PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la decizia recentă a Norvegiei de a promova exploatarea minieră a fundului mării în regiunea arctică
31.1.2024 - (2024/2520(RSP))
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Hildegard Bentele
în numele Grupului PPE
Mohammed Chahim
în numele Grupului S&D
Catherine Chabaud
în numele Grupului Renew
Caroline Roose, Pär Holmgren
în numele Grupului Verts/ALE
Zdzisław Krasnodębski
în numele Grupului ECR
Silvia Modig
în numele Grupului The Left
B9‑0095/2024
Rezoluția Parlamentului European referitoare la decizia recentă a Norvegiei de a promova exploatarea minieră a fundului mării în regiunea arctică
Parlamentul European,
– având în vedere decizia Parlamentului norvegian din 9 ianuarie 2024 privind activitățile miniere pe platoul continental norvegian – deschiderea zonei și strategia de gestionare a resurselor,
– având în vedere evaluarea strategică a impactului pe care îl vor avea activitățile miniere de pe fundul mării asupra mediului platoului continental norvegian, realizată de Ministerul Energiei din Norvegia la 27 octombrie 2022,
– având în vedere raportul guvernului norvegian din 20 iunie 2023 privind activitățile miniere de pe platoul continental norvegian – deschiderea zonelor și strategia de administrare a resurselor,
– având în vedere declarația Agenției norvegiene de mediu din 27 ianuarie 2023 privind audierea și evaluarea impactului activităților miniere pe platoul continental norvegian,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380), rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2021 referitoare la această strategie[1] și concluziile Consiliului din 23 octombrie 2020 cu privire la aceasta,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 mai 2021 privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE – transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil (COM(2021)0240),
– având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2022 intitulată „Către o economie albastră sustenabilă în UE: rolul sectoarelor pescuitului și acvaculturii”[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2021 referitoare la regiunea arctică: oportunități, preocupări și provocări în materie de securitate[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre în contextul ODD-urilor pentru 2030[4],
– având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2022 referitoare la un impuls pentru oceane: consolidarea guvernanței oceanelor și a biodiversității[5],
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 24 iunie 2022 intitulată „Stabilirea cursului pentru o planetă albastră sustenabilă – Comunicare comună cu privire la agenda UE privind guvernanța internațională a oceanelor” (JOIN(2022)0028),
– având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 noiembrie 2016 intitulată „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” (JOIN(2016)0049),
– având în vedere nota verbală nr. 21/13 a Comisiei din octombrie 2023 adresată Ministerului Regal al Afacerilor Externe din Norvegia,
– având în vedere Convenția privind diversitatea biologică, care a intrat în vigoare la 29 decembrie 1993, Cadrul global pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal și Decizia 15/24 a celei de a 15-a Conferințe a părților la Convenția privind diversitatea biologică referitoare la conservarea și utilizarea sustenabilă a biodiversității marine și costiere,
– având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), în special articolul 145 privind protecția mediului marin,
– având în vedere Acordul adoptat în temeiul UNCLOS privind conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (Acordul BBNJ),
– având în vedere mandatul Autorității Internaționale pentru Fundul Mărilor și Oceanelor, instituit în temeiul UNCLOS, și Acordul din 1994 privind punerea în aplicare a părții XI din UNCLOS,
– având în vedere Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR), care vizează apele zonei arctice,
– având în vedere Tratatul din 1920 privind Svalbard, semnat la 9 februarie 1920 la Paris,
– având în vedere Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier[6], semnată la 25 februarie 1991 la Espoo (Convenția de la Espoo), și Protocolul la aceasta privind evaluarea strategică de mediu[7] (Protocolul SEA),
– având în vedere Grupul la nivel înalt pentru o economie oceanică sustenabilă, Norvegia fiind unul dintre membrii fondatori ai acestuia,
– având în vedere Rezoluția 122 a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) intitulată „Protecția ecosistemelor și a biodiversității de adâncime prin intermediul unui moratoriu privind exploatarea minieră a fundului mării”,
– având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la summitul ONU privind dezvoltarea durabilă organizat la New York la 25 septembrie 2015, în special obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 14 din Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, care încurajează conservarea și exploatarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine,
– având în vedere raportul global de evaluare a biodiversității și serviciilor ecosistemice, publicat în mai 2019 de Platforma interguvernamentală științifico-politică pentru biodiversitate și serviciile ecosistemice,
– având în vedere acordul adoptat la 12 decembrie 2015 la Paris în cadrul celei de-a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP 21), care a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016, inclusiv deciziile ulterioare ale COP,
– având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice din 24 septembrie 2019 referitor la situația oceanelor și a criosferei într-o climă aflată în schimbare,
– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 9 ianuarie 2024, Storting, parlamentul norvegian, a aprobat o decizie de autorizare a explorării unei zone arctice de 281 200 de kilometri pătrați, pentru o eventuală exploatare minieră a fundului mării; întrucât procesul este deschis, iar deciziile ulterioare privind planurile de extracție sau autorizațiile de exploatare minieră depind de alte decizii democratice ale guvernului norvegian, în conformitate cu Legea norvegiană privind mineralele de pe fundul mării; întrucât, în conformitate cu decizia, primele planuri de extracție trebuie aprobate de Storting;
B. întrucât Agenția Norvegiană de Mediu consideră că evaluarea impactului asupra mediului conține lacune semnificative în ceea ce privește cunoștințele referitoare la natură, la tehnologie și la potențialele efecte asupra mediului și că, prin urmare, nu reprezintă o bază satisfăcătoare pentru extracția mineralelor;
C. întrucât Norvegia și UE se bucură de o relație profundă și de lungă durată în calitate de vecini și parteneri, au obiective politice și valori fundamentale comune și fac parte din piața unică în cadrul Spațiului Economic European;
D. întrucât o mare parte din zona de explorare propusă este situată pe platoul continental extins al Norvegiei, iar o mare parte din zona de deasupra platoului continental extins este considerată mare liberă și conține zone pentru pescuitul internațional; întrucât acest platou continental face obiectul dispozițiilor Tratatului din 1920 privind Svalbard; întrucât zona respectivă se încadrează în aria de protecție a pescuitului din Svalbard, în care statele-părți, inclusiv 22 de state membre ale UE și alte 23 de state, au posibilități egale de a desfășura activități de pescuit;
E. întrucât UE a trimis Norvegiei o notă verbală în octombrie 2023, exprimându-și îngrijorarea cu privire la efectele negative semnificative ale exploatării miniere de adâncime anunțate asupra efectivelor de pește, a activităților de pescuit și a accesului la zonele de pescuit, inclusiv pe platoul continental al arhipelagului Svalbard;
F. întrucât Norvegia este semnatară a Convenției de la Espoo și a Protocolului SEA, ceea ce înseamnă că Norvegia are obligația legală de a evita producerea unor efecte transfrontaliere semnificative; întrucât, de asemenea, Norvegia are obligația legală de a proteja mediul marin în temeiul Convenției OSPAR;
G. întrucât ecosistemele arctice au fost identificate ca având o importanță majoră din punctul de vedere al mediului pentru biodiversitate, efectivele de pește și reglarea climei; întrucât aceste ecosisteme deosebit de vulnerabile sunt deja afectate de efectele schimbărilor climatice, care duc la acidificarea și încălzirea oceanelor, ceea ce va afecta probabil comportamentul migrator al unor specii de pește importante; întrucât extracția de minerale pe fundul mării din zona arctică riscă să elibereze metanul stocat în ecosistemele subglaciare și în permafrostul arctic; întrucât ecosistemele arctice sunt foarte vulnerabile în fața poluării și a altor efecte ale activității umane; întrucât procesele necesare de refacere sau de curățare sunt foarte dificil de realizat din cauza condițiilor naturale aspre și a distanțelor lungi până la porturi;
H. întrucât adâncul mării este cel mai vechi biom de pe planetă și este zona planetei cel mai puțin cunoscută de omenire; întrucât se consideră că adâncul mării are cea mai mare biodiversitate de pe Pământ, asigură servicii de mediu critice, inclusiv sechestrarea carbonului pe termen lung, și este vulnerabil la tulburările provocate de om; întrucât oceanele absorb aproximativ 90 % din excesul de căldură și 25 % din emisiile mondiale de CO2; întrucât au fost exprimate preocupări puternice cu privire la impactul mineritului marin de adâncime asupra pierderii biodiversității și asupra funcționării ecosistemului, ale cărui efecte vor fi resimțite de multe generații viitoare; întrucât oceanul ar trebui recunoscut la nivel internațional ca bun comun mondial și ar trebui protejat, având în vedere unicitatea și interconectarea sa, precum și serviciile ecosistemice esențiale pe care le asigură; întrucât supraviețuirea și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare depind de aceste servicii;
I. întrucât în iunie 2023 a fost încheiat Acordul BBNJ; întrucât UE și Norvegia s-au numărat printre primii semnatari ai acestui tratat; întrucât Acordul BBNJ a reprezentat o prioritate pentru UE, care a condus negocierile la nivel mondial prin intermediul Coaliției cu înalte obiective privind BBNJ, o coaliție lansată în februarie 2022 la summitul „One Ocean” de la Brest, la care a participat și Norvegia; întrucât Acordul BBNJ prevede efectuarea unor evaluări ale impactului activităților economice asupra biodiversității în marea liberă;
J. întrucât stadiul actual al cunoștințelor științifice nu permite efectuarea unei evaluări exacte a impactului pe care îl va avea asupra mediului exploatarea minieră a fundului mării și întrucât sunt încă necesare cercetări considerabile la nivel internațional pentru a se ajunge la un consens științific cu privire la acest subiect; întrucât Comisia a evidențiat faptul că, pentru a se evalua cu adevărat impactul mineritului marin de adâncime, sunt necesare cercetări de lungă durată; întrucât activitățile premature de explorare și de extracție minieră ar putea cauza daune permanente și ireversibile ecosistemelor; întrucât sunt necesare cercetări științifice suplimentare pentru a înțelege în totalitate posibilele efecte ale mineritului marin de adâncime asupra mediului marin și a biodiversității;
K. întrucât deschiderea acestei zone pentru exploatarea minieră de adâncime ar putea afecta negativ efectivele de pește și activitățile de pescuit și ar putea avea un impact asupra accesului navelor statelor membre ale UE la locurile de pescuit din zonă; întrucât în evaluarea impactului aferentă acestei decizii nu au fost luate în considerare interesele internaționale în materie de pescuit, inclusiv ale pescuitului din UE; întrucât, în noiembrie 2021, consiliile consultative europene pentru pescuitul de lungă distanță, pentru stocurile pelagice și pentru apele de nord-vest au solicitat un moratoriu privind exploatarea minieră de adâncime, urmând o serie de recomandări similare adoptate în 2019 și 2020; întrucât Asociația pescarilor norvegieni de asemenea a criticat decizia;
L. întrucât, la nivel internațional, tot mai multe state, inclusiv șapte state membre ale UE (Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Portugalia, Spania și Suedia), își exprimă sprijinul pentru instituirea unui un moratoriu, a unei pauze preventive sau a unei interdicții totale a exploatării miniere de adâncime a fundului mării; întrucât, în septembrie 2021, Congresul mondial pentru conservare al UICN a adoptat cu o majoritate covârșitoare o moțiune prin care solicita instituirea unui moratoriu privind exploatarea minieră marină de adâncime, inclusiv de către Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor și Oceanelor, cu sprijinul Austriei, Germaniei, Portugaliei, României, Spaniei și Suediei, printre altele;
M. întrucât 37 de instituții financiare, care reprezintă împreună active în valoare de 3,3 mii de miliarde EUR, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la activitățile de exploatare minieră a fundului mării în fața statelor membre ale Autorității Internaționale pentru Fundul Mărilor și Oceanelor; întrucât o serie de societăți internaționale, precum Volvo, BMW, Google, Samsung, Phillips, Northvolt și Volkswagen și-au exprimat sprijinul pentru un moratoriu privind exploatarea minieră a fundului mării la adâncime și s-au angajat să nu se aprovizioneze cu minerale extrase la adâncime de pe fundul mării și nici să nu finanțeze astfel de minerale; întrucât Equinor, cea mai mare întreprindere din Norvegia, a atras atenția asupra faptului că sunt necesare cunoștințe suplimentare cu privire la exploatarea minieră a fundului mări la adâncime din largul coastelor Norvegiei și a constatat că aceasta nu este încă viabilă din cauza riscului de mediu; întrucât inițiativa privind finanțele din cadrul Programului ONU pentru Mediu a avertizat comunitatea financiară că finanțarea activităților de exploatare minieră de adâncime a fundului mării, în forma lor actuală, nu poate să corespundă principiilor finanțării sustenabile a economiei albastre;
N. întrucât o mare parte a cererii de materii prime poate și trebuie să fie satisfăcută prin reciclare și prin măsuri legate de economia circulară, prin dezvoltarea materialelor de înlocuire și prin politici de reducere a cererii,
1. își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia adoptată de Storting la 9 ianuarie 2024 de a deschide zone pentru activități de adâncime pe fundul mării;
2. ia act de faptul că decizia adoptată de Storting conține un proces continuu de repertoriere, de dobândire a cunoștințelor și de evaluare privind impactul asupra mediului al eventualelor activități miniere și nu constituie o aprobare automată a activităților de extracție, deoarece, conform deciziei, primele planuri de extracție trebuie să fie aprobate de Storting;
3. își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a promova un moratoriu internațional privind activitățile miniere de adâncime pe fundul mării, inclusiv în cadrul Autorității Internaționale pentru Fundul Mărilor și Oceanelor, până când vor fi studiate și cercetate suficient efectele extracției de adâncime asupra mediului marin, a biodiversității și a activităților umane pe mare, iar exploatarea minieră de adâncime a fundului mării va putea fi gestionată astfel încât să se evite pierderea biodiversității marine și degradarea ecosistemelor marine; invită toate țările să aplice principiul precauției și să sprijine instituirea unui moratoriu internațional privind exploatarea minieră de adâncime a fundului mării;
4. reamintește obligațiile Norvegiei, în calitate de parte la mai multe tratate, în special la Tratatul privind Svalbard, la diverse acorduri referitoare la gestionarea efectivelor de pește din această zonă, la Convenția OSPAR privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est, inclusiv în apele arctice, împotriva efectelor negative ale activităților umane și la Convenția de la Espoo; subliniază că Acordul BBNJ a fost semnat atât de UE, cât și de Norvegia și invită toate celelalte părți la UNCLOS, inclusiv Norvegia, să îl semneze și să îl ratifice fără întârziere;
5. invită Norvegia să își continue colaborarea cu UE în spiritul parteneriatului reciproc și al Alianței verzi semnate în aprilie 2023, pentru a răspunde tuturor preocupărilor și a asigura protecția mediului marin și a ecosistemelor arctice; invită Comisia și Norvegia să întrețină un dialog continuu și să facă schimb de cercetări științifice și de cunoștințe privind fundul mării și gestionarea sustenabilă a oceanelor; subliniază că Norvegia și UE, prin strategiile lor respective, urmează o abordare similară în ceea ce privește desfășurarea unei politici echilibrate privind materiile prime, bazată pe reducerea cererii, pe reutilizare, eficiență, reciclare, pe utilizarea fluxurilor de deșeuri și pe înlocuire;
6. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Storting și Guvernului Norvegiei.