PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept
17.3.2021 - (2021/2582(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Bogdan Rzońca, Ryszard Czarnecki, Jadwiga Wiśniewska, Zbigniew Kuźmiuk, Ryszard Antoni Legutko, Raffaele Fitto, Adam Bielan, Joachim Stanisław Brudziński, Jorge Buxadé Villalba, Angel Dzhambazki, Carlo Fidanza, Anna Fotyga, Krzysztof Jurgiel, Karol Karski, Izabela‑Helena Kloc, Joanna Kopcińska, Zdzisław Krasnodębski, Elżbieta Kruk, Beata Mazurek, Andżelika Anna Możdżanowska, Tomasz Piotr Poręba, Nicola Procaccini, Elżbieta Rafalska, Jacek Saryusz‑Wolski, Beata Szydło, Dominik Tarczyński, Grzegorz Tobiszowski, Valdemar Tomaševski, Witold Jan Waszczykowski, Kosma Złotowski
în numele Grupului ECR
B9‑0207/2021
Rezoluția Parlamentului European referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 2, 5, 7 și 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii[1],
– având în vedere avizul nr. 1/2018 al Curții de Conturi referitor la propunerea din 2 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre[2],
– având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 11 decembrie 2020[3],
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;
B. întrucât limitele competențelor Uniunii sunt guvernate de principiul atribuirii, ceea ce înseamnă, în consecință, că acele competențe care nu sunt atribuite Uniunii prin tratate aparțin statelor membre;
C. întrucât articolul 2 din TUE nu conferă nicio competență materială Uniunii, ci doar enumeră anumite valori care ar trebui să fie respectate atât de către instituțiile Uniunii, cât și de către statele sale membre atunci când acționează în limitele competențelor atribuite Uniunii în cadrul tratatelor, și fără să aducă atingere limitelor acestora;
D. întrucât articolul 2 nu este o dispoziție direct aplicabilă și nu poate fi urmărit în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 258-260 și 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);
E. întrucât o încălcare a valorilor Uniunii, inclusiv a statului de drept, poate fi invocată împotriva unui stat membru numai în cazul în care acesta acționează într-un domeniu în care Uniunea este competentă în temeiul unor dispoziții specifice de stabilire a competențelor prevăzute în tratat;
F. întrucât respectarea statului de drept de către statele membre nu poate constitui obiectul unei acțiuni din partea instituțiilor Uniunii, indiferent de existența unei competențe materiale specifice care încadrează acțiunea respectivă, cu singura excepție a procedurii descrise la articolul 7 din TUE;
G. întrucât doar articolul 7 din TUE prevede o competență a Uniunii de a supraveghea aplicarea statului de drept, ca valoare a Uniunii, într-un context care nu este legat de o anumită competență materială sau care depășește domeniul său de aplicare;
H. întrucât articolul 7 din TUE nu stabilește o bază pentru dezvoltarea sau modificarea în continuare a procedurii descrise în acesta;
I. întrucât competența Curții de Justiție în ceea ce privește statul de drept se limitează numai la controlul respectării dispozițiilor procedurale prevăzute la articolul 7 din TUE și numai la cererea statului membru în cauză;
J. întrucât instituțiile UE nu au competența de a adopta nicio definiție a valorilor enumerate la articolul 2 din TUE, în special a noțiunii de stat de drept, deoarece nu li s-a acordat această competență în tratate;
K. întrucât, în absența competenței relevante, instituțiile ar încălca tratatele prin adoptarea unei astfel de definiții, iar definiția ar fi contrară tratatelor;
L. întrucât Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale;
M. întrucât Consiliul European este justificat să adopte concluzii în exercitarea competenței sale, în temeiul articolului 15 din TUE, pentru a impulsiona dezvoltarea Uniunii;
N. întrucât concluziile nu contravin regulamentului și nici nu îl contrazic sau îl modifică;
O. întrucât nu este nici fără precedent, nici neobișnuit ca Comisia să adopte orientări care să stabilească modul în care va aplica și va pune în aplicare legislația într-un anumit domeniu și întrucât alegerea Comisiei de a elabora și de a adopta orientări pentru regulament nu are nimic ilegal;
P. întrucât toate interpretările prevăzute în orientări vor fi declarații privind modul în care Comisia înțelege regulamentul;
Q. întrucât Comisia este independentă în îndeplinirea responsabilităților sale și, până la finalizarea orientărilor, poate decide să nu propună măsuri în temeiul regulamentului,
1. subliniază că articolul 7 din TUE oferă Uniunii singura posibilitate de a interveni cu autoritate în chestiuni legate de respectarea de către statele membre a valorilor Uniunii ca atare; subliniază că articolul 7 din TUE este complet și exhaustiv;
2. consideră că este inacceptabil din punct de vedere juridic să se introducă un nou mecanism de facto privind controlul statului de drept, chiar dacă scopul acestuia este de a proteja bugetul UE; subliniază că acest lucru nu împiedică adoptarea de acte și măsuri de protejare a bugetului ca atare;
3. reamintește declarația Comisiei care confirmă că, în aplicarea regulamentului, își va asuma angajamentul față de concluziile Consiliului European din 11 decembrie 2020; reamintește intenția Comisiei de a elabora și a adopta orientări privind modul în care va aplica regulamentul;
4. ia act de acordul conform căruia regulamentul se va aplica numai în ceea ce privește angajamentele bugetare care încep în temeiul noului cadru financiar multianual;
5. ia act de acordul conform căruia Comisia nu va propune măsuri în temeiul regulamentului înainte de finalizarea orientărilor;
6. ia act, de asemenea, de acordul potrivit căruia orientările vor fi elaborate în strânsă consultare cu statele membre și că vor fi finalizate numai după pronunțarea hotărârii Curții de Justiție, astfel încât să includă toate elementele relevante care decurg din această hotărâre;
7. invită Curtea de Justiție să declare regulamentul nul după desfășurarea unor proceduri echitabile și imparțiale;
8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
- [1] JO L 433I, 22.12.2020, p. 1.
- [2] JO C 291, 17.8.2018, p. 1.
- [3] https://www.consilium.europa.eu/media/47296/1011-12-20-euco-conclusions-en.pdf