PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la protecția animalelor de fermă și a carnivorelor mari în Europa
21.11.2022 - (2022/2952(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Herbert Dorfmann, Norbert Lins, Daniel Buda, Alexander Bernhuber
în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0503/2022
B9‑0504/2022
Rezoluția Parlamentului European referitoare la protecția animalelor de fermă și a carnivorelor mari în Europa
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât există numeroși factori complecși cu efecte negative asupra lanțurilor trofice care determină migrația animalelor sălbatice (schimbările climatice, nivelul înalt de protecție, creșterea populațiilor), ceea ce conduce la conflicte de coexistență între speciile domestice și cele sălbatice;
B. întrucât măsurile legislative, cum ar fi Directiva privind habitatele[1] și eforturile de coordonare internațională, inclusiv Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale (Convenția de la Berna), au contribuit la refacerea populațiilor de carnivore mari, inclusiv de lupi; întrucât numărul carnivorelor mari a crescut semnificativ în Europa continentală, iar la sfârșitul perioadei 2012-2016 se situa la 8 000-9 000 de râși eurasiatici, 15 000-16 000 de urși bruni și 17 000 de lupi; întrucât aceste cifre datează deja de peste cinci ani; întrucât Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a evaluat încă din 2018 lupul, ca urmare a creșterii semnificative a numărului de exemplare, ca specie „prezentând motive de îngrijorare minime” la nivelul UE;
C. întrucât carnivorele mari prezintă o mobilitate ridicată, iar populațiile individuale se pot răspândi în zone geografice mari din diferite țări, în interiorul și în afara UE, ceea ce duce la situații în care aceeași populație cu o stare corespunzătoare de conservare poate face obiectul unor măsuri de gestionare într-o anumită regiune și să fie simultan clasificată ca având nevoie de protecție strictă în regiunea învecinată, deși are aceeași stare de conservare; solicită o abordare bazată pe știință, care să țină seama de populația din statele membre în ansamblul ei;
D. întrucât animalele domestice, în special cele de pe pășuni și din zonele de păscut deschise, sunt expuse pericolului din cauza prezenței tot mai mari a carnivorelor mari, în special dacă se află în regiuni montane și slab populate, în care pășunatul este necesar pentru conservarea acestor habitate prioritare, precum și în zone rurale mai dens populate, în care prezența lupilor poate avea un impact negativ asupra dezvoltării durabile și a calității vieții în zonele rurale, atât în ceea ce privește agricultura tradițională, cât și turismul; întrucât, în zonele dens populate și urbanizate, cu puține rezervații naturale de mari dimensiuni, animalele domestice sunt supuse unui nivel mai mare de risc;
E. întrucât se renunță tot mai mult la sistemele tradiționale de păstorit și pășunat alpin ca urmare a provocărilor de mediu, de agricultură și de natură socioeconomică asociate cu desfășurarea acestor activități în imediata apropiere a unei specii de carnivore mari, iar acest lucru conduce în mod inevitabil la un conflict între obiectivele de conservare a naturii; întrucât 50 % din populația totală de ovine din Europa continentală se află în apropiere de cel puțin o specie de carnivore mari;
F. întrucât măsurile de prevenire pentru evitarea conflictelor de coexistență s-au dovedit a nu fi suficient de eficiente, conducând totodată la un volum mai mare de muncă și la costuri disproporționate pentru agricultori și având un impact semnificativ asupra peisajului; întrucât plățile compensatorii reglementate la nivel național diferă în cadrul UE și adesea nu țin seama de toate pagubele suferite, pe lângă pierderea ireparabilă a patrimoniului genetic al multor rase autohtone;
1. subliniază că UE trebuie să se axeze pe gestionarea adecvată a biodiversității pentru a face posibilă dezvoltarea echilibrată a tuturor speciilor și ecosistemelor; subliniază că, deși politicile privind biodiversitatea au avut rezultate pozitive în ceea ce privește refacerea speciilor de carnivore mari în UE, ar trebui să se recunoască faptul că din cauza creșterii populațiilor apar o serie de provocări de mediu, de agricultură și de natură socioeconomică și că ar trebui să se ia mai multe măsuri, pe baza unei abordări care să țină seama într-o mai mare măsură de caracteristicile regionale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva privind habitatele, pentru a aborda în mod eficient aceste compromisuri;
