PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la drepturile omului și la situația politică din Cuba
7.6.2021 - (2021/2745(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Pedro Marques, Javi López
în numele Grupului S&D
B9‑0345/2021
Rezoluția Parlamentului European referitoare la drepturile omului și la situația politică din Cuba
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cea din 17 noiembrie 2004 referitoare la Cuba[1], cea din 2 februarie 2006 referitoare la politica UE față de guvernul cubanez[2], cea din 21 iunie 2007 referitoare la Cuba[3], cea din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba[4], cea din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de dialog politic și de cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte, și anume rezoluția sa legislativă de aprobare[5] și rezoluția însoțitoare fără caracter legislativ[6], cea din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Cuba[7] și cea din 28 noiembrie 2019 referitoare la Cuba, cazul lui José Daniel Ferrer[8],
– având în vedere Acordul de dialog politic și de cooperare (ADPC) dintre Uniunea Europeană și Cuba semnat în decembrie 2016 și aplicat cu titlu provizoriu de la 1 noiembrie 2017[9],
– având în vedere principalele rezultate ale Consiliului mixt UE-Cuba, care a avut loc la 20 ianuarie 2021,
– având în vedere Rezoluția nr. 14/2021 a Comisiei interamericane pentru drepturile omului din 11 februarie 2021 privind Cuba,
– având în vedere declarația Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 28 februarie 2021 referitoare la cel de-al treilea dialog UE-Cuba privind drepturile omului, care a avut loc în mod oficial în cadrul ADPC UE-Cuba la 26 februarie 2021,
– având în vedere declarația SEAE din 26 martie 2021 referitoare la cel de-al treilea dialog UE-Cuba privind măsurile coercitive unilaterale,
– având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2020-2024,
– având în vedere evaluarea periodică universală a Cubei efectuată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în mai 2018,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,
– având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984, la care Cuba este stat parte,
– având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, la care Cuba este parte semnatară,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât relațiile dintre Uniunea Europeană și Cuba se bazează pe un dialog politic care promovează cooperarea, respectarea drepturilor omului, modernizarea economiei cubaneze și elaborarea unor răspunsuri comune la provocările globale;
B. întrucât UE și Cuba au început o nouă eră a relațiilor în decembrie 2016, odată cu semnarea ADPC, primul acord semnat vreodată între UE și Cuba — singura țară din America Latină cu care UE nu semnase niciun fel de acord; întrucât ADPC definește principiile generale și obiectivele relațiilor dintre UE și Cuba, inclusiv trei capitole principale privind dialogul politic, cooperarea și dialogul politic sectorial, precum și comerțul și cooperarea comercială; ADPC se aplică cu titlu provizoriu de la 1 noiembrie 2017; întrucât 26 dintre cele 27 de state membre ale UE au ratificat ADPC;
C. întrucât dialogul pe tema drepturilor omului dintre UE și Cuba, condus de reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, a fost instituit în 2015; întrucât ADPC a dus la un nivel fără precedent de instituționalizare a relațiilor dintre UE și Cuba; întrucât UE este singura organizație care are un astfel de dialog la nivel înalt cu Cuba;
D. întrucât, la 26 februarie 2021, UE și Cuba au organizat cel de-al treilea dialog oficial privind drepturile omului în temeiul Acordului de dialog politic și de cooperare UE-Cuba (ADPC); întrucât cele două părți au discutat chestiunea libertății de întrunire pașnică și de asociere; întrucât UE a subliniat, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului, că este important să se permită tuturor cetățenilor să participe activ în societate prin intermediul organizațiilor și asociațiilor societății civile; întrucât UE a reamintit necesitatea de a respecta obligațiile care decurg din dreptul internațional al drepturilor omului;
