PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la cea de a cincea aniversare a Acordului de pace din Columbia
26.4.2021 - (2021/2643(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Jordi Solé, Diana Riba i Giner, Ernest Urtasun, Hannah Neumann, Ignazio Corrao, Bronis Ropė, Benoît Biteau, Francisco Guerreiro
în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0227/2021
B9‑0229/2021
Rezoluția Parlamentului European referitoare la cea de a cincea aniversare a Acordului de pace din Columbia
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Columbia, inclusiv cele referitoare la situația drepturilor omului, precum și rezoluțiile de sprijin pentru procesele de pace anterioare,
– având în vedere Acordul final de încetare a conflictului armat și de construire a unei păci stabile și durabile între Forțele Armate Revoluționare din Columbia – Armata Populară (FARC-EP) și Guvernul Național al Columbiei, semnat la 24 noiembrie 2016,
– având în vedere Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte[1], semnat la Bruxelles, la 26 iulie 2012, precum și Acordul de exonerare de obligația de a deține viză dintre Uniunea Europeană și Republica Columbia[2], semnat la 2 decembrie 2015,
– având în vedere crearea jurisdicției speciale pentru pace în Columbia,
– având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 26 februarie 2021 privind Columbia: violența împotriva apărătorilor drepturilor omului,
– având în vedere raportul Secretarului General al ONU prezentat în fața Consiliului de Securitate al ONU la 26 martie 2021 privind misiunea de verificare a ONU în Columbia și scrisoarea din 24 februarie 2021 a Secretarului General al ONU către președintele Consiliului de Securitate,
– având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 28 ianuarie 2021 referitoare la Columbia și comunicatul de presă al Consiliului de Securitate al ONU din 21 ianuarie 2021 intitulat „Reprezentantul special prezintă domeniile prioritare pentru realizarea de progrese în Columbia, întrucât membrii Consiliului de Securitate sunt preocupați de continuarea atacurilor periculoase”,
– având în vedere declarația din 21 aprilie 2021 a reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru Columbia, Carlos Ruiz Massieu,
– având în vedere comunicatele de presă ale Misiunii ONU de verificare în Columbia din 6 aprilie 2021 privind raportul trimestrial al Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate privind misiunea de verificare a ONU în Columbia și din 26 martie 2021 privind atacul din Corinto, Cauca,
– având în vedere observațiile formulate la 19 februarie 2021 de purtătoarea de cuvânt a Biroului ONU pentru Drepturile Omului, Liz Throssell, privind anchetarea de către Columbia a „suspecților falși” în timpul conflictului armat și declarația din 15 decembrie 2020 a Biroului ONU pentru Drepturile Omului intitulată „Bachelet îndeamnă Columbia să îmbunătățească protecția în contextul intensificării violenței în zonele îndepărtate”,
– având în vedere concluziile vizitei virtuale de două zile în Columbia a Secretarului General adjunct al ONU, Amina Mohammed, din 30 octombrie 2020, privind femeile ca forță motrice pentru consolidarea păcii în Columbia,
– având în vedere nota verbală din 29 ianuarie 2021 a Misiunii Permanente a Columbiei la Biroul ONU de la Geneva către Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,
– având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 8 mai 2020 privind situația drepturilor omului în Columbia,
– având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor din 14 martie 2019 referitoare la cel de-al nouălea raport periodic al Columbiei,
– având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale din 22 ianuarie 2020 referitoare la cel de al 17-lea și al 19-lea rapoarte periodice combinate ale Columbiei,
– având în vedere Premiul Nobel pentru Pace acordat în 2016 președintelui Columbiei, Juan Manuel Santos, „pentru eforturile sale ferme de a pune capăt războiului civil de peste 50 de ani, care a costat viața a cel puțin 220 000 de columbieni și a strămutat aproape șase milioane de persoane”,
– având în vedere Acordul regional privind accesul la informații, participarea publicului și justiția în probleme de mediu în America Latină și în zona Caraibilor, semnat la Escazú, Costa Rica, la 4 martie 2018,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Acordul final de încetare a conflictului armat și de construire a unei păci stabile și durabile – Acordul de pace – semnat la 24 noiembrie 2016 între Guvernul Columbiei și Forțele Armate Revoluționare din Columbia – Armata Populară (FARC-EP) reprezintă o etapă importantă în construirea unei păci stabile, favorabile incluziunii și durabile în Columbia; întrucât acordul recunoaște toate victimele conflictului nu numai ca victime, ci și, mai presus de toate, ca cetățeni cu drepturi, în special dreptul de a participa la clarificarea adevărului și de a fi despăgubit pentru orice prejudiciu suferit în timpul conflictului armat, social și politic;
