PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la necesitatea unui plan de acțiune urgent al UE pentru a garanta securitatea alimentară în interiorul și în afara UE în contextul invadării Ucrainei de către Rusia
16.3.2022 - (2022/2593(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Eugenia Rodríguez Palop, Anja Hazekamp
în numele Grupului The Left
B9‑0164/2022
Rezoluția Parlamentului European referitoare la necesitatea unui plan de acțiune urgent al UE pentru a garanta securitatea alimentară în interiorul și în afara UE, în contextul invadării Ucrainei de către Rusia
(2022/2593(RSP)(RSP))
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 11, 13, 39, 168 alineatul (1), 169 alineatul (1), 191 și 192 alineatul (1),
– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere Acordul de la Paris încheiat la cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice,
– având în vedere Convenția privind diversitatea biologică din 1992, Protocolul conex de la Cartagena privind biosecuritatea din 2000, precum și Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora din 2010,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2022, intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” (COM(2022)0108),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773) și analiza aprofundată care sprijină această comunicare,
– având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic[1],
– având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre[2],
– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european[3],
– având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu[4],
– având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european – starea și perspectiva 2020”,
– având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice din 2018 privind încălzirea globală cu 1,5 °C, cel de-al cincilea raport de evaluare din 2014 și raportul de sinteză aferent din 2014, raportul său special din 2019 privind schimbările climatice și terenurile, raportul său special din 2019 privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare, precum și cel de-al șaselea raport de evaluare din 2022, inclusiv partea a doua a acestuia privind impactul, adaptarea și vulnerabilitatea,
– având în vedere raportul de evaluare globală a biodiversității și a serviciilor ecosistemice din 31 mai 2019 al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii,
– având în vedere Carta socială europeană revizuită a Consiliului Europei din 3 mai 1996,
– având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,
_ având în vedere Declarația ONU privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale din 28 septembrie 2018,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Federația Rusă a lansat o invazie ilegală a Ucrainei la 24 februarie 2022, încălcând flagrant Carta ONU și principiile dreptului internațional;
B. întrucât consumatorii din întreaga lume se confruntă cu perspectiva creșterii prețurilor la alimente și a unei insecurități alimentare mai mari ca urmare a războiului din Ucraina, deoarece exporturile de grâu, de alte cereale și de uleiuri alimentare din Ucraina și Rusia sunt amenințate;
C. întrucât, chiar înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, piețele agricole mondiale au cunoscut o creștere a prețurilor, parțial din cauza efectelor crizei climatice și a impactului pandemiei de COVID-19; întrucât creșterea prețurilor la energie în Europa are un impact semnificativ asupra sectorului agricol, cu prețuri mai mari la îngrășăminte și costuri mai mari la energie pentru agricultori;
D. întrucât prețul energiei a crescut vertiginos, atingând un nivel record pe o perioadă de 40 ani; întrucât prețurile la alimente au crescut deja, deoarece sunt legate în mod indisolubil de prețurile combustibililor fosili; întrucât se preconizează că, din cauza impactului războiului, prețurile la alimente vor crește și mai mult;
E. întrucât războiul din Ucraina arată cât de vulnerabile sunt lanțurile actuale de aprovizionare cu alimente; întrucât producția europeană primară de alimente depinde în mare măsură de importurile din Ucraina și Rusia; întrucât atât Ucraina, cât și Rusia joacă un rol foarte important în comerțul agroalimentar mondial, atât în țările în curs de dezvoltare din Africa și Orientul Mijlociu, unde prețurile alimentelor de consum sunt deja în creștere, cât și în Europa, unde impactul este în principal asupra hranei pentru animale;
F. întrucât Rusia este cel mai mare exportator de grâu din lume; întrucât Ucraina este cel mai mare exportator mondial de ulei de floarea-soarelui, al patrulea cel mai mare exportator de porumb și al cincilea cel mai mare exportator de grâu; întrucât războiul din Ucraina va perturba și mai mult piețele mondiale de cereale și semințe oleaginoase și va avea consecințe negative asupra aprovizionării globale cu cereale pe termen scurt; întrucât numai importurile de grâu și de semințe oleaginoase din Ucraina reprezintă 19 % din totalul importurilor de grâu din UE și 13 % din totalul importurilor UE de semințe oleaginoase; întrucât un conflict prelungit în Ucraina ar putea limita oferta mondială de culturi de bază, cum ar fi grâul, porumbul și uleiul de floarea-soarelui; întrucât acest lucru ar putea pune în pericol securitatea alimentară mondială și ar putea accentua tensiunile geopolitice;
