PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la drepturile omului și la situația politică din Cuba
7.6.2021 - (2021/2745(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Javier Nart, Petras Auštrevičius, Dita Charanzová, Olivier Chastel, Klemen Grošelj, Vlad Gheorghe, Bernard Guetta, Karin Karlsbro, Ilhan Kyuchyuk, Karen Melchior, Frédérique Ries, María Soraya Rodríguez Ramos, Nicolae Ștefănuță, Hilde Vautmans
în numele Grupului Renew
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0341/2021
B9-0343/2021
Rezoluția Parlamentului European referitoare la drepturile omului și la situația politică din Cuba
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cele din 28 noiembrie 2019 referitoare la Cuba, cazul lui José Daniel Ferrer[1] și din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de dialog politic și de cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte[2],
– având în vedere Acordul de dialog politic și de cooperare (ADPC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte semnat în decembrie 2016 și aplicat cu titlu provizoriu începând din 1 noiembrie 2017[3],
– având în vedere dialogul oficial UE-Cuba privind drepturile omului, desfășurat în cadrul ADPC UE-Cuba și, în special, al treilea dialog din 26 februarie 2021,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și recomandările generale ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, la care Cuba este parte semnatară,
– având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,
– având în vedere evaluarea periodică universală a Cubei efectuată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în mai 2018,
– având în vedere Constituția Cubei și Codul său penal,
– având în vedere Rezoluția 168 a Ministerului Comerțului Exterior și Investițiilor din Republica Cuba din 29 martie 2010, Legea nr. 1312 din 12 septembrie 1976 (așa-numita „Lege privind migrația”) și decretele sale de reglementare nr. 26 din 18 decembrie 2015 și nr. 306 din 12 octombrie 2012, Convenția americană privind drepturile omului și raportul anual pe 2020 al Comisiei interamericane pentru drepturile omului din mai 2021,
– având în vedere Raportul de țară al Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului (IACHR) din 3 februarie 2020 privind situația drepturilor omului în Cuba și declarația IACHR și a raportorilor săi speciali din 13 mai 2021 prin care condamnă hărțuirea artiștilor, a jurnaliștilor și a activiștilor din Cuba și solicită statului să înceteze actele de persecuție împotriva celor care își exercită dreptul la libertatea de exprimare și de creație artistică,
– având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984, la care Cuba este stat parte,
– având în vedere rapoartele organizațiilor pentru drepturile omului, cum ar fi Human Rights Watch, Human Rights Foundation și Prisoners Defenders, capitolul IV.B privind Cuba din Raportul anual pe 2020 al IACHR, Comunicarea din 6 noiembrie 2019 adresată Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului de raportorul special privind formele contemporane de sclavie, inclusiv cauzele și consecințele acestei, și de raportorul special pentru combaterea traficului de persoane, în special femei și copii, privind brigăzile medicale cubaneze, precum și concluziile celei mai recente evaluări periodice universale a Cubei, din 2018, privind brigăzile medicale cubaneze,
– având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM), ratificate de Cuba,
– având în vedere definiția „organizației societății civile” din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 5 iulie 2017, Parlamentul a aprobat ADPC cu condiția să se realizeze îmbunătățiri clare în Cuba în ceea ce privește drepturile omului și democrația; întrucât Parlamentul a adoptat o rezoluție foarte critică care însoțește aprobarea referitoare la preocupările serioase legate de situația drepturilor omului în Cuba; întrucât, în rezoluția sa din 2019, Parlamentul a afirmat deja că acțiunile guvernului cubanez încalcă dispozițiile articolului 1 alineatul (5) și ale articolului 22 din ADPC dintre UE și Cuba, în care guvernul cubanez s-a angajat să susțină și să îmbunătățească respectarea drepturilor omului; întrucât ADPC include o clauză de suspendare în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului;
