PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la necesitatea unei acțiuni urgente a UE pentru a asigura securitatea alimentară în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și a unui plan de acțiune pe termen lung pentru dezvoltarea autonomiei alimentare a UE
16.3.2022 - (2022/2593(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Martin Häusling, Benoît Biteau, Sarah Wiener, Pär Holmgren, Tilly Metz, Francisco Guerreiro
în numele Grupului Verts/ALE
B9‑0167/2022
Rezoluția Parlamentului European referitoare la necesitatea unei acțiuni urgente a UE pentru a asigura securitatea alimentară în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și a unui plan de acțiune pe termen lung pentru dezvoltarea autonomiei alimentare a UE
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia și Ucraina, îndeosebi cea din 16 decembrie 2021 referitoare la situația la frontiera cu Ucraina și în teritoriile ucrainene ocupate de Rusia[1],
– având în vedere declarațiile privind Ucraina ale liderilor Parlamentului European din 16 și 24 februarie 2022,
– având în vedere declarația făcută la 24 februarie 2022 de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate în numele UE privind invadarea Ucrainei de către forțele armate ale Federației Ruse,
– având în vedere declarația comună a președintelui Consiliului European și a președintei Comisiei din 24 februarie 2022 privind agresiunea militară fără precedent și neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei,
– având în vedere declarațiile recente ale președintelui Ucrainei și ale președintei Comisiei privind situația din Ucraina,
– având în vedere declarația G7 din 24 februarie 2022,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 24 februarie 2022,
– având în vedere articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013[2],
– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii[3],
– având în vedere rezoluția sa din 1 martie 2022 referitoare la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei[4],
– având în vedere declarația din 10 martie 2022 a șefilor de stat sau de guvern din cadrul Consiliului European privind agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei,
– având în vedere declarația dată în urma reuniunii extraordinare a miniștrilor agriculturii din cadrul G7 din 11 martie 2022 privind invadarea Ucrainei de către forțele armate ale Federației Ruse,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Federația Rusă a invadat Ucraina în mod neprovocat și nejustificat la 24 februarie 2022;
B. întrucât aprovizionarea cu alimente și apă potabilă s-a înrăutățit în Ucraina, în special în orașele aflate sub asediu sau în zone afectate grav de bombardamentele Rusiei; întrucât nevoile umanitare și mai ales nevoia de alimente cresc în Ucraina și întrucât Agenția ONU pentru refugiați preconizează că 4 milioane de persoane vor părăsi Ucraina până în iulie 2022 și alte 6,7 milioane de persoane vor fi strămutate în interiorul Ucrainei; întrucât, în urma primirii unei cereri oficiale de asistență din partea guvernului Ucrainei, Programul Alimentar Mondial (PAM) a lansat o operațiune de urgență pentru a acorda asistență alimentară persoanelor care fug din calea conflictului atât în Ucraina, cât și în țările învecinate; întrucât la 7 martie 2022, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a lansat un plan de reacție rapidă pentru Ucraina, cu scopul de a obține 50 milioane USD pentru a ajuta 240 000 de persoane vulnerabile din mediul rural afectate de război; întrucât, potrivit FAO, s-a pus la dispoziție doar 9 % (4,6 milioane USD) din finanțarea solicitată, astfel că a rămas un deficit de finanțare de 45,4 milioane USD (91 %);
C. întrucât producția agricolă a Ucrainei va fi grav afectată de invazia rusă; întrucât războiul a creat deja probleme semnificative în lanțurile logistice și de aprovizionare cu alimente în interiorul Ucrainei; întrucât cele 10 regiuni unde în prezent au loc operațiuni militare reprezintă 54 % din suprafețele consacrate semănăturilor de floarea-soarelui și 42 %, respectiv 52 % din suprafețele consacrate semănăturilor de porumb, respectiv grâu; întrucât fermierii ucraineni ar trebui să înceapă să planteze culturi în săptămânile următoare și întrucât intervenția militară pune în pericol recolta de grâu; întrucât fermierii ucraineni întâmpină, de asemenea, dificultăți în a obține semințe, mai ales semințe de porumb și de floarea-soarelui, ceea ce periclitează și mai mult viitoarele recolte; întrucât penuria de combustibil îi împiedică pe fermieri să își folosească echipamentele pentru a planta culturi; întrucât semănarea cu întârziere a semințelor poate avea efecte negative majore asupra randamentului;
