

     

    °

    ° °

    69. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

     

    Ultima actualizare: 16 decembrie 2020
    Aviz juridic - Politica de confidențialitate