PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la reprimarea opoziției din Turcia, în special a Partidului democrat al popoarelor (HDP)
6.7.2021 - (2021/2788(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Özlem Demirel, Nikolaj Villumsen, Giorgos Georgiou, Manu Pineda
în numele Grupului The Left
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0406/2021
B9‑0407/2021
Rezoluția Parlamentului European referitoare la reprimarea opoziției din Turcia, în special a Partidului democrat al popoarelor (HDP)
Parlamentul European,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 24 iunie 2021, precum și alte concluzii relevante ale Consiliului și ale Consiliului European privind Turcia,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, în special cea din 5 mai 2021 referitoare la Rapoartele Comisiei pe 2019 și 2020 privind Turcia[1], cea din 20 ianuarie 2021 referitoare la situația drepturilor omului din Turcia, în special cazul lui Selahattin Demirtaş și al altor prizonieri de conștiință[2] și cea din 19 septembrie 2019 referitoare la situația din Turcia, în special la îndepărtarea din funcție a primarilor aleși[3],
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 martie 2021 privind situația relațiilor politice, economice și comerciale UE-Turcia (JOIN(2021)0008),
– având în vedere declarația purtătorului de cuvânt pentru afaceri externe și politica de securitate al Serviciului European de Acțiune Externă din 19 august 2019 privind suspendarea primarilor aleși și reținerea a sute de persoane în sud-estul Turciei,
– având în vedere declarația din 4 noiembrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea, referitoare la detenția mai multor membri ai HDP, inclusiv a copreședinților partidului,
– având în vedere Cadrul de negociere UE-Turcia din 3 octombrie 2005 și faptul că, așa cum este cazul cu toate țările candidate la UE, aderarea Turciei la UE depinde de respectarea deplină a criteriilor de la Copenhaga,
– având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în litigiile în care sunt părți, ceea ce înseamnă că Turcia este obligată să pună în aplicare toate hotărârile instanțelor europene, inclusiv ale CEDO,
– având în vedere hotărârea CEDO din 20 noiembrie 2018 în cauza Selahattin Demirtaş/Turcia și hotărârea Marii Camere a CEDO din 22 decembrie 2020 în cauza Selahattin Demirtaş/Turcia (14305/17),
– având în vedere Rezoluția 2260 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 24 ianuarie 2019, intitulată „Înrăutățirea situației politicienilor din opoziție din Turcia: ce se poate face pentru a proteja drepturile fundamentale ale acestora într-un stat membru al Consiliului Europei?”,
– având în vedere avizele Comisiei de la Veneția din cadrul Consiliului Europei, în special cele din 10-11 martie 2017, referitoare la modificările Constituției adoptate de Marea Adunare Națională la 21 ianuarie 2017 și care trebuie supuse unui referendum național, la 16 aprilie 2017, la măsurile prevăzute în recentele decrete-lege de urgență privind libertatea presei și îndatoririle, competențele și funcționarea tribunalelor penale de pace, din 6-7 octombrie 2017 referitoare la dispozițiile decretului-lege de urgență nr. 674 din 1 septembrie 2016 care privesc exercitarea democrației locale în Turcia, din 9-10 decembrie 2016 privind decretele-lege de urgență nr. 667-676 adoptate în urma loviturii de stat eșuate din 15 iulie 2016 și din 14-15 octombrie 2016 privind suspendarea articolului 83 al doilea paragraf din Constituție (inviolabilitatea parlamentară),
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât respectarea principiilor statului de drept și a dreptului internațional, inclusiv, în special, separarea puterilor și lupta împotriva corupției și a criminalității organizate, libertatea de asociere și dreptul la protest pașnic, libertatea de exprimare și drepturile minorităților etnice și ale altor minorități și comunități reprezintă o componentă esențială a bunelor relații între UE și Turcia;
B. întrucât deteriorarea libertăților fundamentale în Turcia datează dinaintea stării de urgență instalate după tentativa de lovitură de stat din 2016, care a fost condamnată; întrucât un număr uriaș de dispoziții juridice și elemente restrictive ale regimului de urgență au fost integrate în lege și întrucât, prin urmare, impactul stării de urgență asupra democrației și a drepturilor fundamentale continuă să se resimtă puternic în societatea turcă;