D. întrucât Ucraina produce o cantitate mare de grâu, porumb, semințe de floarea-soarelui și ulei de floarea-soarelui atât pentru consum uman, cât și pentru furaje, având o cotă de 15 % din piața mondială de porumb, 15 % din piața mondială de orz, 10 % din piața mondială de grâu și 50 % din piața mondială de ulei de floarea-soarelui;
E. întrucât piața mondială de alimente a fost deja puternic perturbată de pandemia de COVID-19, de criza energetică și de fenomenele climatice nefavorabile dinaintea războiului, indicele prețurilor la alimente ajungând la cel mai înalt nivel al său din 2011 încoace încă înaintea invaziei; întrucât stocurile mondiale actuale de grâu sunt estimate a fi între 277,9 și 291,1 milioane de tone, iar stocurile de porumb sunt estimate a fi între 280,9 și 302,2 milioane de tone (potrivit Departamentului pentru Agricultură al SUA, Consiliului Internațional al Cerealelor și sistemului de informații privind piața agricolă al FAO), în timp ce stocurile de cereale ale UE se ridică la aproximativ 30 de milioane de tone (din care 9,58 de milioane de tone de grâu); întrucât reducerea sau pierderea exporturilor ucrainene va afecta țările care depind foarte mult de această producție, țările care deja se confruntă cu insecuritate alimentară sau țările care sunt vulnerabile la șocurile de aprovizionare și la creșterea prețurilor, cum ar fi Egiptul, Libanul, Yemenul, Etiopia, Afganistanul și Siria; întrucât 90 % din grâul din Egipt este importat din Ucraina și Rusia;
F. întrucât crizele alimentare pot fi provocate de speculațiile cu produse alimentare, în plus față de presiunile exercitate de cererea de biocombustibili asupra aprovizionării cu alimente; întrucât, în plus, țările mari producătoare și exportatoare pot exercita presiuni asupra țărilor importatoare care depind de exporturile lor de alimente;
G. întrucât Rusia este unul dintre principalii exportatori de îngrășăminte azotoase sintetice și componente ale acestora, iar Belarus este un exportator important de îngrășăminte pe bază de potasă; întrucât prețurile îngrășămintelor azotoase depind în mare măsură de prețurile gazelor naturale, produs pentru care Rusia deține poziții importante pe piață;
H. întrucât Rusia este cel mai mare exportator de grâu, revenindu-i mai mult de 18 % din exporturile mondiale; întrucât situația exporturilor Rusiei continuă să fie incertă, exporturile pe la Marea Neagră fiind reluate treptat, iar Rusia expunând posibilitatea de a introduce anumite restricții la export; întrucât la 9 martie 2022, guvernul Ucrainei a interzis exporturile de produse agricole esențiale, printre care secara, orzul, hrișca, meiul, zahărul, sarea și carnea, până la sfârșitul anului 2022;
I. întrucât obiectivele politicii agricole comune includ stabilizarea piețelor UE, disponibilitatea aprovizionării, dezvoltarea rațională a producției agricole în UE și asigurarea atât a unui nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă din UE, cât și a unor prețuri rezonabile pentru consumatorii din UE;
J. întrucât UE este cel mai mare partener comercial al Ucrainei, revenindu-i peste 40 % din schimburile sale comerciale în 2019; întrucât Ucrainei îi revine o cotă de aproximativ 1,1 % din totalul schimburilor comerciale ale UE, fiind al 18-lea cel mai important partener comercial al UE; întrucât principalele importuri în UE din Ucraina sunt reprezentate de materii prime, inclusiv produse agricole, produse chimice și utilaje;
K. întrucât, potrivit previziunilor Comisiei, se preconizează că UE va rămâne un exportator net de cereale; întrucât se preconizează că anul acesta recolta va fi bună, deși în unele părți ale UE au apărut primele semne ale unei secete de primăvară;
L. întrucât aproximativ două treimi din producția de cereale a UE[5], respectiv 70 % din producția de semințe oleaginoase este destinată hranei pentru animale;