E. întrucât a fost, de asemenea, discutată libertatea cercetării științifice și a activității creative; întrucât UE a subliniat necesitatea respectării unor puncte de vedere diferite și nealiniate în rândul cetățenilor, inclusiv a celor exprimate prin mijloace artistice, și a promovării unui dialog incluziv și constructiv;
F. întrucât, în decembrie 2018, Decretul 349 a intrat în vigoare în Cuba, impunând artiștilor și celor care îi angajează să obțină aprobarea prealabilă din partea guvernului cubanez pentru a-și desfășura activitatea în spații publice sau private, altfel, sunt supuși confiscării materialelor, amenzilor sau sancțiunilor; întrucât, în iulie 2019, a intrat în vigoare Decretul 370, care reglementează și impune sancțiuni în ceea ce privește difuzarea gratuită a informațiilor pe internet: întrucât organizațiile internaționale pentru drepturile omului au condamnat decretele 349 și 370 pentru că încalcă libertățile fundamentale și contravin articolului 54 din Constituția Cubei din 2019, care garantează libertatea de exprimare;
G. întrucât, în urma adoptării Decretului 349, Mișcarea San Isidro (MSI), o organizație de artiști, activiști, cadre universitare și jurnaliști, a început să protesteze pașnic pentru libertatea de exprimare și împotriva intensificării cenzurii artistice în Cuba;
H. întrucât Denis Solís González, muzician și membru al MSI, a fost reținut la 9 noiembrie 2020; întrucât el a fost condamnat la opt luni de închisoare pentru „sfidarea autorității” și a fost transferat la închisoarea de maximă securitate din Valle Grande, unde a fost deținut fără posibilitatea de a comunica până la 16 noiembrie 2020; întrucât 14 artiști și activiști independenți au intrat într-o grevă a foamei de șapte zile pentru a protesta împotriva încarcerării sale;
I. întrucât, la 27 noiembrie 2020, aproximativ 300 de persoane s-au reunit în fața Ministerului Culturii din Cuba pentru a protesta pașnic cu privire la lipsa libertății artistice în Cuba și arestarea arbitrară a lui Denis Solís González și a altor artiști; întrucât, în urma acestui protest, oficialii cubanezi s-au întâlnit cu 30 de artiști și activiști și au convenit să pună capăt hărțuirii artiștilor cubanezi și să inițieze un dialog între activiști și guvern;
J. întrucât, la 11 februarie 2021, Comisia interamericană pentru drepturile omului a adoptat măsuri de precauție în favoarea a 20 de persoane identificate ca membri ai MSI; întrucât, în lumina analizei efectuate, Comisia a concluzionat că, pe baza unui standard prima facie aplicabil și având în vedere contextul actual al statului cubanez, s-ar putea dovedi în mod suficient că drepturile la viață și la integritate personală ale celor 20 de persoane identificate ca membri ai MSI sunt expuse unor riscuri grave;
K. întrucât un membru al MSI, Luis Manuel Otero Alcántara, a fost luat de la domiciliul său de către forțele de poliție la 2 mai 2021 și reținut împotriva voinței sale într-un spital din Havana, fără a avea acces la familie sau prieteni timp de câteva săptămâni; întrucât Amnesty International l-a declarat pe dl Otero Alcántara prizonier de conștiință; întrucât el a putut părăsi spitalul la 31 mai;
L. întrucât, la 18 mai 2021, Maykel Castillo Pérez, un alt membru al MSI, a fost arestat, încătușat și a dispărut; întrucât, de atunci, a fost deținut fără a putea comunica; întrucât Comitetul ONU pentru disparițiile forțate a solicitat guvernului cubanez să le informeze pe rudele dlui Castillo Pérez cu privire la locul detenției sale, să se asigure că acesta este în măsură să comunice cu familia și cu avocatul său și să furnizeze, până la 11 iunie 2021, informații despre măsurile luate cu privire la fiecare dintre preocupările și recomandările evidențiate;
M. întrucât Cuba a ratificat toate cele opt convenții fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, dar nu a ratificat Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;
N. întrucât Cuba și-a modificat Constituția în 2019 pentru a recunoaște procedura habeas corpus și alte drepturi fundamentale importante; întrucât, în ultimii trei ani, internetul a fost introdus pe insulă, 7 milioane de persoane având în prezent acces la internet;
