Stenograma dezbaterilor

Luni, 12 ianuarie 2009 - Strasbourg

16. Revizuirea Comunicării privind radiodifuziunea - Ajutorul de stat în favoarea canalelor publice de radiodifuziune (dezbatere)

  Preşedinta. - Următorul punct este întrebarea orală urmată de o dezbatere adresată Comisiei de dl Visser, dl Belet şi dna Hieronymi, în numele Comisiei pentru cultură şi educaţie, referitoare la revizuirea comunicării privind radiodifuziunea - ajutorul de stat în favoarea canalelor publice de radiodifuziune (O-0102/2008 – B6-0495/2008).

  Cornelis Visser, autor al întrebării. −(NL) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, din păcate dna Kroes nu a putut fi prezentă la reuniunea din seara aceasta datorită unui accident. Aş dori să profit de această ocazie pentru a-i ura însănătoşire grabnică. Din punct de vedere politic, în principiu mă opun implicării sale în radiodifuziunea publică naţională.

Joia trecută, împreună cu dna Hieronymi şi dl Belet, am organizat o audiere pentru Grupul PPE-DE pe tema comunicării Comisiei privind radiodifuziunea. Vă pot spune că interesul manifestat de sector şi de statele membre a fost foarte mare. Chiar şi Direcţia Generală Concurenţă a fost prezentă în număr mare. Este clar că subiectul este una dintre priorităţi. Directorul general pentru concurenţă a fost prezent toată dimineaţa în calitate de membru al comisiei.

Doamnă preşedintă, propunerea Comisiei de revizuire a normelor în materie de radiodifuziune publică este inacceptabilă în forma actuală. Operatorii publici de radiodifuziune joacă un rol crucial în protejarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mijloacelor de comunicare. Mă opun cu vehemenţă planurilor Comisiei. În primul rând, trebuie să conştientizăm faptul că marile societăţi publice de radiodifuziune reprezintă societăţi naţionale, prin urmare politica acestora trebuie stabilită de autorităţile naţionale şi nu de Comisia Europeană. Acest aspect este clar stipulat şi în protocolul privind radiodifuziunea publică la Tratatul de la Amsterdam. Statele membre organizează şi finanţează societăţile de radiodifuziune în modul pe care îl consideră adecvat. Planurile Comisarului Kroes subminează grav principiul subsidiarităţii şi libertatea de mişcare a statelor membre, înlocuindu-le cu intervenţia europeană. Sunt foarte surprins că, în calitate de comisar liberal a ales, totuşi, această cale.

În al doilea rând, sunt reticent cu privire la propunerea de introducere a unui test preliminar de piaţă efectuat de un organism independent de supraveghere. Acest lucru va da canalelor comerciale un avantaj considerabil. Este oare ceea ce dorim? Un test de piaţă va creşte inevitabil nivelul de birocraţie. Se pune o întrebare importantă, şi anume dacă societăţile mai mici de radiodifuziune îşi vor putea permite să angajeze forţă de muncă suplimentară şi cine va absorbi costurile generate? Cheltuielile vor trebui oare plătite de societăţile de radiodifuziune? Sau, poate, de contribuabili? Această iniţiativă nu poate fi aplicată în statele membre mici. În plus, acest test este foarte delicat, deoarece propunerea nu este suficient de flexibilă. Drept consecinţă, statele membre nu vor mai putea adopta politici sau proceduri specifice sistemelor lor naţionale. În afară de aceasta, se pune întrebarea dacă o evaluare preliminară a impactului asupra pieţei şi o evaluare publică a noilor servicii nu ar acorda concurenţilor comerciali un avans prea mare.

În al treilea rând, propunerea mă îngrijorează profund deoarece sistemele publice de radiodifuziune nu sunt organizate în mod identic în fiecare stat membru. Există diferenţe legate de tehnologii, dar şi de sistemele de radiodifuzare, organizare şi domeniu de activitate. De asemenea, există diferenţe de limbă şi cultură. Regula universal valabilă care este propusă în raport sigur nu va funcţiona în acest caz. Acest aspect nu este deloc luat în considerare în propunere.

Fiindcă v-am mărturisit preocupările care mă frământau, aş dori să vă prezint pe scurt ceea ce s-a întâmplat la audierea Grupului PPE-DE de joia trecută, unde Comisia a avut o atitudine foarte pozitivă. Comisia a recunoscut că propunerile sunt, probabil, mult prea detaliate şi că textul trebuie revizuit. Directorul general m-a informat că este posibil să se amâne comunicarea finală până după 5 martie, dată la care Comisia pentru cultură, media şi sport va organiza o a doua audiere pe acest subiect. După reuniune, directorul general a afirmat că este posibil să fie nevoie de o nouă versiune bazată pe aceste informaţii noi înainte de a prezenta comunicarea finală. Este un rezultat excelent.

Înţelegeţi, doamnă preşedintă, că sunt plăcut surprins de aceste angajamente luate. Aceasta înseamnă că, în cele din urmă, Comisia îşi deschide ochii şi este pregătită să asculte vocea sectorului, a statelor membre şi a Parlamentului. Excelent.

Aş dori să mai adresez Comisiei câteva întrebări. Prima întrebare: va menţine Comisia acest test de piaţă detaliat, realizat de un organism de supraveghere independent? O întrebare pe care o puteţi adresa comisarului Kroes este dacă Comisia este pregătită să abandoneze această idee a organismului de supraveghere independent şi acest test de piaţă preliminar sau insistă să-l păstreze?

A doua întrebare: cum poate fi garantată imparţialitatea tehnologică? Propunerea nu insinuează oare că se face diferenţa între serviciile actuale oferite de societăţile publice de radiodifuziune şi noile servicii de comunicare?

A treia întrebare, care se bazează pe comentariile Directorului general pentru concurenţă: este pregătită Comisia, dispunând de aceste noi informaţii, să întocmească o altă propunere?

A patra întrebare: ce intenţionează Comisia să facă în legătură cu hotărârea Curţii de Primă Instanţă în cazul Danish TV2? O va include în noua propunere? În caz contrar, va fi pusă în aplicare?

Şi ultima întrebare este dacă Comisia este pregătită să implice Parlamentul în procedura de supraveghere şi să poarte discuţii suplimentare cu Parlamentul?

Sper că va avea loc o cooperare excelentă între Parlamentul European, Comisia Europeană şi statele membre astfel încât să se ajungă la un acord cu privire la versiunea finală a comunicării.

  Androulla Vassiliou , membră a Comisiei. −Doamnă preşedintă, după cum a fost menţionat mai devreme, colega mea, dna Kloes a suferit un mic accident şi de aceea nu poate fi prezentă astăzi printre noi.

La 4 noiembrie 2008 Comisia a publicat, spre consultare până la 15 ianuarie, un nou proiect de comunicare privind radiodifuziunea. Suntem serioşi în ceea ce priveşte procesul de consultare. Comisia pentru cultură şi educaţie a Parlamentului a programat o audiere pentru 5 martie şi, după cum s-a menţionat mai devreme, Grupul PPE-DE a ţinut deja o astfel de audiere joia trecută, în prezenţa Directorului general pentru concurenţă, Philip Lowe.

Acest dialog între Comisie şi Parlament este important. Suntem mereu deschişi să ascultăm şi să răspundem întrebărilor dumneavoastră. Ştim, de asemenea, că Parlamentul şi-a exprimat acordul, în septembrie 2008, ca societăţile publice de radiodifuziune să beneficieze de ajutor public, astfel încât acestea să-şi poată îndeplini funcţia într-un mediu dinamic, fără să folosească finanţare publică din motive politice sau economice. Împărtăşim aceleaşi opinii; atât radiodifuziunea publică, cât şi cea privată sunt importante. Sistemul dualist de radiodifuziune reprezintă un răspuns la peisajul media al Europei, care trebuie să fie protejat oricare ar fi platformele existente.

Prin urmare, proiectul de comunicare privind radiodifuziunea are drept scop consolidarea ajutorului public prevăzut deja de Comisie în comunicarea din 2001. Proiectul asigură că regulile noastre iau în considerare mediul acestui sector care se află într-o rapidă schimbare. Obiectivul de modernizare a comunicării este să intensifice transparenţa şi certitudinea juridică. Proiectul de comunicare clarifică faptul că societăţile publice de radiodifuziune vor oferi servicii audiovizuale pe toate platformele media, oferindu-le, în acelaşi timp, societăţilor private stimulente suficiente pentru a rămâne pe piaţă. Aceasta este asigurată prin aşa-numitul test Amsterdam, care cântăreşte avantajele şi efectele negative ale serviciilor finanţate din bani publici la nivel naţional.

De ce se efectuează aceste teste? Deoarece cu ajutorul acestor teste la nivel naţional se evită intervenţia Comisiei. Comisia primeşte din ce în ce mai multe plângeri privind cazurile de frontieră, unde o activitate media publică e posibil să nu aducă nicio valoare clară cetăţenilor, dar impactul asupra pieţei poate să fiei important. Totuşi, Comisia consideră că intervenţii repetate în acest sector nu ar fi în spiritul subsidiarităţii. De aceea dorim ca statele membre să îşi asume o parte din responsabilitatea Comisiei în materie de control al impactului asupra pieţei al serviciilor finanţate din fonduri publice.

Testul Amsterdam va asigura că noile servicii media ale societăţilor publice de radiodifuziune răspund nevoilor sociale, democratice şi culturale ale publicului de radio şi televiziune, limitând, în acelaşi timp, la maximum daunele colaterale ale ajutorului public provocate societăţilor private. Nu putem accepta afirmaţia că testul Amsterdam va implica o povară administrativă nejustificată. Bineînţeles, orice test necesită muncă, dar efortul minim pe care îl cerem este un efort rezonabil şi necesar. În primul rând, testul este destinat serviciilor importante şi cu adevărat noi şi, în acest context, proiectul nostru lasă statelor membre o mare marjă de apreciere. Fiecare stat membru poate hotărî momentul în care un nou serviciu audiovizual trebuie supus testului. În al doilea rând, proiectul scuteşte proiectele pilot de a fi supuse testului. Aşadar, societăţile publice de radiodifuziune pot continua să experimenteze noi mijloace de comunicare fără niciun test preliminar. În al treilea rând, proiectul lasă statelor membre libertatea deplină de a alege procedurile şi instituţiile cele mai potrivite care să aplice testul. Şi, în cele din urmă, merită menţionat faptul că statele membre de talie mai mică, precum Belgia şi Irlanda, au pus deja în aplicare astfel de teste. Soluţiile la care ajung aceste ţări sunt proporţionale cu resursele disponibile. Dat fiind faptul că testul este destul de extins, nu există nicio posibilitate de a încălca libertatea editorială. Testul pune numai condiţia ca serviciul public de comunicare să satisfacă nevoile sociale, democratice şi culturale ale societăţii şi ca impactul asupra pieţei să fie proporţional. Pentru a proteja independenţa editorială, am deschis în cadrul proiectului şi posibilitatea ca, în anumite condiţii, testul să fie efectuat de societatea de radiodifuziune însăşi.

În concluzie, aş dori să spun că testul Amsterdam ar trebui perceput mai degrabă ca o oportunitate decât ca o ameninţare. Va contribui la menţinerea pluralismului mijloacelor de comunicare în noul context de comunicare, protejând corectitudinea şi certitudinea atât pentru societăţile private, inclusiv pentru ziarele on-line, cât şi pentru excelentul nostru serviciu public.

PREZIDEAZĂ: DL DOS SANTOS
Vicepreşedinte

  Ivo Belet, în numele Grupului PPE-DE. - (NL) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, bună seara. În primul rând v-aş ruga să transmiteţi dnei Kroes urările noastre de bine. Aflând că a avut un incident pe un drum alunecos, sperăm într-o însănătoşire grabnică. Bineînţeles, o aşteptăm pe dna Kroes să revină în rândurile noastre cât mai curând posibil.

Evident, doamnă comisar, suntem de acord cu faptul că, prin dumneavoastră, Comisia garantează acum şi pe viitor un mediu concurenţial echitabil pentru toţi actorii din domeniul audiovizual, şi anume atât pentru companiile publice, cât şi pentru cele private din acest domeniu. Acest lucru este foarte important pentru o ofertă echilibrată şi, de asemenea, este în avantajul calităţii.

Cu toate acestea, informaţiile prezentate de către Comisie sunt diametral opuse celor menţionate mai sus, din diverse motive, iar dl Visser a exprimat deja acest lucru destul de clar. Doamnă comisar, voi începe cu un scurt comentariu privind cele expuse de dumneavoastră acum câteva clipe. Acest test de piaţă propus de dumneavoastră se aplică deja în Belgia, precum şi în alte ţări. Însă, acest lucru este doar parţial adevărat. Acest test de piaţă sau analiză a impactului se aplică deja, într-o oarecare măsură, şi de către posturile de transmisie, însă nu conform modalităţilor care reies din propunerea Comisiei, acestea fiind oarecum diferite.

Aş dori să vă împărtăşesc rezervele noastre privind propunerea. Principala mea obiecţie constă în faptul că aceasta contravine Strategiei de la Lisabona. Într-adevăr, în momentul de faţă, în multe dintre statele membre, companiile audiovizuale publice sunt cele care creează şi încurajează inovaţia mediatică. Evident, situaţia ar trebui să rămână exact aşa. În opinia mea, mergem într-o direcţie greşită cu această atitudine administrativă condescendentă, care descurajează inovaţiile. Noile platforme, în special în domeniul digital, pe bandă largă sau pe Internet şi altele, implică nişte costuri mari de dezvoltare. Idealul în cazul acestui tip de investiţii îl reprezintă răspândirea pe scală largă şi dezvoltarea concertată. În acest caz, companiile audiovizuale private şi publice pot să ofere conţinutul pe o platformă comună, iar concurenţa ar trebui să intervină tocmai în privinţa conţinutului, spre maximizarea beneficiului consumatorilor.

Cu toate acestea, vă rog să nu ne înţelegeţi greşit. Suntem 100% pentru relaţii de concurenţă echilibrate între companiile publice şi cele private din domeniul audiovizual. Ar trebui ca ambele tipuri de companii să aibă spaţiul necesar pentru a oferi conţinuturi de calitate. Este evident, în acest sens, că răspunderea pentru fondurile publice cheltuite şi utilizate este obligatorie în cazul companiilor audiovizuale publice, deşi suntem convinşi că există metode mai bune. În acest sens, dorim să ne referim la exemplul britanic al BBC, în cazul căruia s-au propus alianţe între diverşi parteneri, pentru dezvoltare, producţie şi distribuţie. În opinia mea, acesta este un bun exemplu şi aş dori să invit Comisia să mediteze asupra acestui lucru împreună cu noi.

  Katerina Batzeli , în numele Grupului PSE. – (EL) Domnule preşedinte, doamnă comisar, revizuirea orientărilor fundamentale pentru ajutoarele publice destinate companiilor audiovizuale publice, iniţiată de Preşedinţia franceză, constituie un subiect de dezbateri interne în numeroase state membre, precum şi în privinţa poziţiei mass media, la nivel european şi internaţional.

Totuşi, în acelaşi timp, revizuirea pachetului de telecomunicaţii, care, practic, restructurează modul şi criteriile de alocare a spectrului radio la nivel european, a demonstrat că normele de reglementare a finanţării serviciilor audiovizuale sunt, în momentul de faţă, de o importanţă fundamentală pentru reglementarea sau nereglementarea viitoare a serviciilor legate de societatea informaţională, inovaţie şi serviciile de interes public şi economic. Aceasta este problema politică pe care trebuie să o soluţionăm.

Este clar: dezbaterea privind ajutorul public este centrată în principal pe aşa-numitele companii audiovizuale publice, definite ca atare de către fiecare stat membru, în condiţiile resurselor minime pe care le au la dispoziţie şi ţinând cont mai ales de rolul de servicii publice care le este atribuit. Rolul important al companiilor audiovizuale este menţionat în Convenţia UNESCO, în Protocolul de la Amsterdam şi în Comunicarea Comisiei din 2001. Cu alte cuvinte, există deja o platformă în cadrul căreia rolul mass mediei publice este clar definit.

Cu toate acestea, a fost deschis dosarul dezbaterii ajutoarelor publice şi trebuie să luăm în considerare câteva circumstanţe noi, după cum aţi precizat, precum şi o serie de acţiuni întreprinse intenţionat sau neintenţionat, datorită confuziilor prezente adesea între agenţiile publice şi cele private.

Aş dori să menţionez câteva lucruri: în primul rând, problema definirii mandatului de serviciu de utilitate publică nu trebuie confundată cu problema mecanismului financiar selectat în vederea asigurării acestor servicii. Televiziunile publice se pot angaja în activităţi comerciale – cum ar fi vânzarea de spaţiu de publicitate – pentru generarea de venituri, iar acest lucru este condamnat de anumite guverne, cum ar fi guvernul francez, şi este refuzat în baza legislaţiilor naţionale.

Pe de altă parte, şi companiile audiovizuale comerciale care trebuie să ofere servicii de utilitate publică au un rol important. Coexistenţa furnizorilor privaţi şi publici de servicii este o componentă de bază a pieţei europene.

Aş dori să închei cu o altă menţiune: procedurile ex-ante propuse de Comisie în vederea examinării ajutoarelor publice ar trebui să ne îngrijoreze, nu din cauza suspendării sau încălcării principiului subsidiarităţii, ci pentru a analiza compatibilitatea acestora cu termenii ajutorului public.

În final, aş dori să punctez că problema ajutorului public pentru staţiile radio şi mass media trebuie examinată în cadrul relaţiilor internaţionale, deoarece organizaţiile comunitare trebuie să concureze cu coloşi internaţionali, iar legislaţia strictă va dăuna succeselor europene şi acquis–ului comunitar.

  Ignasi Guardans Cambó, în numele Grupului ALDE. – (ES) Domnule preşedinte, voi încerca să fiu concis şi, bineînţeles, trebuie să încep prin a transmite urările noaste cele mai călduroase doamnei comisar Kroes, sperând că se îşi va reveni cât mai repede după incidentul suferit. Aici, cel puţin, intrarea în clădire a fost presărată cu multă sare, dar observ că în alte părţi, aceasta nu a fost suficientă.

Prezenta dezbatere este de extremă importanţă şi, până la urmă, din acest motiv, obiectivul fundamental este să se solicite Comisiei implicarea Parlamentului. Acesta este motivul dezbaterii noastre: nu să se încheie ci, mai degrabă să asigure, înainte de transformarea comunicării Comisiei într-una formală, că vom avea cu adevărat o dezbatere aici şi că vom fi implicaţi cu toţii.

De ce? Deoarece este în cauză nu doar modelul nostru de televiziune; riscul este mult mai mare deoarece instituţiile audiovizuale, o ştim cu toţii şi am conştientizat-o în cadrul dezbaterii directivei privind serviciile media audiovizuale, nu mai sunt cum erau; de fapt, acestea procesează conţinutul pe care îl furnizează prin intermediul unei platforme lineare sau non-lineare, totul interacţionând perfect în ambele domenii. Aşadar, nu mai este nimerit să discutăm despre companiile audiovizuale de utilitate publică la fel cum am fi făcut-o în anii '70-'80.

Pe de altă parte, este clar că această dezbatere este necesară, în condiţiile în care nu tot ce este denumit în prezent serviciu de utilitate publică este efectiv serviciu de utilitate publică şi în care nu este întotdeauna logică utilizarea banilor publici pentru activităţile pe care unele companii de televiziune le susţin din bani publici. Totuşi, în acelaşi timp – cred că acesta este motivul nostru principal de îngrijorare şi, aşa cum am înţeles, şi al unor colegi, membri ai Comisiei - televiziunile publice sunt absolut vitale pentru protejarea diversităţii noastre culturale şi lingvistice şi fundamentale pentru unificarea societăţilor noastre, deoarece, în teorie, caută ceva mai mult decât simplul profit.

Prin urmare, balanţa financiară trebuie protejată. Trebuie să găsim modele noi de finanţare; trebuie să fim creativi şi să deschidem această dezbatere, fără a risca ceva atât de important pentru societăţile noastre: companiile de televiziune publice existente.

  Helga Trüpel, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule preşedinte, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, Comisia Barroso a anunţat că abolirea reglementării excesive europene este unul din obiectivele sale politice cele mai importante. Avem impresia că, prin propunerile de acum, încurajaţi, de fapt, reglementarea excesivă. Audierea organizată de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni săptămâna trecută a evidenţiat faptul că există îndoieli serioase privind interferenţa dumneavoastră în competenţele Statelor Membre. Ceea ce avem acum în faţa noastră pare reglementare excesivă şi nu este ceva ce putem aproba.

Este corectă afirmaţia că trebuie să găsim un echilibru între posibilităţile de dezvoltare a serviciilor audiovizuale publice şi private. Dar aceasta presupune - în special în era digitală - ca instituţiile audiovizuale publice, care înseamnă calitate, diversitate culturală, coeziune culturală şi socială, să beneficieze de oportunităţi de dezvoltare în era digitală. Solicităm aceasta ca parte a Strategiei de la Lisabona. Dacă instituţiilor audiovizuale publice li se refuză această oportunitate, se vor transforma în monştri. În acest caz, nu se vor putea dezvolta bine.

Când ne gândim la criza economică şi financiară ajungem cu toţii la concluzia că este necesară reglementarea pieţelor. Reglementările de natură socială şi ecologică nu înseamnă luare de poziţie împotriva pieţelor libere, ci în favoarea pieţelor echitabile, adică a pieţelor reglementate. Acelaşi lucru se aplică şi relaţiei în cadrul căreia sectoarele public şi privat se vor putea dezvolta în viitor, dacă dorim succesul în lumea digitală.

  Erik Meijer, în numele Grupului GUE/NGL – (NL) Doamnă preşedintă, timp de 80 de ani, sarcina de a informa publicul a companiilor audiovizuale publice a fost interpretată în cel mai larg sens posibil. Acest serviciu poate supravieţui prin finanţare publică sub forma unei taxe radio şi TV colectate separat, ce poate fi suplimentată prin taxe de membru plătite organizaţiilor audiovizuale, cum se întâmplă, de mult timp, în cazul Olandei.

Pe lângă aceasta, în ultimele decenii, instituţiile audiovizuale publice au fost încurajate să se autofinanţeze. Autofinanţarea nu se realizează doar pe baza publicităţii, ci şi prin publicarea unei mari părţi a materialului informaţional colectat de către instituţie sub formă de material audio şi video. Se estimează că, drept rezultat, spectatorii şi ascultătorii se vor simţi implicaţi mai îndeaproape, se vor atinge noi grupuri-ţintă, iar costurile guvernamentale vor fi mai mici. Această activitate, care s-a dezvoltat de-a lungul anilor, nu reprezintă nici o problemă atâta timp cât canalele comerciale nu se simt afectate în mod negativ.

Din perspectiva canalelor comerciale, instituţiile audiovizuale publice mult mai vechi pot fi considerate concurenţi cu un avantaj serios, reprezentat de fondurile colectate din banii contribuabililor. Acum problema este dacă dreptul companiilor audiovizuale publice la existenţă nu mai trebuie să derive, în primul rând, din utilitatea acestora faţă de societate, ci dintr-o posibilă concurenţă denaturată faţă de canalele comerciale. În condiţiile în care interesele publice şi cele private nu mai sunt în contradicţie, Comisia Europeană se află în faţa unor solicitări contradictorii.

Viitorul instituţiilor audiovizuale publice va fi pus sub semnul întrebării dacă spaţiul acestora de manevră va fi limitat în favoarea profitului companiilor comerciale. Situaţia va fi chiar mai dificilă, în cazul în care aceasta se va întâmpla fără implicarea Parlamentului, ignorând obiecţiunile a 19 din cele 27 State Membre.

În ultimii ani, am solicitat de mai multe ori Comisiei să abandoneze acest plan fatal. În condiţiile actualului motiv de îngrijorare răspândit, aceasta mi se pare unica soluţie posibilă. În plus, problema este de competenţa statelor membre şi nu a Uniunii Europene. Subscriu problemelor exprimate şi poziţiei adoptată de către dl Visser şi alţi vorbitori.

  Manolis Mavrommatis (PPE-DE). – (EL) Domnule preşedinte, doamnă comisar, după cum au subliniat colegii mei care au semnat întrebarea orală şi după cum au afirmat, în cel mai detaliat mod, distinşii vorbitori în şedinţa publică de săptămâna trecută din Bruxelles, televiziunea publică trebuie privită ca un mediu de furnizare de servicii cetăţenilor noştri, fapt care coincide, în mare măsură, cu obligaţia de a o asigura.

Dialogul public, autoritatea de supraveghere independentă şi diversitatea programelor, în conformitate cu istoria şi cultura fiecăruia din statele membre, trebuie să fi protejate având în vedere dezvoltarea de noi tehnologii şi apariţia zilnică a unui număr mare de companii.

În cadrul unei concurenţe sănătoase, Comisia trebuie să promoveze noi metode de protejare a interesului public şi a televiziunii publice.

În principal, trebuie clarificată definiţia misiunii de utilitate publică a instituţiilor audiovizuale; avem nevoie de o mai bună evaluare a ajutorului public, dar, în ceea ce priveşte legea transparenţei, nu trebuie să impunem poveri administrative şi financiare inutile statelor membre şi companiilor audiovizuale publice în cadrul evaluării preliminare efectuate de Comisie.

Este necesară adoptarea unor mecanisme de control mai eficiente în noul mediu al mass media. În plus, întrucât emisiunile publice joacă un rol decisiv pentru diversitatea culturală şi lingvistică, toate aceste mijloace media, precum şi companiile publice şi televiziunile publice, sunt obligate să ofere programe de calitate şi, în acelaşi timp, în cadrul concurenţial reprezentat de alte organisme similare, trebuie să fie capabile să răspundă pozitiv la provocările actuale prin transmiterea de evenimente de interes global, cum ar fi Jocurile Olimpice, Cupa Mondială şi altele. Din nefericire, în prezent, acest lucru tinde să fie stopat, pur şi simplu datorită faptului că, din cauza forţei financiare mai mari a companiilor private, televiziunile publice nu şi le permit. Prin urmare, cetăţenii nu vor mai putea să vizioneze aceste evenimente în paralel cu celelalte programe.

Pentru a concluziona, aş dori să evidenţiez faptul că disponibilităţile actuale de pe piaţă şi interesele media comerciale în definirea competenţelor şi activităţii companiilor audiovizuale publice nu reprezintă interesul general, cu câteva excepţii, bineînţeles, iar Comisia trebuie să ia în considerare acest lucru cu deosebită seriozitate.

  Maria Badia i Cutchet (PSE). – (ES) Domnule preşedinte, doamnă comisar, vă rog să îmi permiteţi să-i urez şi eu doamnei Kroes însănătoşire grabnică.

Aş dori să fac câteva comentarii generale referitoare la revizuirea comunicării privind radiodifuziunea. În primul rând, aş dori să menţionez că sunt de părere că revizuirea iniţiată de Comisie este un lucru pozitiv, întrucât va permite adaptarea conţinutului comunicării din 2001 la modificările apărute atât în domeniul tehnologiei cât şi în legislaţia comunitară.

În plus, aceasta menţine esenţialul comunicării din 2001, şi anume recunoaşterea rolului esenţial al serviciilor audiovizuale de utilitate publică în garantarea calităţii democraţiei şi pluralismului. Mă refer, esenţialmente, la principiile pe baza cărora statele membre trebuie să-şi definească şi să-şi delimiteze oferta şi conţinutul licenţelor de utilitate publică pentru organele publice corespunzătoare, având totodată dreptul să-şi selecteze propriul model de finanţare, evitând în acest fel denaturarea liberei concurenţe.

În plus, licenţele trebuie atribuite unei anume companii sau grup prin intermediul unei rezoluţii formale, sub o supraveghere externă, independentă a procedurii de acordare a licenţelor. În acest sens, aş dori să subliniez rolul esenţial al autorităţilor de reglementare în sectorul audiovizual.

În privinţa celor mai semnificative adăugiri la propunere, sunt întru totul de acord cu controalele ex ante pentru noile servicii oferite de instituţiile audiovizuale publice, dar numai sub condiţia ca aceste controale să fie adaptate modelului instituţional al fiecărui stat şi ca ele să fie adoptate treptat.

În sfârşit, consider că este necesară o evaluare atentă a posibilităţii ca anumite servicii aflate sub umbrela prevederilor referitoare la serviciile audiovizuale publice să fie obiectul remunerării sau acordării importanţei deosebite din partea cetăţenilor ce le utilizează, luând în considerare atât natura gratuită şi universală a serviciilor audiovizuale publice tradiţionale, cât şi riscul de excludere, în cazul în care această metodă de finanţare este acceptată. Sper în luarea în considerare a acestor comentarii de către Comisie.

  Ieke van den Burg (PSE). – Domnule preşedinte, este clar că problema importantă dezbătută aici este tensiunea dintre interesul public şi rolul său în societate şi impactul acestuia asupra concurenţei echitabile şi asupra funcţionării pieţei interne. Graniţele dintre serviciile audiovizuale publice şi private, dar şi alte mijloace de comunicare sunt din ce în ce mai neclare, mai ales când este vorba despre mijloace noi precum internetul, iPod-urile, SMS-urile etc.

După cum au menţionat câţiva dintre antevorbitori, serviciile publice de radiodifuziune sunt adesea actorii principali ai inovării în servicii, însă este clar că impactul, în acest caz, depăşeşte graniţele şi este aplicabil pentru toate sectoarele media. Astfel, este importantă menţinerea consecvenţei între comunicarea prin radiodifuziune şi cadrul general al serviciilor de interes economic general. Aceasta este o problemă importantă tratată în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare a Parlamentului. În special, membrii Grupului PSE din cadrul acestei comisii au subliniat importanţa îmbunătăţirii securităţii juridice pentru serviciile de interes economic general şi am dori ca directiva-cadru şi legislaţia sectorială referitoare la acest subiect să fie decise la nivel politic.

Consultările asupra proiectului de comunicare ce ne-a fost prezentată de către Comisie pot fi comentate până la 15 ianuarie şi trebuie să lansăm un semnal clar în ceea ce priveşte importanţa ca instrument a acestui cadru mai orizontal general pentru plasarea discuţiilor de acest fel, privind serviciile publice de radiodifuziune, într-un context mai larg.

Este important de ştiut cine decide regulile şi care este echilibrul în cadrul acestor reguli între interesele pieţei şi interesul public. Am impresia că testul de piaţă menţionat în comunicare ar trebui să ofere prioritate consideraţiilor de piaţă şi comerciale şi nu celor legate de interesul public. Aceasta a fost intenţia noastră în privinţa noilor reguli orizontale privind serviciile de interes economic general.

Sunt puţin surprins de faptul că Grupul PPE-DE se concentrează acum atât de mult pe aceste probleme specifice, în condiţiile în care au fost mai degrabă ezitanţi în a sprijini apelul nostru pentru cadrul mai general. Acesta este un exemplu clar, inclusiv în cazul serviciilor de radiodifuziune, că, dacă nu există un cadru clar, mai larg, care să pună mai mult accent pe aspectele de interes public şi care să ofere întâietate acestora, interesul pieţei va predomina întotdeauna în acest tip de discuţii.

Aş dori să folosesc această oportunitate pentru a reînnoi apelul nostru pentru acest cadru al serviciilor de interes economic general care, pe orizontală, ar trebui să reinstaureze echilibrul între aceste interese, în favoarea interesului public.

  Emine Bozkurt (PSE). – (NL) Domnule preşedinte, serviciile publice de radiodifuziune înseamnă pluralism, diversitate, diversitate culturală în Europa, centrul democraţiei – acestea nu sunt invenţii de-ale mele, Comisia poate confirma – iar furnizorii de astfel de servicii sunt de importanţă naţională. Există, în momentul de faţă, planuri de introducere a unor teste de piaţă preliminare, în special pentru noile activităţi media. Nu cred că este o idee bună, deoarece Bruxelles-ul nu ar trebui să dicteze organizarea serviciilor publice ale Statelor Membre. Cred că modul de deservire a interesului public ar trebui să fie evaluat la nivel naţional, iar testele de piaţă obligatorii nu sunt necesare în acest scop.

Aş dori să spun câteva cuvinte despre birocraţie. Deşi mă pronunţ în favoarea verificării detaliate, ar trebui să ne asigurăm că aceasta nu conduce la reglementări şi costuri suplimentare în diferitele state membre.

Mai mult, în privinţa furnizării, cred că nu este cazul să facem distincţia între serviciile mai vechi şi cele noi deoarece, în practică, limita dintre ele este neclară. Acesta nu este un caz de fie/fie; adesea, programele de televiziune merg mână în mână cu noile servicii şi invers. Deci, la fel ca în Europa, acestea sunt inseparabile. Nu este vorba doar de piaţă, ci şi de importanţa publică a serviciilor noastre publice de radiodifuziune, universal recunoscută şi, nu în ultimul rând, recunoscută şi de către Comisie. Aş dori să aflu de la Comisie dacă acest fapt va fi inclus în versiunea adaptată a comunicării şi dacă responsabilităţile vor fi atribuite corespunzător, şi anume statelor membre, chiar dacă acestea vor fi însoţite de reglementările pentru serviciile de interes general ce vor fi elaborate în urma consultării Parlamentului European şi Consiliului.

  Thomas Mann (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, serviciile publice de radiodifuziune reprezintă mai mult decât un factor economic. Am participat la audierea Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni ce a avut loc la Bruxelles săptămâna trecută. S-a remarcat importanţa informaţiei şi a diversităţii culturale şi educaţionale europene. Dacă 22 state membre sunt împotriva revizuirii sau intensificării datorită condiţiilor cadru şi pieţelor diferite, atunci este o greşeală să ne dorim o administrare extensivă, însoţită de o procedură de testare îndelungată cum ar fi testul preliminar obligatoriu sau, pe de altă parte, interferenţa europeană cu un concept birocratic dificil.