B. întrucât, la cinci ani de la punerea în aplicare a Acordului de pace, violența din Columbia rămâne uluitoare, inclusiv uciderea liderilor sociali, izolarea și strămutarea forțată; întrucât ceea ce a reprezentat o mare oportunitate istorică pentru Columbia a devenit o stagnare îngrijorătoare în unele domenii-cheie;
C. întrucât sistemul justiției de tranziție creat prin Acordul de pace continuă să înregistreze progrese în ceea ce privește asigurarea adevărului, a justiției și a despăgubirilor victimelor tuturor părților la conflictul armat de zeci de ani din Columbia, cu scopul de a asigura nerepetarea; întrucât, la câțiva ani de la intrarea sa în vigoare, jurisdicția specială pentru pace din Columbia a început să ia măsuri pentru a preveni impunitatea pentru încălcările grave ale drepturilor omului și abuzurile comise în timpul conflictului armat și pentru a se asigura că victimele primesc despăgubiri pentru aceste încălcări; întrucât în prezent se realizează progrese în direcția stabilirii unui dialog permanent și fluid cu autoritățile indigene;
D. întrucât situația rămâne deosebit de gravă pentru apărătorii mediului și ai drepturilor omului, în special pentru cei care apără terenurile împotriva proiectelor agroindustriale și miniere; întrucât Columbia este în prezent cea mai periculoasă țară din lume în ceea ce privește protecția mediului, a terenurilor și a drepturilor omului, 53 % dintre toate asasinatele apărătorilor drepturilor omului și ai mediului din întreaga lume în 2020 având loc în Columbia, unde au fost înregistrate 177 de decese;
E. întrucât impunitatea rămâne norma, iar asasinatele sunt adesea precedate de campanii agresive de denigrare online și offline menite să discrediteze activitatea apărătorilor mediului și ai drepturilor omului; întrucât există o discrepanță fundamentală între responsabilitățile și acțiunile întreprinderilor, investitorilor, autorităților locale și drepturile comunităților, inclusiv dreptul de a fi informat și de a respinge proiectele propuse; întrucât, într-un context în care schimbările climatice și pierderea dramatică a biodiversității reprezintă un risc grav pentru securitatea alimentară globală și în care comunitățile indigene joacă un rol vital în gestionarea sustenabilă a naturii, apărătorii drepturilor popoarelor indigene rămân o țintă deosebită;
F. întrucât liderii sociali și apărătorii drepturilor omului și ai mediului de sex feminin sunt deosebit de vulnerabili la violență în țară, progresele înregistrate în cadrul Programului cuprinzător de garanții pentru liderii și apărătorii drepturilor omului de sex feminin fiind extrem de limitate; întrucât, în decembrie 2020, Forumul special privind genul a raportat că 10 dintre cei 16 membri ai săi nu beneficiază de securitate și protecție pentru a-și îndeplini sarcinile de conducere;
G. întrucât, în conformitate cu raportul trimestrial al Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate privind misiunea de verificare a ONU în Columbia, cele cinci priorități pentru punerea în aplicare cuprinzătoare a Acordului de pace în 2021, ținând seama de caracterul lor care se consolidează reciproc, sunt: asigurarea protecției și a securității foștilor combatanți, a comunităților afectate de conflicte și a liderilor sociali; asigurarea sustenabilității procesului de reintegrare; consolidarea prezenței integrate a statului în zonele afectate de conflicte; consolidarea dialogului constructiv între părți și consolidarea condițiilor de reconciliere;
H. întrucât foștii combatanți continuă să fie nevoiți să se mute pentru a-și păstra siguranța, în timp ce rudele lor primesc, de asemenea, amenințări, mai ales la adresa partenerilor și a copiilor, pentru care nu există mecanisme specifice de sprijin; întrucât 262 de foști combatanți, inclusiv șapte femei, au fost uciși de la încheierea Acordului de pace, pe lângă 59 de tentative de omor și 21 de dispariții; întrucât tinerii foști combatanți și tinerii membri ai comunităților afectate de conflicte continuă să fie afectați în mod deosebit de violențe și întrucât, de la încheierea Acordului de pace, 18 % dintre foștii combatanți uciși aveau sub 29 de ani;