M. întrucât aproximativ 3 % din producția de cereale a UE[6] și aproape 40 % din semințele oleaginoase de pe piața UE sunt destinate biocombustibililor pe bază de culturi; întrucât proporția culturilor de câmp destinate biocombustibililor pe bază de culturi este mai mare în anumite state membre, ajungând la aproape 18 % din producția Germaniei; întrucât în 2021, UE a produs 4 950 de milioane de litri de bioetanol (din culturi) și 12 330 de milioane de litri de biomotorină (din ulei vegetal), ceea ce a reprezentat 11 milioane de tone de cereale, respectiv 8,6 milioane de tone de ulei vegetal care ar putea fi redirecționate către consumul uman și animal;
N. întrucât prețurile alimentelor sunt în creștere în UE și la nivel mondial; întrucât, potrivit ONU, prețurile mondiale ale alimentelor au atins un nivel record în februarie 2022 și au crescut cu mai mult de 24 % în decurs de un an;
O. întrucât în anumite sectoare, fermierii se confruntă de mai mulți ani cu provocări enorme și persistente în a-și acoperi costurile de producție, în special în sectorul produselor lactate; întrucât inflația costurilor factorilor de producție și a costurilor de producție suportate de fermieri este alarmantă, în special în ceea ce privește energia, îngrășămintele și furajele; întrucât un factor semnificativ al acestor creșteri de preț constă în dependența actuală excesivă de gazele importate, inclusiv din Rusia, pentru sintetizarea îngrășămintelor pe bază de azot în cadrul unui proces cu un consum ridicat de energie care generează 2 % din emisiile de gaze cu efect de seră; întrucât aceste creșteri ale costurilor de producție ar putea duce la dificultăți economice enorme pentru unii producători, în special crescătorii de animale care depind de furajele importate;
P. întrucât costurile de producție tot mai mari pot duce la creșterea costurilor pentru consumatori, punând o presiune semnificativă asupra gospodăriilor cu venituri mici pe măsură ce cheltuielile cu alimentele cresc, mai ales în combinație cu creșterea prețurilor la energie;
Q. întrucât anumite state membre, dar și țări din afara UE, au pus în aplicare controale ale exporturilor de produse agricole, în special cereale și uleiuri de gătit;
R. întrucât sancțiunile aplicate Rusiei și Belarusului vor afecta aprovizionarea cu factori de producție agricolă, cum ar fi îngrășămintele; întrucât Federația Rusă a suspendat exporturile de nitrat de amoniu la 2 februarie 2022, cel puțin până în aprilie 2022; întrucât marile companii maritime au suspendat operațiunile de transport maritim către și dinspre Rusia; întrucât fiecare tonă de îngrășăminte sau materii prime importate din Rusia finanțează mașina de război a Rusiei;
S. întrucât Pactul verde european și Strategia „De la fermă la consumator” adoptă abordări holistice nu numai pentru a preveni o criză climatică și a biodiversității în Europa, ci și pentru a asigura securitatea alimentară, a îmbunătăți nutriția și sănătatea publică și a asigura prețuri accesibile la alimente, generând totodată beneficii economice mai echitabile pentru fermieri în lanțul de aprovizionare și lanțul valoric și consolidând poziția producătorilor primari prin îmbunătățirea sustenabilității, abordarea crizei climatice, a sănătății solului și a colapsului ecosistemelor existențiale, precum și prin creșterea autonomiei fermierilor și a lanțurilor de aprovizionare;
T. întrucât Strategia „De la fermă la consumator” cuprinde mai multe inițiative importante, inclusiv un plan de urgență al UE pentru asigurarea aprovizionării cu alimente și a securității alimentare în perioade de criză în limitele cadrului legislativ, cu scopul de a accelera și mai mult tranziția către un sistem alimentar sustenabil până la sfârșitul anului 2023;
U. întrucât Strategia „De la fermă la consumator” urmărește să reducă utilizarea factorilor de producție agricolă și, mai ales, să reducă utilizarea, în general, a pesticidelor chimice cu 50 %, a celor mai periculoase pesticide cu 50 % și a îngrășămintelor cu cel puțin 20 % până în 2030;
