PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate privind statul de drept
17.3.2021 - (2021/2582(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Gunnar Beck, Nicolaus Fest, Nicolas Bay, Jaak Madison
în numele Grupului ID
B9‑0206/2021
Rezoluția Parlamentului European referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate privind statul de drept
Parlamentul European,
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii[1], sau „mecanismul de condiționalitate privind statul de drept”,
– având în vedere concluziile Consiliului din 11 decembrie 2020,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Raportul din 2020 privind statul de drept – Situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2020)0580), în special capitolul consacrat situației statului de drept în Germania (SWD(2020)0304), care însoțește raportul,
– având în vedere procesele intentate de Ungaria și Polonia la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care se pune sub semnul întrebării legalitatea amânării plăților în temeiul mecanismului de condiționalitate privind statul de drept, C-156/21 (Ungaria) și C-157/21 (Polonia),
– având în vedere declarația Comisiei din 11 martie 2021 privind aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate privind statul de drept,
– având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2020 referitoare la bilanțul alegerilor europene[2],
– având în vedere răspunsul președintei von der Leyen în numele Comisiei la întrebarea parlamentară P-004295/2020,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât statul de drept este un termen general care denotă opinii filosofice similare, dar diferite, cu privire la relația dintre guvern și cetățeni; întrucât unele școli de gândire se concentrează pe o abordare bazată pe drepturi, în timp ce altele se bazează pe o abordare procedurală; întrucât nu există nicio ierarhie între aceste opinii; întrucât activitatea academică amplă în domeniul dreptului comparat arată că nu există o concepție unificată asupra statului de drept, inclusiv în tradițiile constituționale ale statelor membre ale UE;
B. întrucât statul de drept ia forme diferite și distincte în statele membre și niciuna dintre aceste forme nu are multe în comun cu concepția UE privind statul de drept, care este cu totul neobișnuită, foarte încărcată de valori și, deloc surprinzător, își deservește propriul interes;
C. întrucât, în interpretarea sa mai continentală ca „guvernarea statului cu ajutorul legii”, conceptul înseamnă, în primul rând, că instituțiile statului sunt obligate să respecte legea și că, prin urmare, statul nu trebuie să acționeze nici fără o lege, nici împotriva legii, iar orice acțiune a statului poate fi revizuită de sistemul judiciar;
D. întrucât statul de drept, astfel cum a fost dezvoltat în tradiția sistemului de drept comun, este adesea înțeles ca un ansamblu de legi care există independent de stat, chiar precedă statul, însă este obligatoriu pentru stat și poate fi utilizat de cetățeni împotriva statului, în cazul în care statul de drept este încălcat;
E. întrucât conceptul UE al statului de drept se bazează, în dreptul UE, pe articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care enumeră statul de drept ca fiind unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii, pe picior de egalitate cu demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea și respectarea drepturilor omului, dar nefiind identic cu aceste alte principii fondatoare;
F. întrucât înțelegerea comună a statului de drept, în concepția UE, a evoluat într-un concept sui generis, care nu are mare legătură nici cu principiul statului de drept, nici cu principiul tradițional al statului de drept, astfel cum se prevede în dreptul comun;
G. întrucât Comisia urmărește, pe de o parte, să oblige statele membre să respecte legislația UE, la fel ca în cazul „guvernării statului cu ajutorul legii”, punând Uniunea ierarhic mai presus de statele membre, și, pe de altă parte, să înlocuiască conținutul tradițional al statului de drept prin elaborarea unui set de valori și principii artificiale și, totodată, neistorice;
H. întrucât Comisia evaluează aplicarea conceptului UE al statului de drept începând din 2010 în Raportul UE privind statul de drept, aplicând patru criterii: calitatea, eficiența și independența sistemului judiciar; combaterea corupției; pluralismul mass-mediei și sistemul de control și echilibru instituțional; întrucât aceste norme par să se aplice numai statelor membre, și nu instituțiilor UE;