I. întrucât, în ianuarie 2021, jurisdicția specială pentru pace și-a reiterat ordinele adresate consilierului prezidențial pentru stabilizare și consolidare, în calitate de președinte al Comisiei tehnice pentru securitate și protecție, de a prezenta Planul strategic de securitate și protecție pentru foștii combatanți și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că măsurile luate de guvern și de entitățile de stat pentru a-i proteja pe foștii combatanți au fost insuficiente și nu au fost bine coordonate; întrucât consilierul prezidențial pentru stabilizare și consolidare a prezentat acest plan strategic în martie 2021 subdirecției Unității Naționale de Protecție pentru a fi supus observațiilor din partea partidului politic Comunes;
J. întrucât securitatea fostelor combatante FARC-EP și a membrelor partidului Comunes continuă să fie amenințată; întrucât au fost înființate comitete cu sarcina de a oferi recomandări legate de gen în cadrul mecanismelor de garantare a securității ale Acordului de pace; întrucât aceste comitete sunt esențiale pentru a face față riscurilor cu care se confruntă femeile și pentru a consolida capacitatea instituțională în materie de gen;
K. întrucât concentrarea violenței în unele regiuni este rezultatul unei prezențe limitate a statului, și anume a serviciilor sociale publice, precum și al încrederii reduse între comunități și instituții, al nivelurilor ridicate de sărăcie și al proliferării grupărilor armate ilegale și a organizațiilor criminale care luptă pentru a controla economiile ilicite;
L. întrucât guvernul columbian răspunde provocărilor în materie de securitate cu care se confruntă foștii combatanți, în principal prin militarizarea teritoriilor afectate și prin desfășurarea preventivă pentru securitate a forțelor armate și a unităților de poliție în jurul fostelor zone teritoriale pentru formare și reintegrare; întrucât securitatea în afara fostelor zone teritoriale rămâne o provocare;
M. întrucât UE și Columbia au păstrat relații politice printr-un dialog bazat pe respect reciproc, în cadrul Memorandumului de înțelegere din 28 noiembrie 2009, și printr-un dialog politic specializat în domeniul drepturilor omului din 2009; întrucât, începând din 2013, UE și Columbia au menținut un cadru de strânsă cooperare economică și comercială stabilit în Acordul comercial dintre Columbia, Peru, UE și statele sale membre, care include o dispoziție privind drepturile omului (articolul 1) și, în special, un capitol privind comerțul și dezvoltarea durabilă;
N. întrucât societatea civilă joacă un rol-cheie în favoarea păcii, regrupând organizații de apărare a drepturilor omului, organizații ale femeilor, comunități rurale, comunități de afro-columbieni și grupuri indigene care au lansat numeroase inițiative și propuneri la nivel local, regional și național,
1. își exprimă sprijinul ferm pentru punerea în aplicare a Acordului de pace și pentru construirea unei păci stabile și durabile în Columbia; subliniază că punerea în aplicare cu succes a Acordului de pace este o prioritate-cheie nu numai pentru Columbia, ci și pentru Uniunea Europeană și pentru comunitatea internațională în general;
2. condamnă în termenii cei mai fermi toate suferințele cauzate de conflict și subliniază contribuția semnificativă pe care punerea în aplicare deplină a Acordului de pace ar putea să o aducă la garantarea dreptului victimelor conflictului la despăgubiri integrale, reale și echitabile pentru daunele fizice, morale și materiale suferite, precum și la garantarea faptului că astfel de evenimente nu se vor repeta niciodată;
3. recunoaște efortul politic semnificativ, realismul și perseverența demonstrate atât de guvernul Columbiei, cât și de FARC-EP în apropierea pozițiilor antagonice și în crearea progresivă a unui spațiu de compromis, care a permis încheierea Acordului de pace;
4. își exprimă îngrijorarea cu privire la provocările enorme pentru protecția drepturilor omului în Columbia și este consternat de nivelul extrem de ridicat de violență din această țară, 53 % dintre asasinatele apărătorilor drepturilor omului și ai mediului din întreaga lume în 2020 având loc în Columbia;
5. își reiterează apelul ca drepturile omului să fie susținute pe deplin și în permanență de sistemul politic columbian și de instituțiile sale și solicită protejarea tuturor celor care apără drepturile omului în Columbia și respectarea dreptului la libertatea de asociere și la demonstrații pașnice;