C. întrucât, în ultimii ani, autoritățile turce nu au încetat să comită atacuri la adresa partidelor din opoziție și să facă presiuni asupra acestora, în special asupra Partidului democrat al popoarelor (HDP), inclusiv prin condamnarea membrilor săi;
D. întrucât, la 17 martie 2021, procurorul general al Curții de Casație a Turciei a depus pentru prima dată un rechizitoriu la Curtea Constituțională, solicitând dizolvarea HDP;
E. întrucât, la 31 martie 2021, Adunarea Generală a Curții Constituționale a efectuat prima examinare a rechizitoriului, constatând deficiențe procedurale, și a decis să solicite Parchetului General să remedieze aceste deficiențe;
F. întrucât, la 7 iunie 2021, procurorul general a prezentat Curții Constituționale un act de punere sub acuzare revizuit, solicitând dizolvarea HDP, impunerea unei interdicții politice unui număr de aproape 600 de politicieni aparținând HDP și înghețarea conturilor bancare ale partidului;
G. întrucât, la 21 iunie 2021, actul de punere sub acuzare revizuit a fost acceptat în unanimitate de Adunarea Generală a Curții Constituționale;
H. întrucât procurorul general își întemeiază majoritatea acuzațiilor împotriva HDP pe demonstrațiile de la Kobane, din octombrie 2014, care au fost reprimate violent și în care mai multe persoane au fost ucise de forțele de securitate turce și pentru care există o acțiune în justiție în curs împotriva politicienilor HDP, inclusiv a foștilor copreședinți Selahattin Demirtaş și Figen Yüksekdağ;
I. întrucât aceste acuzații s-au bazat în principal pe un tweet postat de Comitetul executiv central al HDP (din 6 octombrie 2014), care a invitat populația să protesteze în semn de solidaritate cu locuitorii din Kobane împotriva ISIS și împotriva embargoului impus de Turcia asupra Kobane;
J. întrucât în așa-numitul proces Kobane există 108 inculpați din HDP; întrucât 28 dintre aceștia au fost arestați preventiv; întrucât există restricții judiciare privind șase persoane și mandate de arestare împotriva a 75 de persoane;
K. întrucât, imediat după alegerile generale din iunie 2015 și, apoi, din nou în 2016, sute de birouri ale partidului HDP, inclusiv sediul din Ankara, au fost atacate și multe dintre acestea au fost incendiate; întrucât, la 17 iunie 2021, un agresor înarmat cu o carabină a atacat biroul partidului HDP din İzmir; întrucât Deniz Poyraz, fiica unui angajat al partidului, se afla în birou în momentul respectiv și a fost ucisă de tirurile agresorului;
L. întrucât clădirea HDP din İzmir a fost vizată timp de câteva luni înainte de atac; întrucât funcționarii partidului HDP din İzmir au discutat cu poliția și cu administrația provincială cu privire la posibilitatea unui atac împotriva lor, însă poliția nu a luat nicio măsură de precauție; întrucât cei care atacă birourile HDP au fost încurajați de retorica guvernului împotriva HDP;
M. întrucât, la 30 iunie 2021, procurorii Ministerului Justiției au prezentat Comisiei parlamentare mixte pentru constituție și justiție din cadrul Marii Adunări Naționale a Turciei rezumatele procedurilor menite să ridice imunitatea legislativă a 20 de deputați din opoziție din șase partide de opoziție diferite;
N. întrucât aceste proceduri vizează 15 deputați din HDP, liderul Partidului Popular Republican (CHP), Kemal Kılıçdaroğlu, și câte un deputat din toate celelalte partide de opoziție, și anume Partidul Democratic al Regiunilor (DBP), Partidul İYİ (Partidul Binelui), Partidul Muncitorilor din Turcia (TİP) și Partidul Democrat (DP);
O. întrucât dl Demirtaş, fost membru al Parlamentului Turciei între 2007 și 2018, fost copreședinte al HDP și candidat la alegerile prezidențiale din 2014 și 2018 (obținând 9,76 % și, respectiv, 8,32 % din voturi), este reținut de peste patru ani în baza unor acuzații nefondate și în ciuda a două hotărâri ale CEDO în favoarea eliberării sale;
P. întrucât, de la alegerile locale din 31 martie 2019, 59 dintre cei 65 de primari ai HDP aleși în mod democratic în sud-estul Turciei au fost înlocuiți de guvernatori sau administratori provinciali numiți de guvern, pe motiv că se aflau sub urmărire penală pentru presupuse legături cu terorismul; întrucât, dintre cele 36 de persoane arestate, 32 au fost eliberate în timpul procesului judiciar, dar șase co-primari aleși rămân încă în închisoare,