G. întrucât UE se bazează în mare măsură pe combustibilii fosili provenind din Rusia; întrucât aproximativ 90 % din gazul utilizat în UE este importat, Rusia furnizând 45 % din aceste importuri la diferite niveluri în statele membre ale UE în 2021; întrucât Rusia a fost, de asemenea, principalul furnizor de petrol al Europei, cu 27 %, de peste trei ori mai mare decât următorul (Norvegia); întrucât această dependență externă de energie afectează în mod direct producția agricolă;
H. întrucât importurile UE de îngrășăminte pe bază de nitrat provin în principal din Rusia, Egipt și Algeria; întrucât, începând din 2010, amoniacul a fost importat în mare parte în UE din Rusia (în medie, 50 % din totalul importurilor UE); întrucât produsele pe bază de fosfați provin în principal din Maroc (22 % din totalul importurilor UE); întrucât exporturile de diamoniu fosfat din Maroc și Rusia către UE au crescut semnificativ, reprezentând 70 % din totalul importurilor UE de diamoniu fosfat în 2017; întrucât importurile de clorură de potasiu în UE provin în principal din Rusia și Belarus; întrucât compușii îngrășămintelor pe bază de azot, fosfor și potasiu (NPK) sunt în cea mai mare parte importați din Rusia și Norvegia; întrucât, începând din 2015, Rusia a depășit Norvegia pentru a deveni cel mai mare exportator către UE;
I. întrucât agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei necesită eliminarea decisivă și rapidă a dependenței UE de importurile de combustibili fosili, îndeosebi din Rusia;
J. întrucât creșterea prețurilor combustibililor fosili are un impact deosebit de grav asupra gospodăriilor vulnerabile sau sărace din punct de vedere energetic, care cheltuiesc o mare parte din veniturile lor totale pentru facturile la energie, transport și alimente, exacerbând disparitățile și inegalitățile în interiorul și în afara UE și accentuând riscul de sărăcie;
K. întrucât securitatea alimentară înseamnă nu numai disponibilitatea alimentelor, ci include, potrivit agenției FAO a ONU, și dreptul la hrană și accesul la alimente sănătoase pentru toată lumea; întrucât suveranitatea alimentară nu înseamnă doar autonomia alimentară, ci se referă și la dreptul tuturor oamenilor de a-și defini propriile sisteme agricole și alimentare;
L. întrucât numeroase studii științifice arată că agricultura intensivă din Europa determină pierderea biodiversității, poluează apa, solul și aerul și contribuie la schimbările climatice; întrucât studiile evidențiază faptul că ne aflăm deja în afara spațiului de operare sigur pentru umanitate în ceea ce privește pierderea biodiversității, ciclurile azotului și fosforului, precum și schimbările climatice;
M. întrucât comunicarea Comisiei privind o strategie „De la fermă la consumator” stabilește o abordare holistică a sistemului alimentar european, în care agricultura ca furnizor de alimente este un element central, și recunoaște interconectarea tuturor actorilor de-a lungul lanțului de aprovizionare și responsabilitatea lor comună pentru realizarea obiectivelor strategiei, precum și rolul-cheie al agricultorilor în furnizarea de bunuri publice, inclusiv în lupta împotriva schimbărilor climatice;
N. întrucât agricultura sustenabilă înseamnă agricultură în moduri sustenabile pentru a răspunde nevoilor alimentare și textile actuale ale societății, fără a compromite capacitatea generațiilor actuale sau viitoare de a-și satisface nevoile;
O. întrucât modul în care producem și consumăm alimente, băuturi și alte produse agricole trebuie adaptat pentru a fi în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă, cu Acordul de la Paris, cu Convenția privind diversitatea biologică, cu Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură și cu politicile și angajamentele UE; întrucât aceste schimbări ar trebui, de asemenea, să asigure un echilibru solid între cei trei piloni ai sustenabilității, inclusiv mediul, clima, biodiversitatea, sănătatea publică, accesibilitatea ca preț a alimentelor, condițiile decente de viață pentru animale și sustenabilitatea economică pentru fermieri, pescari și pentru actorii din lanțul alimentar, precum și să susțină aspectele sociale, cum ar fi condițiile de muncă și de ocupare a forței de muncă și standardele de sănătate și siguranță;
P. întrucât ecosistemele sănătoase, biodiversitatea abundentă și un climat stabil sunt esențiale pentru producția de alimente și pentru siguranța alimentară; întrucât Parlamentul a declarat o situație de urgență climatică și de mediu;
