Propunere de rezoluţie - B9-0322/2023Propunere de rezoluţie
B9-0322/2023
Parlamentul European

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația ADPC UE-Cuba având în vedere vizita recentă a Înaltului Reprezentant pe insulă

5.7.2023 - (2023/2744(RSP))

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Anna Fotyga, Angel Dzhambazki, Hermann Tertsch, Jadwiga Wiśniewska, Witold Jan Waszczykowski, Assita Kanko, Charlie Weimers
în numele Grupului ECR

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B9-0311/2023

Procedură : 2023/2744(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B9-0322/2023
Texte depuse :
B9-0322/2023
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

B9‑0322/2023

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația ADPC UE-Cuba având în vedere vizita recentă a Înaltului Reprezentant pe insulă

(2023/2744(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba,

– având în vedere Acordul de dialog politic și de cooperare (ADPC) dintre Uniunea Europeană și Cuba semnat în decembrie 2016 și pus în aplicare cu titlu provizoriu de la 1 noiembrie 2017[1],

– având în vedere cel de-al treilea dialog oficial în domeniul drepturilor omului desfășurat în cadrul ADPC, care a avut loc la 26 februarie 2021,

– având în vedere rapoartele organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului, cum ar fi Human Rights Watch, Human Rights Foundation și Prisoners Defenders,

– având în vedere capitolul IV.B referitor la Cuba din raportul anual pe 2020 al Comisiei interamericane pentru drepturile omului (CIADO),

– având în vedere comunicarea din 6 noiembrie 2019 a raportorului special privind formele contemporane de sclavie, inclusiv cauzele și consecințele acesteia, și a raportorului special privind traficul de persoane, în special femei și copii, adresată înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului cu privire la brigăzile medicale cubaneze,

– având în vedere concluziile celei mai recente evaluări periodice universale a Cubei din 2018 privind brigăzile medicale cubaneze,

– având în vedere rapoartele lunare pe 2021 ale Observatorului cubanez pentru drepturile omului privind acțiunile represive și detențiile arbitrare,

– având în vedere declarația din 15 iulie 2021 a CIADO și a raportorilor săi speciali privind drepturile economice, sociale, culturale și de mediu și libertatea de exprimare,

– având în vedere plângerea din 8 septembrie 2021 prezentată de Observatorul cubanez pentru drepturile omului reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Eamon Gilmore, referitoare la represiunile împotriva protestatarilor din Cuba,

– având în vedere declarația din 29 noiembrie 2021 a CIADO și a raportorului său special pentru libertatea de exprimare referitoare la acțiunile represive ale statului cubanez care au împiedicat marșul civic programat pentru 15 noiembrie 2021 în Cuba,

– având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984, la care Cuba este stat parte,

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, la care Cuba este parte semnatară,

– având în vedere constituția Cubei și codul său penal,

– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât sistemul comunist impus treptat Cubei exclude orice perspectivă de schimbări democratice, deoarece articolul 5 din Constituția Cubei prevede că „partidul comunist unic Martí, Fidelista și marxist-leninist din Cuba” este forța politică superioară și guvernează societatea și statul, iar articolele 4 și 229 stabilesc că actualul sistem politic este ireversibil;

B. întrucât articolul 3 din constituția Cubei prevede că un singur sistem de partide politice este declarat „irevocabil”; întrucât articolul 224 interzice generațiilor actuale să modifice ireversibilitatea viitoare a socialismului, precum și sistemul politic și social actual;

C. întrucât sistemul politic actual din Cuba este incompatibil cu solicitările UE de a încheia acorduri de cooperare; întrucât respectarea drepturilor omului, civile, politice, economice, sociale și culturale este esențială pentru UE și reprezintă unul dintre principalele sale obiective în relațiile sale cu alte țări;

D. întrucât articolele 72-84 din codul penal cubanez conțin definițiile noțiunilor de „stare de pericol” și „măsuri de securitate pre-infracționale”, în baza cărora mii de persoane sunt condamnate anual la pedeapsa cu închisoarea de la unu la patru ani, fără a exista vreo infracțiune imputabilă, și în baza cărora peste 8 000 de persoane se află în închisoare și peste 2 500 au fost condamnate la muncă forțată fără încarcerare;