2. subliniază că este important să se îmbunătățească supravegherea stării de sănătate a faunei sălbatice, care este pertinentă în special în cazul lupilor din cauza hibridizării cu câinii; solicită o politică standardizată pentru identificarea hibrizilor și o abordare transparentă, inclusiv schimbul transfrontalier de mostre de ADN de lup între institutele de cercetare; invită Comisia și statele membre să țină seama de impactul pe care atacurile carnivorelor mari îl au atât asupra stării de bine a animalelor, cum ar fi rănirea acestora, pierderea sarcinilor, reducerea fertilității, pierderea unor indivizi sau a unor efective întregi și uciderea câinilor de pază, cât și asupra calității vieții oamenilor, inclusiv pierderea veniturilor și creșterea costurilor cu forța de muncă și cu materialele, precum și eventualele vătămări sau riscuri la adresa vieții;
3. salută faptul că punctul „Propunere de modificare: deplasarea lupului (Canis lupus) din anexa II în anexa III la convenție” a fost inclus pe ordinea de zi a celei de a 42-a reuniuni a Comitetului permanent al Convenției de la Berna; reliefează că starea de conservare a lupului la nivel paneuropean justifică o atenuare a statutului de protecție și, în consecință, adoptarea modificării propuse;
Măsuri
4. invită Comisia și statele membre să recunoască faptul că măsurile actuale, inclusiv gardurile și câinii de pază, nu asigură rezultatele necesare pentru a preveni în mod corespunzător atacurile și pentru a permite coexistența armonioasă; solicită ca, la aplicarea măsurilor cu caracter preventiv și la examinarea derogărilor, să se țină seama de configurația terenului, precum și de alți factori predominanți, cum ar fi turismul, care joacă un rol esențial în zonele respective; invită Comisia și statele membre să recunoască, în cazurile în care populațiile de carnivore mari se extind, că este important să se elaboreze și să se aplice măsuri de control supravegheat în conformitate cu Directiva privind habitatele și pe baza unor dovezi științifice;
Evaluarea stării de conservare și a planurilor de gestionare transfrontalieră
5. invită Comisia să evalueze periodic progresele înregistrate în atingerea stării de conservare a speciilor la nivelul regiunilor biogeografice și/sau al populațiilor de la nivelul UE, pentru a evalua extinderea animalelor sălbatice pe baza dovezilor științifice și a schimbului de indivizi și fluxuri genetice între subpopulații, ținând seama de mobilitatea transfrontalieră ridicată a speciilor, și să procedeze la o adaptare a statutului de protecție de îndată ce s-a atins starea de conservare dorită; solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze colaborarea transfrontalieră și elaborarea unor planuri de gestionare transfrontalieră care să coincidă cu regiunile biogeografice și/sau cu nivelul populațiilor; invită Comisia să aloce fonduri pentru studii privind biodiversitatea care să vizeze actualizarea hărților distribuției și densității carnivorelor mari; consideră că, în vederea unei estimări corecte, aceste studii trebuie realizate la nivelul întregii Europe, datorită mobilității ridicate a speciilor în cauză; este de părere că starea de conservare a carnivorelor mari este favorabilă în mai multe regiuni biogeografice în care acestea sunt încă clasificate ca având nevoie de protecție strictă; solicită monitorizarea atentă a politicii UE privind carnivorele mari în vederea unei soluționări satisfăcătoare a problemei referitoare la starea de conservare favorabilă, pe baza unor date realiste care arată că densitatea populațiilor de carnivore mari variază în diferite părți ale Europei; invită Comisia să elaboreze fără întârziere o procedură de evaluare astfel încât să facă posibilă modificarea stării de protecție a populațiilor din anumite regiuni de îndată ce se atinge starea de conservare dorită, în conformitate cu articolul 19 din Directiva privind habitatele;
Exceptări
6. invită Comisia și statele membre să ajute în mod activ regiunile care se confruntă cu intensificarea conflictelor de coexistență, având în vedere că și fauna sălbatică, și animalele de fermă au suferit daune semnificative, astfel încât să poată utiliza în mod corespunzător și responsabil flexibilitatea care există deja în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva privind habitatele; solicită ca acest articol să fie interpretat și aplicat într-un mod care să țină seama de diversitatea din Uniunea Europeană și care să implice o strânsă colaborare cu statele membre, regiunile și părțile interesate, pentru a asigura o abordare de gestionare la nivelul regiunilor geografice mai mari și/sau la nivelul populațiilor din statele membre; invită Comisia să clarifice orientările existente privind protecția strictă a speciilor, în ceea ce privește interpretarea obligațiilor care decurg din articolele 12 și 16 din Directiva privind habitatele, având în vedere creșterea populațiilor de carnivore mari și intensificarea conflictelor de coexistență;