Q. întrucât schimbările climatice provocate de om, inclusiv evenimentele extreme mai frecvente și mai intense, au cauzat efecte adverse pe scară largă și pierderi și daune conexe pentru natură și oameni dincolo de variabilitatea naturală a climei; întrucât schimbările climatice și aceste evenimente extreme din ce în ce mai frecvente și mai intense au redus, de asemenea, securitatea alimentară și a apei, împiedicând eforturile de îndeplinire a obiectivelor de dezvoltare durabilă;
R. întrucât, deși productivitatea agricolă a crescut în general, schimbările climatice au încetinit această creștere în ultimii 50 ani la nivel mondial; întrucât fenomenele meteorologice și climatice extreme mai frecvente au expus milioane de persoane la insecuritate alimentară acută și la reducerea securității apei, cele mai grave efecte fiind observate în multe locuri și comunități din Africa, Asia, America Centrală și de Sud, insulele mici și regiunea arctică;
S. întrucât, deși producția alimentară actuală este suficientă pentru a satisface nevoile globale, aproximativ 11 % din populația lumii este subnutrită și întrucât bolile legate de alimentație reprezintă 20 % din mortalitatea prematură, atât din cauza subnutriției, cât și din cauza obezității; întrucât marea expansiune a producției de alimente, furaje, fibre și bioenergie a avut loc în detrimentul multor alte contribuții ale naturii la calitatea vieții, inclusiv reglarea calității aerului și a apei, reglarea climei și asigurarea de habitate;
T. întrucât există, de asemenea, sinergii, cum ar fi practicile agricole sustenabile care îmbunătățesc calitatea solului, îmbunătățind astfel productivitatea și alte funcții și servicii ecosistemice, cum ar fi sechestrarea carbonului și reglementarea calității apei;
U. întrucât aproximativ un milion de specii se confruntă deja cu dispariția, multe în deceniile ce vin, dacă nu se iau măsuri pentru a reduce intensitatea factorilor care determină pierderea biodiversității; întrucât, fără o astfel de acțiune, se va înregistra o accelerare suplimentară a ratei globale de dispariție a speciilor, care este deja de cel puțin zeci și sute de ori mai mare decât media calculată în ultimele zece milioane de ani;
V. întrucât este esențial și urgent să se accelereze tranziția verde pentru a reduce emisiile, a reduce dependența de combustibilii fosili importați, a spori reziliența sistemelor noastre alimentare și a proteja împotriva creșterii prețurilor și a sărăciei;
W. întrucât Pactul verde se află în centrul strategiei UE pentru a-și îndeplini obiectivele climatice; întrucât agricultura, în special în contextul strategiei privind biodiversitatea și al Strategiei „De la fermă la consumator”, joacă un rol esențial în atingerea acestor obiective;
X. întrucât este esențial să se pună în aplicare Pactul verde și strategiile „De la fermă la consumator” și privind biodiversitatea; întrucât nu există dovezi care să sugereze că reducerea nivelului de ambiție în acest moment va duce la o mai bună securitate alimentară sau sustenabilitate pe termen lung – dimpotrivă;
Y. întrucât perturbarea de durată a comerțului cu cereale, care va fi deosebit de importantă ca hrană pentru sectoarele cărnii și produselor lactate în lunile următoare, arată caracterul fragil și nesustenabil al sistemului de creștere a animalelor, care, având în vedere dependența sa de furajele importate, reprezintă „veriga cea mai slabă” a securității alimentare a UE;
Z. întrucât, în medie, sunt necesare 12,85 kg de hrană pentru animale pentru a produce un kg de carne; întrucât este mai eficient să se cultive și să se utilizeze culturi pentru consumul uman direct decât pentru hrana animalelor;
AA. întrucât cerealele disponibile ar trebui utilizate cât mai eficient posibil, stimulând cultivarea și utilizarea culturilor pentru consumul uman direct și limitând cantitatea de culturi cu care sunt hrănite animalele;
AB. întrucât o schimbare revoluționară către practici agricole și modele de consum bazate pe plante ar reduce dependența de hrana pentru animale importată și ar contribui la menținerea securității alimentare, precum și la atingerea unor standarde mai ridicate de mediu și condiții decente de viață pentru animale și ar juca un rol esențial în realizarea cu adevărat a securității alimentare și nutriționale la nivel mondial;
AC. întrucât agricultura organică este un sistem agricol care utilizează controale ecologice ale dăunătorilor și îngrășăminte biologice provenite în mare parte din deșeuri animale și vegetale și din culturi de protecție fixatoare de azot;
AD. întrucât UE este cel mai mare exportator mondial de produse agroalimentare; întrucât UE este, în general, autonomă în ceea ce privește produsele agricole care pot fi produse în zonele climatice europene și nu este excesiv de dependentă de importurile de alimente care ar putea submina aprovizionarea sa cu alimente, cu excepția semințelor oleaginoase și a făinii importate pentru hrana animalelor;