B. întrucât democrația înseamnă posibilitatea alternării la putere; întrucât această definiție exclude articolul 5 din Constituția Cubei, conform căruia Partidul Comunist din Cuba este forța politică supremă a societății și a statului; întrucât, în temeiul articolelor 4 și 229 din Constituția Cubei, acest sistem este ireversibil;
C. întrucât noua Constituție din 2019 a servit nu numai la protejarea sistemului și la înghețarea oricărui proces de reformă a libertăților și drepturilor, ci și la limitarea într-o mai mare măsură a acestora;
D. întrucât regimul politic bazat pe un singur partid împiedică în mod serios persoanele cu convingeri politice diferite să participe la viața politică publică și să dețină funcții politice; întrucât lipsesc în continuare condițiile care să ofere garanții pentru independența sistemului judiciar, în special în ceea ce privește cazurile care implică activiști și disidenți; întrucât, contrar solicitărilor Parlamentului, Uniunea nu a organizat vizitate în închisori pentru a întâlni deținuții politici și nu a realizat nicio monitorizare a proceselor împotriva opozanților, disidenților, activiștilor pentru drepturile omului sau membrilor independenți ai societății civile;
E. întrucât Decretul nr. 349 restrânge libertatea de exprimare a artiștilor solicitând o autorizare prealabilă pentru spectacole și expoziții publice și private; întrucât Decretul nr. 370 privind conținutul online stabilește un cadru ambiguu care permite persecutarea activiștilor și a jurnaliștilor independenți, în special în contextul pandemiei de COVID-19;
F. întrucât Amnesty International a declarat că prizonierul de conștiință Luis Manuel Otero Alcantará, membru al Mișcării San Isidro, a fost reținut de cel puțin 10 ori, adesea fără a-i fi aduse acuzații, pentru spectacolele sale artistice; întrucât, la 2 mai 2021, când a intrat în a opta zi a grevei foamei, el a fost dus cu forța la spital de către serviciile de securitate ale statului cubanez și a fost plasat în detenție fără nicio formă de comunicare la Spitalul Calixto García din Havana, până ce a fost „externat medical” la 31 mai 2021; întrucât Denis Solís González, membru al Mișcării San Isidro, este deținut în mod arbitrar în închisoare, fiind acuzat de sfidare, iar Luis Robles Elizástegui se află în închisoare doar pentru că a purtat un afiș care solicita în mod pașnic eliberarea lui Denis Solís González;
G. întrucât José Daniel Ferrer, liderul Unión Patriótica de Cuba (Uniunea Patriotică din Cuba, UNPACU) și câștigătorii Premiului Saharov și familiile lor (Damas de Blanco, Oswaldo Payá și Guillermo Fariñas), printre alții, continuă să fie hărțuiți și persecutați de autoritățile cubaneze, inclusiv fiind împiedicați să participe la evenimente organizate de Parlamentul European, pentru că și-au exprimat pașnic opiniile; întrucât delegația UE la Havana și-a exprimat preocupările cu privire la apărarea lor și sprijinul acordat acestora;
H. întrucât cei care critică guvernul, încearcă să documenteze abuzurile sau fac greva foamei și se implică în alte forme de protest se confruntă adesea cu restricții internaționale de călătorie, sunt împiedicați să își părăsească domiciliul, sunt plasați în detenție în mod arbitrar pe termen scurt sau pe o perioadă extinsă în izolare, sunt supuși torturii și relelor tratamente, li se restricționează vizitele familiale, li se refuză îngrijirile medicale și sunt supuși abuzurilor psihologice, iar securitatea statului exercită o presiune puternică asupra membrilor familiilor lor;
I. întrucât Prisoners Defenders au în prezent o listă de 150 de prizonieri politici acuzați și condamnați; întrucât, în medie, există 5,4 noi cazuri de detenție din motive politice pe lună, iar în ultimele luni s-a înregistrat o creștere a acuzațiilor de tortură și de maltratare a prizonierilor politici aflați în închisoare; întrucât aceasta reprezintă o creștere de 80 de deținuți politici de la semnarea ADPC în 2016, demonstrând că acest acord cu UE nu și-a îndeplinit obiectivul principal de a îmbunătăți libertățile fundamentale ale cubanezilor și că situația se deteriorează;
J. întrucât articolele 72-84 din Codul penal cubanez conțin definițiile termenilor de „stare de pericol” și „măsuri de securitate de pre-infracționale”, în baza cărora mii de persoane sunt condamnate anual la pedeapsa cu închisoarea de la unu la patru ani, fără a exista vreo infracțiune imputabilă, peste 8 000 de persoane se află în închisoare și peste 2 500 sunt condamnate la muncă forțată fără încarcerare;