6. reamintește că Columbia este a doua țară din lume în ceea ce privește biodiversitatea; este consternat de faptul că apărătorii mediului se confruntă cu discriminare continuă, strămutare forțată și atacuri violente, inclusiv numeroase asasinate, numai pentru că apără mediul în mod pașnic; este deosebit de preocupat de nivelul ridicat de insecuritate cu care se confruntă apărătorii mediului și familiile acestora, nu în ultimul rând în timpul pandemiei de COVID-19, când măsurile de stat nu au reușit să genereze un impact pozitiv în ceea ce privește garantarea existenței și bunăstării acestora; invită guvernul Columbiei să asigure de urgență protecție apărătorilor mediului și să ratifice Acordul de la Escazú în acest scop; solicită, în special, Comisiei să inițieze un program de sprijinire a Acordului de la Escazú, cu scopul, printre altele, de a acorda asistență Columbiei la ratificarea și punerea în aplicare a acordului, ajutând societatea civilă să participe la acord și să contribuie la punerea în aplicare a acestuia și să ofere sprijin fondului voluntar instituit în cadrul acordului;
7. regretă că guvernul columbian răspunde provocărilor în materie de securitate cu care se confruntă liderii sociali, apărătorii mediului și ai drepturilor omului, foștii combatanți și, mai general, populația locală, în principal prin militarizarea teritoriilor afectate și prin desfășurarea preventivă pentru securitate a forțelor armate și a unităților de poliție în jurul fostelor zone teritoriale pentru formare și reintegrare; invită guvernul columbian, în acest sens, să acorde prioritate dialogului consolidat cu comunitățile locale și să ia măsuri urgente pentru a se asigura că nu există noi victime, inclusiv prin punerea în aplicare a programelor de dezvoltare ale Acordului de pace, cum ar fi planurile de dezvoltare teritorială (PDET) și Programul național de substituire a culturilor utilizate ilegal (PNIS), care ar trebui să acorde prioritate prezenței instituțiilor civile de stat, în loc să mărească militarizarea în regiuni;
8. subliniază că prezența limitată a statului în unele regiuni ale țării, care a fost perpetuată și favorizată de conflictul care durează de decenii, împreună cu o încredere redusă între comunități și instituții, a contribuit la persistența violențelor; subliniază că, prin diferitele sale programe, Acordul de pace a început să reunească comunitățile și instituțiile pentru a promova pacea, dezvoltarea și statul de drept, în special în zonele afectate de conflict de-a lungul istoriei;
9. solicită Armatei de Eliberare Națională (ELN) să pună capăt conflictelor și abuzurilor și să se angajeze ferm, decisiv și fără întârziere în favoarea păcii în Columbia; îndeamnă ELN să înceapă negocieri concomitente cu guvernul columbian, care să fie organizate după modelul FARC-EP;
10. își exprimă sprijinul deplin pentru sistemul justiției de tranziție și pentru mandatul și activitatea celor trei componente ale sistemului cuprinzător pentru adevăr, justiție, despăgubiri și nerepetare, care se confruntă nu numai cu provocări inerente mandatelor lor complexe, ci și cu acțiuni ale unor actori înarmați ilegali care obstrucționează activitatea lor esențială; salută toate acțiunile întreprinse de cele trei componente ale sistemului cuprinzător menite să creeze un viitor axat pe consolidarea păcii; invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), SEAE și statele membre să sprijine în continuare activitatea jurisdicției speciale pentru pace, a Unității de căutare a persoanelor considerate dispărute și a Comisiei pentru adevăr și să încurajeze eforturile lor concertate, în ciuda numeroaselor provocări cu care se confruntă acestea; rămâne, cu toate acestea, preocupat de întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a legislației și în adoptarea modificărilor în domeniul sistemului judiciar care au fost deja convenite, inclusiv Acordul de pace și jurisdicția specială pentru pace;
11. subliniază rolul esențial al Unității speciale de anchete din cadrul Biroului Procurorului General în urmărirea penală a făptașilor și a autorilor intelectuali ai infracțiunilor comise împotriva foștilor combatanți și a liderilor sociali, în combaterea impunității și în asigurarea faptului că nerepetarea este esențială; invită guvernul columbian și Biroul Procurorului General să asigure sprijinul și resursele necesare pentru ca unitatea să își îndeplinească mandatul, inclusiv capacități suplimentare la nivel local;
12. regretă că punerea în aplicare a Acordului de pace a fost, în general, nesatisfăcătoare, ceea ce a accentuat decalajele politice și sociale existente în țară; invită guvernul columbian să accelereze și să acorde prioritate punerii în aplicare a tuturor capitolelor acordului; constată cu îngrijorare că până în prezent au fost puse în aplicare doar aproximativ 30 % din dispozițiile Acordului de pace și că nici nu s-a încercat punerea în aplicare a 20 % dintre acestea;