AE. întrucât, în numai puțin peste un deceniu, din cauza extinderii la scară largă și a intensificării sistemului agricol, au dispărut câteva milioane de ferme din UE, adică peste o treime din toate fermele din Europa, iar marea majoritate dintre acestea erau mici afaceri de familie;
AF. întrucât estimările arată că există provocări semnificative în ceea ce privește abordarea risipei de alimente, aproximativ 30 % din totalul alimentelor produse fiind pierdute sau risipite în diferite etape ale lanțului alimentar; întrucât aproximativ 88 de milioane de tone de alimente sunt irosite în UE în fiecare an, la un cost estimat de 143 miliarde EUR; întrucât reducerea risipei de alimente este un element important pentru îmbunătățirea securității alimentare a UE;
1. consideră că securitatea alimentară mondială este o chestiune de maximă urgență pentru UE și pentru țările în curs de dezvoltare și solicită luarea unor măsuri imediate și continue pentru a garanta securitatea alimentară atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial; subliniază că alimentele ar trebui să fie disponibile consumatorilor la prețuri rezonabile și ar trebui să se asigure de asemenea un nivel de trai adecvat pentru agricultori; reamintește că principalul factor al insecurității alimentare nu este lipsa alimentelor, ci inegalitatea accesului;
2. reafirmă că dreptul la hrană este un drept de bază și fundamental al omului și că acesta este respectat atunci când toți oamenii au în permanență acces fizic și fezabil din punct de vedere economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătății) și nutritive în vederea satisfacerii nevoilor și preferințelor lor nutriționale pentru a duce o viață activă și sănătoasă;
3. își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele pe termen scurt și lung ale războiului din Ucraina asupra securității alimentare în Europa și în întreaga lume; subliniază că astfel de consecințe includ perturbarea activităților agricole și a fluxurilor comerciale, creșterea prețurilor produselor de bază și ale energiei și deteriorarea situației economice în general; subliniază că aproximativ 11 % din populația UE – 49 de milioane de persoane – nu își poate permite în mod regulat o masă de calitate și că invadarea Ucrainei de către Rusia și creșterea prețurilor la alimente care rezultă din aceasta vor agrava dificultățile financiare pentru multe gospodării europene; subliniază că sărăcia alimentară necesită un răspuns politic corespunzător; invită statele membre să elaboreze planuri în cadrul Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane și să pună în aplicare măsuri ambițioase și concrete pentru a se asigura că persoanele vulnerabile nu vor suferi în mod disproporționat din cauza crizei și să reducă la zero cât mai curând posibil numărul cetățenilor UE care nu își pot permite o masă de calitate în mod regulat;
4. evidențiază că disponibilitatea produselor alimentare nu este, în general, o provocare majoră în UE, în timp ce aspecte precum risipa alimentară, consumul excesiv și obezitatea, precum și amprenta ecologică a consumului alimentar al gospodăriilor europene sunt provocări mai semnificative cu care se confruntă, în prezent, sistemul alimentar al UE;
5. subliniază nevoia urgentă de a fi adoptate măsuri ambițioase pentru a contracara schimbările climatice și provocările de mediu, a limita încălzirea globală la maximum 1,5 °C și a evita pierderea masivă de biodiversitate;
6. subliniază că stoparea schimbărilor climatice provocate de om și asigurarea protecției și refacerii biodiversității sunt esențiale pentru protejarea securității nutriționale la nivelul UE și la nivel mondial;
7. subliniază că un sistem alimentar cu adevărat sustenabil este o condiție prealabilă necesară pentru asigurarea aprovizionării pe termen lung cu alimente sigure și sănătoase și că securitatea și sustenabilitatea alimentară sunt interconectate și interdependente;
8. își reafirmă în mod decisiv sprijinul pentru ambițiile, obiectivele și țintele Pactului verde și ale Strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea și solicită angajamente suplimentare pentru a întări aceste strategii cu instrumente de politică publică, pentru a facilita tranziția necesară către o producție agricolă mai rezilientă, bazată pe un model agroecologic mai puțin dependent de factori de producție importați;
9. este profund îngrijorat de discuțiile actuale privind reevaluarea unora dintre elementele agricole ale Pactului verde, care riscă să submineze în mod fundamental progresele viitoare în atingerea obiectivelor sale; solicită Comisiei să respecte angajamentele convenite în cadrul Pactului verde și să pună pe deplin în aplicare obiectivele, țintele și ambițiile asupra cărora s-a căzut de acord, atât ale strategiei privind biodiversitatea, cât și ale strategiei „De la fermă la consumator”, deoarece acestea sunt esențiale pentru sustenabilitatea, securitatea și reziliența viitoare a sistemului nostru alimentar;