1. este profund preocupat de regresul grav în domeniul libertăților fundamentale, de situația dezastruoasă a drepturilor omului și de erodarea continuă a democrației și a statului de drept în Turcia, cu încălcarea criteriilor de la Copenhaga;
2. subliniază contrastul flagrant dintre „agenda pozitivă” pentru relațiile UE-Turcia și agenda negativă din Turcia, precum și efectul extraordinar de sufocant pe care aceasta îl are asupra vieții civile a unor sectoare largi ale societății; regretă, în acest context, ultimele evoluții negative, și anume retragerea Turciei prin decret din Convenția de la Istanbul, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2021;
3. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la modul în care autoritățile turce tratează și atacă opoziția, în special HDP; condamnă această represiune împotriva HDP și a altor partide de opoziție turce în termenii cei mai fermi; invită autoritățile turce să pună capăt imediat reprimării vocilor opoziției și, în special, să pună capăt campaniei sale sistematice de represiune și ură împotriva HDP și a kurzilor;
4. denunță atacul mortal asupra birourilor HDP din Izmir, în cursul căruia Deniz Poyraz a fost ucisă; transmite condoleanțe rudelor și prietenilor săi; îndeamnă autoritățile să ancheteze minuțios acest caz și să-i aducă pe responsabili în fața justiției; consideră că acest asasinat este legat de persecutarea la scară mai largă a HDP și de reprimarea tuturor vocilor opoziției de către regimul președintelui Erdogan;
5. este profund preocupat de punerea sub acuzare depusă din nou de procurorul Curții de Casație din Turcia la Curtea Constituțională în vederea dizolvării HDP și interdicția politică impusă unui număr de peste 600 de membri ai HDP; este ferm convins că decizia de a dizolva HDP este doar punctul culminant al unui efort general care durează de mai mulți ani și care urmărește dizolvarea acestui partid ca voce a opoziției, în urma căruia mii de membri ai săi, deputați și primari au fost aduși în fața justiției, fiind acuzați în principal de acte de terorism;
6. condamnă cu fermitate continuarea detenției, din noiembrie 2016, a foștilor copreședinți ai HDP, Figen Yüksekdağ și Selahattin Demirtaş, acesta din urmă fiind lider al opoziției și fost candidat la președinție; reamintește hotărârea CEDO din 20 noiembrie 2018 în cauza Selahattin Demirtaş/Turcia, confirmată de hotărârea Marii Camere din 22 decembrie 2020, prin care se solicită autorităților turce să îl elibereze imediat pe dl Demirtaş;
7. condamnă decizia de a-i priva pe deputații HDP Leyla Güven, Ömer Faruk Gergerlioğlu și Musa Farisoğulları de mandatul lor parlamentar și de imunitatea parlamentară, precum și arestarea lor ulterioară; invită autoritățile turce să îi elibereze imediat și să renunțe la toate acuzațiile împotriva lor;
8. este profund îngrijorat de presiunea tot mai mare exercitată asupra tuturor partidelor din opoziție și de ultima decizie a procurorilor Ministerului Justiției de a prezenta Comisiei parlamentare mixte pentru constituție și justiție din cadrul Marii Adunări Naționale a Turciei rezumatele procedurilor menite să ridice imunitatea legislativă a 20 de deputați din opoziție din șase partide de opoziție diferite;
9. solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Selahattin Demirtaş, precum și a tuturor celorlalți deținuți politici care execută sau așteaptă pedepse cu închisoarea din cauza afilierii lor la opoziția democratică din Turcia; solicită, în acest sens, încetarea „procesului Kobane” și a urmăririi penale a HDP;
10. respinge perspectiva de a pune în aplicare agenda pozitivă prezentată de Consiliu în absența unei condiționalități clare legate de respectarea deplină de către Turcia a democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, pe baza criteriilor de la Copenhaga și a dreptului internațional față de toate statele membre ale UE; este ferm convins că o agendă pozitivă pentru relațiile externe ale unei țări poate dura numai dacă este susținută de o politică internă care respectă drepturile democratice și libertățile fundamentale ale propriului popor și exclude represiunea arbitrară și nedemocratică exercitată de către stat;
11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.
- [1] Texte adoptate, P9_TA(2021)0243.
- [2] Texte adoptate, P9_TA(2021)0028.
- [3] JO C 171, 6.5.2021, p. 8.