13. invită VP/ÎR, trimisul special pentru pace în Columbia, SEAE și statele membre să continue să exercite presiuni asupra guvernului columbian și să solicite în continuare punerea în aplicare cuprinzătoare a Acordului de pace, realizarea de progrese în anchetarea structurilor infracționale responsabile de atacurile împotriva liderilor sociali și a apărătorilor drepturilor omului, precum și punerea în aplicare a garanțiilor și a măsurilor preventive de securitate, inclusiv îndeplinirea mandatului Comisiei naționale pentru securitate și al Unității speciale de anchetă în ceea ce privește desființarea grupurilor paramilitare succesoare;
14. își reiterează sprijinul ferm pentru toți apărătorii drepturilor omului și ai mediului din Columbia și pentru munca lor; solicită delegației UE și reprezentanțelor statelor membre din această țară să sprijine mai consistent societatea civilă în relațiile cu autoritățile columbiene și să apeleze la toate instrumentele disponibile pentru a susține mai mult munca apărătorilor drepturilor omului și ai mediului și, după caz, să faciliteze eliberarea de vize de urgență și să ofere azil temporar în statele membre ale UE;
15. își exprimă îngrijorarea cu privire la ritmul lent al punerii în aplicare a Acordului de pace, în special a aspectelor socioeconomice ale acestuia, inclusiv a capitolului important privind reforma rurală cuprinzătoare, ale cărui dispoziții au fost puse în aplicare la cel mai scăzut nivel dintre toate capitolele – doar 4 % în cinci ani; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea față de lipsa generală de progrese în adoptarea politicilor publice și a legislației care vizează dezmembrarea grupărilor armate ilegale, a organizațiilor criminale și a rețelelor lor de sprijin;
16. își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la reluarea pulverizării aeriene a culturilor ilicite cu erbicidul glifosat și avertizează cu privire la riscurile deosebit de ridicate ale fumigației glifosatului pentru sănătate și mediu; subliniază, în plus, că fumigația glifosatului reprezintă o încălcare a Acordului de pace; reamintește că, în 2014, Curtea Constituțională columbiană a dispus suspendarea pulverizării aeriene după ce Organizația Mondială a Sănătății a desemnat glifosatul ca erbicid care poate cauza cancer la oameni; subliniază că utilizarea glifosatului are efecte majore asupra întregii agriculturi, nu numai asupra câmpurilor de coca, deoarece pesticidul pătrunde în sol și în alimentarea cu apă; subliniază că numeroasele sale efecte negative asupra sănătății umane, împreună cu pierderea devastatoare a culturilor alimentare și a mijloacelor de subzistență, pot declanșa o criză umanitară care îi afectează pe mulți fermieri, nu doar pe cei implicați în coca, și poate provoca noi strămutări, familiile aflându-se în imposibilitatea de a cultiva culturi alimentare în solul contaminat;
17. este deosebit de consternat de faptul că inițiativele bazate pe gen și pe etnie au înregistrat o rată foarte scăzută de punere în aplicare, doar 10 % dintre politicile bazate pe gen fiind realizate, iar 80 % dintre dispozițiile privind inițiativele bazate pe etnie au înregistrat progrese minime;
18. subliniază că violența de gen este un flagel persistent care împiedică activitatea importantă a femeilor apărătoare ale drepturilor omului și ale mediului, activitatea liderilor sociali de sex feminin, reintegrarea fostelor combatante și demnitatea femeilor columbiene în general; regretă faptul că, în pofida eforturilor instituționale, concilierea dintre victime și făptași continuă să fie o practică comună în rândul autorităților locale, împiedicând accesul victimelor la asistență cuprinzătoare, inclusiv accesul la justiție, și normalizând violența în comunitățile lor; subliniază că punerea în aplicare corespunzătoare a Programului cuprinzător de garanții pentru liderii și apărătorii drepturilor omului de sex feminin este esențială pentru a se asigura că liderii și apărătorii drepturilor omului de sex feminin pot juca în continuare un rol vital în eforturile de consolidare a păcii; este preocupat de faptul că persoanele LGBTI se confruntă în continuare cu provocări în ceea ce privește accesul la servicii legate de violența sexuală și de gen din cauza stigmatizării și a discriminării;