V. întrucât zonele de interes ecologic și menținerea lor în politica agricolă comună după 2022 sunt menite să stimuleze biodiversitatea și, deci, funcțiile agroecosistemului, cum ar fi polenizarea, combaterea dăunătorilor din ecosistem prin prădare, protecția solului și ciclurile nutrienților, apei și carbonului, consolidând astfel întregul agroecosistem și făcându-l mai rezilient și mai productiv; remarcă faptul că pentru furnizarea acestor servicii care, pe termen lung, cresc randamentul nu este nevoie să se are sau să se utilizeze pesticide; întrucât cifrele din 2019 privind zonele de interes ecologic indică faptul că aproape 3 % din suprafețele agricole arabile utilizate au fost neproductive, 2,6 % fiind pârloage, în timp ce aproape 11 % dintre terenurile din zone de interes ecologic sunt folosite deja productiv, de exemplu pentru culturi de leguminoase;
W. întrucât statu-quo-ul potrivit raportului Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, publicat în aceeași zi în care a avut loc invazia, arată o tendință clară de scădere a productivității din cauza simplificării ecologice și a colapsului agroecosistemelor[7], care are legătură cu dependența excesivă de factorii de producție artificiali și daunele colaterale, de exemplu eroziunea solului, pierderea stratului superficial al solului, declinul polenizatorilor care afectează randamentul, pierderea de specii benefice care stau la baza productivității, lipsa de reziliență împotriva atacurilor dăunătorilor, secetelor și inundațiilor, impacturile care reduc randamentul producției în domeniul pescuitului și acvaculturii și o redistribuire a stocurilor de pește marin, cum s-a subliniat și în Raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-o climă ce suferă schimbări, publicat în 2019;
X. întrucât atacurile îndreptate împotriva obiectivelor Pactului verde european și a tranziției către sustenabilitate pornesc de la premisa că va exista un decalaj de productivitate până când se va constitui o biodiversitate funcțională sau tehnicile agronomice care folosesc procese naturale vor înlocui funcții care anterior erau îndeplinite de factori de producție sintetici; întrucât un număr foarte mare de studii științifice independente, cu referenți de specialitate, arată că productivitatea nu scade în aproape două treimi din cazuri, că pierderile sunt limitate la o perioadă de tranziție scurtă și că productivitatea chiar crește în unele cazuri[8];
Y. întrucât creșterea biodiversității și a serviciilor asociate oferite de biodiversitatea funcțională și speciile benefice – polenizarea, prădătorii dăunătorilor, reziliența sporită a agroecosistemelor la eroziune, secete și inundații, formarea solului și absorbția carbonului – sunt de asemenea necesare pentru a consolida și a asigura continuarea producției de alimente concomitent cu creșterea profitabilității pentru fermieri[9];
Z. întrucât marja de manevră pentru a produce mai multe cereale în Europa este limitată, deoarece suprafețele scoase temporar din circuitul agricol și disponibile în prezent nu depășesc 6 milioane de hectare, din cele 100 de milioane de hectare de teren arabil, iar randamentul potențial este scăzut, deoarece suprafețele scoase temporar din circuitul agricol se află pe terenuri marginale;
AA. întrucât sprijinirea hrănirii pe scară largă a animalelor cu alimente sau folosind terenuri arabile care altfel ar putea fi alocate pentru consumul uman constituie o utilizare ineficientă a caloriilor și face ca UE să fie un importator net de calorii[10]; întrucât o reducere clară a consumului de produse de origine animală și o tranziție către creșterea autonomă a animalelor hrănite pe pajiști și cu leguminoase din UE ar permite ca UE, în loc să fie un importator net de calorii, să devină un exportator net de calorii și să își reducă amprenta de carbon și ar contribui la refacerea biodiversității, stocarea carbonului în agroecosistemele UE și reducerea dependenței UE de gazele naturale și combustibilii fosili pentru producția de îngrășăminte;
AB. întrucât Rezoluția de la Roma din 1996 a Via Campesina a definit pentru prima dată suveranitatea alimentară ca fiind dreptul oamenilor și al țărilor de a-și defini propriile politici agricole și alimentare; întrucât acest concept urmărește să permită fiecărei țări să își hrănească propria populație și să fie independentă; întrucât intenția Strategiei „De la fermă la consumator” de a reduce dependența fermierilor de rezultatele externe se aliniază la această definiție;