K. întrucât organizațiile internaționale pentru drepturile omului, cum ar fi Human Rights Watch, Amnesty International și Prisoners Defenders, printre alți numeroși observatori independenți ai situației drepturilor omului, inclusiv raportorii speciali ai ONU, nu au permisiunea să intre în Cuba, deși au insistat de mai mulți ani asupra necesității de a vizita insula;
L. întrucât IACHR, Human Rights Watch și Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, printre altele, au calificat misiunile medicale cubaneze drept „formă contemporană de sclavie”; întrucât articolul 135 din Codul penal cubanez sancționează toți angajații civili care nu își termină activitatea în cadrul unei misiuni medicale sau care, după ce și-au încheiat activitatea, decid să nu se întoarcă în Cuba, cu până la opt ani de închisoare, limitându-le în mod clar libertățile și reținând o mare parte din salariile lor;
M. întrucât, la 11 decembrie 2020, Delegația pentru relațiile cu țările din America Centrală (DCAM) a organizat o audiere privind Cuba, în cursul căreia participanții din partea societății civile Berta Soler (Damas de Blanco), José Daniel Ferrer (UNPACU), Luis Manuel Otero Alcántara (Mișcarea San Isidro), José Daniel Ferrer (UNPACU), Luis Manuel Otero Alcántara (Mișcarea San Isidro), Dagoberto Valdés (Convivencia) și Reinaldo Escobar (Diario 14yMedio) au fost privați de acces la internet; întrucât Berta Soler a fost reținută timp de câteva ore în ziua de dinaintea audierii, Reinaldo Escobar a fost reținut timp de cinci ore și a fost interogat la câteva minute după reuniune, iar, în cazul lui José Daniel Ferrer, un număr mare de reprezentanți ai forțelor de securitate ale statului au înconjurat domiciliul său și i-a fost întrerupt accesul la internet în primele ore ale zilei de 11 decembrie 2020, înainte de reuniune; întrucât președintele DCAM, Tilly Metz, împreună cu președintele Comisiei pentru afaceri externe, David McAllister și vicepreședinta Parlamentului European, Heidi Hautala au semnat o declarație comună de respingere a acestor acte de hărțuire;
N. întrucât Adunarea Generală a ONU a adoptat 26 de rezoluții consecutive prin care solicită încetarea embargoului SUA asupra Cubei;
O. întrucât guvernul cubanez a refuzat participarea organizațiilor independente ale societății civile la „Seminarele societății civile UE-Cuba” care au avut loc înaintea celui de al treilea dialog oficial UE-Cuba privind drepturile omului; întrucât aceste dialoguri continuă să aibă loc fără a aduce niciun rezultat concret, în ciuda faptului că Cuba, împreună cu Venezuela, au aderat la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO) pentru perioada 2021-2023,
1. regretă că, deși ADPC a fost adoptat, situația democrației nu s-a îmbunătățit și deteriorarea situației drepturilor omului în Cuba a continuat; solicită să se respecte obligațiile obligatorii prevăzute în acest acord și să se adopte criterii de referință clare în acest sens;
2. condamnă cu fermitate represiunea crescândă a autorităților cubaneze împotriva oricărei forme de exprimare democratică, absența unor spații pentru o participare politică pluralistă și lipsa independenței judiciare și a protecției libertății de exprimare și invită UE să le condamne public;
3. deplânge incriminarea și detenția arbitrară și pe termen scurt a apărătorilor drepturilor omului, a disidenților, a activiștilor din opoziție și ai societății civile, a artiștilor și a jurnaliștilor; reiterează apelul său de a pune capăt imediat acestor acțiuni și de a elibera toți deținuții politici și toate persoanele deținute arbitrar numai pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire și solicită abolirea imediată și definitivă a pedepsei cu moartea; regretă cele 1 941 de acte de represiune care au avut loc în aprilie (1018) și mai 2021 (923);
4. solicită ca persoanelor deținute să li se permită să fie supuse unei evaluări medicale independente și să li se permită accesul la comunicații telefonice și vizite periodice din partea familiei, a prietenilor, a jurnaliștilor și a diplomaților;
solicită o anchetă penală și administrativă eficace pentru identificarea, urmărirea penală și pedepsirea celor care se fac vinovați de rele tratamente;