10. subliniază că fragilitățile scoase la lumină de crizele actuale trebuie abordate într-un mod global; îndeamnă Comisia să își accelereze lucrările cu privire la propunerea sa privind un cadru legislativ pentru un sistem alimentar sustenabil și să publice o propunere legislativă în 2022;
11. subliniază că un sector agricol puternic și sustenabil în întreaga UE și un mediu rural înfloritor și sustenabil, sprijinit de o politică agricolă comună (PAC) puternică, sunt elemente vitale pentru depășirea provocării reprezentate de securitatea alimentară; subliniază că actuala PAC, care este dominată de modele agricole intensive, dăunează mediului și contribuie la schimbările climatice, la pierderea biodiversității, la defrișări, la eroziunea solului, la deficitul de apă, precum și la poluarea apei și a aerului; subliniază că agricultura are o valoare importantă pentru UE și pentru dezvoltarea sa politică și economică și are un impact enorm asupra societății prin producția de alimente, ocuparea forței de muncă în mediul rural, vitalitatea economică și calitatea vieții în zonele rurale și dezvoltarea rurală în general;
12. afirmă că UE are datoria de a asigura securitatea alimentară a cetățenilor săi și că, în acest sens, este esențial ca în UE să existe în continuare activități agricole; atrage atenția asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producție din ce în ce mai ridicate și de volatilitatea prețurilor, care au un efect negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția;
13. subliniază că este necesar, având în vedere ostilitățile din Ucraina și perturbările lanțurilor de producție globale, precum și volatilitatea crescută a prețurilor cauzate de pandemia de COVID-19, ca UE și statele sale membre să își dezvolte o autonomie și o autosuficiență pentru a reduce dependența de importurile de bunuri esențiale, cum ar fi sursele de proteine vegetale; reiterează faptul că sistemele agroalimentare trebuie să fie recunoscute ca un aspect esențial al autonomiei și autosuficienței UE și statelor sale membre pentru a asigura disponibilitatea suficientă a unor alimente sigure și de bună calitate și a menține lanțurile de aprovizionare cu alimente și fluxurile comerciale funcționale și reziliente în timpul viitoarelor crize, în concordanță cu articolul 2 alineatul (1) din Acordul de la Paris;
14. subliniază că persoanele sărace din țările în curs de dezvoltare sunt cele mai expuse la impactul negativ al volatilității actuale a prețurilor și al crizei alimentare; invită toate statele membre, în acest context, să își dubleze angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă, în special prin creșterea semnificativă a ponderii asistenței oficiale pentru dezvoltare consacrate agriculturii și a sprijinului lor pentru programele de sprijin pentru securitatea alimentară gestionate de Programul alimentar mondial și pentru ajutorul bilateral;
15. subliniază că sunt necesare acțiuni de promovare a agriculturii sustenabile, de reducere a utilizării pesticidelor și a riscurilor aferente, de protejare și refacere a ecosistemelor solului și de multiplicare a elementelor de peisaj de pe terenurile agricole care sprijină recuperarea speciilor și habitatelor protejate în temeiul directivelor UE privind natura, inclusiv a polenizatorilor și a habitatelor acestora; reamintește că, pentru a garanta sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor noastre alimentare, productivitatea și reziliența agricole depind de gestionarea sustenabilă a resurselor naturale;
16. consideră că agricultura UE trebuie reorientată de la modelul său industrial actual la unul care respectă limitele planetare în care își desfășoară activitatea, cu o producție animalieră mai redusă și mai bună, bazată pe practici sustenabile; subliniază că producția agricolă industrială a UE, orientată spre export, nu servește intereselor agricultorilor mici și mijlocii și dăunează mediului, biodiversității și bunăstării animalelor;
17. salută poziția Comisiei care recunoaște că agricultura organică este un factor important pe drumul UE către sisteme alimentare mai sustenabile și ambiția de a crește ponderea suprafeței agricole a UE destinată agriculturii organice până în 2030; evidențiază că majoritatea statelor membre au adoptat deja obiective vizând creșterea suprafeței terenurilor agricole destinate producției organice; așteaptă cu interes analiza asupra sectorului organic în evaluarea generală a impactului strategiei și subliniază importanța planului de acțiune european pentru agricultura organică pentru creșterea ponderii ei; subliniază că dezvoltarea și creșterea sectorului organic trebuie să fie însoțite de măsuri de politici și de evoluții ale lanțului de aprovizionare și măsuri care să stimuleze în continuare cererea de alimente organice și să mențină încrederea consumatorilor.