E. întrucât în perioada 2012-2023 Cuba a fost clasată pe locul trei în lume la numărul ridicat al cererilor de acțiuni urgente formulate în temeiul articolului 30 din Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate;

F. întrucât în procesul de organizare a referendumului constituțional din 24 februarie 2019 pentru stabilirea unei noi constituții nu a existat o consultare națională adecvată; întrucât acest proces a servit doar la garantarea faptului că Partidul Comunist își va păstra puterea într-o țară fără un sistem politic pluripartit, libertăți fundamentale sau drepturi civile sau politice, consolidând astfel proprietatea centralizată a statului de către partidul comunist și economia controlată;

G. întrucât, în octombrie 2019, Organizația Statelor Americane a făcut o declarație istorică de denunțare a faptului că tentativele actuale de destabilizare a sistemelor politice latino-americane își au originea în strategia dictaturilor bolivariene și cubaneze, care au finanțat, sprijinit și promovat conflictul politic și social în regiunea latino-americană;

H. întrucât, în octombrie 2020, Grupul de lucru privind detenția arbitrară al Consiliului ONU pentru drepturile omului a concluzionat că detențiile arbitrare care au avut loc în ultimele decenii în Cuba nu sunt cazuri izolate, ci mai degrabă fac parte dintr-o „practică sistematică [...], la care [...] autoritățile cubaneze au participat timp de decenii”; întrucât aceste detenții arbitrare au fost în mod evident o parte a limitărilor constante și structurale ale exercitării pașnice a drepturilor la libertatea de opinie, de exprimare, de întrunire, de asociere și de participare a cetățenilor; întrucât detenția arbitrară este utilizată pentru a restricționa activitățile care apără drepturile omului;

I. întrucât, în martie 2020, în mijlocul pandemiei de COVID-19, autoritățile regimului cubanez au agravat suferința provocată poporului cubanez prin faptul că au refuzat în mod arbitrar în vama din portul Mariel furnizarea de ajutor umanitar unui număr de 15 000 de familii cubaneze, constând în produse alimentare și de igienă expediate din Statele Unite ca parte a inițiativei „Solidaridad Entre Hermanos”;

J. întrucât, în mai 2021, un grup de experți din Congresul SUA a afirmat că Venezuela și Cuba sunt guvernate de regimuri autoritare care reprimă opoziția politică și apărătorii drepturilor omului;

K. întrucât guvernul Statelor Unite a desemnat statul cubanez drept sponsor al terorismului și și-a extins lista de sancțiuni împotriva dictaturii cubaneze, inclusiv împotriva înalților funcționari din cadrul Ministerului de Interne și liderilor trupelor de prevenție a forțelor armate revoluționare, din cauza abuzurilor comise împotriva demonstranților pașnici; întrucât, între timp, UE a menținut acorduri de cooperare cu țări terțe, în ciuda faptului că unele dintre aceste țări încalcă în mod sistematic clauzele de respectare a drepturilor omului, considerate esențiale în ADPC UE-Cuba;

L. întrucât, în februarie 2021, șeful Delegației UE în Cuba, Alberto Navarro, subordonat Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell, a trimis o scrisoare deschisă președintelui SUA, Joe Biden, solicitând „desființarea sistemului de sancțiuni” impus Cubei; întrucât această acțiune a încălcat cele mai elementare norme de bună conduită și etică profesională în diplomație și în serviciul public necesare pentru funcția sa, demonstrând o lipsă totală de imparțialitate; întrucât, în toți acești ani, VP/ÎR Josep Borrell a lansat numeroase apeluri în favoarea ridicării embargoului impus dictaturii pentru acțiunile sale atroce;

M. întrucât la 11 iulie 2021 au avut loc o serie de demonstrații masive în mai multe orașe cubaneze, în mod liber, spontan, civic și pașnic; întrucât obiectivul principal a fost exercitarea strictă a dreptului de întrunire și a libertății de exprimare; întrucât demonstranții au solicitat respectarea drepturilor la libertate, democrație și alimentație decentă; întrucât aceștia au solicitat, de asemenea, demisia președintelui Miguel Díaz-Canel;

N. întrucât, ca răspuns la aceste demonstrații pașnice, președintele Díaz-Canel a lansat o represiune cu nenumărate detenții arbitrare, dispariții forțate și cazuri de tortură; întrucât sute de persoane au fost plasate în arest la domiciliu, iar alte mii de persoane au fost încarcerate, private de dreptul lor la autoapărare și condamnate în cadrul unor procese sumare fără respectarea garanțiilor procedurale; întrucât alți cetățeni încarcerați au fost eliberați provizoriu pe cauțiuni insurmontabile; întrucât, dintre persoanele reținute, au dispărut mai mulți membri ai consiliului de administrație al Consiliului pentru tranziția democratică din Cuba, în special președintele acestuia, José Daniel Ferrer García, și vicepreședintele acestuia, Félix Navarro Rodríguez;

O. întrucât regimul a întrerupt internetul timp de mai multe zile, astfel încât cetățenii nu au putut denunța public actele de represiune și încălcările drepturilor omului la care erau supuși; întrucât ministrul cubanez al afacerilor externe, Bruno Rodríguez, a descris încercarea Statelor Unite de a reintroduce semnalul de internet în insulă ca fiind un act de „agresiune”;

P. întrucât numeroase entități neguvernamentale independente din Cuba, cum ar fi Consiliul pentru tranziția democratică din Cuba, din care face parte Uniunea Patriotică a Cubei, Cuba Decide, Observatorul cubanez pentru drepturile omului, Rețeaua femeilor din Cuba și Apărătorii prizonierilor cubanezi, au denunțat faptul că atât Decretul-lege nr. 35/2021[2], cât și Rezoluția 105[3] incriminează acțiunile anti-revoluționare care se opun, pun sub semnul întrebării, critică și/sau încearcă să modifice modelul regimului dictatorial predominant în țară; întrucât aceste legi constituie o încălcare flagrantă a tuturor drepturilor la libertatea de exprimare, de opinie și de demonstrație pe care cetățenii cubanezi ar putea încerca să le exercite;

Q. întrucât, la 11 decembrie 2020, Delegația Parlamentului European pentru relațiile cu țările din America Centrală a organizat o audiere online privind Cuba, în cursul căreia a fost întrerupt accesul la internet participanților societății civile Berta Soler (Doamnele în Alb), José Daniel Ferrer (Uniunea Patriotică a Cubei), Luis Manuel Otero Alcántara (Mișcarea San Isidro), Dagoberto Valdés (Convivencia) și Reinaldo Escobar (ziarul 14yMedio); întrucât, cu o zi înainte de această reuniune, Berta Soler a fost reținută timp de câteva ore, iar Reinaldo Escobar a fost reținut și interogat timp de cinci ore după încheierea reuniunii; întrucât, în primele ore ale zilei de 11 decembrie, un număr mare de forțe de securitate ale statului au înconjurat casa lui José Daniel Ferrer, iar accesul său la internet a fost întrerupt; întrucât, ca răspuns la aceste acțiuni inacceptabile, președintele Delegației pentru relațiile cu țările din America Centrală, președintele Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului și vicepreședintele Parlamentului au semnat o declarație comună prin care condamnă operațiunile regimului;

R. întrucât, în iunie 2023, CIADO a găsit guvernul cubanez responsabil pentru moartea activiștilor pentru democrație Oswaldo Payá și Harold Cepero într-un accident rutier din 2012; întrucât CIADO a concluzionat că agenții de stat au fost direct implicați în decesele acestora și că regimul cubanez a încălcat drepturile lui Oswaldo Payá și ale lui Harold Cepero la viață, onoare și libertatea de exprimare;

S. întrucât, la evaluarea situației drepturilor omului în Cuba în raportul său anual pe 2022, CIADO a decis să includă un capitol special privind Cuba (capitolul IV.B), considerând că, în opinia CIADO, situația de pe insulă constituie o încălcare gravă a elementelor fundamentale și a instituțiilor democrației reprezentative prevăzute în Carta democratică interamericană; întrucât CIADO consideră că aceste elemente și instituții sunt esențiale pentru apărarea drepturilor omului; întrucât CIADO recunoaște că regimul cubanez a comis încălcări masive, grave și sistematice ale drepturilor omului garantate în Declarația americană a drepturilor și îndatoririlor omului, în Convenția americană privind drepturile omului și în alte instrumente aplicabile în domeniul drepturilor omului;

T. întrucât, în mai 2022, Comitetul contra torturii[4] a îndemnat Cuba să adopte măsuri pentru a preveni sau a opri detențiile arbitrare, hărțuirea, intimidările, amenințările și acțiunile de discreditare a apărătorilor drepturilor omului, precum și să investigheze toate decesele care au avut loc în timpul oricărei privări de libertate și să asigure independența și imparțialitatea parchetului și a sistemului judiciar;

U. întrucât, în raportul său anual pe 2023 privind Cuba, Human Rights Watch denunță faptul că regimul cubanez continuă să reprime opoziția și să prevină criticile publice; întrucât acesta critică, de asemenea, utilizarea sistematică de către regim a detențiilor arbitrare pe termen scurt și lung pentru a hărțui și intimida critici, activiști independenți, artiști, protestatari și alții; întrucât sute de critici ai regimului rămân în închisoare, inclusiv mulți dintre cei care au participat la demonstrațiile istorice din iulie 2021; întrucât regimul cubanez acuză embargoul SUA pentru toate problemele economice de pe insulă, în timp ce nivelurile de sărăcie din Cuba nu sunt decât rezultatul eșecului total al sistemului său economic și de producție; întrucât regimul cubanez folosește situația economică ca pretext pentru abuzurile sale și ca modalitate de a obține sprijinul guvernelor străine care, în caz contrar, ar putea fi dispuse să condamne cu mai multă fermitate practicile represive ale țării;

V. întrucât, în rezoluția sa din 10 iunie 2021, Parlamentul a reamintit Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) că participarea societății civile la dialogurile politice și la proiectele de cooperare din cadrul ADPC este un element fundamental al acordului; întrucât societatea civilă este exclusă de la accesul la fondurile de cooperare și de la participarea la ADPC; întrucât, între timp, participarea la ADPC și accesul la astfel de fonduri sunt permise exclusiv societăților pe care statul cubanez le controlează sau la care participă, așa cum s-a întâmplat de la semnarea acordului; întrucât SEAE ar trebui să depună eforturi pentru a schimba această situație inacceptabilă;

W. întrucât Parlamentul a acordat de trei ori activiștilor cubanezi Premiul Saharov pentru libertatea de gândire: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât câștigătorii Premiului Saharov și familiile lor continuă să fie persecutați și intimidați sistematic, iar cei care locuiesc pe insulă sunt împiedicați sistematic să părăsească țara și să participe la evenimente internaționale și evenimente organizate de Parlamentul European;

X. întrucât, în pofida faptului că Rezoluția Parlamentului din 28 noiembrie 2019 referitoare la cazul José Daniel Ferrer a îndemnat „SEAE și Comisia să sprijine în mod activ grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Cuba, inclusiv prin organizarea de vizite în închisori, monitorizarea proceselor și declarații publice”, în niciun caz nu a avut loc o vizită la niciun deținut politic aflat în închisoare sau observarea vreunui proces împotriva opozanților, disidenților, activiștilor pentru drepturile omului sau activiștilor societății civile independenți de către actuala șefă a Delegației UE în Cuba, Isabel Brilhante Pedrosa, și echipa sa;

Y. întrucât, în pofida anilor în care au insistat asupra necesității de a vizita insula, autoritățile cubaneze refuză în mod sistematic să permită comisiilor, delegațiilor și grupurilor politice din Parlament, organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și altor observatori independenți ai situației drepturilor omului, inclusiv raportorilor speciali ai ONU, să intre în Cuba;

Z. întrucât alți aliați autoritari ai regimului cubanez, inclusiv Rusia, Venezuela, China și Belarus, mențin o cooperare strânsă în chestiuni militare și de securitate; întrucât această cooperare include Grupul Wagner, care a trimis un contingent de soldați în Venezuela pentru a consolida securitatea președintelui Nicolás Maduro în fața protestelor opoziției;

AA. întrucât în 2021 secretarul de stat al SUA a declarat că sprijinul acordat de Cuba lui Nicolás Maduro a creat condiții propice pentru teroriștii internaționali de a trăi în Venezuela;

AB. întrucât, în ianuarie 2021, secretarul de stat al SUA a condamnat sprijinul acordat de regimul cubanez terorismului internațional și subminării sistemului judiciar american; întrucât el a constatat refuzul Cubei de a extrăda membri ai Armatei de eliberare națională a Columbiei după atacul cu bombă din 2019 asupra unei academii de poliție din Bogotá, în care au fost ucise 22 de persoane;

AC. întrucât regiuni vaste din America Latină sunt ținute ostatici de regimuri nedemocratice inspirate de comunism și funcționează sub egida Cubei, precum și de inițiative precum Forumul Sao Paulo și Grupul Puebla; întrucât toate acestea sunt centre de producție și de trafic de droguri; întrucât aceste regimuri se infiltrează în centrele de putere pentru a-și impune agenda ideologică și politică prin violență și persecuție guvernamentală, având ca rezultat opresiunea sistemică, sărăcia, suferința și penuria cronică de alimente și medicamente în regiune;

AD. întrucât Cuba și Rusia mențin relații foarte strânse, nu numai diplomatice, ci și politice, economice, strategice și militare, după cum o demonstrează reuniunea care a avut loc la Moscova în noiembrie 2022 între președintele cubanez Miguel Díaz-Canel și președintele rus Vladimir Putin, în cadrul căreia au declarat că legăturile lor bilaterale sunt „semnificative”;

AE. întrucât Cuba definește Comisia interguvernamentală Cuba-Rusia pentru colaborare economico-comercială și tehnico-științifică ca fiind esențială; întrucât regimul cubanez a apreciat întotdeauna public votul Moscovei în cadrul ONU în favoarea unei rezoluții cubaneze împotriva embargoului impus de Statele Unite asupra insulei;

AF. întrucât ultima vizită oficială a ministrului de externe rus, Serghei Lavrov, în Cuba, în aprilie 2023, în cadrul căreia Lavrov a organizat o reuniune cu omologul său cubanez, Bruno Rodríguez, s-a axat pe promovarea cooperării politice, economice, educaționale și culturale; întrucât, în cadrul reuniunii respective, ambii miniștri și-au descris relația bilaterală ca fiind excelentă și au afirmat că ambele guverne acordă o prioritate deosebită relației, pe baza legăturilor tradiționale de prietenie dintre popoare;

AG. întrucât ministrul de externe rus Serghei Lavrov a vizitat, de asemenea, Brazilia, Venezuela și Nicaragua în timpul vizitei sale în jurul Americii Latine, dezvăluind legăturile strânse dintre Rusia și guvernele și regimurile lui Luiz Inácio Lula da Silva, Nicolás Maduro și, respectiv, Daniel Ortega;

AH. întrucât, în mai 2023, regimul cubanez a semnat un acord cu Belarus pentru a trimite trupe speciale în această țară, ca o dovadă de solidaritate cu unul dintre principalii aliați ai Rusiei în războiul său împotriva Ucrainei; întrucât, prin aceasta, armata cubaneză va beneficia de instruire, ceea ce implică faptul că Cuba și Belarus își vor consolida legăturile în ceea ce privește cooperarea militară;

AI. întrucât, potrivit serviciilor de informații ale SUA, China operează unități militare și de informații în Cuba cel puțin din 2019; întrucât Cuba a permis Chinei să construiască o nouă unitate de spionaj pe insulă, extinzând capabilitățile de spionaj ale Chinei prin intermediul comunicațiilor electronice;

AJ. întrucât, la 5 iulie 2017, Parlamentul a aprobat ADPC dintre UE și Cuba; întrucât aprobarea ADPC s-a bazat pe intenția clară de a îmbunătăți situația dezastruoasă a drepturilor omului în Cuba; întrucât monitorizarea și controlul respectării ADPC sunt incompatibile cu acțiunile actuale ale VP/ÎR Josep Borrell;

AK. întrucât ADPC conține o așa-numită „clauză privind drepturile omului”, care este un element standard esențial al acordurilor internaționale ale UE ce permite suspendarea sa în cazul încălcării dispozițiilor în materie de drepturile omului,

AL. întrucât aprobarea de către Parlament a ADPC a fost legată de angajamentul Comisiei și al SEAE de a garanta instituirea unui schimb periodic cu Parlamentul cu privire la aplicarea acordului și la îndeplinirea obligațiilor reciproce cuprinse în acesta, în special a celor referitoare la punerea în aplicare a tuturor dispozițiilor privind drepturile omului; întrucât Parlamentul a solicitat, de asemenea, ca SEAE să facă tot posibilul pentru a monitoriza îndeaproape situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba atunci când aplică ADPC;

AM. întrucât, în octombrie 2019, Delegația UE în Cuba a publicat un document care descrie cooperarea UE cu Cuba; întrucât acesta a afirmat că 8 % din fondurile actuale de cooperare UE-Cuba erau destinate „societății civile”, ceea ce a verificat că cele 19 milioane EUR din fondurile rămase nu erau destinate societății civile, ci mai degrabă proiectelor finanțate de diferite instituții direct legate de regimul cubanez; întrucât documentul a concluzionat că nu există o singură organizație a societății civile cubaneze care să beneficieze de fondurile europene pentru cooperare;

AN. întrucât, la 16 septembrie 2021, Parlamentul a aprobat în mod covârșitor o rezoluție referitoare la reprimarea de către guvern a protestelor și a cetățenilor din Cuba, prin care se solicita ca UE să pună în aplicare articolul 85 alineatul (3) litera (b) din ADPC pentru a suspenda acordul din cauza încălcării de către regimul cubanez a dispozițiilor referitoare la drepturile omului, ceea ce a constituit un „caz special de urgență”; întrucât Parlamentul a reamintit că clauza ADPC privind drepturile omului este un element al acordului; întrucât Parlamentul a invitat Consiliul să facă uz de dispozițiile privind drepturile omului din regimul general de sancțiuni al UE și să adopte cât mai curând posibil sancțiuni împotriva celor responsabili de încălcări ale drepturilor omului în Cuba,

1. condamnă în termenii cei mai fermi încălcarea sistematică a drepturilor fundamentale ale poporului cubanez în timpul celor peste șase decenii de guvernare de către Partidul Comunist din Cuba;

2. regretă faptul că, din 2015, când dialogul privind drepturile omului dintre UE și Cuba a fost reluat sub conducerea VP/ÎR Josep Borrell, regimul cubanez a refuzat în mod sistematic să recunoască monitorizarea drepturilor omului ca activitate legitimă și a refuzat acordarea statutului juridic grupurilor locale de apărare a drepturilor omului;

3. dezaprobă atitudinea pasivă și iresponsabilă a SEAE sub conducerea VP/ÎR Josep Borrell, deoarece a ignorat protestele poporului cubanez și încălcarea sistematică a drepturilor omului de către regimul din Cuba; consideră că această atitudine a contribuit indirect la o înrăutățire dramatică a situației, încălcând flagrant dispozițiile cuprinse în ADPC dintre UE și Cuba, care a fost semnat în 2016;

4. dezaprobă faptul că, de la semnarea ADPC, SEAE a exclus societatea civilă de la participarea la toate Seminarele societății civile UE-Cuba în calitate de parte interesată la dezvoltarea dialogului în temeiul acordului[5], privându-l de o parte esențială a scopului său și încălcând voința Parlamentului European și a statelor membre ale UE care l-au semnat;

5. se opune faptului că SEAE a încălcat în mod sistematic termenii ADPC referitoare la proiectele de cooperare[6], care consacră societatea civilă ca parte esențială a acestei cooperări; dezaprobă faptul că, în mod conștient și de la semnarea ADPC, SEAE a permis ca fondurile de cooperare să ajungă exclusiv în mâinile unor societăți deținute sau controlate de statul cubanez, ceea ce a condus la transformarea nelegitimă a acestor fonduri într-un mijloc de finanțare a dictaturii cubaneze;

6. dezaprobă faptul că, în mai 2022, în pofida încălcării constante a drepturilor omului de către regimul cubanez, VP/ÎR Josep Borrell și-a utilizat în mod abuziv participarea la cea de a treia reuniune bilaterală care a avut loc în Cuba în temeiul ADPC, plasându-și obiectivul de a aborda pe cale diplomatică regimul deasupra sorții poporului cubanez, în special a prizonierilor politici, dintre care mai mulți se aflau în greva foamei, și ignorând pe toți cei oprimați de dictatura comunistă; regretă că este posibil ca vizita să fi contribuit la spălarea imaginii președintelui Díaz-Canel și a dictaturii cubaneze; regretă că declarațiile VP/ÎR au evitat menționarea încălcărilor grave și sistematice ale drepturilor omului, nu au condamnat sprijinul Cubei pentru Rusia în războiul său ilegal de agresiune împotriva Ucrainei și, prin urmare, nu au reflectat concluziile Consiliului și pozițiile și politicile UE pe care este obligat să le reprezinte și să le pună în aplicare; solicită VP/ÎR Josep Borrell să își pună poziția la dispoziția Consiliului și să încredințeze Președintei Comisiei și Consiliului sarcina de a efectua o evaluare aprofundată a modului în care acțiunile sale au fost grav dăunătoare pentru poporul cubanez; consideră că punerea în aplicare a unor astfel de politici dăunătoare, care contravin valorilor și actelor fondatoare ale UE, ar trebui să fie întâmpinată cu reacții adecvate din partea Consiliului, a Comisiei și a Parlamentului și că VP/ÎR Josep Borrell ar trebui să fie responsabil pentru acțiunile sale;

7. confirmă că, în ciuda timpului scurs de la intrarea în vigoare a ADPC, lipsa democrației și a libertăților în Cuba nu s-a îmbunătățit deloc; constată că, dimpotrivă, situația drepturilor omului pe insulă s-a agravat și mai mult și s-a deteriorat și mai mult, încălcând în mod clar și sistematic prevederile de bază ale ADPC;

8. regretă profund faptul că suferința poporului cubanez ca urmare a lipsei de angajament și de voință din partea regimului cubanez de a face progrese și a inacțiunii UE și SEAE, în special a VP/ÎR Josep Borrell și a lui Isabel Brilhante Pedrosa, șefa Delegației UE în Cuba, nu a fost îmbunătățită și solicită UE să tragă învățăminte adecvate din aceste politici ineficiente și din încălcarea deliberată reciprocă a termenilor ADPC;

9. își reiterează sprijinul ferm și necondiționat pentru poporul cubanez, pentru toți apărătorii drepturilor omului din Cuba și pentru angajamentul lor lăudabil față de libertățile care au fost refuzate de dictatura comunistă de zeci de ani;

10. îndeamnă UE să își respecte valorile prin aplicarea articolului 85 alineatul (3) litera (b) și suspendarea imediată a ADPC dintre UE și Cuba;

11. îndeamnă Consiliul să facă uz de dispozițiile privind drepturile omului din regimul general de sancțiuni al UE și să adopte cât mai curând posibil sancțiuni împotriva celor responsabili de încălcări ale drepturilor omului în Cuba, având în vedere încălcarea sistematică a drepturilor omului de către regimul cubanez, care constituie un „caz special de urgență”;

12. invită statele membre ale UE să solicite revocarea imediată a locului Cubei în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului;

13. îndeamnă Consiliul să condamne cu fermitate ingerința permanentă a Cubei în afacerile interne ale altor țări din America Latină și cooperarea sa clară cu alte regimuri totalitare, precum și cu cartelurile drogurilor și cu forțele teroriste, în ultimele șase decenii;

14. solicită încetarea imediată a tuturor ajutoarelor financiare acordate de UE Cubei, care au fost menținute în mod constant fără a se ține seama de încălcările grave și continue ale drepturilor omului și care alimentează regimul în loc să ofere ajutor și să deservească poporul cubanez;

15. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a Puterii Populare din Cuba, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Președintei Comisiei, colegiului comisarilor, Reprezentantului special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibiene.

Ultima actualizare: 10 iulie 2023
Aviz juridic - Politica de confidențialitate