AC. întrucât Acordul de la Marrakesh din 1994 și, în special, Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind agricultura au contribuit la specializarea regiunilor agricole; întrucât această specializare a dus la regiuni cu un nivel ridicat al exporturilor și la regiuni care depind aproape integral de importuri; întrucât această situație nu este rezilientă în fața crizelor, cum ar fi războaiele, și constituie unul dintre factorii care contribuie la actuala instabilitate alimentară mondială,
A. Urgențele umanitare
1. solicită Federației Ruse să înceteze imediat toate activitățile militare din Ucraina, să își retragă necondiționat toate forțele militare și paramilitare și echipamentele militare de pe întreg teritoriul Ucrainei recunoscut la nivel internațional și să respecte pe deplin integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional;
2. remarcă faptul că securizarea lanțurilor de aprovizionare cu alimente și garantarea producției de alimente nutritive la scara gospodăriilor vor fi esențiale pentru a evita o criză alimentară;
3. solicită un răspuns imediat și coordonat și desfășurarea mecanismului de protecție civilă al Uniunii în vederea maximizării sprijinului acordat Ucrainei, în special în ceea ce privește asistența umanitară și ajutorul alimentar, precum și realizând coridoare umanitare sigure ale UE și oferind alimente și adăpost tuturor persoanelor care fug din țară; evidențiază că, deși sprijinul umanitar financiar al UE a fost estimat la aproximativ 500 de milioane de euro până în momentul de față, este nevoie de sprijin în continuare; subliniază, în special, că UE ar trebui să ofere asistență umanitară poporului ucrainean, cu scopul de a asigura securitatea alimentară pe termen scurt în Ucraina, precum și tuturor refugiaților din UE, prin intermediul programelor „Acțiune de coeziune pentru refugiații din Europa” și „Asistență de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei, dar și contribuind la Planul de reacție rapidă al FAO pentru Ucraina, majorând asistența sa financiară; evidențiază că trebuie să se găsească finanțare suplimentară, deoarece fondurile politicii de coeziune joacă un rol principal în asigurarea dezvoltării armonizate a statelor membre ale UE; invită UE să se coordoneze cu agențiile ONU și cu toți partenerii de la fața locului pentru a oferi de urgență asistență alimentară și de subzistență persoanelor afectate de războiul din Ucraina;
4. invită Comisia și statele membre să își crească contribuțiile la PAM prin utilizarea rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență prevăzute în cadrul financiar multianual; ia act de faptul că Comisia și statele membre contribuie la PAM cu 465 milioane EUR pe an, respectiv 1,47 miliarde EUR pe an; constată, de asemenea, că rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență reprezintă 1,2 miliarde EUR, dintre care până la 35 % (420 milioane EUR) pot fi folosiți pentru țări din afara UE; subliniază că este posibil ca suma disponibilă în cadrul rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență să nu fie suficientă și să fie nevoie de o flexibilitate bugetară suplimentară;
5. invită Comisia și statele membre să evalueze urgent, în coordonare cu partenerii lor internaționali și cu instituțiile internaționale relevante, toate mijloacele disponibile pentru a evita orice neplată în balanța de plăți a țărilor importatoare, inclusiv finanțarea directă și restructurarea datoriilor acestora; subliniază că este important să se acorde prioritate din oficiu finanțării bazate pe granturi, îndeosebi în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate, și să nu se favorizeze combinarea mecanismelor de garantare sau a împrumuturilor, în detrimentul granturilor, deoarece acest lucru ar putea mări serviciul datoriei;
B. Asigurarea securității alimentare pe termen scurt în UE
6. subliniază că actualul conflict din Ucraina scoate în evidență vulnerabilitățile sistemului alimentar mondial; îndeamnă, în consecință, UE să protejeze drepturile țărilor în curs de dezvoltare la suveranitate alimentară ca mijloc prin care să se asigure securitatea nutrițională, reducerea sărăciei, lanțuri de aprovizionare globale incluzive, sustenabile și echitabile și piețe regionale locale, acordând o atenție deosebită agriculturii familiale, cu scopul de a asigura furnizarea de alimente accesibile și la prețuri abordabile;
7. invită Comisia și Consiliul să mențină clauza derogatorie generală introdusă pentru pandemia de COVID-19, care suspendă regulile fiscale ale statelor membre în cazul unei situații de urgență;
