Procedură : 2021/2509(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0113/2021

Texte depuse :

B9-0113/2021

Dezbateri :

PV 10/02/2021 - 12
CRE 10/02/2021 - 12

Voturi :

PV 11/02/2021 - 17

Texte adoptate :


<Date>{03/02/2021}3.2.2021</Date>
<NoDocSe>B9‑0113/2021</NoDocSe>
PDF 138kWORD 44k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la împlinirea a 25 de ani de la adoptarea Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune de la Beijing: provocări viitoare pentru drepturile femeilor</Titre>

<DocRef>(2021/2509(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Jadwiga Wiśniewska, Margarita de la Pisa Carrión</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9‑0113/2021

Rezoluția Parlamentului European referitoare la împlinirea a 25 de ani de la adoptarea Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune de la Beijing: provocări viitoare pentru drepturile femeilor

(2021/2509(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

 având în vedere Declarația drepturilor copilului a Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 1959,

 având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989,

 având în vedere Programul de acțiune adoptat în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD) de la Cairo din 5-13 septembrie 1994, în special punctul 8.25,

 având în vedere Declarația și Platforma de acțiune al Conferinței mondiale privind femeile, adoptate în cadrul celei de A patra conferințe mondiale privind femeile de la Beijing din 4-15 septembrie 1995,

 având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 168 alineatul (7),

 având în vedere rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente[1],

 având în vedere declarația comisarului Helena Dalli din 25 noiembrie 2020, potrivit căreia „UE nu are nicio competență în ceea ce privește drepturile de avort în cadrul unui stat membru”,

 având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât preambulul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, ca urmare a Declarației drepturilor copilului a ONU, menționează că „dată fiind lipsa sa de maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de protecție și îngrijire speciale, inclusiv de o protecție juridică adecvată, atât înainte, cât și după nașterea sa”;

B. întrucât punctul 8.25 din CIPD prevede că „în niciun caz avortul nu ar trebui promovat ca metodă de planificare familială”;

C. întrucât articolul 168 alineatul (7) din TFUE stipulează că „acțiunea Uniunii respectă responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală. Responsabilitățile statelor membre includ administrarea serviciilor de sănătate și de îngrijire medicală, precum și repartizarea resurselor care sunt alocate acestora”;

D. întrucât Parlamentul a afirmat, la 10 decembrie 2013, că „formularea și implementarea politicilor în domeniul sănătății sexuale și a reproducerii (SRHR) și al educației sexuale în școli este o competență a statelor membre”,

1. apreciază faptul că Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing adoptate în cadrul celei de A patra conferințe mondiale privind femeile din 1995 au abordat o serie de probleme de importanță vitală pentru femeile din întreaga lume, cum ar fi sărăcia, educația, sănătatea, conflictele armate, violența (inclusiv mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate și avortul forțat) și luarea deciziilor, printre altele, care reprezintă în continuare provocări uriașe pentru realizarea unor societăți juste și prospere, precum și faptul că multe dintre recomandările sale merită o punere în aplicare adecvată;

2. observă că, deși Platforma de acțiune de la Beijing a acoperit o gamă largă de aspecte, aceasta a devenit renumită în special pentru interpretările sale ulterioare, în sensul că interzicerea avortului conduce la avorturi ilegale care, prin urmare, nu sunt efectuate în siguranță și că, în cele din urmă, acest lucru constituie o încălcare a drepturilor omului; în acest sens, subliniază punctul 9 din platformă, care prevede că: „Punerea în aplicare a acestei platforme, inclusiv prin intermediul legislației naționale și al formulării de strategii, politici, programe și priorități de dezvoltare, este responsabilitatea suverană a fiecărui stat”;

3. reamintește că programul de acțiune adoptat în cadrul CIPD, cu un an înainte de conferința de la Beijing, a introdus în mod controversat ideea de sănătate sexuală și a reproducerii și drepturi aferente; constată însă că, la punctul 8.25, se afirmă că „în niciun caz avortul nu ar trebui promovat ca metodă de planificare familială” și, de asemenea, că „orice măsură sau schimbare legată de avort în cadrul sistemului de sănătate poate fi determinată numai la nivel național sau local, în conformitate cu procesul legislativ național”;

4. subliniază că nu există niciun instrument de drept internațional care să recunoască în mod explicit dreptul la avort sau la SRHR, deși unele conferințe internaționale organizate sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite au fost utilizate pentru a le promova ca și cum ar fi surse de drept internațional comparabile cu tratatele;

5. reafirmă că formularea și implementarea politicilor privind SRHR ține de competența exclusivă a statelor membre, conform tratatelor;

6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

[1] JO C 468, 15.12.2016, p. 66.

Ultima actualizare: 8 februarie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate