Rapporti verbatim tad-dibattiti

It-Tnejn, 22 ta' Settembru 2008 - Brussell

27. Il-Proċess ta' Bologna u l-mobilità ta' l-istudenti (preżentazzjoni qasira)

  El Presidente. − El siguiente punto es el informe de Doris Pack, en nombre de la Comisión de Cultura y Educación, sobre el proceso de Bolonia y la movilidad estudiantil (2008/2070(INI)) (A6-0302/2008).

  Doris Pack, Berichterstatterin. − Herr Präsident, lieber Herr Kommissar, liebe Kolleginnen und Kollegen! Ich hoffe ja sehr, dass die Tatsache, dass wir heute Abend wieder in camera tagen, nicht Rückschlüsse auf das gibt, was wir wirklich von Bildung halten.

Der Bologna-Prozess ist die wohl tiefgreifendste Hochschulreform der letzten Jahre. Wissen soll in der heutigen Zeit ja wahrlich keine Landesgrenzen mehr kennen. Darum ist es im Grundsatz auch zu begrüßen, dass sich die Länder und die Universitäten bereitgefunden haben, unabhängig vom Subsidiaritätsprinzip, das sie ansonsten immer so hochhalten, in dieser Frage zusammenzuarbeiten. Das begrüße ich. Aber ich stelle auch fest, dass dies an jedem Parlament vorbeiging. Das Europäische Parlament wurde nicht kontaktiert, keines der 46 nationalen Parlamente wurde kontaktiert.

Das Schlimme ist, dass wir als Abgeordnete draußen ständig zu diesem Bologna-Prozess gefragt werden. Wenn etwas schiefläuft, zeigt man mit dem Finger auf uns. Nur, wir haben damit gar nichts zu tun, noch nicht einmal die Kommission hatte damit etwas zu tun! Gott sei Dank ist sie jetzt dabei und hilft diesem Bologna-Prozess im Rahmen unserer Programme, die wir ja im Bildungsbereich haben, auf die Beine. Also, die Geburtswehen waren schwierig, und es ist noch nicht ausgestanden. Man hätte gut daran getan, wenn man die Parlamente einbezogen hätte.

Wir wollen bis 2010 einen europäischen Hochschulraum schaffen. Das ist klar. Die Studierenden müssen ein großes Spektrum, eine große Auswahl von Studiengängen mit hoher Qualität haben. Der Bologna-Prozess sieht hierfür drei vorrangige Aktionsbereiche vor: die Einführung des dreigliedrigen Systems – des Bachelors, des Masters und des Doktorats –, die Qualitätssicherung und die Anerkennung von Qualifikationen und Studienzeiten.

Dabei soll der Mobilität der Studierenden sowie der Qualität der Bildung großer Vorrang eingeräumt werden. Aber gerade der Bologna-Prozess und gerade der mit heißer Nadel gestrickte Bachelor-Prozess hat dazu geführt – das haben die von uns durchgeführten Anhörungen ergeben –, dass weniger Studenten es wagen, in der Zeit des Bachelors auswärts zu gehen und einen Teil ihrer Studien im Ausland zu machen, weil man diesen Bachelor-Studiengang mit viel zu viel Lehrstoff überfrachtet hat. Man kann nicht fünf Jahre an der Universität plötzlich in drei Jahre Bachelor hineinstecken. Das hat man zum Teil getan. Dann kommt dabei heraus, dass die Studierenden gar nicht mehr rausgehen können, also gar kein Studium auswärts aufnehmen können. Das ist schade! Das Erasmus-Programm ist so ein tolles Programm, und alle Möglichkeiten darüber hinaus, ins Ausland zu gehen, sollten genutzt werden. Man sollte eigentlich wirklich einen Mobilitätsstudiengang als Pflicht einführen.

Ich finde, das Creditsystem funktioniert nicht. Es kann nicht sein, dass man in einem Land drei Punkte für ein bestimmtes Modul bekommt und im anderen Land nur einen Punkt. Es muss einen europäischen Rahmen geben, in dem alle gleich behandelt werden. Insofern muss da noch nachgearbeitet werden. Ich finde die Idee also gut, die Umsetzung ist nicht besonders gut.

Wir sollten auch dafür sorgen, dass die Universitäten alles daran setzen, finanzielle Möglichkeiten auszuschöpfen, um allen Studierenden, die es wünschen, die Mobilität zu erleichtern. Deswegen müssen die Universitäten oft auch aus ihrem Elfenbeinturm herauskommen und mit dem Business in Verbindung treten. Wie viele große Unternehmen würden es als Ehre ansehen, ein Doktorat oder einen Master-Studiengang zu unterstützen! Wenn da meinetwegen Mercedes oder Sony oder etwas anderes an diesem Master-Studiengang dranstünde, dann sollte es dranstehen. Aber das Geld, das da hineinfließt, hilft den Studierenden. Es geht nicht darum, dass irgendeiner hier den Inhalt der Lehre vorgibt, sondern es geht darum, dass man wirklich Finanzquellen findet, die es ermöglichen, allen Interessierten ein Auslandsstudium zu ermöglichen. Wenn wir da mit Hilfe der Kommission weiterkommen, wären wir alle sehr zufrieden.

  Ján Figeľ, Member of the Commission. − Mr President, I especially want to thank Doris Pack again. She is one of the founding mothers of the lifelong learning programmes, which are very popular programmes for student mobility. This report on the Bologna Process and student mobility is a very concrete contribution towards even better and even more mobility.

As we all know, the Bologna Process is well advanced and will soon have existed for a decade, having become continent-wide. It started because we had already had a mobility scheme, called Erasmus, since 1987, and most of its instruments became part of the Bologna Process. The two are mutually supportive and make a very important policy contribution. It is not just mobility for mobility’s sake, but for modernisation and openness and the internationalisation of our universities. The report provides a very comprehensive overview of what further actions are needed in this field.

Your conclusions are in line with the findings and recommendations of the special group I invited to work with the Commission, which was the high level expert forum led by former Minister Maria João Rodrigues, who reported to me in June this year. Both reports suggested we need substantial and concerted action to increase student mobility and, if I may add, mobility of young people in general: pupils; young people in training; young artists; and young entrepreneurs. I would like to see a mobility period introduced into all degree programmes to encourage students to go abroad, and for mobility to be seen as the standard rather than as a special case.

I agree with you that the Bologna reforms should be used to open up our higher education systems, and not become new obstacles to mobility. Your ideas on flexible formats for courses in some study areas would be compatible with the Bologna rules and deserve to be explored. I also agree that we should invest better and more, which means more effectively, in the mobility of our citizens. We need to combine public, private, national and European funds.

I welcome the suggestion that ‘strengthening the financial envelope provided for the programmes in the field of education and notably for Erasmus grants could be considered.’ That would be very beneficial not only for education but also, for example, for citizenship – to feel like Europeans in Europe, and to have access and opportunity and a real experience of Europe.

I am sure that Parliament will take its responsibility in full in this respect. Once again I offer my congratulations and thanks and recommend adoption of this report to the House.

  El Presidente. − Se cierra el debate.

La votación tendrá lugar mañana.

Declaraciones por escrito (artículo 142 del Reglamento)

  Roberta Alma Anastase (PPE-DE), în scris. – Doresc să salut elaborarea acestui raport, care vine cu recomandări pertinente privind implementarea eficientă a obiectivelor Procesului de la Bologna și de creare a unui spaţiu european al învăţământului superior până în 2010. Anul acesta este important să analizăm obstacolele, ce persistă în această direcţie, dar și posibilităţile de consolidare continuă a procesului după 2010.

Din numeroasele propuneri ale raportorului, aș dori să punctez importanţa a două elemente. In primul rând, este urgent să fie intensificate eforturile în vederea armonizării sistemelor naţionale de educaţie, recunoaşterii reciproce și complete a cursurilor formate și echivalenţei între diplomele obţinute. Consider că diferenţele încă existente în acest domeniu constituie principalul obstacol în tratamentul egal al studenţilor.

In al doilea rând, doresc sa atrag atenţia tuturor instituţiilor europene că mobilitatea este încă inaccesibilă multor studenţi, cercetători și cadre didactice, în particular în cazul noilor state membre din cauza granturilor insuficiente. În consecinţă, este prioritar să se acorde o atenţie deosebită finanţării corespunzătoare a proiectelor în noile state membre. Numai în acest mod obiectivul de mobilitate europeană va putea fi realizat coerent și echilibrat.

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE), în scris. – Tinerii, şi în special studenţii, reprezintă un punct prioritar pe agenda activităţii mele politice, deci nu pot decât să salut adoptarea raportului doamnei Pack legat de Procesul Bologna şi mobilitatea tinerilor.

Consider că principiul de reciprocitate al schimbului de studenţi şi bursieri, precum şi implementarea unui cadru european de referinţă în ceea ce priveşte calitatea şi recunoaşterea diplomelor, trebuie să rămână două aspecte prioritare în cadrul acestei politici, cu atât mai mult cu cât s-a observat o mobilitate redusă a studenţilor înspre noile state membre.

Schimbul de bune practici între statele membre se constituie într-o modalitate foarte eficientă de îmbunătăţire a cadrului european al mobilităţii tinerilor şi de aceea trebuie extins şi susţinut în mod constant. Faptul că acest raport are şi o dimensiune socială, prin exprimarea preocupării faţă de tinerii provenind din medii defavorizate, este lăudabil.

Dincolo de orice alte considerente, trebuie promovată calitatea şi excelenţa, atât în rândul studenţilor, cât şi al profesorilor, acest lucru neputându-se realiza decât printr-un sprijin constant, atât la nivel politic cât şi investiţional, al mobilităţii în cadrul învăţământului, acest sprijin trebuind să se realizeze atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

  Mihaela Popa (PPE-DE), în scris. – Doresc să mă refer la dimensiunea socială a mobilităţii, care este extrem de importantă: ea furnizează tinerilor în primul rând o experienţă de o mare bogăţie în sensul diversităţii academice, culturale şi sociale, de aceea o felicit pe dna Pack pentru elaborarea acestui raport.

Ca europarlamentar român, am propus în acest raport amendamentul ca toţi studenţii statelor membre să primească o Legitimaţie unică de student european. Sunt convinsă că acest card unic va încuraja mobilitatea tinerilor pe teritoriul european, ceea ce va conduce la schimbul de idei între studenţi şi, implicit, la schimbarea mentalităţii, la deschiderea faţă de alte culturi, stimulând creativitatea şi capacitatea pentru inovare.

Din punctul meu de vedere, această măsură se încadrează perfect atât în obiectivele Anului European al Dialogului Intercultural 2008, cât şi ale Anului Creativităţii şi Inovaţiei 2009.