8. solicită ca mecanismul european de pregătire și răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară, care a fost dezvoltat în urma pandemiei de COVID-19, să se reunească din nou cât mai curând posibil pentru a discuta impactul războiului din UE și nu numai asupra securității alimentare; remarcă faptul că acest organism trebuia să se reunească inițial la sfârșitul lunii martie 2022, ceea ce ar fi prea târziu pentru ca deliberările sale să fie pe deplin eficace;
9. evidențiază importanța stocurilor de alimente, atât în UE, cât și în țările terțe, în asigurarea accesului la alimente în perioade de instabilitate; invită Comisia să efectueze o evaluare completă a tuturor surselor și stocurilor de alimente, atât publice, cât și private, disponibile la nivelul UE, și să analizeze ce mijloace există pentru a le mobiliza și distribui, dar și pentru a reduce în mod eficace problemele legate de disponibilitate, accesibilitate și prețuri, în special în țările din afara UE; evidențiază că, în plus, trebuie să se analizeze amploarea stocurilor comerciale private;
10. invită Comisia și statele membre să propună rapid o reuniune a Comitetului FAO pentru securitatea alimentară mondială, care ar trebui să fie forumul de coordonare primordial pe această temă, deoarece asigură o reprezentare incluzivă a tuturor statelor; invită Comisia și statele membre să se implice în acest forum pentru a asigura coordonarea internațională, în special în ceea ce privește stocurile, biocombustibilii și sprijinul financiar acordat țărilor importatoare;
11. invită Uniunea Europeană să convoace o reuniune de urgență a Consiliului General al OMC, astfel încât să poată lua măsuri de reglementare a piețelor produselor agricole de bază cu scopul de a reduce cât mai mult posibil speculațiile statelor sau ale întreprinderilor private și de a facilita accesul țărilor dependente la alimentele de bază necesare populațiilor lor; subliniază că normele actuale ale OMC privind agricultura nu permit țărilor să pună în aplicare politici în materie de suveranitate alimentară și cooperare regională și invită Comisia să insiste asupra schimbărilor necesare;
12. recunoaște că speculațiile de pe piață, manipularea și tranzacționarea produselor alimentare de bază pot crește în mod artificial prețurile cu ridicata și pot duce la volatilitatea pieței; solicită, în acest sens, interzicerea imediată și temporară a practicilor speculative cum ar fi vânzarea în lipsă, datoriile suverane și swapurile pe riscul de credit, opțiunile pe acțiuni de tip „futures” și tranzacționarea de înaltă frecvență a produselor alimentare de bază, care pot duce la manipularea pieței, practicarea unor prețuri de ruinare și urmărirea de profituri ușoare; invită Comisia și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe să colaboreze cu autoritățile naționale de reglementare pentru a prezenta o propunere urgentă de interzicere temporară a vânzării în lipsă și de protejare a produselor alimentare de bază pe piețele bursiere, inclusiv prin revizuirea regimului actual foarte permisiv al UE privind limitele pozițiilor, și să țină seama de volatilitate atunci când stabilesc aceste limite ale pozițiilor; evidențiază necesitatea unor statistici transparente privind producția agricolă atât de la părțile interesate publice, cât și de la cele private, mai ales având în vedere concentrarea extremă pe piața cerealelor;
13. solicită stabilirea unui sprijin financiar de urgență pentru a asigura că gospodăriile din UE care trăiesc în sărăcie au acces la alimente, printre altele prin creșterea finanțării Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane;
14. invită Comisia să activeze articolul 219 din Regulamentul (UE) 1308/2013[11] privind utilizarea rezervei pentru situații de criză în vederea stabilizării producției în UE, cu condiția respectării criteriilor de sustenabilitate;