18. invită Comisia și statele membre să promoveze alimentele locale și organice și lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente, inclusiv creșterea consumului de plante și alimente pe bază de plante produse în mod sustenabil și regional, și să abordeze problema consumului excesiv de carne, produse lactate și produse foarte prelucrate, precum și de produse cu un conținut ridicat de zahăr, sare și grăsimi, ceea ce va aduce, de asemenea, beneficii pentru securitatea nutrițională, mediu și condițiile de viață decente ale animalelor;
19. reamintește importanța unui sistem de calitate ridicată a condițiilor de viață ale animalelor, inclusiv în timpul transportului și al sacrificării; subliniază că un nivel ridicat al condițiilor de viață ale animalelor face parte din dezvoltarea sustenabilă și este esențial pentru a avea alimente de calitate superioară, lucru care facilitează o nutriție mai sănătoasă, îndeplinind cerințele consumatorilor și contribuind la conservarea biodiversității; subliniază necesitatea unei abordări coerente și armonizate pentru un sistem alimentar sustenabil, care să trateze sănătatea umană, mediul, biodiversitatea, sănătatea și condițiile decente de viață ale animalelor și clima într-un mod holistic și coordonat;
20. subliniază că este important să se asigure securitatea și diversitatea semințelor și a materialului de înmulțire a plantelor pentru a asigura producții stabile și soiuri de plante adaptate la presiunile schimbărilor climatice, inclusiv soiuri tradiționale și adaptate la nivel local, adecvate pentru producția organică și sisteme agricole cu consum redus de factori de producție, asigurând totodată transparența deplină și libertatea de alegere pentru agricultori și consumatori, precum și accesul la resursele genetice;
21. subliniază că zootehnia extensivă și permanentă, silvopastorală sau organică, bazată pe păscut, care implică adesea pășuni de mare valoare ecologică, sunt caracteristici esențiale ale sistemului alimentar european și că sistemele sale de calitate constituie un element definitoriu al multor comunități rurale tradiționale, care le permite să utilizeze în mod productiv terenuri care altfel ar fi fost abandonate; subliniază că această formă de producție agricolă bazată pe pășunat și cu densitate scăzută poate avea multiple efecte pozitive pentru mediu și pentru conservarea peisajelor culturale, ajută la protejarea zonelor rurale împotriva depopulării și abandonării, ajută la atenuarea schimbărilor climatice și contribuie la o economie circulară și la refacerea biodiversității și, prin urmare, trebuie sprijinită și încurajată; evidențiază că ar trebui să se acorde sprijin exploatațiilor agricole care fac tranziția către moduri de producție mai sustenabile și care se îndepărtează de practici agricole precum creșterea animală de mare densitate și monoculturile;
22. subliniază necesitatea ca statele membre să îmbunătățească adaptarea la schimbările climatice în agricultură și silvicultură, în special prin utilizarea programelor ecologice din cadrul noii reforme a PAC; subliniază că măsurile de adaptare ar trebui să vizeze creșterea sustenabilității atât din punct de vedere ecologic, cât și din punct de vedere economic; îndeamnă statele membre să pună în aplicare strategii de reducere a riscurilor naturale pentru a limita consecințele negative ale dezastrelor naturale asupra producției agricole;
23. ia act de faptul că, în cel de-al șaselea raport de evaluare, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice subliniază în special necesitatea de a evita adaptarea defectuoasă, deoarece răspunsurile adaptate în mod defectuos la schimbările climatice pot crea blocaje de vulnerabilitate, expunere și riscuri care sunt dificil și costisitor de schimbat, exacerbând inegalitățile existente și erodând condițiile prealabile pentru dezvoltarea sustenabilă; subliniază că aceste acțiuni reduc spațiul pentru procesele naturale și reprezintă o formă gravă de adaptare defectuoasă a ecosistemelor pe care le degradează, le înlocuiesc sau le fragmentează, reducând astfel rezistența acestora la schimbările climatice și limitând capacitatea de a furniza servicii ecosistemice pentru adaptare; solicită ca opțiunile de adaptare eficace bazate pe ecosisteme să fie integrate în întregul sector agricol împreună cu politicile publice de sprijin pentru a spori disponibilitatea și stabilitatea alimentelor, pentru a reface și proteja ecosistemele și a reduce riscul climatic pentru sistemele alimentare, sporind în același timp sustenabilitatea acestora;
24. subliniază importanța utilizării unor cortine agroforestiere și forestiere pentru a reduce presiunea asupra pădurilor naturale, a ajuta la combaterea schimbărilor climatic și a crește productivitatea, și a promova alternativele la utilizarea îngrășămintelor în producția agricolă; încurajează Comisia și statele membre ca în viitoarele lor planuri strategice naționale să elaboreze instrumente pentru a încuraja reîmpădurirea și împădurirea și pentru a promova agrosilvicultura sustenabilă, inclusiv sistemul silvopastoral, acolo unde este posibil; invită Comisia să promoveze programe de formare specializate la nivelul UE, pentru a sensibiliza fermierii cu privire la avantajele integrării vegetației lemnoase în agricultură; subliniază că refacerea și întinerirea sistemelor agroforestiere existente, precum și crearea altora noi ar contribui la îndeplinirea obiectivului strategiei privind biodiversitatea de trei miliarde de arbori, acoperind astfel atât obiectivele privind biodiversitatea și obiectivele climatice, cât și obiectivul diversificării și al circularității;