Deja există organisme de control pentru serviciile publice de radiodifuziune: consiliile audiovizualului. Noi monitorizăm adaptarea la schimbările din domeniul tehnologic. Monitorizăm şi măsurile de luat în vederea asigurării unei concurenţe echitabile. Eu sunt membru al unui astfel de organism, în calitate de reprezentant al Uniunii Federaliştilor Europeni în cadrul Hessian Broadcasting [Hessischer Rundfunk]. Independenţa noastră este garantată prin lege. Însă, la rândul nostru, suntem controlaţi în totalitate şi în mod justificat de către public. Aşa funcţionează o politică media eficientă.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Domnule preşedinte, statul este de acord cu colegii mei deputaţi în Parlamentului European asupra faptului că sprijinul public acordat serviciilor de radiodifuziune de interes public necesită clarificarea legislaţiei. Solicităm acest lucru Parlamentului European de mult timp. Totuşi, doresc să vă atrag atenţia asupra altor probleme urgente pe care Comisia trebuie să le rezolve cât mai curând posibil. Dintre aceste numeroase probleme voi menţiona trei. În primul rând, este necesară introducerea generalizată a antenelor de televiziune comune care să includă transmisiile digitale, în special în blocurile de locuinţe deţinute de cooperativele de locuinţe, în conformitate cu excepţiile prevăzute la articolul 5 din orientările privind informarea, întrucât aceasta reprezintă o problemă a milioane de cetăţeni ai noilor state membre, inclusiv Cehia. Al doilea aspect este sprijinul pentru o mai largă colaborare între consiliile naţionale ale audiovizualului şi instituţiile comunitare, în vederea unei mai bune aplicări a dispoziţiilor privind serviciile publice. Un al treilea aspect este îmbunătăţirea coordonării între autorităţile naţionale de monitorizare a transmisiilor TV în privinţa amenzilor pentru emisiunile cu conţinut necorespunzător ce ameninţă dezvoltarea morală a copiilor şi tinerilor.

  Androulla Vassiliou , membră a Comisiei. −Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru discuţia foarte fructuoasă, pe care o voi transmite, cu certitudine, colegei mele, dna Kroes.

Permiteţi-mi să fac o serie de comentarii în privinţa remarcilor făcute. Protocolul de la Amsterdam punctează nevoia echilibrării finanţării prin ajutor public cu efectele acesteia asupra concurenţei. Dorim ca statele membre să preia această sarcină deoarece, în caz contrar, rezolvarea va trebui să aibă loc la Bruxelles, pe baza plângerilor depuse.

Scopul nostru este să oferim statelor membre mai multe posibilităţi de a dezvolta servicii de radiodifuziune de interes public, atât timp cât se respectă dispoziţiile privind concurenţa din tratat. Serviciile de radiodifuziune de utilitate publică trebuie să continue să inoveze, să educe şi, bineînţeles, să ofere divertisment. Comisia este de acord cu aceste obiective.

Decizia privind finanţarea serviciilor audiovizuale de utilitate publică aparţine statelor membre. Acest lucru este menţionat clar în Protocolul de la Amsterdam. Serviciile publice de radiodifuziune vor avea libertatea de a experimenta noi proiecte. Propunerea de comunicare este clară în privinţa faptului că proiectele pilot sunt excluse de la testare. Am recunoscut întotdeauna posibilitatea de a finanţa misiunile de utilitate publică, ce includ o largă şi echilibrată varietate de programe oferite de companiile de radiodifuziune de utilitate publică. Acest lucru nu se va modifica în viitor.

De asemenea, Comisia doreşte să garanteze un amestec de public şi privat. Comisia doreşte ca serviciile publice de radiodifuziune să beneficieze de noile tehnologii pentru a deservi nevoile sociale, democratice şi culturale ale societăţii.

Testul Amsterdam permite statelor membre să asigure finanţare pentru noile servicii media ale companiilor publice de radiodifuziune. Ea protejează capacitatea acestora de a ţine pasul cu dezvoltarea rapidă a mediului mediatic. În acelaşi timp, este tot de interes public menţinerea stimulentelor pentru companiile private. Inovaţia, venită atât din partea serviciilor publice de radiodifuziune, cât şi din partea celor private, este importantă în atingerea obiectivelor trasate la Lisabona şi se subînţelege faptul că instituţiile publice de radiodifuziune sunt libere să lanseze în viitor orice tip de serviciu nou pe o bază comercială, fără a necesita vreo evaluare preliminară.

Doresc să vă asigur că procedura consultativă este luată foarte mult în serios. Vom revizui textul pentru a lua în considerare problemele legitime enumerate. Voi solicita serviciilor noastre să ia în considerare propunerile Parlamentului şi ale Statelor Membre la revizuirea proiectului.

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.