15. solicită să se acorde fermierilor afectați de criză sprijin financiar rapid și adecvat, însă insistă că orice sprijin trebuie să fie condiționat de îndeplinirea criteriilor de sustenabilitate, pentru a nu agrava criza climatică și a biodiversității și a nu submina baza ecologică și resursele naturale necesare pentru securitatea alimentară pe termen lung și pentru producția susținută de alimente; ia act, în acest context, de rolul zonelor de interes ecologic în sporirea biodiversității funcționale și a randamentului zonelor arabile înconjurătoare cu până la 36 %; avertizează cu insistență împotriva utilizării pesticidelor în zonele de interes ecologic, deoarece câștigurile de productivitate acumulate se vor pierde prin uciderea prădătorilor dăunătorilor și a polenizatorilor atrași în aceste zone, dar și împotriva aratului, care duce la pierderea carbonului acumulat; subliniază, în special, că nicio măsură luată în timpul crizei din Ucraina nu ar trebui să ducă la o creștere a utilizării pesticidelor și îngrășămintelor sintetice și nici nu ar trebui să constituie un motiv pentru a elibera autorizații de urgență pentru pesticide care s-au dovedit a fi dăunătoare pentru sănătatea umană sau a ecosistemelor; evidențiază că măsurile de urgență ar trebui să fie strict limitate în timp;
16. invită Comisia și statele membre să mențină deschisă piața unică a UE și să evite alte perturbări ale pieței, în special prin evitarea restricțiilor la export;
17. subliniază că trebuie să se utilizeze din plin programele destinate școlilor, pentru a asigura accesul copiilor defavorizați la alimente; evidențiază, de asemenea, utilitatea programelor de achiziții publice în promovarea sprijinului public pentru achizițiile de la micii fermieri și producătorii locali la aprovizionarea cu alimente nutritive în scopul distribuției, ca protecție împotriva insecurității alimentare;
18. evidențiază că 88 de milioane de tone de alimente sunt risipite în fiecare an în UE, cu costuri aferente estimate la 143 de miliarde de euro; subliniază că abordarea risipei de alimente ar avea un impact pozitiv imediat asupra securității alimentare; își reiterează apelul de a se lua măsurile necesare pentru atingerea obiectivului de reducere a risipei de alimente în UE cu 30 % până în 2025 și cu 50 % până în 2030, comparativ cu nivelurile de referință din 2014; subliniază că trebuie să se evite pierderile de alimente în timpul depozitării, să se faciliteze donarea de alimente prin punerea în aplicarea coerentă a legislației privind răspunderea și să se încurajeze recuperarea deșeurilor alimentare; solicită supermarketurilor, în special, să se ocupe urgent de problema risipei de alimente care poate fi prevenită prin opțiuni alternative cum ar fi lansarea unor promoții de reducere a prețurilor și colaborarea în cadrul proiectelor comunitare locale, cum ar fi băncile de alimente, cu scopul de a atenua sărăcia și insecuritatea alimentară pe plan local; invită statele membre să aibă în vedere acte legislative privind și alte practici comerciale neloiale care generează deșeuri alimentare, pe lângă cele care fac deja obiectul Directivei privind practicile comerciale neloiale[12]; solicită ca în cadrul viitoarelor inițiative privind standardele de comercializare să se acorde prioritate reducerii risipei de alimente; subliniază că o supraproducție constantă riscă, de asemenea, să ducă la o risipă de alimente; solicită o mai bună monitorizare a deșeurilor alimentare în întreaga UE, în special a celor generate la nivel de fermă; invită toate statele membre să instituie și să pună în aplicare programe de prevenire a risipei de alimente care să integreze pe deplin principiile economiei circulare și să includă promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente, care reduc riscul generării de deșeuri alimentare;
C. Asigurarea securității alimentare în UE pe termen mediu și lung
19. invită Comisia și statele membre să instituie rapid măsuri de suspendare temporară a producției și combinării biocombustibililor pe bază de culturi, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă, cu scopul de a garanta stocuri suplimentare de alimente, de a stabiliza piețele mondiale de produse alimentare de bază și de a elimina treptat biocombustibilii pe bază de culturi, cu excepția biocombustibililor avansați, până în 2030; invită Comisia să lanseze acțiuni concertate între SUA și Canada, pentru a asigura că produsele alimentare au prioritate în fața biocombustibililor pe bază de culturi;
20. solicită promovarea și simplificarea accesului la măsurile de eficiență energetică, cu scopul de a reduce povara costurilor suportate de fermieri în ceea ce privește aportul direct de energie și remarcă, totodată, că în majoritatea sistemelor de creștere a animalelor, hrana pentru animale este categoria predominantă de consum energetic;