5. condamnă încălcarea sistematică de către guvernul cubanez a drepturilor omului și a drepturilor de muncă ale membrilor brigăzilor medicale cubaneze, încălcând convențiile fundamentale ale OIM ratificate de Cuba, și recunoaște dreptul lucrătorilor de a fi remunerați integral pentru munca lor, de a elimina condițiile în ceea ce privește restricțiile asupra libertății lor și de a fi documentați în mod corespunzător în pașapoarte și calificările profesionale, eliminând în același timp toate restricțiile și dispozițiile legale care împiedică intrarea lor liberă în Republica Cuba atunci când își întrerup misiunea sau nu se întorc la sfârșitul misiunii lor, în conformitate cu diferite secțiuni din dreptul cubanez;
6. regretă că Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Delegația UE la Havana au exclus din dialogurile politice opoziția democratică cubaneză și organizațiile independente ale societății civile europene și cubaneze, din cauza lipsei de susținere din partea autorităților cubaneze; subliniază că această decizie contravine ADPC și subliniază că ambele părți au obligația de a respecta pe deplin acordul;
invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și SEAE să refuze să participe la viitoarele dialoguri politice și privind drepturile omului cu Cuba în absența unei reprezentări adecvate a societății civile;
7. îndeamnă să se stabilească un dialog instituționalizat, formal, deschis și public între UE și societatea civilă din Cuba, fără nicio limitare, pe o bază similară cu cele purtate cu alte țări cu care UE a încheiat acorduri de cooperare;
8. îl invită pe VP/ÎR să recunoască existența unei opoziții politice față de guvernul cubanez și să sprijine includerea sa în dialogul politic dintre Uniune și Cuba; invită reprezentanții tuturor statelor membre să abordeze chestiunile legate de drepturile omului în timpul vizitelor lor la autoritățile cubaneze și să se întâlnească cu laureații Premiului Saharov atunci când călătoresc în Cuba, cu scopul de a garanta punerea în aplicare sistematică pe plan intern și extern a politicii Uniunii în domeniul drepturilor omului;
9. reamintește SEAE că sprijinul pentru societatea civilă este o parte esențială a proiectelor de cooperare în temeiul acordului și că excluderea societății civile din fondurile de cooperare și/sau participarea la acord, permițând, dimpotrivă, participarea și accesul la fondurile de cooperare exclusiv pentru întreprinderile la care participă statul sau pe care acesta le controlează, așa cum s-a întâmplat de la semnarea acordului, ar trebui remediată imediat; invită Comisia să organizeze ateliere tehnice specifice pentru organizațiile independente ale societății civile, cu scopul de a facilita accesul la granturi legate de cooperarea pentru dezvoltare în cadrul noului instrument „Europa în lume”;
10. reiterează faptul că, în rezoluțiile sale din iulie 2017 și noiembrie 2019, ADPC conține o „ clauză privind drepturile omului”, ca element esențial standard al acordurilor internaționale ale UE, care permite suspendarea acordului în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului; insistă, prin urmare, ca Uniunea să monitorizeze îndeaproape și să urmărească respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba în punerea în aplicare a ADPC și ca Parlamentul să fie informat periodic în acest sens; consideră că acțiunile represive împotriva prizonierilor de conștiință, apărătorilor drepturilor omului, dizidenților, opoziției și activiștilor din cadrul societății civile, artiștilor și jurnaliștilor, înregistrate lunar în aprilie și iunie 2021, inclusiv cele ale membrilor Mișcării San Isidro și ale tuturor autorilor materialului video „Patria y Vida”, constituie o încălcare a acordului și un „caz de urgență specială”, așa cum se prevede la articolul 85 alineatul (3) litera (b) din ADPC, și solicită Uniunii, în acest sens, să convoace o reuniune urgentă cu autoritățile cubaneze;
11. reamintește că punctul 45 din rezoluția sa din 5 iulie 2017 obligă autoritățile cubaneze să permită intrarea și accesul delegațiilor Parlamentului European la interlocutorii săi;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a puterii populare din Cuba, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibiene.
- [1] Texte adoptate, P9_TA(2019)0073.
- [2] JO C 334, 19.9.2018, p. 99.
- [3] JO L 259, 7.10.2017, p. 1.