I. întrucât Comisia utilizează conceptul UE al statului de drept împotriva statelor membre care nu aderă la setul de valori și principii pe care l-a elaborat; întrucât Comisia instrumentează mecanismul de condiționalitate privind statul de drept împotriva Poloniei, Ungariei și altor state care insistă asupra supremației valorilor lor tradiționale și asupra propriei accepții, la fel de legitime, a statului de drept; întrucât acest mecanism este un instrument puternic de constrângere politică, care reprezintă o amenințare potențială pentru toate statele membre;
J. întrucât mecanismul de condiționalitate privind statul de drept este aplicat în mod inegal, deoarece există o serie de state membre care dispun de proceduri instituționale și de acțiuni statale care contrazic înțelegerea tradițională a statului de drept; întrucât coalițiile aflate la guvernare au competența de a numi judecători ai Curții Supreme în Germania; întrucât un fost vicepreședinte al grupului parlamentar CDU/CSU din Bundestagul german a fost ales în cadrul Curții Constituționale Federale, al cărei președinte este în prezent; întrucât miniștrii afacerilor interne din Germania au competența de a ordona procurorilor să înceapă și să înceteze procedurile penale; întrucât guvernul german l-a demis din funcție pe fostul președinte al Biroului Federal pentru Protecția Constituției, deoarece nu era dispus să lanseze o procedură de supraveghere împotriva celui mai mare partid de opoziție din Germania; întrucât, fără întârziere, înlocuitorul său a început să lucreze la lansarea unei astfel de proceduri imediat după preluarea funcției; întrucât instanțele germane au considerat deja de două ori că o astfel de acțiune reprezintă o încălcare a legii; întrucât persecutarea acestui partid de opoziție este în mod clar motivată politic, după cum o demonstrează efortul de a-l stigmatiza înaintea unei serii de alegeri regionale importante și a alegerilor federale de la începutul toamnei;
K. întrucât este evident că Comisia nu abordează în mod egal încălcările statului de drept; întrucât întârzierea în adoptarea Orientărilor privind mecanismul statului de drept demonstrează că Comisia pune considerentele politice din Consiliu mai presus de legislația UE, pe care Comisia este obligată să o respecte;
L. întrucât Comisia este în prezent o comisie politizată; întrucât tratatele desemnează Comisia drept gardian al tratatelor; întrucât o Comisie politizată nu poate fi de încredere pentru a aplica legea în mod egal;
M. întrucât Polonia și Ungaria au intentat procese la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, punând sub semnul întrebării legalitatea mecanismului de condiționalitate privind statul de drept; întrucât articolul 7 din TUE prevede ca orice încălcare a principiilor consacrate la articolul 2 din TUE să fie sancționată numai printr-o decizie unanimă; întrucât Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 privind mecanismul de condiționalitate privind statul de drept subminează tratatul, întrucât Consiliul nu l-a adoptat în unanimitate,
1. respinge mecanismul de condiționalitate privind statul de drept; consideră că Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 privind statul de drept reprezintă o încălcare a principiului unanimității consacrat la articolul 7 din TUE și, prin urmare, o încălcare a dreptului UE; se așteaptă ca procesele intentate împotriva regulamentului să aibă succes;
2. reamintește că noțiunea de stat de drept nu poate fi înțeleasă în interpretarea subiectivă a Comisiei și reprezentând aplicarea dreptului de către aceasta;
3. constată că Comisia a devenit mai degrabă un actor politic decât un gardian al tratatelor; subliniază că statele membre sunt și ar trebui să rămână stăpânii tratatelor; consideră că Comisia și-a depășit în mod nesănătos rolul care i-a fost atribuit prin tratate;
4. solicită ca UE să fie reformată pentru a deveni o Europă care să mențină suveranitatea și identitatea națiunilor și popoarelor noastre europene; solicită instituțiilor UE și statelor membre să renunțe la viziunea lor centralizatoare, dezastruoasă din punct de vedere economic și politic a „uniunii din ce în ce mai strânse”, în favoarea unui tip mai restrictiv de cooperare europeană care respectă tratatele UE, caracterizată de următoarele principii: suveranitate națională, democrație, transparență, subsidiaritate strictă și responsabilitate;
5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] JO L 433I, 22.12.2020, p. 1.
- [2] Texte adoptate, P9_TA(2020)0327.