21. solicită ca alimentele destinate oamenilor să aibă prioritate în fața hranei pentru animale destinată unei populații de animale de fermă a UE care depășește nevoile alimentare ale UE; invită, în special, Comisia și statele membre să pună în aplicare în sfârșit un plan ambițios privind proteinele, punând accentul mai ales pe culturile de leguminoase, care să poată furniza hrană cultivată pe plan intern și să poată înlocui sau reduce utilizarea îngrășămintelor prin fixarea azotului, și să scadă presiunea exercitată asupra costurilor de producție și a costurilor cu hrana animalelor, trecând la pășunatul rumegătoarelor; subliniază că plantele și animalele editate genetic sunt brevetate și ar trebui așadar evitate, deoarece ar contribui și mai mult la concentrarea pieței în producția de semințe, plante și animale și la creșterea costurilor factorilor de producție, pe lângă faptul că nu oferă niciun avantaj în raport cu sistemele agroecologice, care au beneficii dovedite în ceea ce privește biodiversitatea și clima atunci când vine vorba de atenuarea insecurității alimentare;
22. invită Comisia să consolideze în continuare obiectivul Strategiei „De la fermă la consumator” de reducere a utilizării îngrășămintelor și să sprijine, prin toate politicile adecvate, practici care să facă solurile mai fertile prin măsuri autohtone care să asigure independența față de importurile de îngrășăminte sau gaze, ca de exemplu rotația culturilor, compostarea și utilizarea deșeurilor animale în limitele Directivei privind nitrații[13]; evidențiază că utilizarea îngrășămintelor reprezintă aproximativ 50 % din consumul de energie în agricultură, dacă se iau în considerare atât utilizarea directă, cât și cea indirectă; subliniază că creșterea prețurilor la energie are drept consecință creșterea prețurilor la îngrășămintele sintetice, astfel că consilierea pentru a găsi alternative agronomice ar putea reprezenta cea mai eficientă opțiune de politică din punctul de vedere al costurilor; subliniază că este important ca fermierii să primească sprijin tehnic din partea serviciilor independente de consiliere agricolă, astfel încât să poată utiliza cele mai adecvate și eficace tehnici agroecologice; evidențiază că agricultura ecologică are o capacitate dovedită de a produce alimente fără utilizarea îngrășămintelor sintetice;
23. avertizează insistent ca războiul să nu fie folosit în mod cinic pentru a reveni la un statu quo disfuncțional și inerent nesustenabil despre care s-a dovedit în mod clar și științific că nu este adecvat scopului, respectiv să nu ne sacrificăm securitatea alimentară pe termen mediu și lung pentru câștiguri pe termen scurt, cum ar fi hrănirea animalelor și fermentatoarele de biocombustibili;
°
° °
24. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui, guvernului și parlamentului Ucrainei, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.
- [1] Texte adoptate, P9_TA(2021)0515.
- [2] JO L 435, 6.12.2021, p. 1.
- [3] JO L 435, 6.12.2021, p. 262.
- [4] Texte adoptate, P9_TA(2022)0052.
- [5] Pagina de internet a Comisiei intitulată „Cereals, oilseeds, protein crops and rice”, accesată la 17 martie 2022.
- [6] Pagina de internet a Comisiei intitulată „Cereals, oilseeds, protein crops and rice”, accesată la 17 martie 2022.
- [7] Hallmann, C.A. et al., „More than 75 percent decline over 27 years in total flying insect biomass in protected areas’, PLoS ONE, vol. 12, nr. 10, PLOS, San Francisco, 2017.
- [8] Tamburini, G. et al., „Agricultural diversification promotes multiple ecosystem services without compromising yield”, Science Advances, vol. 6, nr. 45, American Association for the Advancement of Science, Washington, DC, 2020.
- [9] van der Ploeg, J. D. et al., „The economic potential of agroecology: empirical evidence from Europe”, Journal of Rural Studies, vol. 71, Elsevier, Amsterdam, 2019, pp. 46-61.
- [10] Sciavo, M et al., An agroecological Europe by 2050: What impact on land use, trade and global food security?, IDDRI, Paris, 2021.
- [11] Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, JO L 347, 20.12.2013, p. 671.
- [12] Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, JO L 111, 25.4.2019, p. 59.
- [13] Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, JO L 375, 31.12.1991, p.1.