19. este preocupat de faptul că comunitățile etnice continuă să se confrunte cu probleme acute de securitate în mai multe regiuni, inclusiv violența împotriva liderilor sociali indigeni și afro-columbieni, a apărătorilor drepturilor omului și ai mediului, precum și a foștilor combatanți; subliniază că, numai în departamentul Chocó, amenințările din partea unor actori înarmați ilegal au dus la izolarea a 9 352 de persoane și la strămutarea forțată a încă 486 de civili, potrivit Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare; este consternat de utilizarea continuă a minelor antipersonal, care are un impact deosebit asupra populațiilor indigene din Emberá în teritoriile respective;
20. își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la situația comunității indigene din Awá și la actele violente la care a fost supusă populația acesteia în departamentul Nariño, situație care s-a înrăutățit și mai mult în timpul pandemiei de COVID-19; reamintește că capitolul privind etnia din Acordul de pace prevede în mod expres că poporul Awá este un subiect colectiv cu drepturi prioritare; solicită, prin urmare, consolidarea sistemelor de securitate ale poporului Awá, precum și efectuarea de către guvernul columbian a investițiilor sociale de care este nevoie urgent pentru zona Nariño de pe coasta Pacificului, în special pentru comunitățile indigene, și respectarea ordinelor Curții Constituționale 620/2017, 174/2011 și 004/2009, având în vedere că a recunoscut în mod repetat că populațiile indigene din Awá sunt unul dintre popoarele a căror supraviețuire și existență fizică sunt în pericol;
21. invită SEAE și statele membre să acorde prioritate sprijinului pentru acțiuni, inclusiv sprijinului financiar, pentru a înregistra progrese în punerea în aplicare a Acordului de pace, cu un accent deosebit pe dimensiunea de gen și pe incluziunea popoarelor indigene, a comunităților rurale și a comunităților afro-columbiene; invită guvernul columbian să își consolideze urgent capacitatea instituțională privind genul și incluziunea popoarelor indigene, a comunităților rurale și a comunităților afro-columbiene, inclusiv prin aprobarea și punerea în aplicare a unei strategii specifice de protecție, în cadrul politicii naționale de reintegrare, pentru femeile care sunt foste combatante, ca element esențial pentru a contracara riscurile lor specifice în materie de securitate;
22. îndeamnă guvernul columbian să coopereze pe deplin și în mod onest cu diferitele mecanisme ale ONU pentru a îmbunătăți criza gravă și persistentă a drepturilor omului și să accelereze punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Raportorul special al ONU după vizita sa în țară în 2019, precum și de UE și de statele sale membre, pentru ultima evaluare periodică universală;
23. își reafirmă disponibilitatea de a oferi toată asistența posibilă pentru a sprijini punerea în aplicare a Acordului final de pace; își reiterează apelul adresat SEAE și statelor membre de a asigura o finanțare adecvată și transparentă în acest scop, inclusiv prin Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), pentru a oferi sprijin pentru etapa post-conflict, asigurând evaluări ex ante ale impactului asupra drepturilor omului, controlul parlamentar, responsabilitatea și implicarea organizațiilor societății civile; subliniază că comunitățile locale și organizațiile societății civile ar trebui să aibă acces direct la această finanțare pentru a acționa în conformitate cu prioritățile exprimate de victime în ceea ce privește adevărul, justiția și despăgubirile, precum și garanțiile de nerepetare, în vederea instaurării unei păci stabile și durabile; își reiterează apelul adresat Comisiei de a asigura implicarea deplină a Parlamentului European în controlul fondurilor destinate Columbiei și procesului de pace;
24. îndeamnă UE și statele sale membre să preia conducerea la viitoarea sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, a Consiliului de Securitate al ONU și a altor spații politice multilaterale pentru a institui un mecanism de monitorizare și raportare îndelung așteptat cu privire la încălcările grave ale drepturilor omului și la Acordul de pace; solicită UE și statelor sale membre să asigure observarea internațională a punerii în aplicare a Acordului de pace și solicită reînnoirea mandatului trimisului special pentru pace în Columbia;
25. subliniază că, pe măsură ce Acordul de pace se apropie de al cincilea an de punere în aplicare, dialogul dintre părți la nivel politic și tehnic este esențial pentru depășirea provocărilor cu care se confruntă acesta; invită părțile la acord să dea dovadă în continuare de un angajament semnificativ și să colaboreze pentru a asigura progrese în punerea sa în aplicare; salută reziliența columbienilor în zonele afectate de conflicte, care așteaptă încă îndeplinirea promisiunii de pace;
26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane și Guvernului și Congresului Republicii Columbia.