25. invită Comisia să se asigure că, atunci când își elaborează planurile strategice privind PAC, statele membre iau în considerare noua realitate în care ne desfășurăm activitatea și își adaptează și modifică planurile în consecință pentru a sprijini producția sustenabilă de alimente și lanțurile scurte de aprovizionare; subliniază rolul determinant al gestionării integrate a dăunătorilor pentru reducerea dependenței de pesticide și îndeamnă statele membre să asigure aplicarea acesteia, precum și evaluarea și monitorizarea sistematică a punerii sale în aplicare; invită statele membre să transforme principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor în criterii practice și măsurabile și să verifice aceste criterii la nivelul exploatațiilor și invită Comisia să se asigure că statele membre aplică efectiv aceste principii prin intermediul planurilor lor strategice PAC;
26. subliniază că PAC și planurile strategice naționale ar trebui să sprijine agricultorii în tranziția către neutralitatea climatică și conservarea biodiversității și solicită punerea rapidă în aplicare a unor programe ecologice care să includă un mecanism de finanțare pentru a ajuta fermierii să treacă de la agricultura animală la agricultura vegetală, pentru a asigura un viitor sănătos și sustenabil; invită Comisia să se asigure că planurile strategice naționale sunt într-adevăr în concordanță cu ambițiile convenite;
27. solicită un model agricol integrat bazat pe o platformă mai largă de politici alimentare și agricole sustenabile, cu scopul de a combina producția agricolă și sprijinul pentru agricultori cu politici alimentare și de mediu menite să asigure o producție și un consum de alimente mai sustenabile, contribuind astfel la securitatea alimentară a UE și asigurând coerența cu Pactul verde și cu obligațiile UE în temeiul Acordului de la Paris; invită Comisia să aprobe numai planurile strategice naționale PAC care dovedesc în mod clar un angajament față de sustenabilitate din punct de vedere economic, ecologic și social și sunt în concordanță cu obiectivele Pactului verde, cu obiectivele pertinente la nivelul UE și cu Acordul de la Paris;
28. subliniază că UE trebuie să reducă rapid utilizarea pesticidelor și să treacă la agricultura ecologică și la un sistem sustenabil de producție alimentară pentru a reduce rapid consumul de energie și costurile imense care rezultă din efectele dăunătoare asupra sănătății umane și animale și pentru a reduce drastic povara asupra mediului, în special în ceea ce privește polenizatorii; își reiterează sprijinul pentru obiective cuantificabile de reducere a utilizării pesticidelor și a riscurilor asociate acestora;
29. își reiterează sprijinul pentru reducerea la jumătate a pierderilor de nutrienți și a utilizării îngrășămintelor și consideră că acest lucru ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic; subliniază contribuția extrem de valoroasă a acestui lucru la reducerea imediată a utilizării combustibililor fosili, în special a gazului importat din Rusia; subliniază importanța urmăririi acestor obiective prin abordări de ansamblu și circulare privind gestionarea nutrienților, cum ar fi practicile agroecologice, care pot oferi beneficii colaterale pentru calitatea solului și biodiversitate și îi pot ajuta pe fermieri să pună capăt dependenței de îngrășămintele minerale;
30. subliniază importanța zonelor de interes ecologic pentru biodiversitate, inclusiv pentru sănătatea polenizatorilor, și denunță cu fermitate propunerile privind utilizarea temporară a produselor de protecție a plantelor în zonele de interes ecologic care sunt adecvate pentru cultivarea culturilor proteice pe durata crizei;
31. își reiterează angajamentele față de siguranța alimentară și subliniază că toate alimentele și furajele importate trebuie să respecte standardele UE în materie de siguranță alimentară, inclusiv nivelurile maxime de reziduuri de pesticide și antimicrobiene; denunță toate propunerile de utilizare abuzivă a crizelor actuale pentru a slăbi aceste cerințe și angajamente;
32. invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a stimula cultivarea și utilizarea culturilor pentru consumul uman direct și a limita cantitatea de culturi destinate hrănirii animalelor, sporind astfel eficiența sistemului nostru alimentar și contribuind la securitatea alimentară;