O. întrucât Cuba a trimis 4 000 de medici pentru a ajuta aproape 40 de țări să combată pandemia de COVID-19; întrucât, înainte de pandemie, se estima că 28 000 de cubanezi lucrau în domeniul sănătății;
P. întrucât Banca Europeană de Investiții (BEI) este activă în aproximativ 160 de țări, dintre care unele se confruntă cu provocări considerabile în ceea ce privește drepturile omului și drepturile fundamentale: întrucât, cu toate acestea, Cuba nu este încă eligibilă pentru finanțare din partea BEI;
Q. întrucât Adunarea Generală a ONU a adoptat 27 de rezoluții consecutive prin care solicită încetarea embargoului Statelor Unite asupra Cubei; întrucât poziția tradițională a Parlamentului, exprimată în numeroase ocazii și împărtășită în cadrul instituțiilor UE, este împotriva legilor privind extrateritorialitatea dat fiind că sunt în mod direct în detrimentul populației cubaneze și afectează activitățile întreprinderilor europene,
1. își reafirmă sprijinul pentru Acordul de dialog politic și de cooperare și pentru „implicarea critică” a UE față de Cuba în scopul de a sprijini această țară în procesul său de modernizare, dar și pentru a aborda în mod deschis dezacordurile noastre;
2. subliniază importanța aprofundării relațiilor dintre Uniunea Europeană, statele sale membre și Republica Cuba, în special în cadrul ADPC, urmărind dezvoltarea unor legături reciproc avantajoase și de respect reciproc între părți;
3. invită guvernele care nu au făcut încă acest lucru să ratifice rapid Acordul de dialog politic și de cooperare;
4. reiterează importanța extinderii mandatului BEI și solicită realizarea demersurilor prin care Cuba să fie pe deplin eligibilă pentru finanțare din partea BEI;
5. sprijină progresele înregistrate de Cuba până în prezent în ceea ce privește o mai bună recunoaștere a drepturilor fundamentale în această țară și sprijinirea procesului actual de modernizare și deschidere;
6. solicită ridicarea blocadei economice, comerciale și financiare impuse Cubei de către Statele Unite ale Americii;
7. invită noua administrație a SUA să scoată Cuba de pe lista statelor care susțin terorismul și să reia calea promovată de administrația Obama de a coopera în vederea normalizării relațiilor bilaterale dintre cele două țări;
8. își exprimă solidaritatea cu membrii Mișcării San Isidro și cu toți activiștii și apărătorii drepturilor omului în eforturile lor de a promova libertatea de exprimare în Cuba;
9. invită autoritățile cubaneze să înceteze urmărirea penală a protestatarilor și să se angajeze într-un proces de dialog semnificativ cu membrii Mișcării San Isidro și cu alți artiști și activiști care încearcă să promoveze libertatea de exprimare în Cuba;
10. invită guvernul Cubei să adopte măsurile necesare pentru a proteja drepturile la viață și la integritate personală ale membrilor Mișcării San Isidro și ale tuturor activiștilor pentru drepturile omului;
11. invită guvernul cubanez să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și să garanteze dreptul la libertatea de asociere, inclusiv înregistrarea organizațiilor, și negocierea colectivă, în conformitate cu standardele Organizației Internaționale a Muncii;
12. solicită guvernului cubanez să recunoască jurnalismul independent ca o practică legitimă și să respecte drepturile jurnaliștilor independenți din Cuba;
13. solicită guvernului cubanez să asigure dreptul cubanezilor de a ieși din țara lor și de a se întoarce în țara lor, inclusiv pentru medicii trimiși în misiuni medicale în străinătate, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului;
14. solicită abrogarea imediată a decretelor 349 și 370 și a altor legi cubaneze care încalcă libertatea de exprimare;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a puterii populare din Cuba, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibiene.
- [1] JO C 201 E, 18.8.2005, p. 83.
- [2] JO C 287 E, 24.11.2006, p. 81.
- [3] JO C 146 E, 12.6.2008, p. 377.
- [4] JO C 349 E, 22.12.2010, p. 82.
- [5] JO C 334, 19.9.2018, p. 235.
- [6] JO C 334, 19.9.2018, p. 99.
- [7] JO C 363, 28.10.2020, p. 70.
- [8] Texte adoptate, P9_TA(2019)0073.
- [9] JO L I 337, 13.12.2016, p. 3.