7. subliniază că creșterea animalelor trebuie să fie posibilă fără să fie necesare măsuri de protecție disproporționat de costisitoare și consolidate, care afectează în mod negativ viabilitatea agriculturii în zonele rurale; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului generat de prezența în creștere a carnivorelor mari în Europa asupra biodiversității, a comunităților rurale și a turismului rural, inclusiv asupra reînnoirii generațiilor în sectorul agricol;
Exploatațiile agricole montane
8. reliefează că schimbările climatice, crizele economice și creșterea numărului de atacuri ale carnivorelor mari afectează mai grav fermele de creștere a animalelor din zonele montane; amintește că exploatațiile din zonele montane sunt de dimensiuni mici și au costuri suplimentare ridicate, dar joacă un rol important în conservarea peisajelor montane și în protejarea biodiversității din regiunile neprielnice, în care erbivorele sălbatice mari au dispărut sau nu au fost încă reintroduse, având în vedere că reprezintă o metodă naturală și eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru prevenirea și atenuarea efectelor climatice, cum ar fi incendiile de vegetație; subliniază că zonele precum pajiștile de Nardus, bogate în specii și dezvoltate pe substraturi silicioase în zonele montane, dar și pajiștile alpine și subalpine calcaroase merită în special să fie conservate în temeiul Directivei privind habitatele; precizează că un factor-cheie pentru conservarea acestor zone este pășunatul extensiv; constată că populația tot mai mare de lupi, alături de impracticabilitatea măsurilor de protecție în zone topografice extreme, cum ar fi în zonele montane și slab populate, duce la abandonarea treptată a pășunatului; invită Comisia să protejeze și să mențină practicile agricole tradiționale, cum ar fi păstoritul, modelul de pășunat agricol, practica transhumanței, care este recunoscută de UNESCO, precum și modul de viață al păstorilor, prin măsuri decisive și soluții concrete; recunoaște că unele dintre aceste practici pot fi cuprinse în lista propusă a posibilelor practici agricole finanțate prin programe ecologice, ceea ce ar putea conduce la interferențe cu habitatele faunei sălbatice; invită Comisia să creeze condițiile necesare pentru protecția pășunatului, în cazul în care măsurile de protecție a șeptelului sunt imposibile;
Monitorizarea
9. subliniază că monitorizarea corespunzătoare reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru gestionarea cu succes a carnivorelor mari, însă statele membre utilizează metode diferite de monitorizare și de colectare a datelor; invită Comisia și statele membre să armonizeze în toate statele membre metodologii de monitorizare dovedite științific și să monitorizeze populațiile de carnivore mari ținând seama de dimensiunea transfrontalieră, cu accent pe regiunile biogeografice și pe caracteristicile fiecărui ecosistem; solicită ca rezultatele monitorizării să fie puse la dispoziția publicului în timp util și în mod transparent; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să identifice din punct de vedere științific cele mai bune măsuri viabile pentru a reduce atacurile și daunele cauzate de prădarea animalelor de fermă, precum și să efectueze o evaluare a impactului referitoare la punerea în practică a metodelor de gestionare activă;
Finanțarea
10. invită Comisia și statele membre să identifice posibilități de finanțare adecvate și pe termen lung, atât în cadrul, cât și, în special, în afara politicii agricole comune, dar și în cadrul Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030 și al Directivei privind habitatele, pentru măsuri preventive adecvate și pentru compensații adecvate pentru fermieri, astfel încât să asigure coexistența carnivorelor mari și practicile sustenabile de creștere a animalelor, fără a limita obiectivele generale ale politicii agricole comune a UE; solicită Comisiei să recunoască faptul că numărul tot mai mare de atacuri ale carnivorelor mari înseamnă, de asemenea, o creștere a resurselor alocate protecției animalelor domestice și a plăților compensatorii, cu riscul ca fondurile din programele de dezvoltare rurală avute în vedere în mod tradițional pentru a contribui la realizarea unor obiective importante în cadrul politicii agricole comune să fie cheltuite pentru conservarea speciilor; consideră că despăgubirile acordate crescătorilor de animale în urma unui atac variază de la un stat membru la altul; este de părere că aceste despăgubiri ar trebui incluse în exceptarea pe categorii în ceea ce privește acordarea ajutoarelor de stat; solicită Comisiei să ia în considerare eliminarea orientărilor sale agricole care consideră compensarea pagubelor cauzate de animalele de pradă mari drept ajutor de stat, deoarece pierderile suferite de producători nu au nicio legătură cu activitatea lor agricolă;
°
° °
11. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.
- [1] Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, JO L 206, 22.7.1992, p. 7.