33. este ferm convins că este necesară o reducere a efectivelor de animale în UE pentru a economisi și a utiliza în mod optim zonele agricole existente prin trecerea de la producția de furaje pentru animale la cea alimentară, producând mai puțină carne și mai puține produse lactate; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a reduce numărul de animale crescute și păstratee în scopuri agricole, pentru a anticipa disponibilitatea redusă a culturilor importate; solicită să se ia măsuri care să garanteze că cele mai mari ferme industriale de creștere a animalelor sunt obligate să reducă numărul de animale, ceea ce este necesar pentru a asigura securitatea alimentară în aceste vremuri de criză;
34. subliniază că înlocuirea combustibililor fosili cu biometanul produs din gunoi de grajd în sistemele intensive de creștere a animalelor sporește dependența de această formă de agricultură nesustenabilă și ineficientă; subliniază că ar trebui evitată o nouă blocare în ceea ce privește importurile masive de furaje pentru animale și izolarea a milioane de animale în grajduri închise pentru a putea prelucra dejecțiile animaliere provenite de la acestea; solicită adoptarea rapidă a unor criterii stricte de sustenabilitate pentru producția de biometan; solicită ca culturile industriale utilizate pentru producția de biometan și de alți biocombustibili să fie redirecționate către producția de alimente;
35. subliniază că sunt necesare modificări urgente și îndrăznețe la nivelul legislației și al politicilor în fața dovezilor științifice copleșitoare de nesustenabilitate a sistemului alimentar actual și în fața costurilor mai mari ale lipsei de acțiune, acordând atenție deplină bunului tratament al animalelor de fermă, având în vedere că acest lucru este parte integrantă din sustenabilitatea alimentară; recomandă ca acest lucru să includă măsuri de stimulare a adoptării unor standarde mai ridicate privind condițiile de viață ale animalelor, reducerea numărului de animale de fermă și a densității șeptelului și, în același timp, creșterea producției și a consumului de produse vegetale;
36. subliniază că reducerea risipei de alimente nu numai că va avea efecte pozitive asupra mediului, dar va duce și la îmbunătățirea securității alimentare în UE; își reiterează apelul pentru luarea măsurilor necesare pentru atingerea obiectivului UE de reducere a risipei de alimente cu 30 % până în 2025 și cu 50 % până în 2030 față de nivelul de referință din 2014 și invită Comisia să își accelereze activitatea de revizuire a datelor de validitate pentru a preveni risipa de alimente în gospodării;
37. invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune însoțit de măsuri adecvate pentru a ajuta fermierii din Ucraina să producă alimente sustenabile, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pe baza ambițiilor și a obiectivelor Pactului verde și în concordanță cu cerințele UE în materie de siguranță alimentară, condiții de viață decente pentru animale și sustenabilitate;
38. recunoaște faptul că liberalizarea comerțului de produse alimentare agricole și produse agricole primare i-a expus pe micii agricultori, atât pe cei din UE cât și pe cei din țările în curs de dezvoltare, unui număr important de noi încercări; consideră că, pentru a garanta securitatea alimentară și a întări suveranitatea alimentară, toate normele și acordurile de comerț internațional ar trebui să ia în considerare impactul asupra agriculturii și al accesului la alimente;
39. condamnă cu fermitate activitățile speculative care au drept obiect produsele de bază la nivel mondial, materiile prime agricole și energia, ceea ce contribuie la accentuarea volatilității prețurilor la alimente și la adâncirea crizei alimentare mondiale; subliniază că nu este acceptabil ca foametea să reprezinte un mijloc de a obține profituri pentru anumite persoane și solicită o reglementare adecvată și o supraveghere eficientă la nivel național și internațional, pentru a preveni încălcarea dreptului la hrană prin speculă;
40. invită UE să ia măsuri concrete împotriva sărăciei prin adoptarea unei strategii și a unor politici coerente care includ domeniul comerțului și domeniul dezvoltării, precum și PAC, pentru a evita consecințele negative directe sau indirecte asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare;
41. subliniază că practicile comerciale neloiale reprezintă o problemă gravă în sectorul agricol; observă că raportul Comisiei din 29 ianuarie 2016 privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi confirmă faptul că practicile respective pot surveni în toate etapele lanțului de aprovizionare cu alimente;
42. subliniază că această problemă poate fi remarcată cu ușurință în special în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, având consecințe negative asupra componentelor celor mai vulnerabile ale acestuia; scoate în evidență faptul că această problemă este confirmată de către toate entitățile din lanțul de aprovizionare cu alimente și de numeroase autorități naționale din domeniul concurenței; subliniază că Comisia, Parlamentul și Comitetul Economic și Social European au atras atenția în mod repetat asupra problemei practicilor comerciale neloiale;
43. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] Texte adoptate, P9_TA(2021)0425.
- [2] JO C 67, 8.2.2022, p. 25.
- [3] JO C 270, 7.7.2021, p. 2.
- [4] JO C 232, 16.6.2021, p. 28.